Revista Art-emis
B?t?lia dintre Vasile Lupu ?i Matei Basarab PDF Imprimare Email
Mihai Dragnea   
Miercuri, 03 Octombrie 2012 06:31
Vasile Lupu - Matei BasarabArhidiaconul sirian Paul de Alep (1627-1669), care a c?l?torit în Moldova, ne ofer? date importante în leg?tur? cu r?zboiul dintre domnitorul moldovean de origine aromân? Vasile Lupu ?i cel muntean Matei Basarab. Despre Vasile Lupu afl?m c? a fost sprijinit de cazacii lui Bogdan Hmelni?ki (1595-1657), iar Matei Basarab de trupele lui Gheorghe Rákóczi I (1593-1648) ?i de sârbi, bulgari, greci, albanezi ?i turci. Dup? ce a intrat în Muntenia unde a pr?dat ?i a jefuit o bun? parte din ?ar?, trupele lui Vasile Lupu ?i cele c?z?ce?ti au fost nimicite de c?tre o?tile lui Matei Basarab ?i alia?ii s?i. Iat? ce ne spune Paul de Alep despre aceste evenimente:

„În aceast? zi am primit vestea c? domnul [??rii] Vasile ?i ginerele [s?u] cu oastea cazacilor au fost înfrân?i ?i c? o luaser? la fug?. Pe când ne aflam în siguran?? ?i auzeam în fiecare zi c? ei învinseser? în patru rânduri pe unguri ?i pe munteni, pe care îi m?cel?riser? grozav, iat? c? dintr-o dat? ?tirile au ajuns înfior?toare; oamenii s-au întors în m?n?stiri. Atunci au sosit pe rând o?tile c?z?ce?ti învinse ?i fug?rite; pe de alt? parte a venit ?tirea c? domnul ?i ginerele lui au disp?rut; dar mar?i înainte de Rusalii[1], au sosit pe nea?teptate ?i au intrat în curte într-o stare jalnic?. Ei au în?tii?at îndat? pe Hmelni?ki despre cele întâmplate.

S-a confirmat atunci c? ?tirea c? învinseser? de patru ori pe unguri, armata // munteneasc? ?i pe sârbi[2] ?i c? nimeni nu li s-a putut împotrivi pân? ce s-au apropiat cale de o zi de drum de Târgovi?te, (ora?ul) scaun al domnului ??rii Române?ti. Matei Voievod a ie?it (din ora?) ?i a pornit împotriva lor cu o oaste mare, alc?tuit? din munteni, unguri, sârbi, greci albanezi, bulgari ?i turci[3]. Atunci seimenii lui Vasile „Grecul"[4] s-au n?pustit asupra lor[5] ?i când au ajuns la cortul domnului l-au pr?dat ?i au împu?cat pe Matei Voievod în picior[6] cu un glon? care a doborât calul pe care c?l?rea. Îns? el a rezistat pân? seara (când) ?i-a scos cizma plin? de sânge. Îndat? a înc?lecat pe alt cal pentru a continua lupta.

Întreaga sa o?tire se învoise s? se închine ?i s? se supun? lui Vasile ?i cazacilor dar în clipa aceea Domnul nostru, care schimb? vremurile, a trimis tunete, fulgere, tr?znete, ploaie ?i grindin? mare ca pietrele, asupra oastei lui Vasile ?i a cazacilor, c?ci vântul le era potrivnic[7]. Îns? moldovenii au tr?dat ?i ei ?i au fost învin?i iar cazacii nu-?i mai puteau slobozi pu?tile din cauza ploii mari. Atunci oastea muntean? a desc?rcat asupra lor lovituri de tun ?i de pu?ti ?i i-a atacat. Moldovenii au fost primii care au luat-o la fug?, urma?i de cazaci care s-au întors învin?i, pe când muntenii, urm?rindu-i cu sabia la ?old, i-au m?cel?rit cumplit. A fost // un ceas de jale. Muntenii n-au încetat s?-i nimiceasc? timp de trei zile, luând pe mul?i în prinsoare. Cât despre cei care au sc?pat cu fuga ?i au venit la Ia?i, ace?tia ?i-au aruncat toate armele pentru a se ascunde.

Domnul Vasile ?i ginerele s?u ?i câ?iva oameni au sc?pat apucând drumul Gala?ilor, apoi acela al Moldovei, (mergând) pe c?i neumblate, de teama urm?ririi. Înfrângerea lor s-a întâmplat în dup?-amiaza (zilei) de mar?i, înaintea joii În?l??rii[8]. Vestea a sosit la Ia?i în trei zile, de?i din Moldova pân? în ?ara Româneasc? este o distan?? de zece zile de mar?.

Intrarea domnului, dup? cum am spus mai înainte, a avut loc într-o mar?i cu opt zile înaintea Rusaliilor. Osta?ii cazaci care au supravie?uit au r?mas trei zile, apoi s-au întors în ?ara lor din cauza marii ridic?ri a pre?urilor care a avut loc în zilele acelea, c?ci li se vindea o pâine mare, rotund?, cu un piastru. Timu?, fiul lui Hmelni?ki, a r?mas câtva timp acolo, apoi a plecat, pentru a se duce la tat?l s?u, c?ci se a?tepta s?-i trimit? ajutoare. Dar nu i le-a trimis pentru c? (tat?l s?u) era sup?rat pe el.

Vasile (Lupu) a r?mas singur, f?r? nimeni lâng? el. În fiecare clip? se spunea c? du?manii s?i veneau cu o armat? ca s? îl ia pe nea?teptate într-o noapte; ?i a doua r?t?cire era mai rea decât cea dintâi. (?i( el ?i noi eram într-o spaim? necurmat?, tot timpul, noaptea ?i ziua. Cât despre doamna, fiul s?u, averea sa ?i toate bunurile sale[9], el trimisese s? i le duc? prin Polonia ?i Cameni?a // ?i le a?ezase într-o cetate înt?rit? de piatr? care atârna de el, numit? Suceava. El a strâns acolo b?uturi ?i alimente multe, de teama unui fapt care de altfel s-a ?i întâmplat."

Bibliografie

C?l?tori str?ini despre ??rile Române, vol.VI, partea I, îngrijit? de M.M. Alexndrescu-Dersca Bulgaru, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, Bucure?ti, 1976, p.87-88.
----------------------------------------------------------------------------------
[1] 19 mai 1653
[2] Este vorba de mercenarii sârbi din armata lui Matei Basarab, a?a-numi?ii seimeni.
[3] Despre oastea lui Matei – în care predominau curtenii – vezi M. Costin, Opere, p. 153.
[4] La origine, Vasile Lupu este aromân din Albania, zona Epirului. Dup? alte surse, el s-ar fi n?scut în Arbanasi, un sat din Bulgaria în care au emigrat mai mul?i albanezi ?i aromâni din Epir.
[5] Este vorba de lupta de la Finta (17/27 mai 1653). Vezi Miron Costin, op. cit., p. 153; Letopise?ul Cantacuzinesc, pp. 110-112; G. Kraus, op. cit., pp. 157-159; Hurmuzaki, V/1, pp. 19-20 etc.
[6] Fapt confirmat de M. Costin: „au nemerit ?i pre Matei Vod? cu un glon? de sine?u aproape de încheietura genunchiului" (Miron Costin, op. cit., p. 154).
[7] De o asemenea furtun? vorbe?te ?i Letopise?ul Cantacuzinesc ?i M. Costin, Opere, p. 154. Dup? o alt? informa?ie, în timpul luptei „s-a pornit o ploaie mare ?i le-au udat (cazacilor) iarba de pu?c?", ceea ce a u?urat victoria lui Matei Basarab (Rela?iile istorice dintre popoarele U.R.S.S. ?i România în veacurile XV – începutul celui de al XVIII-lea, II, 1633-1673, Moscova 1968, p. 240).
[8] 17 mai 1653
[9] Tezaurul lui Vasile Lupu, depus mai întâi la Cetatea Neam?ului (Miron Costin, Opere, p. 143) ?i apoi la Suceava, era apreciat la dou? milioane de galbeni (Hurmuzaki V/1, p. 6; vezi ?i G. Kraus, Cronica Transilvaniei, p. 155) footer