Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. Vasile Stancu   
Duminică, 29 Iulie 2012 01:49
George Alexianu - Ion AntonescuAdministra?ia civil? româneasc? din Transnistria,
în timpul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial

Via?a economic? a Transnistriei în perioada administra?iei române?ti Primele Ordonan?e emise de Guvern?mântul Transnistriei reflect? principalele preocup?ri de a readuce via?a popula?iei la normalitate. Încetarea jafurilor asupra patrimoniului public ?i refacerea pe cât posibil a acestuia; reluarea activit??ii fostelor colhozuri ?i sovhozuri prin autorizarea de c?tre autorit??ile locale a tuturor persoanelor care au avut func?ii ?i inventar apar?inând acestor unit??i economice; adunarea recoltei de pe ogoarele r?mase nerecoltate datorit? opera?iunilor militare, repartizarea acesteia ?i aprovizionarea popula?iei cu alimente ?i alte produse strict necesare; organizarea înv???mântului ?i a ocrotirii s?n?t??ii; recenzarea tuturor meseria?ilor în scopul începerii lucr?rilor de reconstruc?ie ?i restaurare a obiectivelor social- economice ?i culturale; reglementarea politicii monetare ?i înfiin?area B?ncii Transnistriei; organizarea judec?toreasc?, înfiin?area Inspectoratului de Jandarmi pentru asigurarea ordinii publice ?i a siguran?ei; reglementarea circula?iei persoanelor pe teritoriul provinciei, pentru intrarea ?i ie?irea din Transnistria ?i a trecerii în ?i din Basarabia; regimul vamal; reorganizarea comer?ului ?i fixarea pre?urilor la produsele agricole ?i animale ?.a. au constituit cele mai stringente preocup?ri ale Guvern?mântului, reglementate prin Ordonan?e.

Având în vedere caracterul agrar al economiei, politica economic? a administra?iei române?ti, în cei doi ani de activitate, a vizat în principal trei obiective: satisfacerea nevoilor alimentare ale popula?iei, aprovizionarea armatei ?i expedierea unor cantit??i cât mai mari de produse în România. Pentru realizarea acestor obiective, pornind de la situa?ia existent? a propriet??ii, în prima faz?, toamna - prim?vara anilor 1941- 1942, s-au p?strat colhozurile ?i sovhozurile, dar a fost stimulat? munca prin împ?r?irea recoltei în dou? p?r?i egale, jum?tate produc?torul ?i jum?tate statul. De asemenea, s-au eliminat impozitele, având în vedere greut??ile cauzate de r?zboi agriculturii. În faza a doua, prin Ordonan?a nr. 5/14 martie 1942, s-au pus bazele reformei agrare. Colhozurile au fost transformate în ob?ti agricole care au r?mas unit??i de exploatare indivizibile în hotarele lor, cu administra?ia ?i structura existent?. Membrii acestor ob?ti s-au grupat pe familii ?i vecin?t??i, formând brig?zi de lucru de 20- 30 de familii, care au primit spre exploatare cel pu?in 200 hectare ?i pân? la maximum de suprafa?? pe care o puteau munci în bune condi?ii. Terenul atribuit acestor forma?ii r?mânea în permanen?? al lor.

Prin Ordonan?a nr. 20/14 octombrie 1941, toate propriet??ile cl?dite, cur?ile, terenurile cultivate, plantate sau virane, care sub regimul sovietic fuseser? în posesia unor proprietari disp?ru?i odat? cu trupele în retragere, au trecut în patrimoniul municipiilor, ora?elor sau comunelor respective, care urmau s? le inventarieze ?i s? le administreze. Situa?ia acestora s-a reglementat, tot în prim?vara anului 1942, prin arendarea cl?dirilor, terenurilor virane, gr?dinilor, livezilor ?i viilor aflate în raza municipiilor, ora?elor ?i comunelor transnistrene care erau date în folosin?? individual? f?r? a fi divizate, cu condi?ia ca arenda?ul s? între?in? în bun? stare imobilele ?i s? respecte planul de cultur?.
În faza a treia, început? în vara anului 1943, s-a trecut la împropriet?rirea celor care lucrau p?mântul luat în folosin?? prin ob?tile agricole ?i a celor expropria?i de comuni?ti, proces întrerupt îns? de retragerea administra?iei române?ti de la începutul anului 1944.

Au stat în aten?ia administra?iei ?i sectoarele pomicol, horticol, legumicol, viticol ?i silvic, fiecare dintre acestea aducându-?i contribu?ia la realizarea obiectivelor urm?rite. Edificator în acest sens este faptul c? la Tiraspol a fost construit?, cu tehnologie modern?, importat? din Germania, cea mai mare fabric? din Europa, la acea vreme, pentru uscat de fructe, legume ?i zarzavaturi ?i de preparare a marmeladei, dulce?urilor ?i compoturilor, iar pentru valorificarea materialului lemnos s-au reparat ?i pus în func?ie, pân? în 1943, 14 fabrici de cherestea, 5 fabrici de mobil?, 26 de ateliere de c?ru??rie, 16 de ob?d?rie ?i 23 de dog?rie.
De asemenea, piscicultura a constituit un sector important. S-au valorificat 2.200 ha b?l?i ?i 4.860 ha hele?teie, s-au asigurat uneltele necesare exploat?rii - taliene, n?voade, tifane, plase, vintile, b?rci -, iar pentru industrializarea pe?telui au fost puse în func?iune trei fabrici ?i 18 cherhanale. În aceia?i perioad? au func?ionat pentru nevoile agriculturii 9 institu?ii agronomice ?i 10 sta?iuni experimentale, care au reu?it s? p?streze soiurile de valoare, expediind chiar ?i în România cantit??i importante de semin?e selec?ionate.

Nu a fost neglijat? nici baza tehnic? a agriculturii. La preluarea administra?iei, numai 10- 15 la sut? din capacitatea total? a atelierelor de repara?ii, cât ?i a parcului de ma?ini, era într-o stare fizic? satisf?c?toare. Datorit? eforturilor depuse de Direc?ia Geniului Rural (Direc?ia Agriculturii - n.n.), au fost repuse în func?iune 68 de sta?ii de ma?ini ?i tractoare ?i 18 ateliere mari pentru repararea tehnicii agricole... De la 800 de tractoare în stare de func?iune (în august 1941 - n.n.), peste un an num?rul lor a atins cifra de 4.500. Aproximativ 1.100 de tractoare au fost importate din Elve?ia, iar un num?r mai mic din Germania. Tot din import au fost aduse 100 de batoze pentru cereale, fiind repartizate jude?elor din regiune.

În domeniul industrial, în momentul prelu?rii administra?iei de Guvern?mântul Transnistriei, din 946 de întreprinderi industriale, din care 398 la Odesa, 85 mai erau în stare de func?ionare, 453 erau deteriorate par?ial ?i 426 erau distruse complet. Pân? la 31 martie 1944, Direc?ia Industriei a reu?it s? repun? în func?iune 195 de întreprinderi din categoria celor distruse definitiv, iar Direc?ia Industriei Alimentare, care constituia o Direc?ie de sine st?t?toare, dat fiind importan?a sa, avea la aceia?i dat?, 243 de fabrici în stare de func?ionare, alte 131 aflându-se în reconstruc?ie, solu?ionând aprovizionarea popula?iei cu produse alimentare - 50 vagoane grâu, 230 vagoane floarea soarelui, 118,7 vagoane ov?z, 237 vagoane orz de prim?var?,7 vagoane grâu de prim?var?, 12,4 vagoane maz?re, 5 vagoane m?z?riche selec?ionat?, 5 vagoane mei (O istorie... p. 304) -, iar pentru asigurarea cu îmbr?c?minte au fost redeschise 16 fabrici de textile ?i 27 de confec?ii.

Grav avariate în urma opera?iunilor militare au fost c?ile de comunica?ie, centralele telefonice ?i telegrafice, localurile po?tale, stâlpii, cablurile ?i instala?iile interioare. Din cauza lipsei de mijloace de transport ?i a for?ei de munc?, în cursul anului 1941, Direc?ia Drumurilor a reabilitat, într-o prim? faz?, drumurile de interes militar. În 1942, s-a reu?it îns? realizarea unor lucr?ri importante, precum reconstruc?ia drumurilor strategice Tighina-Tiraspol-Odesa-Nicolaev, lung de 236 km, Tiraspol-Gara Mihaevo- Berezovka-Neceainoe ?i Odesa- Ovidipol-Bugaz (387 km); repararea unor ?osele cu o lungime total? de 1.225 km; pietruirea a 830 km ?i pavarea a 127 km de drum; refacerea leg?turilor telefonice ?i telegrafice ?i deschiderea serviciilor po?tale de la re?edin?ele de jude? ?i raioane.
Una dintre marile probleme ale refacerii economice a provinciei a reprezentat-o lipsa resurselor umane, o parte important? a Olivian Verenca Transnistria 2000popula?iei locale fiind mobilizat? în armata sovietic? sau evacuat? odat? cu trupele sovietice, iar o alt? parte fiind mor?i ?i disp?ru?i datorit? luptelor ?i bombardamentelor. Pentru remedierea deficitului de for?? de munc?, Guvern?mântul Transnistriei a recurs la dou? c?i de recrutare a acesteia: prin Ordonan?a nr. 26, din 21 noiembrie 1941, prin care se instituie, în folosul ob?tii, munca obligatorie pentru to?i locuitorii de la 16 la 60 de ani, ini?ial aplicabil? în municipiul Odesa, apoi generalizându-se la nivelul întregii provincii, ?i prin solicitarea adresat? Guvernului României de a trimite for?? de munc? disponibil? din teritoriul na?ional.

Concluzii

Datorit? marilor eforturi depuse de administra?ia româneasc?, în condi?iile prelu?rii unei economii distruse în propor?ie de 4/5, a factorilor climatici nefavorabili ?i a st?rii de r?zboi, economia Transnistriei a reu?it, în mare parte, s?-?i ating? obiectivele economice. În iunie 1943, cu ocazia unei inspec?ii la Est de Nistru, Mihai Antonescu, vicepre?edintele Consiliului de Mini?tri, constata c? Transnistria ne-a ajutat enorm de mult în perioada 1941-1942: „Nu vom nega niciodat? c? Transnistria a adus imense servicii economice statului prin posibilit??ile de aprovizionare create în special în 1941-1942", iar Conduc?torul Statului, Ion Antonescu, concluziona: „A? fi fericit ca toate teritoriile române?ti s? aib? sub raport administrativ, al ?colii, industriei ?i contribu?iei în economia general? situa?ia pe care am constatat-o în inspec?ia pe care am f?cut-o în toat? Transnistria". Dovada celor afirmate de liderii Statului Român sunt livr?rile de produse agricole destinate atât României, cât ?i altor state, precum Germania, Italia ?i Elve?ia. Numai în perioada 12 aprilie - 1 septembrie 1942, în România au fost expediate 1.141 de vagoane de cereale, 243,92 de vagoane cu alimente ?i 15,2 vagoane cu diverse materiale, iar de la 1 septembrie 1942 pân? la 31 iulie 1943, expedierile s-au f?cut într-un ritm ?i mai accelerat, ajungându-se la 48.249,5 vagoane, al?turi de 9.462,7 vagoane cu cereale pentru armata român?, 251 de vagoane pentru armata german?, 173,8 vagoane cu alimente pentru spitale ?i Crucea Ro?ie, 3.423 de vagoane expediate în Germania ?i 123 de vagoane expediate în Italia. „Numai cei ce muncesc se vor bucura de concursul autorit??ilor pentru procurarea celor necesare existen?ei.... Bolnavii ?i infirmii, b?trânii în vârst? de peste 60 de ani, femeile cu copii mai mici de cinci ani, precum ?i cele care aveau mai mult de trei copii sub vârsta de 10 ani au fost scutite de obligativitatea prest?rii muncii în folosul ob?tei. Din aceea?i categorie f?ceau parte persoanele care prestau o munc? efectiv? în serviciile ?i întreprinderile publice sau private. Conform Ordonan?ei, to?i cei care nu se supuneau prevederilor urmau a fi interna?i în lag?r."

Ion Antonescu a dispus ca muncitorii care urmau s? plece în Transnistria s? fie recruta?i dintre „vagabonzii ?i ?iganii f?r? meserii ?i dintre lucr?torii f?r? p?mânt, precum ?i dintre refugia?i". Cei men?iona?i la punctul 1 erau trimi?i în Transnistria în mod obligatoriu, iar ceilal?i - benevol.

Animalele ?i produsele animaliere din Transnistria au constituit o alt? important? surs? de aprovizionare cu produse alimentare pentru popula?ia României. Numai pân? la 1 noiembrie 1941 au fost expediate în ?ar? 23.500 de vite, 20.000 de oi, precum ?i 10.000 kg de lân? ?i 25 de vagoane cu piei crude. În scopul desfacerii în ?ar? a unor produse excedentare agro-alimentare au fost deschise în România, de autorit??ile transnistrene, magazine de desfacere în Bucure?ti, Br?ila, Timi?oara ?i Bra?ov. Pentru a asigura aprovizionarea popula?iei transnistrene cu produse, care nu se g?seau în provincie sau erau deficitare, s-a înfiin?at, la Bucure?ti, un serviciu al Guvern?mântului de achizi?ionare ?i procurare de combustibili, ma?ini de orice fel, textile, s?pun, sare, sod?, hârtie, materiale sanitare, medicamente, chibrituri, obiecte de larg consum, piese de schimb, unelte agricole ?.a.. Spre exemplu, numai în trei luni, ianuarie - martie 1943, au fost achizi?ionate ?i trimise în provincia de peste Nistru: 1.984,8 vagoane de c?rbuni, 25 de vagoane lemne de foc, 1.396,4 vagoane petrol, 458,7 vagoane motorin?, 534,5 vagoane benzin?, 6 vagoane s?pun, 281,5 vagoane sare, 12,2 vagoane sod? calcinat?, 3,6 vagoane sod? caustic?, 10,9 vagoane hârtie, 1 vagon medicamente, 1 vagon rechizite, 1,8 vagoane chibrituri, 2 vagoane bicarbonat. În acest sens, am vrea s? subliniem c? schimburile erau în mare m?sur? echivalente, ele fiind reglementate de Conven?ia special? încheiat?, la 16 octombrie 1941, între guvernatorul civil Gheorghe Alexianu ?i Ministerul de Finan?e al României, generalul N. Stoenescu, potrivit c?reia, sumele în lei reprezentând contravaloarea produselor expediate din Transnistria în România, direct de c?tre Guvern?mânt sau prin anumite persoane îns?rcinate de acesta, urmau s? fie v?rsate în contul special de lei f?r? dobând?, deschis la Banca Na?ional? a României pe numele Guvern?mântului Civil. Sumele în lei astfel creditate puteau fi utilizate de Guvern?mânt în scopul pl??ii m?rfurilor importate în Transnistria din România, restituirii capitalului investit de c?tre institu?ii sau persoane din România în întreprinderile comerciale ?i industriale din Provincie, precum ?i pentru plata beneficiilor realizate de investitori pân? la 30% din capitalul investit.

În final, subliniem faptul c? administra?ia româneasc? a Transnistriei a fost confruntat? ?i pus?, pentru prima dat? în lume, s? rezolve o problem? deosebit de grea în plan economico-social - trecerea de la proprietatea de tip socialist ?i rela?iile bazate pe acest tip de proprietate, la proprietatea privat? ?i rela?iile generate de aceasta. Forma folosit?, a celor trei etape în agricultur?, a reprezentat o experien?? pozitiv? pentru societatea româneasc?, dar din p?cate neîmp?rt??it? de guvernan?ii postrevolu?ionari, care departe de a „câ?tiga pariul cu agricultura" au falimentat acest sector fundamental de activitate pentru economia româneasc? astfel încât ?ara noastr?, din una dintre cele mai mari produc?toare de m?rfuri agricole, a devenit mare importatore de cereale, carne, legume ?i fructe din Europa. Despre industrie... Iar dac? nu a devenit o provincie cu un mare poten?ial economic ?i un înalt nivel de via??, datorit? în mod deosebit r?zboiului aflat în plin? desf??urare, putem spune c? Transnistria, pentru popula?iile de origine slav? din regiunile ocupate de Germania din spa?iul sovietic, reprezenta o atrac?ie, cel pu?in din punctul de vedere al raporturilor stabilite între popula?ia local? ?i administra?ia instaurat? de ocupant, cu toate defec?iunile, nesemnificative în multe cazuri, dintre autorit??ile române ?i majoritatea local?. Edificator în acest sens este faptul c?, în februarie 1944, când guvern?mântul civil a fost înlocuit cu unul militar datorit? apropierii frontului, reprezentan?ii universit??ii, conservatorului, ai operei de stat, ai teatrului na?ional ?i ai conducerii muzeelor din Odesa, precum ?i reprezentan?ii popula?iei din ora? i-au adus mul?umiri publice lui Gheorghe Alexianu, pentru grija ce a avut fa?? de popula?ia autohton?. Universitatea din Odesa i-a acordat cu aceast? ocazie Diploma de Doctor Honoris Cauza. În aceia?i m?sur? este de subliniat faptul c? refacerea ?i repunerea în stare de întrebuin?are a majorit??ii unit??ilor distruse au fost posibile ?i datorit? faptului c? popula?ia din regiune, cucerit? de modul de comportare românesc, a ajutat cu bun? credin??, contribuind în cea mai mare m?sur? la aceast? reu?it?, în vreme ce ??ranii au muncit în Transnistria f?r? a fi for?a?i sau amenin?a?i. Ei au muncit pentru c? li s-au asigurat condi?ii de plat? mult mai bune decât pe vremea colhozurilor sau sovhozurilor ?i, în final, au fost ?i împropriet?ri?i.

Articolul a ap?rut în „Condeiul ardelean" Nr. 246/2012 footer