Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Adina Berciu-Dr?ghicescu & Prof. Maria Petre   
Miercuri, 12 Septembrie 2012 14:10
Prof. Univ. Dr. Adina Berciu-Dr?ghicescu
?coli ?i biserici române?ti din Peninsula Balcanic? (1918-1961)
Aspecte generale

Primul r?zboi mondial a însemnat un moment de cotitur? în evolu?ia situa?iei na?ionale a românilor din Peninsula Balcanic?. El a dus la configurarea unor noi realit??i politice în evolu?ia statelor din zon? iar românii suddun?reni au c?utat în continuare s? ob?in?, cel pu?in par?ial, satisfacerea unor deziderate în plan politic, cultural, educa?ional ?i bisericesc. Un memoriu al directorului ?colii Comerciale Superioare Române de la Salonic, Vasile Diamandi, din martie 1920, men?iona trei cauze care „au zdruncinat mult prop??irea chestiunei" aromânilor:
- plecarea italienilor din zona Pind „f?r? a l?sa ceva solid ?i stabil", fapt ce a determinat numai a?â?area grecilor împotriva românilor?
- internarea aromânilor din Macedonia în lag?re de c?tre bulgari, închiderea tuturor ?colilor române din Macedonia sârbeasc? ?i ruinarea multor centre române?ti precum Magarova, Molovi?te, Nijopole ?i ?inutul Megleniei?
- neaplicarea la timp a decretului-lege de asimilare a corpului didactic din Peninsula Balcanic? ?i numirea lui în ?ar?.

Vasile Diamandi ar?ta în memoriu c? în anul 1920 func?ionau numai ?colile din Grecia ?i Albania ?i c? rezolvarea problemei biserice?ti era „cauza primordial? a unei existen?e trainice ?i solide a edificiului nostru cultural na?ional de dincolo". În vederea împlinirii acestui deziderat, propunea:
- numirea unor mini?tri plenipoten?iari ?i consuli de origine român? „cu tragere de inim?"?
- numirea câte a unui aromân pe lâng? fiecare lega?ie sau consulat pentru a ap?ra interesele acestora?
- acordarea unor burse pentru studen?ii aromâni care vor studia la Atena ?i Belgrad, „ca s? nu se înstr?ineze"?
- apari?ia unui ziar în limba român? ?i în dialect, cu sediul la Salonic?
- sprijinirea accederii în parlamentele din Grecia ?i Serbia a unor deputa?i aromâni?
- redeschiderea ?colilor din Tessalia?
- cl?direa unor localuri de ?coli ?i biserici „ca s? conving? poporul c? nu este ceva efemer"?
- încurajarea aromânilor prin diferite opera?iuni comerciale (procurarea tutunului, reprezentan?a serviciului maritim etc.)?
Toate acestea pentru asigurarea unor baze solide viitorului neamului aromânesc amenin?at s? piar?, „dând din timp în timp câte o lic?rire de via?? relativ cu ac?iunea pornit? din ?ar?".[1]

Raportul ministrului plenipoten?iar la Belgrad, Th. Emandi, din decembrie 1920, semnala ?i el persecu?iile la care erau supu?i românii din partea autorit??ilor sârbe?ti. Cea mai mare parte a preo?ilor ?i înv???torilor se refugiaser? în România ?i „din bisericile numeroase ce func?ionau, abia dac? au mai r?mas câteva? iar ?colile ce mai exist?, chiar dac? nu sunt închise, sunt în imposibilitate s? func?ioneze, din cauza str??niciei cu care autorit??ile sârbe?ti interzic intrarea c?r?ilor didactice în Serbia".[2]

O not? din anul 1920, a ?efului misiunii militare române din Salonic, locotenent-colonelul Livezeanu, semnala starea material? precar? a personalului didactic din Macedonia, datorit? neprimirii la timp a salariilor ?i diferen?ei cursului de schimb, ?i propunea:
- achitarea la zi a acestora ?i acordarea unor indemniza?ii speciale profesorilor ?i preo?ilor?
- deschiderea tuturor ?colilor române?ti ?i trecerea lor de la Ministerul de Externe
în subordinea Ministerului Cultelor ?i Instruc?iunii Publice? înfiin?area unor biblioteci populare ?i tip?rirea unor c?r?i în dialect? construirea unei biserici române?ti la Salonic ?i a unui spital, precum ?i înfiin?area, în acela?i ora?, a sucursalei unei b?nci din ?ar?.[3]

În aprilie 1921, mitropolitul Miron Cristea, în calitate de pre?edinte de onoare al Societ??ii de Cultur? Macedoromân?, solicita „ca factorii hot?râtori ai ??rii noastre s? se îndure de fra?ii lor români din Balcani ?i s? le câ?tige faptic dreptul de a avea ?colile lor ?i biserici române?ti cu chiriarhi proprii".[4]
?eful Serviciului ?colilor ?i Bisericilor Române din Peninsula Balcanic?, Petre Marcu, constata într-un raport din iunie 1923 c? singura problem? care nu fusese
rezolvat? dup? înf?ptuirea României Mari era „aceea privitoare la asigurarea existen?ei na?ionale a românilor macedoneni". Era men?ionat? diferen?a dintre mentalitatea aromânilor „înzestra?i cu temperament meridional aprins pân? la exaltare, trecând cu mare u?urin?? de la o extrem? optimist? la alta pesimist?" ?i mentalitatea românilor „înzestra?i cu un temperament calm, cump?nit în gesturi ?i re?inut în toate actele de o veche experien?? politic?, a c?rei valoare n-am putut-o aprecia noi, care... eram for?a?i a ne face educa?ia politic? la ?coala revolu?ionar? a bulgarilor sau a grecilor macedoneni".

În ceea ce prive?te statistica românilor sud-dun?reni, Petre Marcu aprecia c? ace?tia sunt în num?r de 750.000 din care 300.000 în regatul Sârbo-Croato-Sloven, 80.000 în Bulgaria, 200.000 în Grecia ?i 150.000 în Albania. ?eful serviciului propunea sus?inerea elementului românesc din Balcani din punct de vedere cultural, politic ?i economic.[5]
Raportul inspectorilor I. Max Popovici ?i Victor Babe?eanu, din anul 1929, semnala faptul c? în statele balcanice, „constituite pe baze etnice solide", care duceau o politic? a dezna?ionaliz?rii sau a îndep?rt?rii elementelor minoritare, elementul macedonean, „împr??tiat în grupuri r?zle?e pe teritoriile a patru ??ri diferite, lipsit de spiritul moral al unui ideal na?ional realizabil, merge cu pa?i repezi c?tre o asimilare complet?".[6]

Într-o not? a ministrului Instruc?iunii Publice, dr. Constantin Angelescu, din anul 1935, se specifica faptul c? în România func?ionau, cu predare în limba elen?, 8 ?coli primare având 884 de elevi, ?i 2 ?coli secundare (Bucure?ti ?i Gala?i) având 125 de elevi, în care studiau numai copiii supu?ilor eleni iar profesorii erau numi?i de statul elen dintre supu?ii s?i. La rândul s?u, România între?inea în Grecia 26 de ?coli primare cu 917 elevi ?i 52 de cadre didactice ?i 4 ?coli secundare cu 360 de elevi ?i 46 de cadre didactice, toate cu predare în limba român?.[7] Diplomele de absolvire eliberate de ?colile române din Grecia, ca de altfel ?i cele din Bulgaria, nu erau recunoscute de autorit??ile din ??rile respective. Aceast? situa?ie a determinat venirea acelor absolven?i în România, fapt ce a condus la lipsirea românilor suddun?reni de o elit? intelectual? care s?i îndrume în procesul de men?inere a identit??ii culturale.

În timp ce în Bulgaria func?ionau dou? ?coli primare, o ?coal? secundar? ?i dou?
biserici (la Sofia ?i Giumaia de Sus), pentru marea mas? a românilor de pe Valea
Timocului ?i din zona Vidin nu exista nici o form? de instruire în limba matern?.

În Albania, dup? anul 1922, politica de asimilare a autorit??ilor a dus la închiderea majorit??ii ?colilor ?i bisericilor române?ti: în 1925 mai existau trei, în 1926 se permitea numai predarea unor ore de limba român? în ?colile albaneze din centrele locuite de români, în 1927 cele trei ?coli române?ti care mai existau au trecut sub controlul statului albanez care le finan?a iar în 1935 func?ionau ?apte ?coli primare de stat finan?ate de statul albanez, statul român pl?tind înv???torilor respectivelor ?coli câte o indemniza?ie lunar? de 1.200 de lei.

Evenimentele negative din istoria românilor de la sud de Dun?re dup? Primul R?zboi Mondial ?i-au accentuat cursul. Ace?tia au fost lipsi?i de ?coli ?i de biserici, folosirea public? a limbii materne nu le-a fost recunoscut?, s-a urm?rit asimilarea sau îndep?rtarea lor (cu sprijinul autorit??ilor din ??rile balcanice în care locuiau), s-a înregistrat un declin al limbii române, s-a diminuat sentimentul apartenen?ei etnice.

Cel de Al doilea R?zboi Mondial, prin opera?iunile militare purtate în zon? de-a lungul a aproape cinci ani, a determinat pr?bu?irea ordinii interbelice a statelor balcanice ?i a provocat mari pierderi materiale ?i umane românilor sud-dun?reni. Totodat?, au fost distruse sau par?ial avariate localuri de ?coli ?i de biserici române?ti ce fuseser? ridicate prin contribu?ia comunit??ilor respective. Într-un raport din octombrie 1940, consulul general la Ianina, V. ?tirbu, constata sl?birea leg?turilor dintre România ?i românii suddun?reni ?i „insuficien?a a?ez?mântului nostru din Grecia, cl?dit dup? modelul celui din ?ar?, f?r? a se ?ine seama de condi?iunile locului, aplicat de sus, în loc de ai imprima un caracter organic de sine st?t?tor, cu alte cuvinte, un înv???mânt artificial, lipsit de via??, devenind, din cauza viciilor sale organice, cu mici excep?ii, o sucursal? pentru plasarea elementelor indezirabile din România".[8]

Se aprecia c? ob?inerea autonomiei ?colare ?i biserice?ti pentru românii din Pind ?i Macedonia precum ?i tradi?ia înv???mântului românesc din Macedonia sârbeasc? „au fost pentru na?iunea român? un câ?tig politic, na?ional ?i cultural de mare însemn?tate, de care îns? noi am dovedit c? nu suntem demni? cedând presiunilor sârbe?ti am închis ?colile înfloritoare din Macedonia sârb? iar autonomia ?colar? ?i bisericeasc? pentru românii din Pind ?i Macedonia greac?, smuls? de Tache Ionescu de la greci, a r?mas iluzorie, nefiind statornicit? printr-un regulament sau conven?ie între România ?i Grecia. Din aceast? cauz?, înv???mântul românesc din Grecia, f?r? drept de publicitate, considerat particular, incolor ?i lipsit de caracterul de aplica?ie, a deviat de la scopul ini?ial de a forma o elit? conduc?toare local? la macedoromâni transformânduse într-o institu?ie de transplantare a elementelor macedoromâne preg?tite în România, servind, prin aceasta, de minune interesele statului elen, care a depus între timp o ac?iune uimitoare pentru dezna?ionalizarea rapid?, brutal?, uzând de toate mijloacele turmei macedoromâne r?mas? decapitat? de propriul nostru înv???mânt". Se propunea numirea unor cadre didactice aromâne, legate de comunit??ile respective, „profesorul urmând a fi dublat în acest caz de aportul s?u personal extra?colar, de popularitatea ?i trecerea proprie printer macedoromânii localnici".[9]

La toate aceste neajunsuri s-au ad?ugat acte de corup?ie ?i deturn?ri de fonduri. O not? informativ? adresat? la 10 aprilie 1945 secretarului general al Ministerului Afacerilor Str?ine, Vasile Stoica, semnala deturnarea a 500.000 de franci elve?ieni de c?tre inspectorul general Gh. Papagheorghe de la conducerea Administra?iei ?colilor ?i Bisericilor Române?ti din Grecia, nefiind pl?tite astfel salariile corpului didactic ?i bisericesc.[10]

În numeroase rapoarte ale reprezentan?ilor diploma?iei sau ale inspectorilor ?colari din zon? se f?cea o paralel? între politica de toleran?? cultural? fa?? de minorit??ile na?ionale dus? de statul român ?i cea de asimilare ?i dezna?ionalizare dus? de statele vecine fa?? de românii sud-dun?reni. Se sugera adoptarea unei politici similare de c?tre autorit??ile române fa?? de ?colile bulg?re?ti, grece?ti sau sârbe?ti din România, ca mijloc de presiune pentru îmbun?t??irea tratamentului românilor sud-dun?reni.

În pofida greut??ilor întâmpinate, a distrugerilor materiale datorate frontului ?i bombardamentelor, a pierderilor umane, statul român subven?iona înv???mântul de la sud de Dun?re în anul ?colar 1943-1944 cu suma de 23.050.000 de lei.[11] În afar? de subven?ionarea ?colilor ?i bisericilor de la sud de Dun?re, statul român a ajutat comunit??ile române, aflate în condi?ii grele cauzate de r?zboi, cu alimente, îmbr?c?minte, sume de bani ?i iasprijinit pe cei ce doreau s? se stabileasc? în ?ar?. În martie 1944, Consiliul de Mini?tri a adoptat Decretul-lege pentru ap?rarea demnit??ii na?ionale ?i a intereselor române?ti de peste hotare, prin care se urm?rea ap?rarea românilor cet??eni ai altor state ?i se înfiin?a, pe lâng? Ministerul Afacerilor Str?ine, un consiliu na?ional compus din cinci persoane.

În a doua parte a anului 1944, ca urmare a evenimentelor din 23 august, s-a modificat profund situa?ia politico-teritorial? din zon?. În timpul celui de al doilea r?zboi mondial, românii de la sud de Dun?re s-au implicat în lupta împotriva ocupan?ilor germani, italieni, bulgari. În Iugoslavia, Albania, Grecia, unde sadezvoltat o ampl? mi?care de partizani, în care elementele comuniste au avut o implicare important?, sa promis pentru perioada postbelic? drepturi egale minorit??ilor etnice, inclusivminoritarilor români. În anii 1944-1945, în Iugoslavia ?i Albania, s-au instaurat regimurile comuniste ale lui Iosip Broz Tito ?i Enver Hodja, dar promisiunile f?cute nu au fost respectate. În aceste ??ri, românii au fost ?inta unei politici de asimilare în vederea pierderii identit??ii lor na?ionale. ?colile ?i bisericile române?ti din Albania au fost închise, cele din Macedonia sârbeasc? nu au fost redeschise iar pentru românii din Timoc situa?ia a r?mas neschimbat?.

În Banatul iugoslav func?ionau, în anul ?colar 1946-1947, 32 de ?coli primare române?ti, un liceu mixt ?i o ?coal? normal? (la Vâr?e?), care aveau ?i dou? internate. Personalul didactic era format din 98 de înv???tori pl?ti?i de statul român cu sume între 2.000 ?i 3.000 de lei lunar ?i 145 de înv???tori pl?ti?i de statul iugoslav.[12]

În Grecia, aromânii au fost implica?i în r?zboiul civil dintre for?ele democratice ?i
cele comuniste ale generalului Marcos. Autorit??ile elene au folosit acele împrejur?ri pentru a face masive mut?ri de popula?ie din zonele muntoase în centrele urbane din sud ?i au urm?rit înl?turarea din zon? a intelectualilor ?i frunta?ilor aromâni. În februarie 1946 guvernul elen a dispus închiderea ?colilor române?ti, preluarea imobilelor ?i expulzarea cadrelor didactice de cet??enie român?. Aceea?i soart? au avut ?i bisericile române?ti din aceast? ?ar?.

În Bulgaria, în mai 1945, autorit??ile au luat m?suri pentru desfiin?area celor trei
?coli române?ti din aceast? ?ar?. Peste un an, în mai 1946, directorul Institutului Român din Sofia a fost în?tiin?at c? statul bulgar „este de acord a recunoa?te ?colilor pe care le conduce?i dreptul de a se bucura de privilegiile art. 350 din Legea Educa?iei Na?ionale".[13]

În noiembrie 1946, un grup de intelectuali români din Sofia au înaintat un memoriu autorit??ilor comuniste din Bulgaria, în care solicitau recunoa?terea dreptului de a avea ?coli ?i biserici române?ti. În memoriu se aprecia c? în Bulgaria tr?iau dou? grupuri de români: dun?reni ?i valahi pe de o parte ?i români macedoneni de cealalt? parte. Primul grup, în num?r de 100.000 de persoane, tr?ia în satele din valea Dun?rii, iar cel de-al doilea, în subgrupuri r?zle?e în toat? ?ara. Se amintea faptul c? românii din Bulgaria au sprijinit mi?carea de partizani, iar dup? instalarea noului regim au sperat în rezolvarea just? a drepturilor minorit??ilor. Datorit? persecu?iilor la care au fost supu?i în timpul vechiului regim „minoritatea român? este speriat?... ?i nu îndr?zne?te s?-?i manifeste libertatea sa na?ional?". Se ar?ta c?, întrebat? „dac? dore?te s? i se deschid? ?coli române?ti, ea n-a îndr?znit s? r?spund? în mod afirmativ, cu toate c? ea r?mâne în sufletul ei o popula?iune româneasc?, dup? cum îi este portul, obiceiul ?i graiul, în special aceasta se observ? la femei, care totdeauna au fost ?i sunt p?str?toare ?i purt?toare a na?ionalit??ii".[14]

Se solicita reintroducerea registrelor de stare civil? în care minoritatea româneasc? s? fie trecut? la rubrica români, deschiderea de ?coli române?ti între?inute de stat, libertatea desf??ur?rii slujbei religioase în limba român?, recunoa?terea ?colii române?ti de la Sofia, dreptul de a se organiza în grupuri profesionale ?i organiza?ii culturale, pres? în limba matern?.[15]

Cu toate c? autorit??ile bulgare au acordat drept de publicitate Institutului Român
de la Sofia, în toamna anului 1947, guvernul comunist condus de dr. Petru Groza îl va închide. În septembrie 1948, imobilele ?i întregul inventar al Institutului vor fi date în custodie Ministerului Educa?iei Na?ionale din Bulgaria „iar gestiunea în bani ?i arhiva au fost preluate de Ambasad?, urmând ca profesorii s? p?r?seasc? Bulgaria, întrucât guvernul bulgar nu are nevoie de serviciile lor".[16]

Biserica român? de la Sofia, ref?cut? de statul român dup? bombardamentele din prim?vara anului 1944, a fost cedat? statului bulgar în martie 1951.[17] Dezinteresul manifestat de autorit??ile comuniste din România fa?? de soarta românilor suddun?reni ?i renun?area la tradi?ia inaugurat? de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, de sprijinire a ?colilor ?i bisericilor române?ti din Peninsula Balcanic?, a fost înso?it, dup? cel de Al Doilea R?zboi Mondial, de intensificarea fenomenelor de aculturare ?i asimilare.

Împ?r?i?i de Cortina de Fier între lumea liber? ?i cea totalitar?, românii suddun?reni au fost supu?i unor presiuni politice, educa?ionale ?i culturale în scopul dezna?ionaliz?rii ?i au suferit un accentuat declin demografic. S-a intensificat fenomenul emigra?iei, au ap?rut ?i sau dezvoltat comunit??i aromâne în Germania, Fran?a, S.U.A., Canada, Australia.

S-a n?scut astfel, prin nerecunoa?terea de c?tre statele balcanice a existen?ei unei minorit??i aromâne sau vlahe, sentimentul iminentei dispari?ii istorice a ei. Din studiul realizat de Direc?ia de Cultur? a Ministerului Afacerilor Externe, din
iunie 1961, rezulta c? în nordul Greciei, într-o zon? locuit? de aromâni, mai existau biserici în:
- Veria, unde, în anul 1956, preotul român Nicolae Calipetri slujea în grece?te?
- Doliani, unde nu era un preot român ?i se slujea în grece?te?
- Turia, lipsit? de preot ?i unde nu se slujea?
- Feti?a, Gramaticova, Hrupi?tea, complet distruse?
- Grebena, d?râmat? de autorit??ile elene, pe locul ei se construiser? birourile ?i locuin?a mitropolitului.[18]

În pofida acestor vicisitudini, românii sud-dun?reni ?i-au p?strat în mare m?sur? limba, obiceiurile ?i con?tiin?a propriei identit??i, de?i statul român i-a abandonat de-a lungul a peste patru decenii.

----------------------------------------------------------------
[1] A.M.A.E.(Arhiva Ministerului Afacerilor Externe), fond Problema 15, vol. 1, f.
7879.
[2] Ibidem, fond Problema 18, vol. 7, Iugoslavia (19201930), nepaginat.
[3] Ibidem, fond Problema 15, vol. 1, f. 8182.
[4] Ibidem, fond Problema 18, vol. 7, Iugoslavia (19201930) nepaginat.
[5] SA.N.I.C.(Serviciul Arhivelor Nationale Istorice Centrale), fond Ministerul
Instruc?iunii Publice, dosar 799/1923, f. 811.
[6] A.M.A.E., fond Problema 18, vol. 1, nepaginat.
[7] Ibidem, fond Problema 15, vol. 55, f. 49.
[8] Ibidem, fond Problema 18, vol. 5, Grecia, nepaginat.
[9] Ibidem.
[10] Ibidem, fond Problema 15, vol. 87, f. 166.
[11] Ibidem, fond Problema 15, vol. 4, f. 234.
[12] Ibidem, fond Problema 70, vol. 2, 19451948,Minorit??i, nepaginat.
[13] Ibidem, fond Bulgaria, dosar 210/19451949,nepaginat.
[14] Ibidem.
[15] Ibidem.
[16] Ibidem.
[17] Ibidem, fond Grecia, 1946/1949,nepaginat.
[18] St. Brezeanu, Gh. Zbuchea, Românii de la sud de Dun?re. Documente,
Bucure?ti, 1997, p. 363. footer