Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Joi, 30 August 2012 09:18
23 august 1944-participan?i23 AUGUST 1944 - Consecin?e dezastruoase - [1]

În urm? cu mai multe decenii, un cunoscut gânditor politic aprecia, de loc f?r? îndrept??ire, c? mult mai imprevizibil decât viitorul este trecutul! Este, mai mult decât o concluzie, o constatare de actualitate, valabil? pentru nefericitul veac al XX-lea. Nu numaidecât, desigur, pentru regimurile totalitare, dar ?i pentru condi?iile celor mai nobile democra?ii. C?ci, în adev?r, dup? dispari?ia „eroilor" unor întâmpl?ri majore ori m?runte, câte „istorii" n-au fost - nu numaidecât denaturate - ci rescrise, regândite, redimensionate? A fost, cum am precizat deja, ?i cazul actului de la 23 august 1944, care a prezentat, din prima clip? ?i pentru toat? lumea, amprentele unei clasice lovituri de stat, fatale pentru rolul României în R?zboiul Mondial din 1939-1945 ?i pentru destinul ei în deceniile urm?toare.

La 23 august 1944 cel pu?in 30 de persoane ?i personalit??i au fost angrenate, comploti?ti ?i victimele lor, în declan?area loviturii de stat. S?-i reamintim, mai întâi, pe cei afla?i, la 23 august ?i în noaptea de 23/24 august 1944, chiar în zona epicentrului evenimentelor: Bucure?ti - Palatul Regal din Calea Victoriei. Majoritatea cople?itoare a celor în cauz?, dup? arestarea lui Ion ?i Mihai Antonescu ?i a unor dintre colaboratorii lor principali, ?i-au consemnat impresiile pe marginea Zilei Z ?i a Orei H - 23 august 1944, ora 17. A?a precum au f?cut-o: colonelul Emilian Ionescu[2], adjutantul regal de serviciu; maiorul Anton Dumitrescu[3], adjunctul comandantul Batalionului de Gard? de la Palat ?i ?eful echipei de militari destinat? s?-i aresteze pe Antone?ti; sergentul Dinu Cojocaru ?i plutonierii D. Bâl? ?i D. Rusu[4], cu to?ii membri ai „echipei" Dumitrescu; Mircea Ionni?iu[5] ?i Ioan de Mocsonyi-Styrcea[6], secretarul particular al Regelui Mihai ?i, respectiv, fostul mare?al al Cur?ii Regale, unul dintre intimii Suveranului; Grigore Niculescu-Buze?ti, ?eful Direc?iei Cabinetului Ministrului ?i Cifrului din Ministerul Regal al Afacerilor Str?ine al României, ?i adjunctul s?u, Victor R?dulescu-Pogoneanu[7], Camilian Demetrescu[8], din acela?i mediu; c?pitanul Gh. Teodorescu[9], comandantul companiei I a Batalionului de Gard? Regal?; generalii Aurel Aldea[10 ] ?i Gh. Mihail[11], din grupul militarilor apropia?i Regelui ?i ostraciza?i sub Antonescu; colonelul D. D?m?ceanu[12], ?eful Statului Major al Comandamentului Militar al Capitalei (C.M.C.); Gh. Ionescu-B?l?ceanu[13], ?eful Cancelariei Palatului; Lucre?iu P?tr??canu[14] ?i Emil Bodn?ra?[15], reprezentan?ii conducerii PCR; Ilie Dinu?[16], membru al „echipei" Bodn?ra?, care i-a preluat pe Antone?ti de la Palat ?i a asigurat paza lor între 24 ?i 31 august 1944 în cartierul Vatra Luminoas?; lt. col. ?tefan Niculescu[17], cel care a plecat de la Palat în zorii zilei de 24 august 1944 cu destina?ia Turcia înso?indu-i pe agen?ii britanici A. G. de Chastelain[18] ?i Ivor Porter[19]; ?i, desigur, Regele Mihai I[20], Mare?alul Ion Antonescu[21], Conduc?torul Statului ?i ?eful guvernului, Mihai Antonescu[22], vicepre?edintele guvernului si ministrul Afacerilor Str?ine, ?i generalul Constantin S?n?tescu[23], Mare?alul Palatului, noul prim-ministru dup? înl?turarea Mare?alului, to?i ace?tia din urm? fiind aceia?i care s-au înfruntat în a?a-numitul "salon galben" din Casa Nou? a Palatului Regal din Calea Victoriei, în minutele decisive care au prefa?at Ora H. Nu au fost prezen?i la Palat, dar, într-un fel sau altul, i-au "asistat" pe actorii principali ori au devenit factori decizionali ce au condus la declan?area loviturii de stat la 23 iar nu, a?a cum se stabilise ini?ial, la 26 august 1944: frunta?ii politici Iuliu Maniu[24], C.I.C.(Dinu) Br?tianu, istoricul Gh. I. Br?tianu[25] ?i C. Titel Petrescu[26]; Ion Hudi??[27] ?i Corneliu Coposu[28]; generalul Constantin D. Nicolescu[29] ?i Eugen Cristescu[30], ?eful în exerci?iu al Serviciului Special de Informa?ii (S.S.I.); generalul C. Pantazi[31], ministru de r?zboi în guvernul antonescian; George Magherescu[32], de la Cabinetul Militar al Mare?alului; C. Agiu[33] ?i Bellu Zilber[34], de la comuni?ti, ori generalul Iosif Teodorescu[35], ?eful CMC-ului. Nu mai insist?m asupra relat?rilor celor care, de?i "la distan??", au avut totu?i tangen?? cu evenimentele de la 23 august 1944[36]; spre deosebire de cei anterior men?iona?i, care s-au aflat, într-un fel sau altul, în epicentrul evenimentelor.

Pe m?sura desf??ur?rii faptelor, dup? orele 20, o dat? cu constituirea guvernului S?n?tescu, apoi dup? orele 22:25 - adic? dup? difuzarea Proclama?iei regale ?i a Declara?iei noului cabinet - evenimentele au devenit cunoscute ?i au cuprins ?ara întreag?, în primul rând Armata, potrivit Directivei operative nr. 1 a noii conduceri militare de la orele 23:00. De asemenea, în noaptea de 23-24 august 1944, despre evenimentele din România au luat cuno?tin?? agen?iile mari de pres?, serviciile secrete ?i comandamentele beligeran?ilor mari ?i mici, iar, nu în ultimul rând, liderii Marilor Puteri (Germania, U.R.S.S., Marea Britanie ?i SUA) angrenate în conflictul secolului, respectiv: Adolf Hitler, I.V. Stalin, Winston Churchill ?i F.D. Roosevelt. S-a apreciat de îndat? ?i corect rostul gestului României pentru desf??urarea ultimei faze europene a conflagra?iei din 1939-1945. Din nefericire, cotitura României în r?zboi - retragerea din tab?ra german? ?i trecerea în rândul Na?iunilor Unite - s-a dovedit imediat folositoare doar Marilor Alia?i - S.U.A., Marea Britanie ?i URSS; în ceea ce o prive?te, pentru România, consecin?ele neîntârziate ?i directe s-au dovedit dezastruoase. Faptul pornea de la modul în care Marii Alia?i au evaluat fapta României, iar aceasta numai în raport cu interesele ?i ?elurile lor de r?zboi politico-diplomatice, strategico-militare, economice ?i, nu în ultimul rând, ideologice.

S-a dovedit, o dat? mai mult, c? în raporturile interna?ionale Marile Puteri au interese ?i nu cunosc sentimente!

Conjura?ii de la Bucure?ti au l?sat s? se în?eleag? c? totul se desf??urase în deplin acord, cu în?elegeri preliminare cu Marii Alia?ii, pentru a se descoperi, în cavalcada evenimentelor, c? în fond n-a existat - ?i nici n-a putut s? existe - a?a-ceva! Mai mult, Marii Alia?i au fost lua?i, ca ?i Adolf Hitler, prin surpriz? ori, dac? ei au fost în?tiin?a?i în vreun fel, totul a func?ionat nepotrivit. Imensul mecanism se declan?ase îns?. Nici vorb? de a se mai opri ceva, dar nici m?car de a se mai corecta... Simptomatic? s-a dovedit pozi?ia lui V.M. Molotov, comisarul Externelor al URSS, care peste dou? s?pt?mâni primindu-i la Moscova pe membrii delega?iei române pentru semnarea Conven?iei de Armisti?iu cu Na?iunile Unite ?i chestionat fiind de ce Kremlinul se ar?ta în preten?ii mai pu?in în?eleg?tor decât fusese cu emisarii Mare?alului în lunile anterioare, a precizat f?r? nici o ezitare: „Antonescu reprezenta poporul român, iar dvs. o aventur?!" Era indiscutabil c? înc? un capitol de istorie se încheiase: România încetase de-a mai fi satelitul Germaniei, dar fusese deja ocupat? de c?tre trupele Kremlinului.

Revenim îns? la 23 august 1944: Coroborând informa?iile datorate "actorilor" men?iona?i (memorii ?i jurnale, diverse declara?ii ?i relat?ri etc.), istoricii au stabilit cadrul ?i ordinea riguroas? a faptelor survenite la Palat în 23 august 1944. Este interesant de remarcat c?, nu în toate cazurile, Armata Rosie - august 1944memoria protagoni?tilor a func?ionat irepro?abil. Inten?ionat ori nu? R?mâne s? cercet?m ori r?mâne s? dovedim. Ceea ce ni se pare cel mai curios sunt diversele tentative ale personajelor de-a se impune pe „locuri frunta?e" cu ocazia marelui eveniment. Cu ce scop? - nu este greu de descifrat. Vom releva, tocmai de aceea, câteva situa?ii, care consider?m c? au devenit cazuri. S-a încercat, de c?tre unii memoriali?ti, s? impun? prezen?a lui Iuliu Maniu la Palat în ceasurile care au urmat arest?rii Antone?tilor ?i colaboratorilor lor. O atare sugestie, care nu are nimic comun cu voin?a exprimat? a fostului lider al PN? - ului, este de natur? politic?, indiscutabil. În realitate, prezen?a sau absen?a lui Iuliu Maniu la Palat la 23 august 1944 nici nu spore?te, dup? cum nici nu sub?iaz? meritele celui în discu?ie sau ale partidului s?u ?i este semnificativ c?, cel dintâi, Iuliu Maniu însu?i ?i-a precizat rosturile ?i itinerariul la 23-24 august 1944. O prob? indiscutabil?, descoperit? relativ recent, atest? în ce m?sur? decisiv? memoria documentelor pune în umbr? probitatea memoriali?tilor. Avem în seam? registrul de audien?e la Palat, aflat în p?strare la Biblioteca Academiei Române, ?i în care s-a re?inut cu precizie numele persoanelor importante care, între orele 13 ?i 24 din 23 august 1944, au p?truns în incint?. Astfel, documentul fixeaz? audien?a separat? la Rege a lui Mihai Antonescu cu începere de la ora 15, iar cea comun? a Antone?tilor între orele 16:15 ?i 17:30, dup? orele 18 fiind re?inute numele colaboratorilor Mare?alului, aresta?i (C.Z. Vasiliu, C. Pantazi ?i Mircea Elefterescu)[37]. Gra?ie documentului amintit, dispunem de lista complet? a oaspe?ilor Palatului dintre orele 18 ?i 24, când, dup? declan?area loviturii de stat, s-a constituit cabinetul C. S?n?tescu ?i s-au întocmit primele decrete regale ori s-au imprimat ?i difuzat proclama?iile c?tre ?ar? ale Regelui ori guvernului: „Iau parte la aceste lucr?ri - cit?m din document - domnii: general de corp de armat? adjutant S?n?tescu Constantin, general Anton, general Dombrovschi, Mocsonyi-Styrcea, Niculescu-Buze?ti, D.D. Negel, V. Vasiliu, col. Ulea, B?l?ceanu, Lucre?iu P?tr??canu, Titel Petrescu, ing. Ceau?u [Emil Bodn?ra?], V. Ionescu, directorul Radiodifuziunii, Pogoneanu, lt. col. R?u??, lt. col. Niculescu ?tefan, din Marele Stat Major, comandor Udrischi, c?pitan comandor adjutant Gherghel, Camil Demetrescu ?i al?i diferi?i func?ionari din Ministerul Afacerilor Externe, precum ?i adjutant de serviciu colonel adjutant Emilian Ionescu ?i maiorul Anton Dumitrescu, ajutor comandantul Batalion [de Gard?] regal?"[38]. Nu este ignorat?, se în?elege, nici audien?a lui Manfred von Killinger, ministrul de-atunci al Germaniei la Bucure?ti.

Bucuresti, 30 aug 1944Dintre to?i cei care, în dup?-amiaza de 23 august 1944, s-au perindat la Palat cel mai persistent în a-?i impune prezen?a, la momentul ?i în modul socotite de el cele mai convenabile, a fost colonelul (mai apoi, generalul) D. D?m?ceanu. Acesta, pe atunci ?ef al Statului Major CMC-ului, a dovedit o lips? de principii ?i o inconsecven?? deprimante. El a scos la iveal? nu mai pu?in de... zece variante ale „memoriilor" sale ?i, pe deasupra, a fost la originea unor „mese rotunde" cu participan?ii la evenimente în cursul c?rora s-a încercat „aranjarea" faptelor istorice ori s-a r?fuit cu to?i cei care-i contestau meritele de la 23 august (în spe??, Emilian Ionescu, Anton Dumitrescu ?i Gh. Ionescu-B?l?ceanu)[39]. Cu un astfel de prilej, mai precis la discu?iile purtate la Institutul de Istorie al CC al PCR în februarie 1968, Anton Dumitrescu a relatat c? atât D. D?m?ceanu, cât ?i Emilian Ionescu (ambii, generali la momentul respectiv) l-au abordat, imediat dup? ie?irea din închisoare, propunându-i un punct de vedere comun ?i „convenabil" ... asupra celor petrecute la 23 august. Convins îns? c? trebuia s? spun? adev?rul, Dumitrescu a refuzat ?i, pentru a-?i asigura protec?ia, a apelat la „arbitrajul" unui general cu „trecere": C. Vasiliu-R??canu. În fond, atât Anton Dumitrescu, cât ?i Gh. Ionescu-B?l?ceanu nu au acceptat versiunea lui D. D?m?ceanu cum c? el s-ar fi aflat la Palat în momentul audien?ei Antone?tilor, îng?duindu-?i (D?m?ceanu) s?-?i aroge meritul de-a fi dat marja de siguran?? necesar? comploti?tilor înainte de-a trece la „ac?iune", ?i anume prin asigurarea ferm? c? trupele CMC-ului erau gata de lupt?. În fapt, colonelul D. D?m?ceanu a trecut pe la Palat dup? arestarea celor doi Antone?ti. În leg?tur? cu acest episod, Ioan de Mocsonyi-Styrcea, pe ale c?rui m?rturii nu punem un deosebit temei, a relatat fapte interesante dup? vreo 20 de ani. Este cazul s? re?inem si dezinform?rile lui D. D?m?ceanu în leg?tur? cu ac?iunea sa[40].

Procedeul la care recurgea D?m?ceanu, pentru a-?i pune în lumin? o r?spundere imens? pentru declan?area loviturii de stat, ?i care nu a existat, era grosolan. Nu putem spune c?, în epoc?, prin anii '60 – '70, punctul de vedere expus de general nu a aflat audien??, chiar în studiile de specialitate. Mai pu?in îns? în rândurile altor participan?i la reuniunea amintit? din februarie 1968 ?i care, precum Gh. Ionescu-B?l?ceanu, a remarcat în „spiritul timpului": „Nu putem noi, mic sau mare, s? min?im PCR-ul; este interzis. Nu putem veni în fa?a unui institut care este menit s? consemne adev?rul ?i numai adev?rul ?i s? spunem lucruri fanteziste, care n-ar contribui cu nimic la valoarea, munca ?i contribu?ia celor care au participat la 23 august, fiecare în m?sura în care se ?tie ?i se confirm?. Ceea ce pot s? spun eu, ca simplu ?i mic în aceast? contribu?ie, este c? prea mare a fost contribu?ia Partidului [Comunist Român], ca s? mai venim ?i s? spunem ?i s? pecetluim un neadev?r sus?inut de tovar??ul general D?m?ceanu. Nu sunt a?a de cinic ca s? pun Partidul în polemic? cu persoane care cunosc adev?rul, cu atât mai mult str?in?tatea[...] De aceea, din mult? stim? ?i respect fa?? de tovar??ul general D?m?ceanu, care ?tiu ca la fel ca ?i noi to?i ?i-a riscat via?a, este devotat Partidului, de aceea eu, ca persoan?, spun a?a: nu trebuie s? mergem pe calea neadev?rului..."[41]

-------------------------------------------------
[1] Fragmente din volumul: Gh. Buzatu, Mare?alul Ion Antonescu. O biografie, Ia?i, Editura Tipo Moldova, 2012, pp. 530-540.
[2] Emilian Ionescu, Antone?tii în seiful Castelului Alb, în "Magazin istoric", nr. 5/1971; idem, În uniform? pentru totdeauna (Amintiri), Bucure?ti, 1979; idem, Contemporan cu veacul XX, Bucure?ti, 1983.
[3] Vezi în „Anale de istorie", nr. 4/1967; „Tribuna", nr. 34/23 august 1979; J. C. Dr?gan ?i colaboratori, eds., Antonescu, II, Vene?ia, 1988, p. 465 ?i urm.; ibidem, IV, Vene?ia, 1990, p. 515-517; Gh. Buzatu ?i colaboratori, eds., Mare?alul Antonescu, II, p. 204 ?i urm.
[4] Pentru D. Bâl?, cf. Gh. Buzatu ?i colaboratori, eds., Mare?alul Antonescu în fa?a istoriei, II, Ia?i, 1990, p. 219 ?i urm.; "22", nr. 18 din 10 mai 1991; „Tinerama", nr. 51 din noiembrie 1991; relativ la D. Rusu, vezi Gh. Buzatu ?i colaboratori, Mare?alul Antonescu, II, p. 22 ?i urm.; "Cronica", Ia?i, din 13 iulie 1984.
[5] Mircea Ionni?iu, Amintiri ?i reflec?iuni, Bucure?ti, 1993.
[6] J. C. Dr?gan ?i colaboratori, eds., Antonescu, II, p. 444 ?i urm.
[7] Ibidem, p. 429 ?i urm.; Gh. Buzatu ?i colaboratori, eds., Mare?alul Antonescu, II, p. 158 ?i urm.
[8] Vezi Jurnal, Bucure?ti, 2002.
[9] Vezi La semnalul „Înainte", în „Ap?rarea Patriei" din 17 august 1966; L-am predat pe Antonescu ?i am regretat toat? via?a, în "Românul", nr. 7 din 28 mai-4 iunie 1990; Eu l-am arestat pe Antonescu, în "Gazeta de Vest", Timi?oara, nr. 31/23-30 august 1990.
[10] Apud J. C. Dr?gan ?i colaboratori, eds., Antonescu, IV, p. 431 ?i urm. (relatarea generalului din „Timpul", 14 octombrie 1944); revista "22", nr. 34/1998, p. 8-9 (relatarea inedit? a generalului, datat? 10 iunie 1946, publicat? de Claudiu Seca?iu).
[11] Extrase din memoriile generalului: Sub ocupa?ia sovietic?, I-II, în „Expres Magazin", Bucure?ti, nr. 7 ?i 8/1991.
[12] "Anale de istorie", nr. 4/1967; apud J. C. Dr?gan ?i colaboratori, eds., Antonescu, II, p. 458 ?i urm.; Gh. Buzatu ?i colaboratori, eds., Mare?alul Antonescu, II, p. 227 ?i urm.; Istoria PCR. Sintez?. Documentar, pp. 934-960.
[13] Apud Gh. Buzatu ?i colaboratori, eds., Mare?alul Antonescu, II, p. 199 ?i urm.
[14] Cf. Cum s-a preg?tit actul de la 23 august 1944, în "România libera", 23 august 1945, p. 9; Cum s-a produs lovitura de stat de la 23 august 1944. Rolul Suveranului. Declara?iile d-lor: Iuliu Maniu, Lucre?iu P?tr??canu ?i C. I. C. Br?tianu, Bucure?ti, Tip. „Via?a literar?", 1944; Ion Massof, O pagin? de istorie contemporan?, în „Jurnalul de diminea??", Bucure?ti, 25 decembrie 1944.
[15] Apud J. C. Dr?gan ?i colaboratori, eds., Antonescu, IV, pp. 466-508.
[16] Ilie Dinu?, Misiune special?, în "Scânteia" din 22 august 1969.
[17] Cf. „Magazin istoric", nr. 7-8/1969.
[18] Vezi Gh. Buzatu, Din istoria secret? a celui de-al doilea r?zboi mondial, I-II, Bucure?ti, 1988-1996; Great Britain, Public Record Office, London-Kew, Foreign Office B 371/44010-44011 (raportul asupra Misiunii "Autonomous").
[19] Ivor Porter, Opera?iunea "Autonomous". În România pe vreme de r?zboi, traducere, Bucure?ti, 1991.
[20] Vezi, în acest volum, în continuare, dar ?i numeroasele relat?ri în volumele publicate de scriitorul Mircea Ciobanu în 1991-1994, de Philippe Vigue Desplaces, Nicolette Franck ?i, îndeosebi, A. Gould Lee, Coroana contra secera ?i ciocanul. Povestea Regelui Mihai al României, traducere, Bucure?ti, 1998.
[21] Apud Gh. Buzatu ?i colaboratori, eds., Mare?alul Antonescu, II, passim; Gh. Buzatu, Mircea Chiri?oiu, eds., Agresiunea comunismului în România. Documente din arhivele secrete: 1944-1989, II. În acest volum, un document fundamental: Însemn?rile Mare?alului din 23 august 1944 (vezi mai jos).
[22] Gh. Buzatu ?i colaboratori, eds., Mare?alul Antonescu, II, passim.
[23] Constantin S?n?tescu, Jurnal, Bucure?ti, 1993.
[24] Apud Gh. Buzatu ?i colaboratori, eds., Mare?alul Antonescu, II, p. 153 ?i urm.; Cum s-a produs lovitura de stat de la 23 august 1944, edi?ia citat?.
[25] Vezi însemn?rile care b?nuim c?-i apar?ineau (Gh. Buzatu ?i colaboratori, eds., Mare?alul Antonescu, II, pp. 143-149).
[26] Relat?ri în „Seara poporului", nr. 2 din 5 septembrie 1944; "Libertatea" din 5 septembrie 1944.
[27] Ioan Hudi??, Jurnal politic. 1 ianuarie-24 august 1944, edi?ie Dan Berindei, Bucure?ti, 1997.
[28] A se vedea „dialogurile" cu Doina Alexandru ?i Vartan Arachelian; Corneliu Coposu, Armisti?iul din 1944 ?i implica?iile lui, Bucure?ti, 1990.
[29] Constantin D. Nicolescu, Calvarul neamului românesc dup? 23 august 1944, Bucure?ti, 1993.
[30] Vezi Cristian Troncot?, Eugen Cristescu. Asul serviciilor secrete române?ti. Memorii, m?rturii, documente, Bucure?ti, 1994.
[31] Constantin Pantazi, Cu Mare?alul pân? la moarte, Bucure?ti, 1999.
[32] Vezi relat?rile sale, în Larry Watts, În serviciul Mare?alului. Mare?alul Ion Antonescu v?zut de un ofi?er din Cabinetul s?u militar ca urmare a întrevederii avute cu..., I-II, München, 1985; Gh. Buzatu, Istorie interzis?, Craiova, 1990; J. C. Dr?gan ?i colaboratori, eds., Antonescu, I, Vene?ia, 1986 (ed. a II-a, 1990); George Magherescu, Adev?rul despre Mare?alul Antonescu, III, Bucure?ti, 1991.
[33] Apud Gh. Buzatu ?i colaboratori, eds., Mare?alul Antonescu, II, p. 125 ?i urm.; „Anale de istorie", nr. 4/1967.
[34] Apud J. C. Dr?gan ?i colaboratori, eds., Antonescu, IV, p. 539 ?i urm.
[35] Vezi „Anale de istorie", nr. 4/1967.
[36] Vezi, de exemplu, relat?rile cuprinse în diverse volume de documente: Gh. Neac?u, ed., 23 august 1944 în arhivele comuniste, I, Bucure?ti, 2000 (m?rturii ale lui Lucre?iu P?tr??canu, C. Agiu, Emil Bodn?ra?, Petre Constantinescu-Ia?i, C. Pârvulescu, Bellu Zilber, Victor R?dulescu-Pogoneanu, Ion Mocsonyi-Styrcea); Mihai Pelin ?i colaboratori, eds., Cartea alb? a Securit??ii. 23 august 1944-30 august 1948, I, passim. Alte memorii, jurnale, amintiri: C. R?dulescu-Motru, Revizuiri ?i ad?ugiri. 1944, Bucure?ti, 1996; Constantin C. Giurescu, Amintiri, edi?ie Dinu C. Giurescu, Bucure?ti, 2000; Gerhard Steltzer, Diploma?i germani la Bucure?ti. 1937-1944, Bucure?ti, 2001; Contra-amiral Horia Macellariu, În plin uragan. Amintirile mele, Bucure?ti, 1998; N. Carandino, Nop?i albe ?i zile negre. Memorii, Bucure?ti, 1992; Alexandru Cretzianu, Relapse into Bondage. Political Memoirs of a Romanian Diplomat. 1918-1947, Ia?i-Oxford-Portland, 1998.
[37] „Magazin istoric", nr. 8/1990, p. 22.
[38] Ibidem, p. 22-23.
[39] Cf. J. C. Dr?gan ?i colaboratori, eds., Antonescu, IV, p. 509 ?i urm. (minuta discu?iilor purtate la Institutul de Istorie a Partidului, în 14, 20, 21 ?i 22 februarie 1968).
[40] Vezi, recent, probe ?i comentarii: Gh. Buzatu, Eftimie Ardeleanu, Fe?ele lui August 23, în „Document", buletinul Arhivelor Militare Române, Bucure?ti, nr. 3/1999, pp. 47-57.
[41] Apud J. C. Dr?gan ?i colaboratori, eds., Antonescu, IV, p. 233-234.

footer