Revista Art-emis
Administraţia civilă românească din Transnistria (1) PDF Imprimare Email
Prof. Vasile Stancu   
Marţi, 24 Iulie 2012 20:13
Transnistria-Ion Antonescu-Adolf Hitler-Manfred-Killinger
Administraţia civilă românească din Transnistria,
în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial
(august 1941 - ianuarie 1944)

Crearea Guvernământului Transnistria

Încă de la începutul lunii august 1941, eliberarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord era un fapt împlinit. Spre surprinderea generală însă, trupele Armatei Române, de la mijlocul lunii iulie, se angajaseră în operaţiuni militare dincolo de Nistru. La 3 august, Armata a 3-a română relua ofensiva spre Bug, iar Armata a 4-a era dirijată spre Odesa. La 4 august, Hitler se întâlnea cu Antonescu, la Comandamentul Grupului de armate „Sud", prilej cu care i-a comunicat că misiunea Armatei Române se va lărgi dincolo de Nistru, precizându-i inclusiv atribuţiile sporite ale Guvernului român în administrarea Transnistriei. Această solicitare nu era întâmplătoare. Într-o scrisoare din 31 iulie 1941, adresată lui Hitler, prin care îi mulţumeşte pentru aprecierile deosebite făcute la adresa ostaşilor români, Antonescu confirma ceea ce îl rugase şi pe Manfred Freiherr von Killinger să-i comunice, că „voi merge până la capăt în acţiunea ce am pornit la răsărit împotriva marelui duşman al civilizaţiei, al Europei şi al ţării mele: bolşevismul rus". Această hotărâre va crea, în plan intern, începutul opoziţiei partidelor istorice faţă de politica externă a conducătorului statului, care va duce, în final, la înlăturarea sa prin actul de la 23 august 1944. Pe plan extern, se va pune problema, din partea principalului aliat - Germania - a rolului şi contribuţiei României în desfăşurarea viitoare a războiului, cât şi a reacţiei Marii Britanii şi dominioanelor sale care vor declara pe rând război României, începând de la 6 decembrie 1941 (Canada şi Noua Zeelandă - 8 decembrie, Australia - 10 decembrie, Uniunea Sud-Africană - 11 decembrie) şi-n anul următor a SUA, care vor declara război Statului Român la 6 iunie.

Într-o scrisoare din 14 august, Hitler îl informa pe Antonescu despre acţiunile militare viitoare în zona de cooperare a celor două armate, şi-i propunea: „Primul ţel în spaţiul operativ la nord de Marea Neagră îl văd împiedicarea inamicului de a constitui un nou front defensiv organizat pe Nipru, cucerind Peninsula Crimeea, care formează pentru adversar baza sa aeriană în atacurile teritoriului petrolifer român, iar pentru noi pe aceea a continuării urmăririi. În cadrul acestor operaţiuni viitoare, propun în dezvoltarea acestui gând al meu, ca dumneavoastră, domnule general Antonescu, să luaţi în primire, după atingerea Niprului inferior cu grosul forţelor dumneavoastră, siguranţa teritoriului dintre Nistru şi Nipru". Hitler îi mai cerea aprobarea ca marile unităţi române rapide - Corpul de Cavalerie, Brigada mecanizată şi Corpul vânătorilor de munte - să participe, sub comandă germană, la operaţiile viitoare de la răsărit de Nipru. Chiar din debutul scrisorii de răspuns, care avea patru puncte, din 17 august, Antonescu se angaja să contribuie cu trupele române la desăvârşirea victoriei dincolo de Nipru şi la salvarea civilizaţiei, dreptăţii şi libertăţii popoarelor, adăugând voluntar la cererile militare germane şi colaborarea aviaţiei şi forţelor maritime române. În următoarele puncte accepta propunerea Führerului, însă cu unele condiţii:
„2. Îmi asum, conform dorinţei Excelenţei Voastre, paza, ordinea şi siguranţa în teritoriul dintre Nistru şi Nipru. Rămâne ca acest teritoriu să fie delimitat spre nord.
3. După cum am făcut cunoscut şi domnului ministru von Killinger, nu aş fi în măsură, din lipsă de mijloace şi organe pregătite, să-mi iau răspunderea administraţiei şi exploatării economice a teritoriului decât între Nistru şi Bug, aceasta cu atât mai mult cu cât întreg teritoriul ţării, şi mai ales cel al Basarabiei, are nevoie de totală refacere şi reorganizare administrativă şi economică.
4. Pentru a se asigura ordinea, administraţia în exploatarea economică a teritoriilor ocupate, în vederea continuării războiului, cred absolut necesar a se realiza o conducere unitară şi a se înlătura suprapunerea a două autorităţi. În consecinţă, rog pe Excelenţa Voastră să binevoiască a da instrucţiuni precise, care să stabilească faptul că drepturile şi răspunderea administrării şi exploatării economice între Nistru şi Bug, precum şi a pazei, siguranţei şi ordinei în întreg teritoriul dintre Nistru şi Nipru, revin în întregime subsemnatului". Deci, Ion Antonescu era hotărât, invocând lipsa de mijloace şi organe, precum şi necesitatea reorganizării ţării, să nu depăşească, în privinţa administraţiei, linia râului Bug.

La 19 august, este dat Decretul nr. 1 privind înfiinţarea Administraţiei civile a Transnistriei. Acesta prevedea limitele teritoriale şi numirea Guvernatorului civil al Transnistriei în persoana profesorului universitar Gheorghe Alexianu, care-şi avea sediul provizoriu la Tiraspol. Pentru reglementarea statutului Transnistriei a avut loc la Tighina, pe 30 august 1941, semnarea acordului româno- german de către reprezentanţii militari ai celor două ţări, numit: „Înţelegeri: asupra siguranţei, administraţiei şi exploatării economice a teritoriilor dintre Nistru şi Bug (Transnistria) şi Bug-Nipru (regiunea Bug-Nipru)". Teritoriul care trecea sub administraţie românească - Transnistria - avea o suprafaţă de 39.733 km pătraţi, cu o populaţie de 2.326.266 locuitori. Înţelegerea stabilea responsabilitatea României pentru siguranţa, administraţia şi exploatarea economică a Transnistriei, precum şi pentru siguranţa în teritoriul dintre Bug şi Nipru, şi responsabilitatea Germaniei pentru administrarea şi exploatarea economică a teritoriului dintre Bug şi Nipru. În privinţa subordonării tactice a trupelor de siguranţă române în teritoriul Bug-Nipru, trupele române se aflau sub ordinile comandamentului corpului de armată român, autorităţile germane din regiune fiind în drept, în caz de forţă majoră, să solicite intervenţia acestora. De remarcat faptul că înţelegerea de la Tighina nu specifica clar dacă teritoriul Transnistriei rămânea temporar sau definitiv sub administraţie românească. După părerea istoricului Andreias Hillgruber, partea română nu a insistat asupra precizării caracterului acordului de la Tighina pentru a nu lăsa să se înţeleagă că România ar fi de acord cu o compensaţie teritorială în est în schimbul nordului Transilvaniei. În acest sens, însărcinatul cu afaceri român de la Washington, Brutus Coste, a transmis, la patru zile de la semnarea înţelegerii, secretarului de stat al Statelor Unite, Cordell Hull, poziţia Guvernului român prin care se evidenţia faptul că România a intrat în război doar pentru a-şi elibera teritoriile anexate de Uniunea Sovietică în 1940, iar trecerea Nistrului s-a făcut din considerente strategice. Ocuparea Transnistriei s-a făcut din raţionamente militare şi ca despăgubire pentru daunele provocate de U.R.S.S. în Basarabia timp de un an; România nu formula pretenţii teritoriale faţă de U.R.S.S. şi considera recuperarea nordului Transilvaniei ca „o problemă prioritară a politicii naţionale". Este edificator în această privinţă şi un Raport de Cercetare şi Analiză al Oficiului pentru Servicii Strategice din Statele Unite (nr. 1518/17 decembrie 1943), care concluziona asupra problemei Transnistrene: „Dacă a consimţit să administreze (militar) provincia, în schimb Antonescu a respins toate propunerile ca aceasta să fie anexată de România, deşi propaganda oficială a făcut mult caz de faptul că, din cele două milioane şi jumătate de locuitori ai Transnistriei, câteva sute de mii sunt de origine română. Eforturile nemţilor de a-l convinge pe recalcitrantul lor aliat să accepte acest dar, drept compensaţie pentru pierderea Transilvaniei de nord, s-au soldat cu un eşec total".

Regimul administraţiei româneşti instaurat în Transnistria Pornind de la faptul că România nu avea drept de suzeranitate asupra teritoriului Transnistriei, regimul de administrare al provinciei a fost deosebit de cel existent pe teritoriul naţional sau al Basarabiei şi Bucovinei. Prin Decretul nr. 1, emis de Ion Antonescu la 19 august, la care ne-am mai raportat, se mai stabilea că guvernatorul era mandatat cu depline puteri în conducerea Transnistriei, având autoritatea oficială de a emite ordonanţe pentru buna funcţionare a administraţiei şi desfăşurarea activităţilor în toate domeniile vieţii politice, economico-sociale, juridice şi cultural-spirituale. Cercetând „Buletinele Transnistriei" nr. 1 şi 2, am constatat că Alexianu „a emis în organizarea acestui ţinut nu mai puţin de 11.076 decrete legi, decrete, ordonanţe, decizii, circulare şi instrucţiuni care au îmbrăcat întreaga activitate socială, economică şi politică acestei regiuni", scria Şerban Alexianu, fiul guvernatorului. Prof. Alexianu era ajutat de funcţionari numiţi, aduşi din ţară sau localnici, care erau plătiţi cu salariul îndoit în lei şi cu o alocaţie de întreţinere, în R.M.[1], până la maxim salariul îndoit în lei. Prin Decretul nr. 3, din 4 octombrie 1941, Ion Antonescu stabilea că „guvernatorul este împuternicitul Comandantului de Căpetenie al armatei pentru conducerea administraţiei în Transnistria, purta titlul de guvernator civil şi era asimilat, în ceea ce priveşte salariul şi cheltuielile de reprezentare, cu miniştrii secretari de stat". La instalarea în funcţie a prof. Gheorghe Alexianu, situaţia reală a Transnistriei, descrisă de Olivian Verenca, secretarul lui Alexianu pe toată perioada mandatului său în regiune, se prezenta astfel:

„Pretutindeni amprentele războiului: gropi adânci, urme ale bombardamentelor, carcase de tancuri şi camioane arse, tehnică de Olivian Verenca Transnistrialuptă distrusă, tractoare şi maşini stricate sau abandonate, tranşee fără sfârşit. Sârmă ghimpată, fiare contorsionate, cadavre de oameni şi animale, iar de-a lungul drumului, furnicar de lume într-un exod de neînţeles... Sistemul şi metodele folosite de ruşi în a distruge totul în retragerea lor m-au făcut pentru prima oară să văd pe viu şi să înţeleg principiul pământului pârjolit - al distrugerii totale. Mai târziu, pe măsură ce noul guvernământ civil lua în primire teritoriul ce fusese hărăzit să-l refacă şi administreze, efectele distrugerilor au apărut mai puternic şi gravitatea lor aproape totală. Totul în zonă era sistematic distrus după un plan dinainte conceput şi executat diabolic; resursele principale, uzine şi fabrici, energia electrică şi apa, în oraşe până şi canalizările erau scoase din funcţiune. În întreaga întindere a Transnistriei, până şi în cel mai mic cătun, dacă exista acolo o mică activitate de producţie - mori, prese de ulei - erau distruse sau arse, iar în colhozuri şi sovhozuri (cooperative agricole de producţie şi de stat în agricultura sovietică - n.n.), utilajele, motoarele, tractoarele şi uneltele agricole de lucru şi recoltat erau distruse sau scoase din uz, magaziile şi depozitele care nu fuseseră complet golite şi evacuate erau arse, dărâmate, de nefolosit, iar peste tot sursele de apă potabilă erau otrăvite sau distruse. Tabloul ce-ţi apărea în faţa ochilor era acela al unei provincii pustiite în lung şi-n lat de viaţă, sate şi oraşe făcute scrum şi dărâmate, localnici rămaşi în voia soartei".

Guvernatorul avea ca atribuţii:
- reprezentarea Transnistriei şi asigurarea unităţii ei; aplicarea în provincie a programului de activitate stabilit de Comandantul de Căpetenie al Armatei (generalul Ion Antonescu - n.n.);
- exercitarea controlului asupra actelor şi organelor din subordine; dreptul de a lua decizii şi a elabora ordonanţe şi regulamente aplicabile pe întreg teritoriul provinciei; responsabilitatea de menţinere a ordinii publice, iar în caz de necesitate puterea de a cere intervenţia armatei[2];
- fără hrană sau vreun ajutor, până la luare în primire a provinciei de cei însărcinaţi cu administrarea civilă, atât armata română, prin serviciul de capturi al armatei, cât şi cea germană, prin renumitele Einzatzgruppen, au preluat nenumărate bunuri materiale, adesea fără nicio legătură cu nevoile directe ale armatei, fapt care, în economia generală a teritoriului unde se instala noua administraţie, însemna încă un obstacol serios de depăşit.
La toate acestea s-a adăugat din plin jaful populaţiei locale, care după două decenii de comunism şi proprietate colectivă, s-a dedat la sustragerea şi însuşirea bunurilor, a operelor de artă sau de valoare de prin muzeele de stat şi edificiile publice, a unor materiale şi piese demontate de prin instalaţiile din întreprinderi, a motoarelor şi utilajelor ce credeau că le-ar putea folosi la ceva. Se realiza reprivatizarea, ceva cu puţin mai sălbatică decât cea pe care o cunoaştem după 1989, dat fiind condiţiile războiului, dar cu aceiaşi furie distrugătoare care au adus apoi pagube imense economiei naţionale şi tuturor celorlalte domenii ale vieţii socio-culturale. Tiraspolul - continua Octavian Verenca - plin de soldaţi germani şi români, de localnici şi de săteni veniţi din localităţile din vecinătate, cu căruţe, coşuri sau doar saci spre a ridica, furau şi cărau din locuinţele părăsite sau distruse, din depozitele şi magazinele sparte sau devastate, tot ce se putea lua, ni s-a înfăţişat ca într-o viziune de coşmar".

Aceasta era situaţia complexă în care venea guvernatorul Alexianu şi atmosfera în care trebuia instalată, la sfârşitul lunii august 1941, administraţia românească, neavând niciun funcţionar public, cu excepţia secretarului său, şi se putea bizui, pentru paza teritoriului şi ordinii, pe trei divizii româneşti dislocate în regiune. De la 12 septembrie 1941, potrivit Ordonanţei nr. 8, guvernatorul, în afara secretarului general, era ajutat în activitatea sa de un cabinet civil, unul militar, un oficiu de studii şi unul de statistică şi îşi exercita prerogativele prin intermediu a 11 Direcţii, numărul lor în timp ajungând la 23, care aveau aceleaşi atribuţii ca şi ministerele, dispunând de serviciile administrative necesare aplicării acestora. După cucerirea Odesei, care devine capitala provinciei şi sediul guvernământului, toate unităţile militare au fost puse sub comanda generalului N. Macici, comandantul Corpului 2 de armată română, care a devenit comandant al Transnistriei. Legătura dintre guvernământul civil şi instituţiile centrale ale statului se realiza prin intermediul Cabinetului Civilo-Militar pentru Basarabia, Bucovina şi Transnistria, care dispunea de un serviciu de coordonare, compus din delegaţi ai tuturor departamentelor, cu atribuţia de a soluţiona cererile guvernatorilor celor trei provincii, şi de un serviciu administrativ cu misiunea de a comunica actele între Guvernul României şi provinciile mai sus menţionate. Tot Ordonanţa nr. 8, din 12 septembrie 1941, semnată de Gheorghe Alexianu, reglementa şi organizarea administrativă a provinciei care reprezenta o unitate administrativă cu viaţă şi conducere proprie, organizată pe principiul autonomiei locale. În organizarea administrativ-teritorială Alexianu a pornit de la principiul unei administraţii active şi vii, care să preia pentru început sistemul de lucru găsit, modelându-l împrejurărilor cu corectivele necesare şi potrivite, pentru a obţine în cel mai scurt timp randamentul scontat. În acest sens, toate aşezările locale din Transnistria care avuseseră în trecut o administraţie proprie formau o comună. Transnistria a fost împărţită în 13 judeţe şi 64 de raioane, la care se va adăuga, după cucerirea Odesei, cea de-a 14-a unitate administrativă, cu două municipii (Odesa şi Tiraspol), 15 comune urbane, 18 comune suburbane, 1.363 de comune rurale care cuprindeau 2.568 de sate şi 72 cătune. Cele 13 judeţe erau: Ananiev, Balta, Berezovca, Dubăsari, Golta, Jugastru, Moghilău, Oceacov, Odesa, Ovidiopol, Râbniţa, Tiraspol, Tulcin, plus oraşul Odesa. Acestea nu aveau personalitate juridică şi nici buget propriu, ele constituind circumscripţii teritoriale de control şi îndrumare ale celor 64 de raioane şi 1.378 de comune rurale şi urbane.

Comuna era condusă de un primar, ajutat de sfatul sătesc format din trei locuitori aleşi din rândul celor din obştea comunei, care primeau însărcinări din partea primarului. La oraşe, în funcţie de numărul locuitorilor, primarul era ajutat de unul sau doi ajutori de primari, numiţi de prefectul judeţului, iar la municipii de guvernator. Fiecare primărie trebuia să aibă numărul necesar de funcţionari, numiţi de primari. Mai multe comune formau un raion, condus de un pretor numit de guvernator. La nivelul de administrare a fiecărui raion, care cuprindea între 30.000-50.000 de locuitori, se aflau între 25 şi 45 de funcţionari recrutaţi dintre localnici sau aduşi din ţară. Trei-cinci raioane alcătuiau un judeţ condus de un prefect ajutat de doi subprefecţi, din care unul în mod obligatoriu trebuia recrutat dintre localnici. Acesta dispunea de: un serviciu sanitar, un inginer agricol, un inginer mecanic, un specialist în economie şi un inspector şcolar. Prefectul era numit direct de la Bucureşti şi provenea, de regulă, din rândul ofiţerilor din armata română. În practică, asigurarea personalului pentru instituţiile centrale şi locale ale Transnistriei a constituit una dintre marile probleme. Documentele de arhivă demonstrează că din rândul localnicilor au fost recrutaţi 29.266 de funcţionari, dintre care 8.207 pentru administraţia centrală, iar 21.059 - pentru cea locală. Din România au sosit 8.445 de funcţionari, dintre care 3.216 au fost repartizaţi în administraţia centrală, iar 5.229 în cea locală.
Grafica - Ion Măldărescu
- va urma -

Notă: Articolul a apărut în Condeiul ardelean nr. 242-244/2012
--------------------------------------------------------
[1] Reichskreditkassenschein-marca de ocupaţie introdusă în Transnistria, singura monedă de circulaţie în regiune.
[2] O istorie..., p.298. footer