Revista Art-emis
23 august 1944 - Remember PDF Imprimare Email
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, Membru A.O.Ş.R.   
Duminică, 26 August 2012 09:27
Mareşal Ion Antonescu, Regele Mihai I, Palatul regal„La o zi după cumplitul 23 august 1944, Carol al II-lea declara în Novedades: «Este foarte bine că acest lucru s-a întâmplat prin intermediul unor înţelegeri cu vecinul nostru puternic - Uniunea Sovietică» şi susţinea «o colaborare sinceră cu Rusia, în viitor». Carol al II-lea a colaborat sincer cu sovieticii şi a negociat cu ambasadorul de la Ciudad de Mexico, Konstantin A. Umansky, un apropiat al de-al lui Stalin, întoarcerea pe tron. Dovezile sunt de necontestat! Carol al II-lea nota fericit: «Umansky arată ceva interes şi simpatie pentru noi, mai ales de când a aflat că mama Duduii (Elena Lupescu - n.r.) era rusoaică». Din fericire pentru România, moartea lui Umansky într-un accident aviatic din 25 ianuarie 1945 a zădărnicit întoarcerea lui Carol al II-lea. Documente ale cancelariilor occidentale demonstrează clar că sovieticii chiar au dorit reîntoarcerea lui Carol al II-lea, iar Aliaţii au încercat din răsputeri să împiedice acest lucru. Cu certitudine, istoria va dezbate în viitor relaţiile ciudate dintre Carol al II-lea, fiul său Mihai şi Moscova. Iar cercetătorii nu vor ocoli, cu siguranţă, scrisoarea pe care Elena Lupescu i-a lăsat-o doctorului Correira Ribeiro: «Nu v-am spus cât de bun a fost cu noi Mareşalul Stalin!» De fapt, a avut grijă de toţi. Mihai a fost recompensat de Stalin cu cea mai înaltă distincţie sovietică, Ordinul Victoria! u poate fi neglijat nici faptul că «Prima prietenă a Regelui, grecoaica Dodo Chrisolegos, era protejata Anei Pauker. Încurcate sunt căile Kremlinului!»" (Florian Bichir)

23 august 1944 - Remember

În urmă cu mai bine de jumătate de secol, în acea lună fierbinte de august, în cotloanele secrete ale Palatului Regal , după un scenariu bine ticluit în cotloanele K.G.B., se punea la cale una dintre cele mai odioase trădări din istoria contemporană a României. Rezultatul acestui act nechibzuit săvârșit de un rege străin de interesele naționale l-a constituit samavolnica arestare în seara zilei de 23 august 1944, a mareșalului Ion Antonescu, Conducătorul Statului și a unora dintre colaboratorii săi apropiați, cel care salvase țara și monarhia de la dispariție în fatidicul an 1940. Actul de la 23 august a reprezentat în istoria țării doar finalul unui complot odios la adresa României, creat în creuzetele alchimiei N.K.V.D.-iste de la Moscova, având drept actori principali în primul rând pe reprezentanții partidului comunist din România aflați la Moscova și aduși apoi în țară pe tancurile Armatei Roșii precum Ana Pauker, Iosif Chișinevschi, Vasile Luca, Walter Roman, Silviu Brucan ș.a., sau Lucreţiu Pătrășcanu și Emil Bodnăraș aflați în țară, apoi pe unii dintre șovăielnicii conducători ai partidelor istorice cum au fost Iuliu Maniu, Constantin Dinu Brătianu sau Constantin Titel Petrescu și, în sfârșit, pe executantul fără șovăire al puciului comunist, regele pe atunci, Mihai I.

Că a fost vorba de un act premeditat, cu mult timp înainte, urzit prin întâlniri clandestine între reprezentanții celor ce au pus la cale puciul și cei ai palatului regal, este de netăgăduit. Stau dovadă protocoalele și declarațiile comune semnate de cele patru partide politice angajate din ce în ce mai profund, începând din primăvara anului 1944 în organizarea unor ample acțiuni în scopul răsturnării guvernării antonesciene, scoaterii țării din războiul dus alături de Germania împotriva URSS și alinierii de partea Aliaților la războiul antihitlerist. Așa a fost creat în prima jumătate a lunii aprilie 1944 Frontul Unic Muncitoresc, având la bază o platformă comună semnată la 1 mai între conducerile P.S.D. Titel Petrescu și P.C. din România, reprezentat prin Lucrețiu Pătrășcanu, unul dintre conducătorii din interior al Partidului Comunist care trebuie precizat că încă din 1924 acționa în ilegalitate. Au urmat tratative cu conducerile celor două partide istorice pentru a le atrage pe o platformă comună antiguvernamentală și până la urmă antinațională, în care scop la începutul lunii mai 1944 se crea un Comitet Central de Acțiune în care cele patru partide erau reprezentate prin Iuliu Maniu, C.I.C.Brătianu, Constantin Titel Petrescu și Lucrețiu Pătrășcanu. Partidul Comunist a mai semnat, tot în luna mai, un acord de colaborare și cu gruparea liberală condusă de Gh. Tătărăscu. Împreună, Gh. Tătărăscu și Lucrețiu Pătrășcanu, au întreprins apoi demersuri pe lângă Iuliu Maniu și C.I.C. Brătianu pentru a se alătura unei ample Coaliții Național Democratice. Discuțiile purtate au avut drept rezultat definitivarea și semnarea la 12 iunie 1944 a unei platforme comune de acțiune și constituirea, între reprezentanții P.N.Ț., P.N.L.,P.S.D. și Partidul Comunist din România a unei noi coaliții intitulată Blocul Național Democrat.

Documentul oficial de constituire a acestui nou organism politic era Declarația comună a celor patru partide, datată 20 iunie 1944. Obiectivele principale ale semnatarilor cuprinse în acest document erau:
- Încheierea fără întârziere, în baza ofertei făcută de Aliați a unui armistițiu cu Națiunile Unite.
- Ieșirea României din Axă, eliberarea țării de ocupația germană, alăturarea ei Națiunilor Unite și restabilirea independenței și suveranității naționale.
- În acest scop, înlăturarea actualului regim de dictatură și înlocuirea lui cu un regim constituțional democratic, pe baza acordării drepturilor și libertăților civice tuturor cetățenilor țării.
- Menținerea unei ordini democratice și realizarea păcii conform cu interesele statului și poporului român ( " România liberă" nr.9 din 10 august 1944).
Acesta a fost documentul fundamental pe baza căruia forțele politice românești din opoziție la vremea aceea, atrăgând de partea lor și Palatul Regal au înfăptuit lovitura de palat de la 23 august 1944.

Atragerea regelui Mihai I de partea conspiratorilor era vitală pentru reușita puciului în condițiile verii anului 1944. Însărcinarea atragerii camarilei și a Regelui a revenit comuniștilor, cu toate că partidul lor activa în ilegalitate. Din partea B.N.D. Lucrețiu Pătrășcanu a fost desemnat să ia legătura cu Palatul Regal. Odată stabilită legătura prin generalul Octav Ulea, văr al lui Lucrețiu Pătrășcanu, care îndeplinea funcția de maestru de ceremonii al Curții regale, a urmat o serie de întâlniri conspirative, între reprezentanții Partidului Comunist Lucrețiu Pătrășcanu și Emil Bodnăraș și cei ai Casei regale, „lupii tineri" Mocioni Stârcea, G. Ioanițiu, secretarul particular al regelui Mihai, Paul Niculescu Buzești, director al cifrului în Ministerul de Externe, G.Pogoneanu, sub-director în Ministerul de Externe, general Constantin Sănătescu, general Gh. Mihail și colonelul Dumitru Dămăceanu. După mai multe tatonări, o întâlnire conspirativă importantă în ceea ce privește stabilirea planului comun de acțiune a fost cea din noaptea de 13/14 iunie 1944 între reprezentanții Palatului, ai lui Iuliu Maniu și Partidul Comunist. A doua zi, generalul Sănătescu aducea la cunoștința reprezentanților partidelor politice acordul regelui Mihai pentru punerea în aplicare a planului loviturii de stat propus de comuniști privind răsturnarea prin forță a regimului antonescian și arestarea Mareșalului și în consecință renunțarea la planul Gigurtu, propus de rege. S-a trecut așa cum se cunoaște, la pregătirea măsurilor politice și militare ce urmau a fi adoptate concomitant cu arestarea lui Ion Antonescu și a colaboratorilor săi apropiați.

- Pe 20 august 1944, pe frontal românesc din Moldova a fost declanșată o puternică ofensivă sovietică. Complotiștii au socotit momentul prielnic pentru a devansa înfăptuirea loviturii de stat care fusese planificată conform înțelegerilor pentru ziua de 26 august.
- La 23 august, Conducătorul Statului Ion Antonescu, după ce condusese La Snagov lucrările unui Consiliu de Miniștri restrâns, urma să se întoarcă pe front pentru a coordona punerea în aplicare a planurilor militare de apărare pe aliniamentul Focșani-Nămoloasa-Brăila și crestele Carpaților, conform înțelegerii stabilite cu o zi înainte cu comandantul german al frontului, generalul Friessner. Simțind că planul loviturii de stat poate eșua prin plecarea mareșalului pe front, regale Mihai a dat ordin generalului Sănătescu, șeful Casei militare regale și prieten al lui Ion Antonescu, să-l cheme pe Mareşal la Palat pentru a-l informa, chipurile, cu situaţia frontului. În jurul orei l6.30, când Mareşalul a ajuns la Palat, se afla deja acolo şi vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, Mihai Antonescu. În faţa refuzului lui Ion Antonescu de a declara imediat, fără ştirea germanilor, că acceptă armistiţiul fără condiţii impus de aliaţi, regale Mihai a dat semnalul declanşării loviturii de palat, ordonând arestarea celor doi Antonescu şi apoi chemarea la Palat, sub pretexul unui consiliu de coroană şi arestarea principalilor miniştri ai guvernului antonescian. Făcând uz de prerogativele sale regale, Mihai l-a numit prin decret regal pe generalul Constantin Sănătescu preşedinte al Consiliului de Miniştri, iar acesta până seara a prezentat deja noul cabinet împreună cu celelalte forţe ( partide) politice participante la puci.

Aşa a început calvarul României, intrarea sub dominaţia sovietică şi stalinizarea ei. footer