Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Duminică, 26 August 2012 09:32
23 august 44 - Regele Mihai, Generalul C. S?n?tescu, Palatul regalDac? n-ar fi fost în esen?a lor tragic?, faptele relatate ar fi pline de farmec... ?i cum s? nu fie astfel, când lu?m cuno?tin?? de destinul într-adev?r fericit al unui document fundamental dintre cele purtând semn?tura unui personaj istoric, l-am numit pe Mare?alul Ion Antonescu, desemnat categoric de opinia public? na?ional? în urm? cu mai mul?i ani pe prima pozi?ie în topul „Marilor Români" din toate timpurile, iar integrarea documentului în desf??ur?rile istorice îl plaseaz? într-un moment decisiv al particip?rii României la cel de-al doilea r?zboi mondial - lovitura de stat de la 23 august 1944.[1] Nu revenim asupra evenimentului, studiat în profunzime ?i larg comentat de istoricii români ?i str?ini, dar nu numai de ei[2], desf??ur?rile fiind de-acum binecunoscute în globalitate - premise, declan?are, desf??urare ?i consecin?e, imediate ori îndep?rtate, suportate ?i în prezent[3]. Este motivul pentru care nu revenim cu detalii în privin?a faptelor survenite, limitându-ne a preciza c?, în seara de 23 august 1944, la câteva ore dup? ce au fost aresta?i în faimosul „Salon galben" al Casei noi din spatele Palatului Regal din Bucure?ti, Mare?alul Antonescu ?i Mihai Antonescu, afla?i închi?i sub paz? în safe-ul de la etaj al cl?dirii, au reu?it s?-?i fac? unele însemn?ri, cu acordul militarilor de gard?. Toate notele olografe ale prizonierilor au ajuns, f?r? dificultate, se în?elege, în mâinile puci?tilor. Cu o singur? excep?ie, remarcabil?: mare?alul a avut inspira?ia de a a?terne pe hârtie împrejur?rile ?i considera?iile pe marginea celor survenite, în orele imediat precedente arest?rii sale în „Salonul galben" (însemn?ri f?cute pe o agend? a Regelui Carol al II-lea, g?sit? de mare?al în camera-seif unde fusese închis cu Mihai Antonescu - n.r.).

Din câte cunoa?tem, relatarea lui Ion Antonescu, surprinzând episodul decisiv al loviturii de stat, declan?area ?i arestarea celor doi actori principali, liderii regimului doborât, nu numai c? sub raport cronologic con?inea primele impresii asupra celor petrecute (care ulterior nu mai aveau cum ?i de ce s? fie modificate), dar excela - func?ionând primatul incontestabil al pozi?iei ?i calit??ii „sursei"! - la capitolul probitate. Valoarea remarcabil? a „sursei", în mod sigur, va înfrunta cu succes scurgerea nemiloas? a timpului. Ceea ce ne ofer? un nou ?i temeinic argument pentru situarea Mare?alului Antonescu nu atât între actorii de prim? m?rime ai Istoriei, ci deopotriv? între observatorii ei exemplari! ?i care, în privin?a faptelor la care au participat ori le-a provocat, au ?tiut s? „vad?" ?i s? „transmit?"!

A?a dup? cum se poate constata, textul Mare?alului Antonescu era adresat Istoriei, chemat? „s? judece", fiind semnat, datat - 23 august 1944 ?i localizat - scris în celul?. ?inând seama de consecin?ele interne catastrofale ale actului din 1944, pr?bu?irea ??rii ?i ocupa?ia militar? barbar? a Armatei Ro?ii, consider?m c? dispari?ia documentului original, în condi?iile specifice momentelor din august 1944, a reprezentat implicit, în chip cu totul curios, condi?ia sine qua non a salv?rii sale pentru Istorie. Iar aceasta în condi?iile în care, în ziua urm?toare compunerii lor, Însemn?rile din celul? s-au pierdut în urma bombardamentului aerian german asupra Palatului Regal din Bucure?ti, în contextul represiunilor ordonate de Adolf Hitler drept r?spuns la destituirea regimului antonescian pro-german ?i la schimbarea pozi?iei României în R?zboiul Mondial din 1939-1945. Numai în chip miraculos, tot atunci, deci la 24 august 1944, documentul disp?rut printre d?râm?turi a fost descoperit de c?pitanul Gheorghe Teodorescu, din corpul de gard? al Palatului Regal, iar acesta, dup? mai mult de 35 de ani, mai precis la 20 mai 1980, l-a prezentat lui Nicolae Ceau?escu, chemat s? aprecieze „asupra valorii politice ?i istorice" (vezi infra anexa I). Apreciind în mod just valoarea excep?ional? a Însemn?rilor din celul?, Nicolae Ceau?escu le-a depus spre p?strare în fondurile centrale ale Arhivelor Na?ionale ale României din Bucure?ti, ele având s? fie valorificate prin publicare dup? evenimentele din 1989, începând din 1991.

Nicolae Ceau?escu nu a fost un admirator al Mare?alului Ion Antonescu. Nici nu avea cum. Sub regimul Antonescu, N. Ceau?escu, comunist declarat ?i recunoscut, s-a aflat în deten?ie la Jilava, Caransebe? sau Tg. Jiu, iar documentele de care dispunem l-au înregistrat consecvent între opozan?ii de frunte ai regimului[4]. Dup? 1944-45, N. Ceau?escu, ca membru activ al conducerii superioare a U.T.C. ?i, apoi, a P.C.R., a avut un rol proeminent, fiind în continu? ascensiune, pân? la ocuparea pozi?iilor supreme pe linie de partid ?i de stat, în 1965-1967. Fiind investit în martie 1974 Pre?edinte al României, Nicolae Ceau?escu nu a ignorat la un moment dat, c?tre sfâr?itul Marin Preda-Delirulanilor '80, pe atunci când era preocupat de finisarea proiectului Casei Poporului, ca pe splaiul dâmbovi?ean al construc?iei faraonice s? se ridice un impozant monument[5] - acela al Mare?alului Ion Antonescu!

Cazul romanului Delirul.

Dup? cum se ?tie, un „caz" devenit celebru, intervenit într-un moment când N. Ceau?escu se afla înc? - orice s-ar zice - pe culmile afirm?rii sale politice interne ?i interna?ionale. Celebritatea ?i-a avut originile în multiple motive: Autorul romanului era Marin Preda, unul dintre marii prozatori români, iar eroul operei nu era altul decât Mare?alul Ion Antonescu. În momentul apari?iei Delirului (1975), Mare?alul era înc?, dup? exact trei decenii de la sfâr?itul celui de-al doilea r?zboi mondial (?!), un nume interzis în România, iar cartea lui Marin Preda s-a bucurat rapid de dou? edi?ii (ianuarie ?i august 1975), difuzate într-un tiraj impresionant. Faptul a provocat nelini?te, în anume cercuri intelectualiste de la Bucure?ti, obi?nuite dup? 1944-1945 cu pagini literare penibile consacrate lui Ion Antonescu, precum pseudo-romanele fabricate de I. Ludo ?.a., în URSS ori în Germania „Literaturnaia Gazeta" ori „Der Spiegel" au reclamat „reabilitarea pe cale epic?" (sic!) a ex-mare?alului. Unele condeie înfierbântate au acuzat c? N. Ceau?escu în persoan? putea fi b?nuit de reabilitarea lui Ion Antonescu, de?i era clar pentru oricine – dup? cum a observat regretatul Mihai Ungheanu - c? Marin Preda, un scriitor de geniu ?i o con?tiin?? literar? profund?, nu trebuia s? fie b?nuit c? ar fi executat „o comand? politic?".

Anexe:
- I -
Memoriul lui Gh. Teodorescu, general-maior (r),
adresat lui N. Ceau?escu, în problema unui document
semnat de ex-mare?alul Ion Antonescu

Cancelaria C.C. al P.C.R.
Nr. 2 734/2.VII.1980
ARHIVA
Comitetului Politic Executiv
al C.C. al P.C.R.
Nr. 3 697/31.XII/1980
Mult stimate tovar??e Nicolae Ceau?escu,
Secretar General al Partidului Comunist Român,
Pre?edinte al Republicii Socialiste România,
Comandant Suprem al For?elor Armate,
V? prezint al?turat, în copie, însemn?rile f?cute de mare?alul Ion Antonescu, la 3 ore dup? ce a fost arestat la Palatul Regal, în dup?-amiaza zilei de 23 august 1944. Ion Antonescu, presupunând c? va fi omorât chiar în acea noapte, a scris aceste însemn?ri, ca ultimele lui gânduri, considerând c? ele vor fi g?site ?i cunoscute cândva.
Subsemnatul, sunt general maior în rezerv? Teodorescu Gheorghe, care am servit în for?ele armate timp de aproape 45 de ani, pân? în ianuarie 1976.
La 23 august 1944 aveam gradul de c?pitan ?i comandam subunitatea de gard? a Palatului Regal, participând direct împreun? cu unii din subalternii mei la arestarea lui Ion ?i Mihai Antonescu ?i a principalilor lor colaboratori.
Unul din militarii care f?cea paza lui Ion Antonescu la etajul Casei Regelui unde era închis, mi-a raportat a doua zi c? în seara de 23 august în jurul orei 21,00 I. AnŹtonescu i-a cerut la un moment dat un creion ?i c? pe când se credea neobservat a luat la întâmplare un caiet cu coperte vi?inii de pe un raft din camera în care se afla închis ?i c? a scris foarte mult în acel caiet, dup? care l-a pus la loc.
În ziua de 24 august 1944, casa regelui unde fusese re?inut Antonescu a fost lovit? cumplit de câteva bombe în timpul raidurilor avia?iei hitleriste ?i transformat? în ruine.
Între dou? bombardamente, împreun? cu militarul care-l v?zuse pe Antonescu scriind, am g?sit printre d?râm?turi o agend? pe anul 1930 a fostului rege Carol al II-lea, în care I. Antonescu f?cuse aceste însemn?ri, de fapt testamentul s?u politic.
Asupra valorii politice ?i istorice a acestor însemn?ri las la latitudinea factorului de decizie s? hot?rasc?.
Prezentându-v? Dumneavoastr? acest document, vreau s? subliniez înc? o dat? ata?amentul meu fa?? de Patrie, Partid ?i fa?? de Dumneavoastr?, tovar??e Comandant Suprem.
Caietul original cu însemn?rile mare?alului Ion Antonescu se g?se?te la mine, urmând ca asupra destina?iei sale s? îndeplinesc ordinul Dumneavoastr?.
General-maior (r) Gh. Teodorescu
20.V.1980
2 ex. IR/FV
I.R.N. VIII/134/1. VII

(Gh. Buzatu, Mircea Chiri?oiu, eds., Agresiunea comunismului în România, vol. II, Documente din arhivele secrete: 1944-1989, Bucure?ti, Editura Paideia, 1998, p. 150).

- II -

Documentul Însemn?ri din celul?[6],

Însemn?rile Mare?alului Ion Antonescu la 23 august 1944semnat de ex-mare?alul Ion Antonescu în seara de 23 august 1944,
la câteva ore dup? lovitura de stat de la Palatul Regal din Bucure?ti
Ast?zi, 23 august 1944, am venit în audien?? la Rege la ora 15,30 pentru a-I face o expunere asupra situa?iei frontului ?i a ac?iunii întreprins? pentru a scoate ?ara din greul impas în care se g?se?te.
Timp de aproape 2 ceasuri Regele a ascultat expunerea, p?strând ca de obicei o atitudine foarte rezervat?, aproape indiferent?.
La expunerea mea a asistat la audien?? Dl Mihai Antonescu.
I-am ar?tat Regelui c? de aproape 2 ani Dl Mihai Antonescu a c?utat s? ob?in? de la Anglo-Americani asigur?ri pentru viitorul ??rii ?i i-am afirmat cu aceast? ocazie c?, dac? a? fi g?sit în?elegere, ?i a? fi putut g?si în?elegere pentru asigurarea vie?ii, libert??ilor ?i continuit??ii istorice a acestui nenorocit popor, nu a? fi ezitat s? ies din r?zboi, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare.
În continuare, i-am ar?tat conversa?ia avut?, imediat la întoarcerea mea de pe front, în noaptea de 22/23 [august 1944], cu Dnii Clodius ?i Mihalache ?i în diminea?a zilei [de 23 august 1944] cu Dl G. Br?tianu.
D-lui Clodius i-am vorbit în fa?a D-lui M. Ant[onescu] pe un ton r?spicat ?i i-am amintit c? atât prin Dl M. Ant[onescu] de acum câteva luni, cât ?i în februarie, la ultima întrevedere, am ar?tat Germaniei ca, dac? frontul nu se va men?ine pe linia Tg. Neam?-Nord Ia?i-Nord Chi?in?u-Nistru, România va c?uta solu?ia politic? pentru terminarea r?zboiului.
I-am ar?tat D-lui Clodius c? nici o ?ar?, ?i nici chiar Germania, nu ar putea continua r?zboiul în caz când jum?tate din teritoriul ei ar fi ocupat ?i ?ara total la discre?ia Ru?ilor.
I-am cerut ca ?i Dl M. Ant[onescu] s? arate acest lucru la Berlin, s? roage s? în?eleag? pozi?ia ??rii noastre în fa?a cataclismului ce o amenin?? ?i a mea în fa?a Istoriei ?i a ??rii ?i s?-mi dea dezlegarea a trata un armisti?iu, dorind s? ie?im din aceast? situa?ie ca oameni de onoare ?i nu prin acte care ar dezonora pentru vecie ?ara ?i pe conduc?torii ei.
Dl Clodius a promis c? va ar?ta exact dorin?a noastr?; i-am ar?tat c? noi trebuie s? ne lu?m libertatea de a ne ap?ra via?a viitoare a neamului.
Relativ la conversa?ia cu Dl Mihalache, de?i ea a durat câteva ceasuri, totu?i i-ai ar?tat numai esen?ialul.
Dl Mihalache mi-a cerut s? m? sacrific ?i s? fac eu pacea, oricât de grele ar fi condi?iile puse.
I-am ar?tat c? eu, fiind exponentul unei revolu?ii care m-a adus, f?r? a [o] fi pus eu la cale sau s? fi avut vreo leg?tur? cu ea, la conducerea Statului, dându-mi mandatul s? reconstituiesc grani?ele ??rii, s? restabilesc ordinea moral? ?i s? pedepsesc aducându-i în fa?a tribunalului poporului pe acei care...[7] catastrofa grani?elor ?i pr?bu?irea Dinastiei. Cum ?ara îmi impusese ?i pe legionari ?i mai târziu ?i r?zboiul, pentru a legifera actele mele, am cerut aprobarea ??rii pentru faptul c? schimbasem din lupt? regimul legionar pentru tr?d?rile sale ?i pentru c? intrasem în r?zboi în aclama?iile ?i, cu asentimentul întregii na?iuni, trecusem, for?at de opera?iuni, ?i Nistrul.
?ara, prin câte 3 milioane de voturi, mi-a dat dezlegare ?i a aprobat tot ce eu f?cusem.
În consecin??, a accepta ast?zi propunerile Molotov însemneaz?:
- a face un act politic de renun?are ?i pierdere a Basarabiei ?i Bucovinei, act pe care România nu l-a f?cut pân? acum niciodat? de la 1812 ?i pân? la ultimatumul Molotov.
I-am ad?ugat c? dup? p?rerea mea, f?când acest act, putem pierde beneficiul Chartei Atlanticului, în care Roosevelt ?i Churchill s-au angajat printre altele "s? nu recunoasc? nici o modificare de frontier?, care nu a fost liber consim?it?".
- s? bag ?ara pentru vecie în robie, fiindc? propunerile de armisti?iu con?in ?i clauza desp?gubirilor de r?zboi neprecizate, care, bineîn?eles, constituie marele pericol, fiindc?, drept gaj al pl??ii lor, Ru?ii vor ?ine ?ara ocupat? nedefinit. Cine, am spus Dlui Mihalache, î?i poate lua r?spunderea accept?rii acestei por?i deschise, care poate duce la robia neamului?
- a treia clauz?, ?i cea mai grav?, e aceea de a întoarce armele în contra Germaniei.
Cine, am ar?tat Dlui Mihalache...[8], poate s?-?i ia r?spunderea consecin?elor viitoare asupra neamului ale unui asemenea gest odios, când putem s? ie?im din r?zboi oricând dorim.
Am avea bazele viitoarei politici a Statului asigurate ?i i-am afirmat c? dac?...[9] de Dl Maniu, pe care l-am l?sat ?i i-am înlesnit tratativele direct cu Anglo-Americanii sau de Dl Mihai Antonescu, care a tratat cu ?tiin?a mea, eu nu m-a? da la o parte ?i a? da, dac? mi s-ar cere concurs, pentru a scoate România din r?zboi, luându-mi curajul ?i r?spunderea s? spun Führerului în fa?? c? România se retrage din r?zboi.
- a patra condi?ie cerut? de Molotov ?i de Anglo-Americani este s? dau ordin solda?ilor s? se predea Ru?ilor ?i s? depun? armele, care ne vor fi puse la dispozi?ie pentru ca, împreun? cu Ru?ii, s? alung?m pe Nem?i din ?ar?.
Care om cu judecata întreag? ?i cu sim?ul r?spunderii ar putea s? dea solda?ilor ??rii un astfel de ordin care, odat? enun?at, ar produce cel mai mare haos ?i ar l?sa ?ara la discre?ia total? a Ru?ilor ?i Germanilor?
Numai un nebun ar putea accepta o astfel de condi?ie ?i ar fi pus-o în practic?.
Vecin?tatea Rusiei, reaua ei credin?? fa?? de Finlanda, ??rile Baltice ?i Polonia, experien?a tragic? f?cut? de al?ii, care au c?zut sub jugul Rusiei, crezându-i pe cuvânt, m? dispenseaz? s? mai insist.
Notez c?, atunci [când] ni s-au propus acestea, situa?ia militar? a Germaniei, de?i sl?bit?, era totu?i înc? tare.
- În sfâr?it, propunerile Molotov mai con?ineau ?i clauza care ne impunea s? l?s?m Rusiei dreptul de a p?trunde pe teritoriul României oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe Nem?i din ?ar?. Adic?, sub alt? form?, prezenta ocupa?iunea Ruseasc? cu toate consecin?ele ei.
Reamintind toate acestea Dlui Mihalache, D[umnealui] mi-a spus, ceea ce a constituit o surpriz? pentru mine, c? trebuie s? m?rturiseasc? c? D[umnea]lor, adic? na?ional-??r?ni?tii, s-au în?elat; au crezut în sprijinul Anglo-Americanilor, îns? ?i-au f?cut convingerea definitiv? c? ace?tia sunt total nepreg?ti?i pentru a indispune pe Ru?i ?i c? suntem l?sa?i la totala lor discre?ie, ca ?i Polonia ?i, poate, alte ??ri. În consecin??, trebuie s? ne consider?m o genera?ie sacrificat?, s? ne resemn?m ?i s? a?tept?m.
I-am r?spuns Dlui Mihalache c?, într-o astfel de situa?ie, este de preferat ca un popor pe care-l a?teapt?, dac? are siguran?a c? îl a?teapt? o asemenea soart?, s? moar? eroic, decât s?-?i semneze singur sentin?a de moarte.
Dl Mihalache a insistat înc? o dat? s? fac eu armisti?iul ?i s? semnez pacea, fiindc? condi?iile puse sunt condi?ii de pace, nu de armisti?iu (este sublinierea D-sale). Bineîn?eles, am declinat (refuzat) aceasta.
În diminea?a zilei de ast?zi, pe când eram în Consiliul de Mini?tri, a cerut s? m? vad? Dl. Br?tianu, care, spre deosebire de Dl Mihalache, mi-a declarat c? vine de la o întrevedere dintre Dnii Maniu ?i Dinu Br?tianu ?i c? vine cu mandatul formal de la ambii c? sunt de acord ?i c? î?i iau al?turi r?spunderea, dac? accept, s? fac eu tratative de pace.
I-am r?spuns c? accept cu condi?ia s? mi se dea în scris acest angajament, s? accepte ca el s? fie publicat, pentru ca poporul s? vad? c? s-a înf?ptuit unirea intern? ?i pentru ca str?in?tatea, alia?ii ?i inamicii, s? nu mai poat?...[10], prin dezbinarea noastr?.
Dl Br?tianu urma s?-mi aduc? adeziunea scris? înainte de audien?a mea la Rege, fiindc? voiam s? merg la aceast? audien?? cu hot?rârea luat?, adic? s?-I pot afirma c?, dat fiind faptul c? s-a realizat unirea politic? intern?, îmi pot lua angajamentul s? încep tratativele de pace. Generalul S?n?tescu a intervenit în discu?ii de dou? ori ?i ?i-a luat angajamentul, f?r? s? i-l fi cerut, c?-mi va aduce dânsul acest angajament, pentru care i-am mul?umit.
Cum Regele spunea ca aceste tratative s? înceap? imediat, Dl Mihai Antonescu i-a spus c? a?teapt? r?spunsul de la Ankara ?i Berna pentru a ob?ine consim??mântul Angliei ?i Americii de a trata cu Ru?ii. Aceasta, fiindc? Churchill, în ultimul s?u discurs, a spus, vorbind despre România, c? "aceast? ?ar? va fi curând la discre?ia total? a Rusiei", ceea ce era un avertisment c? vom fi ataca?i în for?? ?i c? vom fi total la discre?ia lor ?i c? va trebui s? trat?m mai întâi cu Ru?ii.
Acest "mai întâi", legat ?i de alte indica?ii pe care le-am avut pe c?i serioase, a determinat pe Dl M. Antonescu s? arate Regelui c? este o necesitate s? mai a?tepte 24 de ore, s? primeasc? r?spunsurile pe care le a?teapt? ?i dup? aceea s? continue cu tratativele.
Eu am confirmat c? sunt de acord cu aceste condi?ii, chiar cu plecarea Dlui M. Antonescu la Ankara ?i Cairo pentru a duce tratative directe.
În acest moment, Regele a ie?it din camer?, scuzându-se fa?? de mine, ?i discu?ia a continuat câtva timp cu generalul S?n?tescu, revenind cu afirma?ia c? va aduce el adeziunea scris? a Dlor Maniu, Br?tianu ?i Titel Petrescu.
Când eram în curs de discu?iuni ?i m? plictiseam a?teptând revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intr? în camer? ?i în spatele lui apare un maior din garda Palatului cu 6-7 solda?i cu pistoale în mân?.
Regele a trecut în spatele meu, urmat de solda?i, unul din solda?i m-a prins de bra?e pe la spate ?i generalul S?n?tescu mi-a spus: "D-le Mare?al, sunte?i arestat pentru c? nu a?i vrut s? face?i imediat armisti?iu".
M-am uitat la soldatul care m? ?inea de bra?e ?i I-am spus ca s? ia mâna de pe mine ?i, adresându-m? generalului S?n?tescu, în obrazul Regelui, care trecea în alt? camer? cu mâinile la spate: "S?-?i fie ru?ine; acestea sunt acte care dezonoreaz? un General". M-am uitat fix în ochii lui ?i I-am repetat de mai multe ori apostrofa.
Dup? aceea, bruscat, am fost scos din camer? pe culoar unde o bestie de subofi?er mi-a spus s? scot mâna din buzunar, ceea ce am refuzat. Dup? aceea, împreun? cu Dl Mihai Antonescu, am fost b?gat la ora 17 într-o camer? "Safe" Fichet ?i încuia?i cu cheile.
Camera nu are decât 3 m pe 2, este f?r? fereastr? ?i f?r? ventila?ie.
Dup? 2 ore s-a deschis u?a ?i ni s-au oferit scaune aduse din afar?.
Nu s-a avut nici o dorin?? de a se da acestei camere-celul? cel pu?in aspectul curat. Este plin? de praf ?i într-o dezordine organizat?.
Iat? cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru ?ara lui, care a salvat-o de 2-3 ori de la pr?pastie, care a sc?pat de la o teribil? r?zbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jur?mântul tân?rului Rege în strig?tele mul?imii, care îmi cerea s? dau pe to?i din Palat pentru a fi lin?a?i ?i care a servit timp de 4 ani, cu un devotament ?i cu o munc? de mucenic, Armata înfrânt?, ?ara ?i pe Regele ei.
Istoria s? judece.
M? rog lui Dumnezeu s? fereasc? ?ara de consecin?ele unui act cu atât mai necugetat cu cât niciodat? eu nu m-am cramponat de putere. De mai multe ori am spus Regelui în[tre] patru ochi ?i în prezen?a Dlui M. Antonescu c?, dac? crede c? este un alt om în ?ar? capabil s? o serveasc? mai bine ca mine, eu îi cedez locul cu o singur? condi?ie: s? prezinte garan?ii ?i s? nu fie un ambi?ios sau un aventurier.
M[are?a]l Antonescu
23.VIII.1944
Scris în celul?.
23 august 1944 - Mare?al Ion Antonescu:
Însemn?ri din celul? (Documente)

- va urma -
________________________________________
[1] Capitol din volumul: Gh. Buzatu, Mare?alul Ion Antonescu. O biografie, Ia?i, Editura Tipo Moldova, 2012, pp. 589-603.
[2] Gh. Buzatu, Istoriografia ?i izvoarele, în Istoria Românilor, IX, România în anii 1940-1947, coordonator - Dinu C. Giurescu, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 2008, p. XXVII ?i urm.
[3] Vezi îndeosebi Auric? Simion, Preliminarii politico-diplomatice ale insurec?iei române din august 1944, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1979; Gh. Buzatu ?i colaboratori, Din istoria unei zile, Ia?i, 1979; Gh. Buzatu, coordonator, Actul de la 23 august 1944 în context interna?ional. Studii ?i documente, Bucure?ti, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, 1984; M. Varia, 23 august 1944. Studiu, Bucure?ti, 1993 (xerografiat); Istoria PCR. Sintez?. Documente, 5, Bucure?ti, f.a.; Gavriil Preda, coordonator, 23 august 1944. Evalu?ri ?i controverse, Ploie?ti, Mileniul III, 2006; Gh. Buzatu, ed., Trecutul la judecata istoriei. Mare?alul Antonescu – Pro ?i contra, Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2006; Gh. Buzatu, Antonescu, Hitler, Stalin, I-III, Ploie?ti-R. Vâlcea-Ia?i, 2005-2009; edi?ia a II-a, anastatic?, Ia?i, Tipo Moldova, 2010.
[4] Vezi, de exemplu, Tabelul nominal cuprinzând comuni?tii din „categoria A" – Cezar Mâ??, Serviciile secrete ale României în R?zboiul Mondial (1939-1945), Ia?i, Casa Editorial? Demiurg, 2010, p. 356 (locul 111 într-o list? de 793 de persoane).
[5] Informa?ia ne-a fost transmis?, cu titlu confiden?ial (septembrie 1995), de D-l General Ion Coman.
[6] Gh. Buzatu, Mircea Chiri?oiu, eds., Agresiunea comunismului în România. Documente din arhivele secrete: 1944-1989, II, Bucure?ti, Editura Paideia, 1998, p. 151-154. Vezi ?i detalii despre condi?iile în care documentul respectiv s-a pierdut dup? bombardamentul german asupra Capitalei, la 24 august 1944, fiind descoperit tot atunci de c?tre c?pitan (ulterior, general maior) Gheorghe Teodorescu, comandant al g?rzii Palatului Regal, care la 20 mai 1980 i l-a trimis lui N. Ceau?escu, pentru a fi depozitat la ANIC ale României, unde se afl? ?i prezent (ibidem, p. 148-150). A fost publicat în repetate rânduri cu începere din 1990 (cf. Procesul Mare?alului Antonescu, vol. 1, editor Marcel-Dumitru Ciuc?, Bucure?ti, Editura Saeculum/ Editura Europa Nova, 1995, p. 49-53; Gh. Buzatu, coordonator, Mare?alul Antonescu la judecata istoriei, Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2002, p. 289-293); Gh. Buzatu, Mare?alul Ion Antonescu. O biografie, Ia?i, Editura Tipo Moldova, 2012, pp. 589-603. Însemn?rile Mare?alului, de departe în top sub raporturile obiectivit??ii, preciziei ?i promptitudinii, trebuie, desigur, coroborate cu relat?rile celorlal?i "actori" ?i martori de la 23 august 1944, îndeosebi Regele Mihai I, generalii Constantin S?n?tescu ?i Aurel Aldea, colonelul Emilian Ionescu, maiorul Anton Dumitrescu, Mircea Ioani?iu, Ioan de Mocsonyi-Styrcea ?.a. (cf. Gh. Buzatu, Stela Cheptea, ...?i a fost 23 august, în Mare?alul Antonescu la judecata istoriei, p. 267-288). Subliniez în context c? generalul C. Pantazi, în amintirile sale scrise în închisoare în 1946-1947, relateaz? c?, din moment ce "grupul Antonescu" a fost încredin?at la 29 august 1944 delega?ilor Armatei Ro?ii din Bucure?ti, el a fost a doua zi îmbarcat ?i trimis în URSS, în ma?ini pe traseul Dobre?ti-Urziceni-Buz?u-R. S?rat-Foc?ani-Tecuci-Bârlad-Valui-Ia?i-Stânca-B?l?i, iar mai departe, pân? la Moscova, cu trenul. Pe parcurs, în diminea?a de 31 august 1944, î?i aminte?te generalul Pantazi, ex-mare?alul s-ar fi dest?inuit fo?tilor colaboratori (Mihai Antonescu, C. Pantazi, Mircea Elefterescu) care-l "înso?eau" spre destina?ia necunoscut? prizonierilor în ace?ti termeni: "... Ne-a spus c? pe cartonul unei mari icoane, pe contrapagin?, a scris din nou toate impresiile sale asupra arest?rii, felului cum s-a f?cut, atitudinea Regelui, a lui S?n?tescu etc." (Arhiva CNSAS, Bucure?ti, fond 40 010, vol. 134/I, f. 153). Iar referitor la Însemn?rile cuprinse în prezenta anex?, relata tot generalul C. Pantazi, c? în seara de 23 august 1944, dup? orele 20,30, ex-mare?alul "în saffé a scris reflexiile lui pe o carte [în fond, o agend? legat?] ce a g?sit-o acolo. A scris dou? ore în acea carte, indignarea lui contra atitudinii Regelui ?i a lui S?n?tescu" (ibidem, f. 148).
[7] Lips? în textul original.
[8] A?a în original.
[9] A?a în original.
[10] Lips? în text. footer