Revista Art-emis
Peninsula Balcanic? - Mozaic etnico-lingvistic ?i spiritual (2) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Adina Berciu-Dr?ghicescu & Prof. Maria Petre   
Duminică, 30 Septembrie 2012 20:08
Prof. Univ. Dr. Adina Berciu Dr?ghicescuÎn urma presiunilor românilor, guvernul otoman va aproba, cu toat? opozi?ia grecilor, libera practicare a înv???mântului în limba român?. Marele vizir Savfet Pa?a a emis în septembrie 1878 Ordinul viziral nr. 303 prin care cerea autorit??ilor locale (valiului Salonicului ?i Ianinei, valiul, în epoc?, era guvernatorul unui vilaiet) s? nu împiedice func?ionarea ?colilor române[1]. La elaborarea ?i emiterea acestui act o contribu?ie esen?ial? a avut profesorul Apostol M?rg?rit. Consecin?ele au fost deosebit de importante pentru înv???mântul românesc, num?rul ?colilor a crescut cu câteva zeci în numai câ?iva ani. Situa?ia ?colilor române din Turcia a fost încredin?at? de c?tre guvernul român unui Inspector General al ?colilor Române din Balcani, func?ie ce va fi de?inut? din 1878 ?i pân? în 1902 de profesorul Apostol M?rg?rit. Sediul Inspectoratului General se afla la Bitolia. Dup? aceea, ministrul Instruc?iunii Publice, Spiru Haret, a decis desfiin?area Inspectoratului ?i înlocuirea acestuia cu Administra?ia ?colilor ?i Bisericilor Române din Turcia, care î?i avea sediul tot la Bitolia. Conducerea acestei Administra?ii a fost încredin?at? lui G.C. Ionescu. În 1906 Administra?ia a fost iar??i transformat? în Inspectorat, condus de N. Tacit care era ajutat de cinci revizori ?colari.

Reac?ia grecilor la constituirea atâtor ?coli (?i biserici) ale românilor nu a întârziat s? apar?. Ei au denun?at permanent autorit??ilor otomane pe institutorii români drept un pericol la adresa statului otoman; apoi au împiedicat prin orice mijloace - cum ar fi ruperea c?r?ilor, scoaterea preo?ilor de la slujba religioas? - introducerea limbii române în ?coli ?i biserici[2]. Guvernul grec a avut o politic? special? vis-à-vis de autorit??ile otomane modificându-?i-o în func?ie de succesele ob?inute de bulgari, sârbi, albanezi. Politica lor s-a concretizat în ac?iuni care au mers de la sus?inerea financiar? a ?colilor grece?ti pân? la organizarea de bande teroriste(antar?i)[3] în Grecia, care treceau în Macedonia[4], sau în Epir ?i în Tesalia ?i unde prin teroare, ?i uneori chiar prin crime, impuneau locuitorilor s? se declare greci. Dup? felul în care au r?spuns prigonirilor la care au fost supu?i, românii din Balcani s-au împ?r?it în dou? categorii:
a) românii na?ionali?ti, aceia care au îndurat toate prigonirile: turce?ti, bulg?re?ti, grece?ti, sârbe?ti, p?strându-?i limba, religia, obiceiurile ?i con?tiin?a na?ional? româneasc?. Ei ?i-au trimis copiii la ?colile române?ti ?i au frecventat bisericile române?ti. În regiunile unde nu existau ?coli, biserici sau preo?i români, românii na?ionali?ti preferau s?-?i lase copiii neboteza?i, decât s? accepte s? li se dea nume grece?ti sau bulg?re?ti, sau sârbe?ti, de pe listele oficiale date de Patriarhia de Constantinopol[5].
b) „grecomanii" sau „renega?ii" care se împotriveau curentului na?ional, situându-se de partea grecilor ?i s-ar p?rea c? adesea ace?tia urm?reau succes economic, social ?i politic. Num?rul acestora era mult mai mare decât cel al românilor na?ionali?ti.

În anul 1879 a luat fiin?? la Bucure?ti Societatea de Cultur? Macedoromân?. Scopul ei era acela ca, în limitele legilor ?i obiceiurilor din Imperiul Otoman, s? contribuie la r?spândirea prin ?coli a limbii române, s? ,,st?ruie pentru buna stare a bisericilor ?i comunit??ilor române?ti de-a dreapta Dun?rii ?i de peste Balcani, s? supravegheze mersul ?colilor deja existente ?i s? înfiin?eze altele noi". De asemenea, ?colile urmau s? fie dotate „cu c?r?i, biblioteci, aparate" ?i s? se „îndemne la editarea de c?r?i pentru românii din acele p?r?i"[6]. Înfiin?area acestei Societ??i a determinat din nou revolta Patriarhului Constantinopolului, Ioachim al III-lea care, în 8 decembrie 1879 adresa o Enciclic? Patriarhal? Mitropolitului Pelagovici îndemnându-i: „s? lucra?i (...) de acord cu autorit??ile locale ?i s? veghea?i a?a încât Biserica s? fie la ad?post de cele mai mici lucr?ri ale propagandei române"[7].

Confrunt?rile cu ostilitatea grecilor au continuat. Grecii au mers pân? acolo încât au sus?inut c? nu exist? români în Macedonia, Epir, Tesalia, Grecia continental?, Albania, ci numai ,,elinovalahi, adic? greci care vorbesc române?te". Într-un document din martie 1886 emis de consulul grec Panurias din Bitolia, ?i adresat lui Pikion, institutor ?i agent panelenist din Kastoria (Macedonia) se afirma c?: ,,Sub raport etnologic, elementul românesc este aproape necunoscut în Europa. De aceea s? ne ferim de a pronun?a sau de a aminti cuvântul român (subl. ns.). Astfel în toate numirile care arat? originea sau existen?a românilor, de exemplu Vlaho-Clisura, Vlaho-Livada, trebuie scos cuvântul Vlaho ?i s? nu se scrie decât Clisura, Livada. Cuvântul român nu trebuie s? figureze nic?ieri"[8]. Acelea?i idei au fost sus?inute ?i în presa greceasc? din Peninsula Balcanic? ?i din România[9]. Totu?i, pân? în anul 1880 s-au deschis 24 de ?coli române?ti, dintre care 7 pentru fete ?i un gimnaziu la Monastir; 5 pentru b?ie?i la Molovi?te, Megarova, B?iasa, Grebena, Samarina; clase secundare la Cru?ova ?i o ?coal? mixt? la Constantinopol[10]. O nou? statistic? f?cut? pe anul 1893, indica existen?a a 75 de ?coli primare române?ti, dintre care 55 de b?ie?i ?i 20 de fete, un liceu de b?ie?i la Bitolia (1880), un gimnaziu ?i o ?coal? normal? de fete la Bitolia (1888). Popula?ia ?colar? era de 3.500-4000 de elevi ?i eleve[11].

În anul 1900 existau în Imperiul Otoman (partea european?) 113 ?coli primare de fete (25), de b?ie?i (54), mixte (34), 5 ?coli secundare române?ti ?i peste 30 de biserici în care slujba se oficia în limba român?. Autorit??ile otomane au intervenit pe lâng? Patriarhul de la Constantinopol s? permit? preo?ilor ?i comunit??ilor aromâne s? oficieze în limba român?, îns? nu au permis înfiin?area unei mitropolii române?ti sau a unui episcopat a?a cum aveau bulgarii ?i sârbii din imperiu[12]. Apoi, în anul 1902-1903 situa?ia ?colar? era urm?toarea: circumscrip?ia Albania - 10 ?coli; circumscrip?ia Bitolia - 27 ?coli; circumscrip?ia Epir - 23 ?coli. Statul român a continuat, în toat? aceast? perioad?, subven?ionarea ?colilor ?i bisericilor române ?i îmbun?t??irea modului lor de administrare. De altfel de la sfâr?itul secolului al XIX-lea, opinia public? româneasc?, numero?i oameni politici români au fost preocupa?i de soarta românilor balcanici, fiind socotit? cu predilec?ie o „chestiune de stat"[13].

În anul 1903, cu ocazia dezbaterilor din Adunarea Deputa?ilor, Ioan I. C. Br?tianu, în calitate de ministru de externe, declara: „Noi dorim s? între?inem rela?iunile cele mai cordiale cu statele vecine, s? punem de acord interesele respective, întrucât vom ?ti, ap?rând pe ale noastre, s? respect?m legitimele drepturi ale amicilor no?tri. Voim s? ajut?m dezvoltarea cultural? a unui neam cu care ne g?sim în leg?turi de sim??minte ?i de origine, dorim ca întreaga popula?ie din Imperiul Otoman s? aib? condi?iile civilizate de via?? ?i rela?ii pa?nice cu întregul Orient al Europei"[14]. Aceast? sus?inere cultural? avea temeiuri puternice în istoria rela?iilor româno-balcanice. România a sus?inut mi?carea na?ional? a românilor balcanici prin ajutoare de natur? material? ?i pe cale diplomatic?. Dup? stingerea conflictului dintre inspectorul Apostol M?rg?rit ?i o parte a personalului didactic, administra?ia ?colilor ?i bisericilor a fost pus? sub conducerea Lega?iei de la Constantinopol ?i a consulatelor de la Salonic, Monastir ?i Ianina. Au fost numi?i noi revizori ?colari care controlau activitatea ?colilor române din imperiu ?i interveneau la autorit??ile locale pentru ob?inerea autoriza?iilor de func?ionare.

În anul ?colar 1903-1904 au func?ionat în Imperiul Otoman 84 de ?coli primare române repartizate astfel în cele 4 circumscrip?ii: 10 în Albania, 26 în Bitolia, 25 în Epir ?i 23 în Salonic, cu un num?r total de 3.500 de elevi preg?ti?i de 110 institutori ?i institutoare. Situa?ia ?colilor secundare române era urm?toarea: liceul român din Bitolia, condus de Adam Coe, avea 100 de elevi bursieri, preg?ti?i de 16 profesori, ?coala normal?-profesional? de fete din Bitolia avea 40 de eleve bursiere ?i 9 profesoare, ?coala comercial? din Salonic avea 47 de elevi, dintre care 40 bursieri, preg?ti?i de 8 profesori ?i 2 mae?tri, iar ?coala comercial? din Ianina avea 55 de elevi, dintre care 40 bursieri ?i 9 profesori. Bisericile în care se oficia în limba român? erau: Pleasa, Nicea, ?ipca, Elbasan ?i Moscopole în circumscrip?ia Albania, deservite de 5 preo?i; Cru?ova, Gope?i, Hrupi?tea, Ohrida, Vlaho-Clisura în circumscrip?ia Bitolia, deservite de 11 preo?i; Abela-Grebena, Perivole-Grebena ?i Turia în circumscrip?ia Epir, deservite de 5 preo?i; Doliani, Lumni?a, Huma, Lungu?a, O?ani, Murihova, Livezi, Cupa ?i Feti?a în circumscrip?ia Epir, deservite de 22 preo?i. Pentru ?colile primare ?i secundare române, pentru preo?i ?i bursierii români din ?ar? ?i de la Constantinopol, statul român a alocat, în anul ?colar 1903-1904, 335.000 de lei[15]. Puternica r?scoal? din Macedonia din vara anului 1903 ?i noua organizare a provinciei condus? de Hilmi pa?a, asistat de doi delega?i, unul din partea Rusiei ?i unul din partea Austro-Ungariei, cu o jandarmerie reorganizat? de un general italian ?i încadrat? cu ofi?eri str?ini, a dus la schimbarea atitudinii autorit??ilor otomane ?i la oprirea par?ial? a abuzurilor[16]. Sultanul îi promitea în 1905 ministrului român la Constantinopol, Alexandru Lahovari, c? va recunoa?te toate dolean?ele aromânilor, dar îi este greu s? semneze o iradea definitiv?. Alexandru Lahovari i-a sugerat ministrului de externe român s? cear? interven?ia ambasadei germane[17] pentru a-l convinge pe sultan.

În februarie 1905 se deschidea Consulatul român de la Ianina, iar în martie acela?i an s-au petrecut crimele de la Negovan, c?rora le-au c?zut victime preo?i ?i membri ai comunit??ii aromâne. Profesorii N. Tacit ?i Andrei Balamace, revizori ai ?colilor române, afla?i în inspec?ie în vilaietul Ianina În aceast? conjunctur? Imperiul Otoman î?i dezvolta rela?iile politice cu România, iar, au fost aresta?i de valiul Osman Pa?a la instiga?ia grecilor. Ministrul Alexandru Lahovari a adresat guvernului otoman un ultimatum ?i a cerut eliberarea profesorilor aresta?i ?i promulgarea grabnic? a unei iradele în care s? se recunoasc? formal na?ionalitatea aromân?, bucurându-se de toate drepturile celorlalte na?ionalit??i din imperiu. Sultanul, constrâns de amenin?area ministrului român c? va p?r?si postul în termen de 10 zile, d?dea la 9/22 mai 1905 Iradeaua imperial? prin care se recuno?tea ?i se permitea libera folosire a limbii române în ?coli ?i biserici ?i se acorda ?i o te?cherea Ministerului de Justi?ie ?i Culte[18]. Succesul ob?inut prin acest act otoman, Iradeaua, de?i par?ial, întrucât nu prevedea înfiin?area unei mitropolii române, a format baza legal? a organiz?rii ?i înt?ririi comunit??ii aromâne, care, sprijinite material de statul ?i diploma?ia român?, va dezvolta în continuare ?colile ?i bisericile române în Imperiu. Astfel se înfiin?a la Constantinopol o ?coal? primar? român? cu 70 de elevi ?i eleve, condus? de I. D. Hondrosom ?i un internat universitar român condus de N. Papahagi, care avea, în 1908, 20 de studen?i bursieri.

În anul ?colar 1908-1909 func?ionau în Imperiul Otoman 99 de ?coli primare române repartizate astfel: 25 în circumscrip?ia Bitolia, 15 în circumscrip?ia Cori?a-Elbasan, 15 în circumscrip?ia Grebena-Elasona, 9 în circumscrip?ia Ianina, 17 în circumscrip?ia Salonic, 9 în circumscrip?ia Veria ?i 9 în circumscrip?ia Kosovo. De asemenea în 43 de localit??i slujba religioas? se oficia în limba român?[19]. În ceea ce prive?te salariile preo?ilor, datorit? luptei dintre propaganda religioas? greac? ?i român?, enoria?ii se obi?nuiser? s? nu mai pl?teasc? nimic preo?ilor pentru slujbe, ace?tia între?inându-se numai din subven?ia primit? de la statul român[20]. Evenimentele din Turcia au f?cut ca dup? 1910 s? fie adoptat? o nou? form? de conducere a ?colilor prin intermediul Eforiilor ?colare. Cu toate greut??ile întâmpinate din partea autorit??ilor otomane care amânau acordarea autoriza?iilor de func?ionare pentru ?colile române, sub presiunea ?i influen?a grecilor, cu toate prigonirile religioase, precum ?i din cauza divergen?elor ce existau între membrii comunit??ilor aromâne?ti, provocate îndeosebi de grecomani, ?colile ?i bisericile românilor au continuat s? existe ?i s? func?ioneze ?i în primele dou? decenii ale secolului al XX-lea. În total, în ajunul r?zboaielor balcanice (1912-1913) au func?ionat în Turcia european? 92 de ?coli primare, 6 secundare, cu un num?r de 3850 de elevi.

Tratatul de pace de la Bucure?ti din 28 iulie/10 august 1913 a stabilit o nou? realitate politic? în Peninsula Balcanic?. Cele trei state balcanice Bulgaria, Grecia ?i Serbia se obligau, printr-un schimb de scrisori realizat cu primul ministru al României Titu Maiorescu, s? acorde autonomie ?colilor ?i bisericilor românilor din ??rile lor, care s? poat? s? fie subven?ionate de statul român sub supravegherea guvernelor ??rilor respective ?i s? recunoasc? pentru români un episcopat distinct. Toate statele balcanice au admis dup? 1913 existen?a ?colilor macedo-române, cu excep?ia Serbiei care considera tratatul de la Bucure?ti caduc pentru ea, respingând recunoa?terea autonomiei ?colilor ?i bisericilor din Macedonia sârbeasc? unde s-au închis toate ?colile primare de b?ie?i ?i fete, un liceu, o ?coal? normal?, 10 biserici. În Grecia, în schimb, situa?ia a fost mai bun?, mai ales sub guvernele democratice de dup? 1913. Acordul cultural bilateral încheiat cu statul grec relativ la autonomia ?colilor primare ?i secundare române?ti ?i dreptul guvernului român de a le subven?iona s-a încheiat în iulie/august 1913 ?i era una din anexele tratatului de la Bucure?ti din 1913. Acesta prevedea autonomia ?colilor ?i bisericilor aromânilor ?i crearea unui episcopat român, finan?at de statul român dar sub supravegherea guvernului elen. Manualele de religie erau întocmite de autorit??ile ecleziastice române, iar cele didactice ?i ?colare dup? programele Ministerului Instruc?iunii Publice. În 1914 în Macedonia func?ionau 91 de ?coli primare, cu 111 institutori, 76 de institutoare, 53 preo?i, 1 liceu, 2 ?coli comerciale ?i 1 ?coal? normal? de fete[21].

Declan?area Primului R?zboi Mondial, la mai pu?in de un an de la semnarea tratatului de la Bucure?ti, aducea importante modific?ri ?i în spa?iul sud-est european. În toate statele balcanice, mii de români au fost mobiliza?i ?i trimi?i pe diverse fronturi, iar ?colile ?i bisericile lor au fost din nou închise. În august 1916 popula?ia b?rb?teasc? din Macedonia ocupat?, r?mas? în urma mobiliz?rii anterioare, a fost trimis? în lag?re de concentrare sau la minele de c?rbuni de la Svistov, de unde mul?i români nu s-au mai întors.[22] În urma opera?iunilor militare care s-au desf??urat în Macedonia multe sate române?ti au fost pr?date sau distruse. Turmele de oi au fost rechizi?ionate pentru În ceea ce prive?te salariile preo?ilor, datorit? luptei dintre propaganda religioas? greac? ?i român?, enoria?ii se obi?nuiser? s? nu mai pl?teasc? nimic preo?ilor pentru slujbe, ace?tia între?inându-se numai din subven?ia primit? de la statul român[23]. Evenimentele din Turcia au f?cut ca dup? 1910 s? fie adoptat? o nou? form? de conducere a ?colilor prin intermediul Eforiilor ?colare.
------------------------------------------------------------------------
[1] Theodor Burada, op. cit., p. 53.
[2] M. V. Cordescu, op.cit., p. 1 ?i p. 5.
[3] antar?i – bande de greci înarma?i pu?i în slujba oficialit??ilor ortodoxe grece?ti ?i care persecutau ?i chiar omorau pe românii care nu erau de partea grecilor.
[4] A.M.A.E., fond Constantinopol, vol. 224 (1867-1893), nepaginat – Raportul consulului român din Salonic din 9 ianuarie 1890.
[5] A.M.A.E., fond Constantinopol, vol. 180, nepaginat – într-un raport întocmit de Inspectorul ?coalelor – Nicolae Tacit, care dateaz? din 30 iulie 1905, se consemneaz? c? frunta?ii comunit??ii române din Grebena au fost interoga?i de o band? de greci, cu privire la scopul cauzei române?ti. La întrebarea de ce este român ?i de ce sus?ine cauza românilor, Sterie Popa, frunta?ul comunit??ii române?ti din localitate a r?spuns: ,,Sunt român, nu vlah, deoarece între noi ne zicem români, c? vlahi ne zice?i voi ?i al?i str?ini. Iubesc neamul românesc din care fac parte, ?coala român? ?i biserica ?i tot ceea ce este românesc,... b?trânul meu tat? a s?dit în mine sentimente ?i con?tiin?a adev?rat? na?ional?, pentru care m? condamna?i ast?zi la moarte".
[6] Theodor Burada, op. cit., p. 18-19; Vasile Diamandi Aminceanul, Românii din Peninsula Balcanic?, Bucure?ti, 1938, p. 122-123.
[7] A.M.A.E., fond Problema 15, vol. 91, nepaginat.
[8] Th. Burada, op. cit., p. 113-114.
[9] Ibidem, p. 142.
[10] A.M.A.E., fond Constantinopol, vol. 224 (1867-1893), passim.
[11] Ibidem.
[12] Maria Petre, „Aromânii ?i rela?iile culturale româno-otomane la începutul secolului al XX-lea", în Revista Istoric?, t. VIII, nr. 11-12, 1997, p. 739-740; N. Ciachir, „Contribu?ii la istoricul rela?iilor româno-turce (1878-1914)", în ADIRI, 1970, nr. 5, p. 17.
[13] Pericle Papahagi, Aromânii din punct de vedere istoric-cultural, Bucure?ti, 1912, passim.
[14] Dezbaterile Adun?rii deputa?ilor, 1903-1904, ?edin?a din 9 decembrie 1903, p. 144.
[15] A.N.I.C., fond Ministerul Cultelor ?i Instruc?iunii Publice, dosar 349/1903, vol.I, f. 50-75.
[16] Constantin Velichi, Imperiul Otoman ?i statele balcanice între 1878-1912, în „Studii ?i articole de Istorie", XVI, 1970, p. 173.
[17] Nicolae Ciachir, op. cit., p. 19.
[18] A.N.I.C., fond Kretzulescu, dosar 831, f. 62 – iradeaua recuno?tea na?iunea român? din Turcia: ,,Majestatea Sa Imperial? Sultanul (...) luând în seam? rugile în?l?ate spre Tronul Imperial de supu?ii s?i aromâni, s-a îndurat s? ordone ca, pe temeiul drepturilor civile de care ei se bucur? ca ?i ceilal?i supu?i musulmani, comunit??ile lor s?-?i poat? alege muhtari (primari n.ns) (...); membrii aromâni s? fie primi?i în consiliile administrative; autorit??ile imperiale s? înlesneasc? profesorilor numi?i de aceste comunit??i inspectarea ?colilor ?i îndeplinirea formalit??ilor prev?zute de legile Imperiului pentru deschiderea de noi a?ez?minte ?colare". Înv???mântul aromânesc avea din acest moment acela?i statut cu înv???mântul celorlalte na?ionalit??i. De asemenea, bisericii ortodoxe române?ti i se permitea s? se dezvolte liber. Iradeaua imperial? atr?gea aten?ia c? aromânii nu mai puteau fi împiedica?i s? oficieze slujba religioas? în limba lor.
[19] A.N.I.C., fond Ministerul Cultelor ?i Instruc?iunii Publice, dosar 2944/1908, f. 73-106.
[20] Ibidem, f. 34.
[21] Cristea Sandu Timoc, op. cit., p. 30.
[22] Gheorghe, Zbuchea, O istorie a românilor din Peninsula Balcanic?. Secolul XVIII-XX, Bucure?ti, 1999, p.181.
[23] Ibidem, f. 34. footer