Revista Art-emis
Ne puteam opri pe Nistru ? (1) PDF Imprimare Email
Cristian Negrea   
Sùmbătă, 04 August 2012 20:35
Armata Român? pe frontul de EstÎn vara aceasta, la 22 iunie 1941, s-au împlinit ?aptezeci ?i unu de ani de la intrarea României în Al Doilea R?zboi Mondial. Prilej pentru unii de a-?i da cu p?rerea pe la televiziuni despre una sau despre alta, despre ce ar fi trebuit România s? fac? atunci ?i nu a f?cut sau despre ce ar fi trebuit s? nu fac? dar a f?cut. Am v?zut peregrinându-se fel de fel de speciali?ti ?i exper?i în datul cu p?rerea, dar prea pu?ini au reu?it s? puncteze situa?ia de atunci ?i adev?rul, iar chiar dac? au f?cut-o, p?rerea lor s-a pierdut în corul pseudoanali?tilor de conjunctur?. A mai zis ?i pre?edintele o chestie ?i de aici a ie?it o p?ruial? care a aruncat în desuetitudine orice analiz? clar? ?i la rece a evenimentelor. Este tipic pentru media româneasc?, orice dezbatere serioas? necesar? este aruncat? în contextul luptelor electorale, de parc? noi am fi într-o campanie electoral? permanent?. Atunci, în 1941, nu eram într-o campanie electoral?, ci într-o lupt? pentru existen?a statului român, asta uit? majoritatea comentatorilor de pe ecranele televizoarelor.

Am r?mas uluit de ceea ce se discuta pe la televizor, indiferent de post, ace?ti a?a zi?i anali?ti d?deau sentin?e ?i exprimau p?reri dup? opinia lor de nezdruncinat, cam ce ar fi trebuit s? fac? România atunci, exemplul cui s?-l urmeze, ce cale ar fi trebuit s? apuce ca nou? s? ne fie mai bine în prezent. I-a? întreba pe ace?ti anali?ti care se pricep extraordinar de bine, au un sim? nemaipomenit asupra c?ii ce ar fi trebuit urmate atunci, în 1941, sau ce ar fi trebuit s? fac? sau s? dreag? Antonescu tot în 1941, i-a? întreba pe ace?ti „anali?ti", dac? se pricep atât de bine s? simt? care ar fi trebuit s? fie tendin?a ?i orientarea ??rii, de ce nu au cump?rat la greu ac?iuni la I.B.M. la momentul potrivit, ast?zi ar fi putut fi miliardari în dolari, nu? A, era pe vremea lui Ceau?escu ?i nu puteau, dar atunci de ce nu au cump?rat ac?iuni la Google sau la Facebook în anii 2000? Adev?rul este c? e foarte u?or s? faci o analiz? post factum. Adic? s? analizezi un eveniment dup? ce acesta s-a petrecut ?i cuno?ti urm?rile. Poporul român, în în?elepciunea sa, a etichetat ?i aceast? meteahn? prin proverbul „Dup? b?t?lie, mul?i viteji se arat?!", proverb extraordinar de potrivit în contextul temei în discu?ie. Adaptându-l pu?in, putem spune c? „...mul?i «anali?ti» se arat?!". Ceea ce vreau s? eviden?iez este aspectul c? po?i s? î?i dai cu p?rerea foarte autorizat despre un eveniment odat? ce acesta a trecut, este foarte u?or s? zici una sau alta odat? ce faptul s-a consumat, când deja se ?tie ce turnur? au luat evenimentele. Ce poate fi mai simplu decât s? spui c? l-ai fi putut consilia pe kaiser în 1914 s? nu porneasc? r?zboiul, deoarece era clar c? va pierde ?i î?i va pierde ?i tronul? Sau pe Napoleon în 1815, la Waterloo, spunându-i s? nu-l trimit? pe Grouchy dup? Blucher, deoarece Grouchy nu va ajunge la timp, dar Blucher o va face, schimbând soarta b?t?liei. Ca ?i o concluzie, am vrut s? spun c? este foarte u?or s? fii de?tept dup? ce lucrurile s-au petrecut. Este foarte u?or s?-?i dai cu p?rerea din fotoliu, la TV, când toat? lumea ?tie deja cum au evoluat lucrurile ?i ce s-a petrecut. Totu?i, revin, de ce ace?ti de?tep?i nu au cump?rat ac?iuni la Google? Nu voi putea s?-mi r?spund la aceast? întrebare poate niciodat?. ?i cred c? nici ei.

Revenind, r?mân multe întreb?ri asupra particip?rii noastre în Al Doilea R?zboi Mondial, respectiv asupra multor lucruri r?mase cu semn de întrebare. Mi-am propus s? încerc s? r?spund punctual la fiecare dintre ele, pe rând, deoarece subiectul este extraordinar de vast, cu neputin?? de expediat într-un singur articol. În acest articol mi-am propus s? r?spund la întrebarea pus? deja din titlu, respective: în 1941 ne puteam opri pe Nistru? O întrebare grea, pe marginea c?reia a curs mult? cerneal?, dar din p?cate prea pu?ine argumente solide pro ?i contra. Voi încerca s? r?spund la aceast? întrebare dup? p?rerea mea, dar aducând ?i argumente, nu doar afirma?ii f?r? acoperire. Iar aceste argumente le-am grupat în mai multe p?r?i, dup? tipul lor. Sunt sigur c? vor genera alte controverse, dar este bine dac? vor ajuta la l?murirea unor aspecte r?mase în suspensie tocmai de c?tre unii anali?ti prea pu?in preg?ti?i sau informa?i. Dar pentru o cât mai bun? în?elegere, trebuie rev?zut contextul interna?ional al momentului 1941.

Calea spre trecerea Prutului

În 1919 am reu?it s? realiz?m România Mare. Am spus 1919, deoarece istoriografia ne-a înv??at gre?it ?i am r?mas cu aceast? dat?, de 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, unde delega?ii români transilv?neni au votat pentru unirea cu România, dar acest lucru s-a realizat doar abia mai târziu, ?i a fost nevoie de un r?zboi crunt pentru asta, r?zboiul româno-ungar de la 1919[1] La fel, Basarabia s-a unit cu România prin decizia Sfatului ??rii de la 27 martie 1918, dar bol?evicii au fost izgoni?i nu de declara?ii ?i ?edin?e, ci de t?i?ul baionetei soldatului român. ?i la fel a fost peste tot. S? nu ne facem iluzii f?r? rost, România Mare a fost realizat? ?i confirmat? de puterea armelor, nu de negocierile diplomatice din cancelariile europene. Putea Br?tianu s? negocieze pân? c?dea jos la Paris, dac? Ardealul r?mânea ocupat de trupele maghiare. Ce s-ar fi întâmplat atunci, cu toat? diploma?ia? D?dea Parisul o rezolu?ie ?i ungurii s-ar fi retras de spaima rezolu?iei? Dac? nu s-ar fi retras, risca Fran?a via?a unui singur soldat francez ca s?-i fac? dreptate României? Cei ce cred asta dau dovad? de naivitate extrem?. Atunci, Antanta a dat rezolu?ia necesar?, dar impunerea ei s-a f?cut de c?tre Armata Român?, cu for?a armelor. De ce tratatul de la Trianon s-a semnat abia dup? ce ungurii au fost înfrân?i, abia la 4 iunie 1920? Abia dup? ce au fost b?tu?i f?r? drept de apel de Armata Român?, iar Budapesta ocupat? la 4 august 1919. Ar fi mi?cat Fran?a sau Anglia vreun soldat ca s? impun? grani?ele României Mari? Ba dimpotriv?, noi am fost chema?i s? acoperim flancul francez în prim?vara lui 1919, atunci când ace?tia cedau Odesa ?i se retr?geau spre Nistru. Atunci am trecut Nistrul, am ocupat Tiraspolul ?i alte localit??i ca s? protej?m stânga francezilor ?i a celor trei divizii grece?ti ce evacuau în grab? Odesa din calea bol?evicilor. Francezii au plecat cu tot cu trupele lor coloniale, ?i noi am r?mas singuri pe frontiera de est cu sovieticii. Ne-am b?tut cu ei pân? la 1924 ?i chiar dup? asta, un r?zboi de uzur? lung ?i costisitor.[2]

Vecinii no?tri nu s-au împ?cat niciodat? cu ideea României Mari, le st?tea ca sarea în ochi. În primul rând, ru?ii, deveni?i sovietici. Dar nu numai noi intram în planurile lor expansioniste, ci întreg globul trebuia cuprins în co?marul ideologiei ro?ii. Numai c? noi, polonezii ?i finlandezii eram cei mai aproape, primii în calea lor. Ungurii ?i bulgarii, învin?i în primul r?zboi mondial, aveau ?elurile lor revizioniste ?i revan?arde, mai ales primii. Pentru a-?i redobândi imperiul pierdut s-au f?cut aliat ?i cu Hitler în politica sa revizionist?. Asta dup? ce au fost rând pe rând monarhi?ti procentrali, apoi revolu?ionari ?i republicani antantofili din 16 noiembrie 1918, apoi din martie 1919 bol?evici, pân? la ocuparea de c?tre români a Budapestei la 4 august 1919. Recuno?tin?a lor pentru c? i-am sc?pat de teroarea bol?evic? a lui Bela Kuhn a fost politica antiromâneasc? ?i deschis pentru revizuirea frontierelor României, bineîn?eles în favoarea Ungariei. ?i era clar pentru oricine c? Ungaria nu va ezita s? loveasc? pe la spate atunci când va g?si momentul favorabil, dar nu singur?, ci în alian?? cu al?ii. Pentru a se proteja de un astfel de eveniment, România a încheiat mai multe tratate ?i alian?e cu statele care aveau interesul înMilitar român pe Frontul de Est p?strarea status-quo-ului ?i a p?cii în estul european. Tratatul ?i Conven?ia Militar? cu Polonia au fost semnate la 3 martie 1921, reînnoite în 1926 ?i 1931, la care se ad?uga Tratatul de Garan?ii (1926). Conform acestor tratate, România ?i Polonia se angajau s? se sprijine reciproc în cazul unei agresiuni din est. Între 1920 ?i 1922 se încheie conven?iile politice ?i militare bilaterale între România, Cehoslovacia ?i Regatul Sârbo-Croato-Sloven (Iugoslavia), iar la 14 septembrie 1923 era semnat? la Praga Conven?ia Militar? a Micii Antante, cum avea s? se numeasc? aceast? alian??. Aceasta prevedea faptul ca România ?i Iugoslavia s? se sus?in? reciproc în cazul unei agresiuni din partea Bulgariei, iar în 1929 s-au încheiat condi?iile de conlucrare ale celor trei armate, pentru ca la 19 decembrie 1931 s? se încheie o nou? conven?ie militar? ce stipula în cazul unui r?zboi generalizat scoaterea din cauz? a Ungariei printr-o ac?iune comun?. Era necesar? aceast? conven?ie, dac? ne amintim c? în 1919 noi le-am venit în ajutor cehoslovacilor, iar sârbii nu au intervenit în r?zboiul nostru contra Ungariei bol?evice. Mai târziu, în 1934, mini?trii de externe ai României, Greciei, Iugoslaviei ?i Turciei încheiau pactul de constituire a În?elegerii Balcanice cu scopul coordon?rii statelor antirevizioniste din Balcani ?i garantarea grani?elor actuale. În 1936 urmeaz? ?i conven?ia militar?, care prevedea inclusiv zonele de concentrare ?i cuantumul for?elor în cadrul unei agresiuni a Bulgariei. Fran?a garantase grani?ele României Mari înc? din 1920, iar Tratatul de Amici?ie ?i Colaborare româno-italian a fost semnat la Roma la 16 septembrie 1926. Prin acesta din urm?, România ?i Italia se angajau s?-?i acorde sprijin reciproc pentru ap?rarea grani?elor confirmate de tratatele de pace. În urma politicii revan?arde a lui Mussolini ?i a apropierii acestuia de Hitler, Italia va denun?a tratatul în 1934.

Ascensiunea lui Hitler la putere în Germania (ianuarie 1933), politica sa revan?ard?, ezit?rile franco-britanice, iar mai apoi alian?a sovieto-german? (Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939) vor pulveriza alian?ele României ducând la dezmembrarea ??rii din vara lui 1940. Pe rând, atribuirea regiunii sudete din Cehoslovacia Germaniei în cadrul Acordului de la Munchen (29-30 septembrie 1938), cu aprobarea Angliei ?i Fran?ei, apoi dezmembrarea Cehoslovaciei (15 martie 1939), a dus la dispari?ia unuia dintre alia?ii din Mica Antant?. Dispari?ia Poloniei, înghi?it? de germani ?i sovietici, a fost un alt pas. A urmat c?derea Fran?ei în mai pu?in de ?ase s?pt?mâni, armisti?iul fiind semnat la 25 iunie.

A doua zi, U.R.S.S. ne cerea ultimativ cedarea Basarabiei ?i a Bucovinei de Nord. Ini?ial sovieticii inten?ionau s? cear? întreaga Bucovin? (Ribbentrop a fost informat de sovietici la 24 iunie) dar în 26 iunie au venit cu preten?iile reduse la jum?tatea de nord a Bucovinei, posibil ?i la interven?ia lui Hitler pentru care Bucovina a fost o surpriz?, deoarece nu era prev?zut? în anexa secret? a acordului dintre Ribbentrop ?i Molotov. Amenin?a?i de un r?zboi pe dou? sau chiar trei fronturi, cu ungurii ?i bulgarii care abia a?teptau s? ne înfig? cu?itul în spate, ne-am adresat alia?ilor r?ma?i. Grecia ?i Iugoslavia ne-au conjurat s? ced?m ?i s? nu tulbur?m pacea din regiune, singura ?ar? care a declarat c? î?i va îndeplini întocmai obliga?iile militare asumate a fost Turcia. În acest caz, dac? intram în r?zboi cu U.R.S.S. ?i eram ataca?i de bulgari, turcii ar fi pornit la r?zboi împotriva acestora. Dar ce f?ceam cu Ungaria, care ar fi atacat în mod sigur? Am fi avut nevoie de sprijinul Iugoslaviei, singura în m?sur? s? intervin? la timp împotriva ungurilor. Dar Iugoslavia, ca ?i Grecia, a spus nu. Ca o ironie, atât Iugoslavia, cât ?i Grecia, în mai pu?in de un an vor fi ocupate de germani.

Mai departe, un aspect asupra c?ruia ar trebui insistat, mai ales c? prezint? similitudini ?i cu situa?ia noastr? de ast?zi. Politicianismul nostru, ve?nica gâlceav? între partide, lipsa de scrupule ?i corup?ia politicienilor ne-au f?cut ca în zorii celui de-al doilea r?zboi mondial s? avem prea pu?ini militari capabili la posturile de decizie din cadrul armatei, iar armata s? fie insuficient dotat? cu armament modern. Nu eram prea diferi?i fa?? de ziua de ast?zi, când chiar imnul na?ional este ciuntit pentru sterila gâlceav? politic?. Norii se adunau de mult deasupra României, dar politicienii î?i vedeau lini?ti?i de ve?nicele lor certuri meschine. Am avut parte ?i de un rege mai preocupat de putere decât de nevoile ap?r?rii, astfel c? am ajuns la situa?ia din 1940 insuficient dota?i ?i înzestra?i militar.

Doar câteva exemple. Cu un an înainte s-a v?zut în campania german? din Polonia importan?a tancurilor ?i avia?iei care s? lucreze împreun?, coordonat. Au fost militari care au scris asta în lucr?rile de specialitate, printre ei fiind generalul Gheorghe Dabija sau Radu R. Rosetti, ultimul sus?inând numeroase conferin?e la Academia Român? pe aceast? tem?. Câ?i politicieni s-au obosit s? înve?e ceva, erau mai importante scandalurile de corup?ie tocmai pe furniturile armatei. În mai începe campania german? contra Fran?ei, din nou un blietzkrieg bazat pe binomul tanc-avion. Întreb, câte tancuri avea România nu în iunie 1940, la ultimatumul sovietic, ci un an mai târziu, la trecerea Prutului? 70 (?aptezeci) de tancuri R-2 Skoda, dep??ite ?i acestea. Înc? din anii '20 s-a elaborat un program de construire a 3.000 (trei mii) de cazemate înt?rite pe malul Nistrului, ca ap?rare înspre URSS. Câte au fost gata mai bine de zece ani mai târziu, la 26 iunie 1940? O sut?. Scuze se pot g?si ulterior, c? a fost criza din 1929-1933, ?i multe altele. Chestia cu criza v? sun? cunoscut? Nici azi nu se g?sesc bani pentru achizi?ionarea de avioane de lupt? moderne, doar e criz?, nu?

În Consiliul de Coroan? doar ?ase au fost pentru rezisten?? (?tefan Ciobanu, Silviu Dragomir, Victor Iamandi, Nicolae Iorga, Traian Pop, Ernest Urd?reanu), restul de 20 fiind pentru acceptarea ultimatumului. Dup? cedarea a jum?tate de Ardeal (cu arbitrajul inclusiv al Italiei, reprezentat? de Ciano, cu care avusesem un tratat de garantare a frontierelor), este chemat la putere generalul Ion Antonescu care îl for?eaz? pe Carol al II-lea s? abdice în favoarea fiului s?u Mihai.

Ce putea face Antonescu în momentul urm?tor? Trec pe scurt peste partea asta, ar trebui ea singur? s? fie un studiu mai aprofundat. Avea dou? solu?ii, nu exista cale de mijloc. Ori cu sovieticii, ori cu germanii. Fran?a disp?ruse ca putere politic? ?i militar?, Anglia lupta izolat? pentru insula ei. Urma b?t?lia Angliei, dar dac? germanii ar fi debarcat în 1940, la superioritatea lor tehnic? din acel moment, Anglia nu ar fi avut prea mul?i sor?i de izbând?. Antonescu putea s? se orienteze spre sovietici, când avea informa?ii despre barbaria cu care ace?tia trataser? românii doar cu o s?pt?mân? în urm?? Când asistase, ca militar, la toate tentativele de destabilizare a României prin invaziile bol?evicilor din anii '20 care doreau s? bol?evizeze România, a?a cum f?cuser? deja cu ??rile baltice? S? se în?eleag? cu Stalin, cel care spunea c? tratatele nu valoreaz? nici m?car cât hârtia pe care sunt scrise? Op?iunea cealalt? era logic? ?i normal?. Dac? nu alegea, România era ocupat? ori de c?tre unul, ori de c?tre altul, se afla între ei. Sau, cel mai probabil, s-ar fi ajuns la o împ?r?ire ca ?i în cazul Poloniei.
----------------------------------------------------------------------------------
footer