Revista Art-emis
August ’44 - Istorie trăită PDF Imprimare Email
Wilfried Lang   
Miercuri, 22 August 2012 23:44
23-24 august 1944Am primit din parte domnului Wilfried H. Lang, trăitor al zilelor lui  august 1944, în România, o relatare echilibrată despre evenimentele petrecute în urmă cu 68 de ani. Actul de la 23 august, cu urmările sale dezastruoase au aplicat asupra Ţării, pentru totdeauna, stigmatul ruşinii. Consecinţele s-au repercutat asupra sutelor de mii de militari români, luaţi prizonieri împreună cu militarii Wehrmachtului, de către Armata Roşie, duşi în tundra siberiană, deportaţi şi/sau aruncaţi în închisori unde foarte puţini au suprevieţuit şi mai puţini, după ani de cumplită suferinţă s-au întors la familiile lor. Autorul, pe drept cuvânt, a denumit catastrofa de la 23 august 1944, „Un Stalingrad la Dunăre". De ce? Veţi citi şi vă veţi convinge.

Pe parcursul deceniilor, actul de la 23 August 1944 a fost prezentat sub diferite forme, în majoritatea cazurilor, în funcţie de oportunităţile ideologice ale momentului. În fapt, actul de la 23 August reprezintă acţiunea dezonorantă prin care Romania a capitulat necondiţionat în faţa inamicului, U.R.S.S., cu întreg ansamblul de consecinţe. Referindu-se la complotişti, scriitorul Ştefan Dumitrescu, scria: „...Mareşalul avea să fie arestat de un puţoi de rege, care nu-şi ştersese caşul de la gură... Când au aflat că Regele şi tâmpiţii cu care a făcut el treaba asta, l-au arestat pe Antonescu, ruşilor nu le-a venit să creadă... Ce, ăştia sunt nebuni, îşi bat joc de noi? Cum adică să-l aresteze pe Mareşal şi să ni-l dea legat, pentru ce ne fac ei cadoul ăsta? [...] aşa suntem noi deştepţi în istorie, le facem duşmanilor de moarte cadouri şi tot noi le plătim după aceea." În continuare, cu o amărăciune nedisimulată, autorul subliniază: „Aceia care l-au arestat pe Mareşalul Ion Antonescu, pentru că, în infantilismul lor au crezut că pentru aceasta li se vor înălţa statui, „(...) au săvârşituna dintre cele mai mari ticăloşii din istoria poporului român, de când este acesta în vatra sa" ... caracterizând actul actul trădării: „O palmă dată poporului român şi istoriei acestui neam. Un scuipat în obraz, pe care cotropitorul ţării l-a folosit în loc de ştampilă. Ei s-au mânjit pentru totdeauna de sânge şi dezonoare"[1] (dar au murdărit şi poporul român). Dorind cu orice preţ să se transforme din personaj de decor, în erou, Regele Mihai a decis să culeagă laurii personali pe seama altora. Cum a fost recompensat pentru trădarea sa? A obţinut câteva satisfacţii efemere: U.R.S.S. i-a acordat cea mai mare distincţie sovietică, pe care doar Stalin, Eisenhower, Montgomery şi marii comandanţi sovietici o mai deţineau - Ordinul „Victoria".

Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S.Regele Mihai cu Ordinul sovietic Pobeda

„Pentru actul curajos al cotiturii hotărâtoare a politicii României spre ruptura cu Germania hitleristă, în clipa în care nu se precizase clar înfrângerea Germaniei, Majestatea Sa Mihai I, Regele României, se decorează cu „Ordinul Victoria".
Prezidiul Sovietului Suprem al URSS, M. Kalinin, Secretarul Sovietului Suprem al URSS, Gorkin. Moscova, Kremlin, 6 iunie 1945".

Cu o „oarecare" întârziere, la 10 mai 1947, ambasadorul S.U.A. la Bucureşti i-a înmânat Regelui Mihai, „Medalia şi Decretul Legiunii Meritului cu gradul de Comandor", acordate de Preşedintele Statelor Unite, Harry Truman. (Ion Măldărescu)

23 august 1944 - Fapte, cauze, adevăruri

Despre evenimentele zilei de 23 august 1944 s-a scris şi s-a vorbit foarte mult. Comuniştii, monarhiştii, antonescienii, chiar şi ţărăniştii, prezintă versiuni foarte diferite şi chiar controversate despre acest eve¬ni¬ment crucial în istoria contemporană a României. Acum, după 68 de ani, ar fi poate timpul să privim lucrurile cu distanţa cuvenită, analizând cu sobrietate faptele concrete, incluzând şi documentele aflate în arhivele participanţilor străini de atunci - aliaţi sau adversari - pentru a căpăta o imagine completă a celor petrecute în realitate. Îndrăznesc să fac acest lucru, deoarece, pe de o parte am participat direct la cele petrecute atunci iar pe de altă parte, am avut posibilitatea să con¬sult şi o serie de biblioteci şi arhive din Anglia, Franţa, Germania şi Statele Unite ale Americii, în acest sens. În 1995 am realizat chiar un film documentar cu titlul „Un Stalingrad pe Dunăre", care din păcate nu a fost prezentat în România, conţinând prea multe adevăruri neplăcute.

Demersuri diplomatice

Fapt incontestabil este, că după ce lanţul victoriilor germano-române pe frontul din Est luase definitiv sfârşit, culminând cu catastrofa de la Stalingrad, cercurile de conducere din România au început să caute soluţii pentru a ieşi cât mai nevătămaţi din această situaţie dezastruoasă. În bună parte, chiar cu consimţământul mareşalului Ion Antonescu, se făcuseră demersuri diplomatice prin Suedia, Turcia, Portugalia, Cipru şi alte contacte externe, toate însă fără rezultate concrete. Multe iluzii, vagi promisiuni, tărăgănări şi speranţe efemere au consumat timp preţios, nerecuperabil apoi, când tăvălugul de foc sovietic se apropiase de graniţele României.

Serviciile de informaţii şi contraspionaj germane, fuseseră avizate din timp, că pe ziua de 26 august 1944, Cartierul General şi Marele Stat Major al Armatei Române urma să-l răstoarne pe mareşal, destituindu-l din funcţia de comandant suprem al armatei şi la nevoie chiar din funcţia de şef de stat.

„...Antonescu wird mich nicht verraten!"

Mai mulţi martori prezenţi atunci la comandamentul german din Bucureşti, au con¬firmat faptul că raportaseră aceste informaţii la Cartierul General al lui Hitler, care însă a refuzat să dea crezare acestor „zvonuri fără temei", spu¬nând: „...Antonescu wird mich nicht verraten!"[2], neţinând cont că alţii ar putea să o facă după eliminarea prealabilă a lui Antonescu. Chiar şi legatul Germaniei la Bucureşti, Freiherr (baron) Manfred von Killinger era de părere că astea sunt doar zvonuri, neconfirmate de „prietenii" săi români. Desigur, Murfatlarul, Cotnarul şi româncele frumoase îşi aduseseră o importantă contribuţie la această stare de spirit uşuratecă a ofiţerilor superiori din Statul Major German din Bucureşti. Ar mai trebui menţionat aici şi faptul, că după atentatul eşuat împotriva lui Hitler, din 20 iulie 1944, acesta nu vroia să mai audă veşti proaste de nicăeri. Aflând totuşi de arestarea mareşalului, sub patronajul al însuşi Regelui Mihai, Hitler s-a înfuriat, ordonând bombardarea Palatului Regal şi a câtorva obiective de ordin strategic din Bucureşti. La ora aceea însă, armata germană se afla în retragere pe frontul din Est, nemaiavând decât foarte puţine bombardiere, de care, bineînţeles, avea neapărată nevoie în confruntarea cu armata sovietică. Drept pentru care generalul Hansen, comandantul trupelor germane din România, a putut desprinde numai patru avioane Junkers JU 87 de pe aeroportul din Ghimbav (lângă Braşov). Aceste avioane nefiind bombardiere propriu zise ci avioane de asalt, vănătoare de tancuri, supranumite „Stukas", pentru zgomotul asurzitor şi demoralizant pe care îl făceau în picaj, bombardamentul a fost destul de slab, lovind doar aripa dreaptă a Palatului Regal şi aşa zisa „Casă nouă", adică locuinţa particulară a familiei regale, din spatele palatului. În locul Palatului Telefoanelor, din greşeală sau datorită impreciziei de tir, a fost lovit Teatrul Naţional, care a ars în întregime. Şcoala de Război (azi Academia Militară) din Cotroceni a fost doar uşor avariată. Acele patru avioane, care au efectuat patru raiduri fiecare, au aruncat în total 32 de bombe uşoare de 50 Kg şi 16 bombe de 250 Kg, multe obiective strategice nefiind lovite. În comparaţie cu cele câteva mii de tone de bombe explosive şi incendiare, lansate de aliaţii din Vest asupra teritoriului României, acest atac trebuie privit ca un gest mai mult simbolic, fără nici un efect militar.

Speculaţii şi poveşti

Povestea cu „măcelul îngrozitor" este o invenţie a monarhiştilor, care au prezentat drept dovadă, clădiri distruse pe Bulevardul Elisabeta, care însă, fuseseră lovite cu câteva zile mai înainte de bombele anglo-americane. Aparent, atacul aerian german, pe cât de inutil pe atât de ineficient şi strategic greşit, a avut ca urmare declaraţia de război a României câtre fostul aliat, Germania, pe data de 24 august 1944. Se afirmă că Regele Mihai, care, după arestarea lui Antonescu, devenise comandantul suprem al Armatei Române ar fi semnat declaraţia de război. Neclar rămâne însă, cum a putut el să semneze o asemenea declaraţie, dacă nici nu se afla în Bucureşti la ora aceea? Regele plecase încă din seara zilei de 23 august undeva în Oltenia, într-un loc secret, fără nici o legătură spre exterior, ca nu cumva să-l prindă nemţii şi să se răzbune pe el. Deci, ori a semnat-o înainte de a pleca din Bucureşti, adică fără să ştie de bombardamentul german care a urmat abia a doua zi, ori altcineva, neautorizat, a semnat-o, sau nu a semnat-o nimeni. Oricum, invocarea bombardamentului german ca motiv pentru declaraţia de război, nu e prea verosimilă.

Cronologia evenimentelor

Dar să reluăm cronologia evenimentelor din ziua de 23 august, care de fapt fuseseră planificate 30 august 1944abia pentru 26 august 1944. Ce se întâmplase şi cine organizase complotul împotriva lui Antonescu ? În cadrul Marelui Stat Major al Armatei Române din Bucureşti se aflau câţiva generali şi ofiţeri superiori, care nu-l puteau suferi pe mareşal, din motive mai mult personale sau din invidie pe cariera acestuia ca strateg militar şi şef de stat. Generalii Aldea, Sănătescu, Rădescu şi alţii din str. Ştirbei Vodă, precum şi generalul Racoviţă cu câţiva subalterni pe front, de abia aşteptau să-l vadă răsturnat pe Ion Antonescu. Ocazia a venit odată cu spargerea frontu¬lui la Iaşi de către Armata Roşie, în ziua de 21-22 august, când trupele româno-germane ajunseseră în derută şi o decizie tranşantă devenise inevitabilă. Deoarece Antonescu intenţiona să plece din nou pe front în seara zilei de 23 august, trebuia acţionat fără ezitare. Ca urmare, Regele Mihai l-a chemat la palat în dimineaţa aceleiaşi zile, împreună cu ministrul de externe Mihai (Ică) Antonescu, unde, după o scurtă convorbire, amândoi au fost arestaţi de către complotişti şi închişi în camera-seift a Palatului. Neştiind cum să procedeze cu arestaţii, puciştii au apelat la Lucreţiu Pătrăşcanu, respectiv la Partidul Comunist, să-i preia, pentru a nu fi eliberaţi eventual de forţe fidele mareşalului sau chiar de către nemţi.

Comuniştii şi ţărăniştii

Seara târziu, o echipă condusă de Emil Bodnăraş i-a preluat pe cei doi Antoneşti, transferându-i într-o casă conspirativă din cartierul Vatra Luminoasă. Aceasta este singura contribuţie reală a comuniştilor la actul de la 23 august 1944, restul sunt poveşti lipsite de fundament real. Abia după ce Comandamentul German se predase fără condiţii Armatei Române, în ziua de 27 august, s-au format aşa zisele comitete muncitoreşti, înzestrate cu arme capturate ad hoc, care umblau prin diferitele cartiere ale capitalei pentru a găsi nemţi răzleţi, ascunşi prin casele camarazilor români de odinioară. La luptele propriu zise, care au urmat după aceea, conducerea Armatei Române nu a acceptat participarea nici unui civil şi nicidecum a comuniştilor. Cât despre participarea ţărăniştilor, aceasta a fost absolut nulă. Dimpotrivă, când Regele Mihai, pe atunci un tânăr de 23 de ani, desigur, fără experienţă în probleme de stat, l-a căutat pe Iuliu Maniu ca să-i ceară sfatul, acesta se ascundea pe la nepoatele sale din Bucureşti, eschivându-se din răsputeri să apară pe scena politică din acele zile.

Starea de confuzie generală

În concluzie, pe toate planurile, româneşti şi germane, se răspândise confuzia şi nimeni nu ştia cum ar trebui procedat. Militarii germani din Bucureşti şi împrejurimi, în măsura în care nu se predaseră Armatei Române, s-au retras în pădurea Băneasa, unde s-au strâns în jurul bateriilor antiaeriene ale Diviziei a 5-a a Wehrmacht-ului, aflate acolo încă din anul 1942, pentru apărarea aeroportului Băneasa şi a spaţiului aerian al capitalei împotriva atacurilor aerie¬ne ale aliaţilor. Trebue menţionat aici, că aceste unităţi militare dispuneau doar de armament individual de infanterie şi tunuri antiaeriene grele, pe amplasamente fixe, deci complect imobilizaţi în acea zonă. Nici un singur car blindat german nu se afla în Bucureşti sau în Sudul Carpaţilor. Din aceasta cauză, o încercare de a ieşi din pădurea Băneasa pe data de 28 august a eşuat total. A doua zi un bombardament cumplit al U.S. Airforce a pus capăt oricărei rezistenţe germane în acea zonă. În urma luptelor de la Băneasa s-au pierdut 8 avioane: 4 de transport, care urmau să scoată telefonistele germane şi restul personalului feminin din zona de luptă, 2 avioane de vănătoare, şi două avioane defecte aflate în hangar. Unităţile germane din judeţele Prahova, Ialomiţa şi Argeş au avut o soartă similară, unele însă, reuşind să se retragă prin trecătoarea Bratocea spre Mureş, unde se afla atunci graniţa maghiară.

„Stalingradul" de la Dunăre

Prizonieri români sub escortă sovietică în drum spre SiberiaÎn urma schimbărilor de la 23 august 1944, Armata Germană a pierdut pe teritoriul României un efectiv între 400.000 - 470.000 de ostaşi, deci de două ori mai mult ca la Stalingrad în 1942-1943 (majoritatea, prizonieri, despre care nu s-a mai auzit însă nimic, după aceea. Ar mai trebui adăugat că Armata Roşie, după spargerea frontului la Iaşi, unde avusese nişte pierderi imense în oameni şi material, a rămas foarte surprinsă, când de la o zi la alta nu i se mai opunea nici o rezistenţă din partea Armatei Române. Resturile Wehrmacht-ului german se retrăgeau în dezordine, tot fără luptă, căutând doar să salveze ce mai putea fi salvat. Cu această ocazie, România a pierdut cca. 140.000 de ostaşi, luaţi prizonieri de către sovietici, cu toate că depuseseră armele şi nu mai luptau împotriva lor, din ordinul Regelui. Împreună cu prizonierii nemţi, românii au fost duşi pe jos până în Siberia. Aproape o treime din aceşti oameni au murit pe drum sau au pierit apoi în lagărele de prizonieri şi gulagurile din U.R.S.S.

Speculaţiile despre ce ar fi fost dacă Armata Româna s-ar fi apărat în continuare la poalele Carpaţilor Răsăriteni împreună cu nemţii, sunt foarte hazardate. Soarta războiului fusese definitiv decisă, odată cu debarcarea aliaţilor pe coasta Normandiei în iunie 1944. Câteva luni de întârziere, totuşi, le-ar fi permis americanilor înaintarea mai departe spre Europa de Est, astfel încât la conferinţa de la Yalta, Winston Churchill ar fi fost în poziţia de a nu-i ceda lui Stalin controlul asupra României, iar 22 de milioane de români, n-ar fi trebuit să sufere timp de peste patru decenii sub jugul comunist. Toate acestea, însă, rămân ipoteze fără valoare. Cert este că actul de la 23 august 1944 a scurtat războiul cu câteva luni de zile. Dacă se ia însă, în consideraţie, preţul pe care l-a plătit populaţia României, de atunci şi până în zilele noastre, se pune pe drept cuvânt întrebarea, dacă un asemenea eveniment păgubos şi ruşinos poate fi sărbătorit într-un fel sau altul? Mai de grabă, ar trebui trecut la categoria visurilor urâte, care se vor pierde cândva, cu greu, în umbrele istoriei.
-----------------------------------------------
[1] Ştefan Dumitrescu, Delirul vol. II, Râmnicu Vâlcea, Ed. Fortuna, 2004, p. 433, 435)
[2] „Antonescu wird mich nicht verraten!" - Antonescu nu va trăda! footer