Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Wilfried Lang, Germania   
Miercuri, 22 August 2012 23:44

23-24 august 1944Am primit din parte domnului Wilfried H. Lang, tr?itor al zilelor lui  august 1944, în România, o relatare echilibrat? despre evenimentele petrecute în urm? cu 68 de ani. Actul de la 23 august, cu urm?rile sale dezastruoase au aplicat asupra ??rii, pentru totdeauna, stigmatul ru?inii. Consecin?ele s-au repercutat asupra sutelor de mii de militari români, lua?i prizonieri împreun? cu militarii Wehrmachtului, de c?tre Armata Ro?ie, du?i în tundra siberian?, deporta?i ?i/sau arunca?i în închisori unde foarte pu?ini au suprevie?uit ?i mai pu?ini, dup? ani de cumplit? suferin?? s-au întors la familiile lor. Autorul, pe drept cuvânt, a denumit catastrofa de la 23 august 1944, „Un Stalingrad la Dun?re". De ce? Ve?i citi ?i v? ve?i convinge.

Pe parcursul deceniilor, actul de la 23 August 1944 a fost prezentat sub diferite forme, în majoritatea cazurilor, în func?ie de oportunit??ile ideologice ale momentului. În fapt, actul de la 23 August reprezint? ac?iunea dezonorant? prin care Romania a capitulat necondi?ionat în fa?a inamicului, U.R.S.S., cu întreg ansamblul de consecin?e. Referindu-se la comploti?ti, scriitorul ?tefan Dumitrescu, scria: „...Mare?alul avea s? fie arestat de un pu?oi de rege, care nu-?i ?tersese ca?ul de la gur?... Când au aflat c? Regele ?i tâmpi?ii cu care a f?cut el treaba asta, l-au arestat pe Antonescu, ru?ilor nu le-a venit s? cread?... Ce, ??tia sunt nebuni, î?i bat joc de noi? Cum adic? s?-l aresteze pe Mare?al ?i s? ni-l dea legat, pentru ce ne fac ei cadoul ?sta? [...] a?a suntem noi de?tep?i în istorie, le facem du?manilor de moarte cadouri ?i tot noi le pl?tim dup? aceea." În continuare, cu o am?r?ciune nedisimulat?, autorul subliniaz?: „Aceia care l-au arestat pe Mare?alul Ion Antonescu, pentru c?, în infantilismul lor au crezut c? pentru aceasta li se vor în?l?a statui, „(...) au s?vâr?ituna dintre cele mai mari tic?lo?ii din istoria poporului român, de când este acesta în vatra sa" ... caracterizând actul actul tr?d?rii: „O palm? dat? poporului român ?i istoriei acestui neam. Un scuipat în obraz, pe care cotropitorul ??rii l-a folosit în loc de ?tampil?. Ei s-au mânjit pentru totdeauna de sânge ?i dezonoare"[1] (dar au murd?rit ?i poporul român). Dorind cu orice pre? s? se transforme din personaj de decor, în erou, Regele Mihai a decis s? culeag? laurii personali pe seama altora. Cum a fost recompensat pentru tr?darea sa? A ob?inut câteva satisfac?ii efemere: U.R.S.S. i-a acordat cea mai mare distinc?ie sovietic?, pe care doar Stalin, Eisenhower, Montgomery ?i marii comandan?i sovietici o mai de?ineau - Ordinul „Victoria".

Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S.Regele Mihai cu Ordinul sovietic Pobeda

„Pentru actul curajos al cotiturii hot?râtoare a politicii României spre ruptura cu Germania hitlerist?, în clipa în care nu se precizase clar înfrângerea Germaniei, Majestatea Sa Mihai I, Regele României, se decoreaz? cu „Ordinul Victoria".
Prezidiul Sovietului Suprem al URSS, M. Kalinin, Secretarul Sovietului Suprem al URSS, Gorkin. Moscova, Kremlin, 6 iunie 1945".

Cu o „oarecare" întârziere, la 10 mai 1947, ambasadorul S.U.A. la Bucure?ti i-a înmânat Regelui Mihai, „Medalia ?i Decretul Legiunii Meritului cu gradul de Comandor", acordate de Pre?edintele Statelor Unite, Harry Truman. (Ion M?ld?rescu)

23 august 1944 - Fapte, cauze, adev?ruri

Despre evenimentele zilei de 23 august 1944 s-a scris ?i s-a vorbit foarte mult. Comuni?tii, monarhi?tii, antonescienii, chiar ?i ??r?ni?tii, prezint? versiuni foarte diferite ?i chiar controversate despre acest eve¬ni¬ment crucial în istoria contemporan? a României. Acum, dup? 68 de ani, ar fi poate timpul s? privim lucrurile cu distan?a cuvenit?, analizând cu sobrietate faptele concrete, incluzând ?i documentele aflate în arhivele participan?ilor str?ini de atunci - alia?i sau adversari - pentru a c?p?ta o imagine complet? a celor petrecute în realitate. Îndr?znesc s? fac acest lucru, deoarece, pe de o parte am participat direct la cele petrecute atunci iar pe de alt? parte, am avut posibilitatea s? con¬sult ?i o serie de biblioteci ?i arhive din Anglia, Fran?a, Germania ?i Statele Unite ale Americii, în acest sens. În 1995 am realizat chiar un film documentar cu titlul „Un Stalingrad pe Dun?re", care din p?cate nu a fost prezentat în România, con?inând prea multe adev?ruri nepl?cute.

Demersuri diplomatice

Fapt incontestabil este, c? dup? ce lan?ul victoriilor germano-române pe frontul din Est luase definitiv sfâr?it, culminând cu catastrofa de la Stalingrad, cercurile de conducere din România au început s? caute solu?ii pentru a ie?i cât mai nev?t?ma?i din aceast? situa?ie dezastruoas?. În bun? parte, chiar cu consim??mântul mare?alului Ion Antonescu, se f?cuser? demersuri diplomatice prin Suedia, Turcia, Portugalia, Cipru ?i alte contacte externe, toate îns? f?r? rezultate concrete. Multe iluzii, vagi promisiuni, t?r?g?n?ri ?i speran?e efemere au consumat timp pre?ios, nerecuperabil apoi, când t?v?lugul de foc sovietic se apropiase de grani?ele României.

Serviciile de informa?ii ?i contraspionaj germane, fuseser? avizate din timp, c? pe ziua de 26 august 1944, Cartierul General ?i Marele Stat Major al Armatei Române urma s?-l r?stoarne pe mare?al, destituindu-l din func?ia de comandant suprem al armatei ?i la nevoie chiar din func?ia de ?ef de stat.

„...Antonescu wird mich nicht verraten!"

Mai mul?i martori prezen?i atunci la comandamentul german din Bucure?ti, au con¬firmat faptul c? raportaser? aceste informa?ii la Cartierul General al lui Hitler, care îns? a refuzat s? dea crezare acestor „zvonuri f?r? temei", spu¬nând: „...Antonescu wird mich nicht verraten!"[2], ne?inând cont c? al?ii ar putea s? o fac? dup? eliminarea prealabil? a lui Antonescu. Chiar ?i legatul Germaniei la Bucure?ti, Freiherr (baron) Manfred von Killinger era de p?rere c? astea sunt doar zvonuri, neconfirmate de „prietenii" s?i români. Desigur, Murfatlarul, Cotnarul ?i româncele frumoase î?i aduseser? o important? contribu?ie la aceast? stare de spirit u?uratec? a ofi?erilor superiori din Statul Major German din Bucure?ti. Ar mai trebui men?ionat aici ?i faptul, c? dup? atentatul e?uat împotriva lui Hitler, din 20 iulie 1944, acesta nu vroia s? mai aud? ve?ti proaste de nic?eri. Aflând totu?i de arestarea mare?alului, sub patronajul al însu?i Regelui Mihai, Hitler s-a înfuriat, ordonând bombardarea Palatului Regal ?i a câtorva obiective de ordin strategic din Bucure?ti. La ora aceea îns?, armata german? se afla în retragere pe frontul din Est, nemaiavând decât foarte pu?ine bombardiere, de care, bineîn?eles, avea neap?rat? nevoie în confruntarea cu armata sovietic?. Drept pentru care generalul Hansen, comandantul trupelor germane din România, a putut desprinde numai patru avioane Junkers JU 87 de pe aeroportul din Ghimbav (lâng? Bra?ov). Aceste avioane nefiind bombardiere propriu zise ci avioane de asalt, v?n?toare de tancuri, supranumite „Stukas", pentru zgomotul asurzitor ?i demoralizant pe care îl f?ceau în picaj, bombardamentul a fost destul de slab, lovind doar aripa dreapt? a Palatului Regal ?i a?a zisa „Cas? nou?", adic? locuin?a particular? a familiei regale, din spatele palatului. În locul Palatului Telefoanelor, din gre?eal? sau datorit? impreciziei de tir, a fost lovit Teatrul Na?ional, care a ars în întregime. ?coala de R?zboi (azi Academia Militar?) din Cotroceni a fost doar u?or avariat?. Acele patru avioane, care au efectuat patru raiduri fiecare, au aruncat în total 32 de bombe u?oare de 50 Kg ?i 16 bombe de 250 Kg, multe obiective strategice nefiind lovite. În compara?ie cu cele câteva mii de tone de bombe explosive ?i incendiare, lansate de alia?ii din Vest asupra teritoriului României, acest atac trebuie privit ca un gest mai mult simbolic, f?r? nici un efect militar.

Specula?ii ?i pove?ti

Povestea cu „m?celul îngrozitor" este o inven?ie a monarhi?tilor, care au prezentat drept dovad?, cl?diri distruse pe Bulevardul Elisabeta, care îns?, fuseser? lovite cu câteva zile mai înainte de bombele anglo-americane. Aparent, atacul aerian german, pe cât de inutil pe atât de ineficient ?i strategic gre?it, a avut ca urmare declara?ia de r?zboi a României câtre fostul aliat, Germania, pe data de 24 august 1944. Se afirm? c? Regele Mihai, care, dup? arestarea lui Antonescu, devenise comandantul suprem al Armatei Române ar fi semnat declara?ia de r?zboi. Neclar r?mâne îns?, cum a putut el s? semneze o asemenea declara?ie, dac? nici nu se afla în Bucure?ti la ora aceea? Regele plecase înc? din seara zilei de 23 august undeva în Oltenia, într-un loc secret, f?r? nici o leg?tur? spre exterior, ca nu cumva s?-l prind? nem?ii ?i s? se r?zbune pe el. Deci, ori a semnat-o înainte de a pleca din Bucure?ti, adic? f?r? s? ?tie de bombardamentul german care a urmat abia a doua zi, ori altcineva, neautorizat, a semnat-o, sau nu a semnat-o nimeni. Oricum, invocarea bombardamentului german ca motiv pentru declara?ia de r?zboi, nu e prea verosimil?.

Cronologia evenimentelor

Dar s? relu?m cronologia evenimentelor din ziua de 23 august, care de fapt fuseser? planificate 30 august 1944abia pentru 26 august 1944. Ce se întâmplase ?i cine organizase complotul împotriva lui Antonescu ? În cadrul Marelui Stat Major al Armatei Române din Bucure?ti se aflau câ?iva generali ?i ofi?eri superiori, care nu-l puteau suferi pe mare?al, din motive mai mult personale sau din invidie pe cariera acestuia ca strateg militar ?i ?ef de stat. Generalii Aldea, S?n?tescu, R?descu ?i al?ii din str. ?tirbei Vod?, precum ?i generalul Racovi?? cu câ?iva subalterni pe front, de abia a?teptau s?-l vad? r?sturnat pe Ion Antonescu. Ocazia a venit odat? cu spargerea frontu¬lui la Ia?i de c?tre Armata Ro?ie, în ziua de 21-22 august, când trupele româno-germane ajunseser? în derut? ?i o decizie tran?ant? devenise inevitabil?. Deoarece Antonescu inten?iona s? plece din nou pe front în seara zilei de 23 august, trebuia ac?ionat f?r? ezitare. Ca urmare, Regele Mihai l-a chemat la palat în diminea?a aceleia?i zile, împreun? cu ministrul de externe Mihai (Ic?) Antonescu, unde, dup? o scurt? convorbire, amândoi au fost aresta?i de c?tre comploti?ti ?i închi?i în camera-seift a Palatului. Ne?tiind cum s? procedeze cu aresta?ii, puci?tii au apelat la Lucre?iu P?tr??canu, respectiv la Partidul Comunist, s?-i preia, pentru a nu fi elibera?i eventual de for?e fidele mare?alului sau chiar de c?tre nem?i.

Comuni?tii ?i ??r?ni?tii

Seara târziu, o echip? condus? de Emil Bodn?ra? i-a preluat pe cei doi Antone?ti, transferându-i într-o cas? conspirativ? din cartierul Vatra Luminoas?. Aceasta este singura contribu?ie real? a comuni?tilor la actul de la 23 august 1944, restul sunt pove?ti lipsite de fundament real. Abia dup? ce Comandamentul German se predase f?r? condi?ii Armatei Române, în ziua de 27 august, s-au format a?a zisele comitete muncitore?ti, înzestrate cu arme capturate ad hoc, care umblau prin diferitele cartiere ale capitalei pentru a g?si nem?i r?zle?i, ascun?i prin casele camarazilor români de odinioar?. La luptele propriu zise, care au urmat dup? aceea, conducerea Armatei Române nu a acceptat participarea nici unui civil ?i nicidecum a comuni?tilor. Cât despre participarea ??r?ni?tilor, aceasta a fost absolut nul?. Dimpotriv?, când Regele Mihai, pe atunci un tân?r de 23 de ani, desigur, f?r? experien?? în probleme de stat, l-a c?utat pe Iuliu Maniu ca s?-i cear? sfatul, acesta se ascundea pe la nepoatele sale din Bucure?ti, eschivându-se din r?sputeri s? apar? pe scena politic? din acele zile.

Starea de confuzie general?

În concluzie, pe toate planurile, române?ti ?i germane, se r?spândise confuzia ?i nimeni nu ?tia cum ar trebui procedat. Militarii germani din Bucure?ti ?i împrejurimi, în m?sura în care nu se predaser? Armatei Române, s-au retras în p?durea B?neasa, unde s-au strâns în jurul bateriilor antiaeriene ale Diviziei a 5-a a Wehrmacht-ului, aflate acolo înc? din anul 1942, pentru ap?rarea aeroportului B?neasa ?i a spa?iului aerian al capitalei împotriva atacurilor aerie¬ne ale alia?ilor. Trebue men?ionat aici, c? aceste unit??i militare dispuneau doar de armament individual de infanterie ?i tunuri antiaeriene grele, pe amplasamente fixe, deci complect imobiliza?i în acea zon?. Nici un singur car blindat german nu se afla în Bucure?ti sau în Sudul Carpa?ilor. Din aceasta cauz?, o încercare de a ie?i din p?durea B?neasa pe data de 28 august a e?uat total. A doua zi un bombardament cumplit al U.S. Airforce a pus cap?t oric?rei rezisten?e germane în acea zon?. În urma luptelor de la B?neasa s-au pierdut 8 avioane: 4 de transport, care urmau s? scoat? telefonistele germane ?i restul personalului feminin din zona de lupt?, 2 avioane de v?n?toare, ?i dou? avioane defecte aflate în hangar. Unit??ile germane din jude?ele Prahova, Ialomi?a ?i Arge? au avut o soart? similar?, unele îns?, reu?ind s? se retrag? prin trec?toarea Bratocea spre Mure?, unde se afla atunci grani?a maghiar?.

„Stalingradul" de la Dun?re

Prizonieri români sub escort? sovietic? în drum spre SiberiaÎn urma schimb?rilor de la 23 august 1944, Armata German? a pierdut pe teritoriul României un efectiv între 400.000 - 470.000 de osta?i, deci de dou? ori mai mult ca la Stalingrad în 1942-1943 (majoritatea, prizonieri, despre care nu s-a mai auzit îns? nimic, dup? aceea. Ar mai trebui ad?ugat c? Armata Ro?ie, dup? spargerea frontului la Ia?i, unde avusese ni?te pierderi imense în oameni ?i material, a r?mas foarte surprins?, când de la o zi la alta nu i se mai opunea nici o rezisten?? din partea Armatei Române. Resturile Wehrmacht-ului german se retr?geau în dezordine, tot f?r? lupt?, c?utând doar s? salveze ce mai putea fi salvat. Cu aceast? ocazie, România a pierdut cca. 140.000 de osta?i, lua?i prizonieri de c?tre sovietici, cu toate c? depuseser? armele ?i nu mai luptau împotriva lor, din ordinul Regelui. Împreun? cu prizonierii nem?i, românii au fost du?i pe jos pân? în Siberia. Aproape o treime din ace?ti oameni au murit pe drum sau au pierit apoi în lag?rele de prizonieri ?i gulagurile din U.R.S.S.

Specula?iile despre ce ar fi fost dac? Armata Româna s-ar fi ap?rat în continuare la poalele Carpa?ilor R?s?riteni împreun? cu nem?ii, sunt foarte hazardate. Soarta r?zboiului fusese definitiv decis?, odat? cu debarcarea alia?ilor pe coasta Normandiei în iunie 1944. Câteva luni de întârziere, totu?i, le-ar fi permis americanilor înaintarea mai departe spre Europa de Est, astfel încât la conferin?a de la Yalta, Winston Churchill ar fi fost în pozi?ia de a nu-i ceda lui Stalin controlul asupra României, iar 22 de milioane de români, n-ar fi trebuit s? sufere timp de peste patru decenii sub jugul comunist. Toate acestea, îns?, r?mân ipoteze f?r? valoare. Cert este c? actul de la 23 august 1944 a scurtat r?zboiul cu câteva luni de zile. Dac? se ia îns?, în considera?ie, pre?ul pe care l-a pl?tit popula?ia României, de atunci ?i pân? în zilele noastre, se pune pe drept cuvânt întrebarea, dac? un asemenea eveniment p?gubos ?i ru?inos poate fi s?rb?torit într-un fel sau altul? Mai de grab?, ar trebui trecut la categoria visurilor urâte, care se vor pierde cândva, cu greu, în umbrele istoriei.
-----------------------------------------------
[1] ?tefan Dumitrescu, Delirul vol. II, Râmnicu Vâlcea, Ed. Fortuna, 2004, p. 433, 435)
[2] „Antonescu wird mich nicht verraten!" - Antonescu nu va tr?da!

footer