Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. Vasile Stancu   
MarĹŁi, 24 Iulie 2012 20:13
Transnistria-Ion Antonescu-Adolf Hitler-Manfred-Killinger
Administra?ia civil? româneasc? din Transnistria,
în timpul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial
(august 1941 - ianuarie 1944)

Crearea Guvern?mântului Transnistria

Înc? de la începutul lunii august 1941, eliberarea Basarabiei ?i Bucovinei de Nord era un fapt împlinit. Spre surprinderea general? îns?, trupele Armatei Române, de la mijlocul lunii iulie, se angajaser? în opera?iuni militare dincolo de Nistru. La 3 august, Armata a 3-a român? relua ofensiva spre Bug, iar Armata a 4-a era dirijat? spre Odesa. La 4 august, Hitler se întâlnea cu Antonescu, la Comandamentul Grupului de armate „Sud", prilej cu care i-a comunicat c? misiunea Armatei Române se va l?rgi dincolo de Nistru, precizându-i inclusiv atribu?iile sporite ale Guvernului român în administrarea Transnistriei. Aceast? solicitare nu era întâmpl?toare. Într-o scrisoare din 31 iulie 1941, adresat? lui Hitler, prin care îi mul?ume?te pentru aprecierile deosebite f?cute la adresa osta?ilor români, Antonescu confirma ceea ce îl rugase ?i pe Manfred Freiherr von Killinger s?-i comunice, c? „voi merge pân? la cap?t în ac?iunea ce am pornit la r?s?rit împotriva marelui du?man al civiliza?iei, al Europei ?i al ??rii mele: bol?evismul rus". Aceast? hot?râre va crea, în plan intern, începutul opozi?iei partidelor istorice fa?? de politica extern? a conduc?torului statului, care va duce, în final, la înl?turarea sa prin actul de la 23 august 1944. Pe plan extern, se va pune problema, din partea principalului aliat - Germania - a rolului ?i contribu?iei României în desf??urarea viitoare a r?zboiului, cât ?i a reac?iei Marii Britanii ?i dominioanelor sale care vor declara pe rând r?zboi României, începând de la 6 decembrie 1941 (Canada ?i Noua Zeeland? - 8 decembrie, Australia - 10 decembrie, Uniunea Sud-African? - 11 decembrie) ?i-n anul urm?tor a SUA, care vor declara r?zboi Statului Român la 6 iunie.

Într-o scrisoare din 14 august, Hitler îl informa pe Antonescu despre ac?iunile militare viitoare în zona de cooperare a celor dou? armate, ?i-i propunea: „Primul ?el în spa?iul operativ la nord de Marea Neagr? îl v?d împiedicarea inamicului de a constitui un nou front defensiv organizat pe Nipru, cucerind Peninsula Crimeea, care formeaz? pentru adversar baza sa aerian? în atacurile teritoriului petrolifer român, iar pentru noi pe aceea a continu?rii urm?ririi. În cadrul acestor opera?iuni viitoare, propun în dezvoltarea acestui gând al meu, ca dumneavoastr?, domnule general Antonescu, s? lua?i în primire, dup? atingerea Niprului inferior cu grosul for?elor dumneavoastr?, siguran?a teritoriului dintre Nistru ?i Nipru". Hitler îi mai cerea aprobarea ca marile unit??i române rapide - Corpul de Cavalerie, Brigada mecanizat? ?i Corpul vân?torilor de munte - s? participe, sub comand? german?, la opera?iile viitoare de la r?s?rit de Nipru. Chiar din debutul scrisorii de r?spuns, care avea patru puncte, din 17 august, Antonescu se angaja s? contribuie cu trupele române la des?vâr?irea victoriei dincolo de Nipru ?i la salvarea civiliza?iei, drept??ii ?i libert??ii popoarelor, ad?ugând voluntar la cererile militare germane ?i colaborarea avia?iei ?i for?elor maritime române. În urm?toarele puncte accepta propunerea Führerului, îns? cu unele condi?ii:
„2. Îmi asum, conform dorin?ei Excelen?ei Voastre, paza, ordinea ?i siguran?a în teritoriul dintre Nistru ?i Nipru. R?mâne ca acest teritoriu s? fie delimitat spre nord.
3. Dup? cum am f?cut cunoscut ?i domnului ministru von Killinger, nu a? fi în m?sur?, din lips? de mijloace ?i organe preg?tite, s?-mi iau r?spunderea administra?iei ?i exploat?rii economice a teritoriului decât între Nistru ?i Bug, aceasta cu atât mai mult cu cât întreg teritoriul ??rii, ?i mai ales cel al Basarabiei, are nevoie de total? refacere ?i reorganizare administrativ? ?i economic?.
4. Pentru a se asigura ordinea, administra?ia în exploatarea economic? a teritoriilor ocupate, în vederea continu?rii r?zboiului, cred absolut necesar a se realiza o conducere unitar? ?i a se înl?tura suprapunerea a dou? autorit??i. În consecin??, rog pe Excelen?a Voastr? s? binevoiasc? a da instruc?iuni precise, care s? stabileasc? faptul c? drepturile ?i r?spunderea administr?rii ?i exploat?rii economice între Nistru ?i Bug, precum ?i a pazei, siguran?ei ?i ordinei în întreg teritoriul dintre Nistru ?i Nipru, revin în întregime subsemnatului". Deci, Ion Antonescu era hot?rât, invocând lipsa de mijloace ?i organe, precum ?i necesitatea reorganiz?rii ??rii, s? nu dep??easc?, în privin?a administra?iei, linia râului Bug.

La 19 august, este dat Decretul nr. 1 privind înfiin?area Administra?iei civile a Transnistriei. Acesta prevedea limitele teritoriale ?i numirea Guvernatorului civil al Transnistriei în persoana profesorului universitar Gheorghe Alexianu, care-?i avea sediul provizoriu la Tiraspol. Pentru reglementarea statutului Transnistriei a avut loc la Tighina, pe 30 august 1941, semnarea acordului româno- german de c?tre reprezentan?ii militari ai celor dou? ??ri, numit: „În?elegeri: asupra siguran?ei, administra?iei ?i exploat?rii economice a teritoriilor dintre Nistru ?i Bug (Transnistria) ?i Bug-Nipru (regiunea Bug-Nipru)". Teritoriul care trecea sub administra?ie româneasc? - Transnistria - avea o suprafa?? de 39.733 km p?tra?i, cu o popula?ie de 2.326.266 locuitori. În?elegerea stabilea responsabilitatea României pentru siguran?a, administra?ia ?i exploatarea economic? a Transnistriei, precum ?i pentru siguran?a în teritoriul dintre Bug ?i Nipru, ?i responsabilitatea Germaniei pentru administrarea ?i exploatarea economic? a teritoriului dintre Bug ?i Nipru. În privin?a subordon?rii tactice a trupelor de siguran?? române în teritoriul Bug-Nipru, trupele române se aflau sub ordinile comandamentului corpului de armat? român, autorit??ile germane din regiune fiind în drept, în caz de for?? major?, s? solicite interven?ia acestora. De remarcat faptul c? în?elegerea de la Tighina nu specifica clar dac? teritoriul Transnistriei r?mânea temporar sau definitiv sub administra?ie româneasc?. Dup? p?rerea istoricului Andreias Hillgruber, partea român? nu a insistat asupra preciz?rii caracterului acordului de la Tighina pentru a nu l?sa s? se în?eleag? c? România ar fi de acord cu o compensa?ie teritorial? în est în schimbul nordului Transilvaniei. În acest sens, îns?rcinatul cu afaceri român de la Washington, Brutus Coste, a transmis, la patru zile de la semnarea în?elegerii, secretarului de stat al Statelor Unite, Cordell Hull, pozi?ia Guvernului român prin care se eviden?ia faptul c? România a intrat în r?zboi doar pentru a-?i elibera teritoriile anexate de Uniunea Sovietic? în 1940, iar trecerea Nistrului s-a f?cut din considerente strategice. Ocuparea Transnistriei s-a f?cut din ra?ionamente militare ?i ca desp?gubire pentru daunele provocate de U.R.S.S. în Basarabia timp de un an; România nu formula preten?ii teritoriale fa?? de U.R.S.S. ?i considera recuperarea nordului Transilvaniei ca „o problem? prioritar? a politicii na?ionale". Este edificator în aceast? privin?? ?i un Raport de Cercetare ?i Analiz? al Oficiului pentru Servicii Strategice din Statele Unite (nr. 1518/17 decembrie 1943), care concluziona asupra problemei Transnistrene: „Dac? a consim?it s? administreze (militar) provincia, în schimb Antonescu a respins toate propunerile ca aceasta s? fie anexat? de România, de?i propaganda oficial? a f?cut mult caz de faptul c?, din cele dou? milioane ?i jum?tate de locuitori ai Transnistriei, câteva sute de mii sunt de origine român?. Eforturile nem?ilor de a-l convinge pe recalcitrantul lor aliat s? accepte acest dar, drept compensa?ie pentru pierderea Transilvaniei de nord, s-au soldat cu un e?ec total".

Regimul administra?iei române?ti instaurat în Transnistria Pornind de la faptul c? România nu avea drept de suzeranitate asupra teritoriului Transnistriei, regimul de administrare al provinciei a fost deosebit de cel existent pe teritoriul na?ional sau al Basarabiei ?i Bucovinei. Prin Decretul nr. 1, emis de Ion Antonescu la 19 august, la care ne-am mai raportat, se mai stabilea c? guvernatorul era mandatat cu depline puteri în conducerea Transnistriei, având autoritatea oficial? de a emite ordonan?e pentru buna func?ionare a administra?iei ?i desf??urarea activit??ilor în toate domeniile vie?ii politice, economico-sociale, juridice ?i cultural-spirituale. Cercetând „Buletinele Transnistriei" nr. 1 ?i 2, am constatat c? Alexianu „a emis în organizarea acestui ?inut nu mai pu?in de 11.076 decrete legi, decrete, ordonan?e, decizii, circulare ?i instruc?iuni care au îmbr?cat întreaga activitate social?, economic? ?i politic? acestei regiuni", scria ?erban Alexianu, fiul guvernatorului. Prof. Alexianu era ajutat de func?ionari numi?i, adu?i din ?ar? sau localnici, care erau pl?ti?i cu salariul îndoit în lei ?i cu o aloca?ie de între?inere, în R.M.[1], pân? la maxim salariul îndoit în lei. Prin Decretul nr. 3, din 4 octombrie 1941, Ion Antonescu stabilea c? „guvernatorul este împuternicitul Comandantului de C?petenie al armatei pentru conducerea administra?iei în Transnistria, purta titlul de guvernator civil ?i era asimilat, în ceea ce prive?te salariul ?i cheltuielile de reprezentare, cu mini?trii secretari de stat". La instalarea în func?ie a prof. Gheorghe Alexianu, situa?ia real? a Transnistriei, descris? de Olivian Verenca, secretarul lui Alexianu pe toat? perioada mandatului s?u în regiune, se prezenta astfel:

„Pretutindeni amprentele r?zboiului: gropi adânci, urme ale bombardamentelor, carcase de tancuri ?i camioane arse, tehnic? de Olivian Verenca Transnistrialupt? distrus?, tractoare ?i ma?ini stricate sau abandonate, tran?ee f?r? sfâr?it. Sârm? ghimpat?, fiare contorsionate, cadavre de oameni ?i animale, iar de-a lungul drumului, furnicar de lume într-un exod de neîn?eles... Sistemul ?i metodele folosite de ru?i în a distruge totul în retragerea lor m-au f?cut pentru prima oar? s? v?d pe viu ?i s? în?eleg principiul p?mântului pârjolit - al distrugerii totale. Mai târziu, pe m?sur? ce noul guvern?mânt civil lua în primire teritoriul ce fusese h?r?zit s?-l refac? ?i administreze, efectele distrugerilor au ap?rut mai puternic ?i gravitatea lor aproape total?. Totul în zon? era sistematic distrus dup? un plan dinainte conceput ?i executat diabolic; resursele principale, uzine ?i fabrici, energia electric? ?i apa, în ora?e pân? ?i canaliz?rile erau scoase din func?iune. În întreaga întindere a Transnistriei, pân? ?i în cel mai mic c?tun, dac? exista acolo o mic? activitate de produc?ie - mori, prese de ulei - erau distruse sau arse, iar în colhozuri ?i sovhozuri (cooperative agricole de produc?ie ?i de stat în agricultura sovietic? - n.n.), utilajele, motoarele, tractoarele ?i uneltele agricole de lucru ?i recoltat erau distruse sau scoase din uz, magaziile ?i depozitele care nu fuseser? complet golite ?i evacuate erau arse, d?râmate, de nefolosit, iar peste tot sursele de ap? potabil? erau otr?vite sau distruse. Tabloul ce-?i ap?rea în fa?a ochilor era acela al unei provincii pustiite în lung ?i-n lat de via??, sate ?i ora?e f?cute scrum ?i d?râmate, localnici r?ma?i în voia soartei".

Guvernatorul avea ca atribu?ii:
- reprezentarea Transnistriei ?i asigurarea unit??ii ei; aplicarea în provincie a programului de activitate stabilit de Comandantul de C?petenie al Armatei (generalul Ion Antonescu - n.n.);
- exercitarea controlului asupra actelor ?i organelor din subordine; dreptul de a lua decizii ?i a elabora ordonan?e ?i regulamente aplicabile pe întreg teritoriul provinciei; responsabilitatea de men?inere a ordinii publice, iar în caz de necesitate puterea de a cere interven?ia armatei[2];
- f?r? hran? sau vreun ajutor, pân? la luare în primire a provinciei de cei îns?rcina?i cu administrarea civil?, atât armata român?, prin serviciul de capturi al armatei, cât ?i cea german?, prin renumitele Einzatzgruppen, au preluat nenum?rate bunuri materiale, adesea f?r? nicio leg?tur? cu nevoile directe ale armatei, fapt care, în economia general? a teritoriului unde se instala noua administra?ie, însemna înc? un obstacol serios de dep??it.
La toate acestea s-a ad?ugat din plin jaful popula?iei locale, care dup? dou? decenii de comunism ?i proprietate colectiv?, s-a dedat la sustragerea ?i însu?irea bunurilor, a operelor de art? sau de valoare de prin muzeele de stat ?i edificiile publice, a unor materiale ?i piese demontate de prin instala?iile din întreprinderi, a motoarelor ?i utilajelor ce credeau c? le-ar putea folosi la ceva. Se realiza reprivatizarea, ceva cu pu?in mai s?lbatic? decât cea pe care o cunoa?tem dup? 1989, dat fiind condi?iile r?zboiului, dar cu aceia?i furie distrug?toare care au adus apoi pagube imense economiei na?ionale ?i tuturor celorlalte domenii ale vie?ii socio-culturale. Tiraspolul - continua Octavian Verenca - plin de solda?i germani ?i români, de localnici ?i de s?teni veni?i din localit??ile din vecin?tate, cu c?ru?e, co?uri sau doar saci spre a ridica, furau ?i c?rau din locuin?ele p?r?site sau distruse, din depozitele ?i magazinele sparte sau devastate, tot ce se putea lua, ni s-a înf??i?at ca într-o viziune de co?mar".

Aceasta era situa?ia complex? în care venea guvernatorul Alexianu ?i atmosfera în care trebuia instalat?, la sfâr?itul lunii august 1941, administra?ia româneasc?, neavând niciun func?ionar public, cu excep?ia secretarului s?u, ?i se putea bizui, pentru paza teritoriului ?i ordinii, pe trei divizii române?ti dislocate în regiune. De la 12 septembrie 1941, potrivit Ordonan?ei nr. 8, guvernatorul, în afara secretarului general, era ajutat în activitatea sa de un cabinet civil, unul militar, un oficiu de studii ?i unul de statistic? ?i î?i exercita prerogativele prin intermediu a 11 Direc?ii, num?rul lor în timp ajungând la 23, care aveau acelea?i atribu?ii ca ?i ministerele, dispunând de serviciile administrative necesare aplic?rii acestora. Dup? cucerirea Odesei, care devine capitala provinciei ?i sediul guvern?mântului, toate unit??ile militare au fost puse sub comanda generalului N. Macici, comandantul Corpului 2 de armat? român?, care a devenit comandant al Transnistriei. Leg?tura dintre guvern?mântul civil ?i institu?iile centrale ale statului se realiza prin intermediul Cabinetului Civilo-Militar pentru Basarabia, Bucovina ?i Transnistria, care dispunea de un serviciu de coordonare, compus din delega?i ai tuturor departamentelor, cu atribu?ia de a solu?iona cererile guvernatorilor celor trei provincii, ?i de un serviciu administrativ cu misiunea de a comunica actele între Guvernul României ?i provinciile mai sus men?ionate. Tot Ordonan?a nr. 8, din 12 septembrie 1941, semnat? de Gheorghe Alexianu, reglementa ?i organizarea administrativ? a provinciei care reprezenta o unitate administrativ? cu via?? ?i conducere proprie, organizat? pe principiul autonomiei locale. În organizarea administrativ-teritorial? Alexianu a pornit de la principiul unei administra?ii active ?i vii, care s? preia pentru început sistemul de lucru g?sit, modelându-l împrejur?rilor cu corectivele necesare ?i potrivite, pentru a ob?ine în cel mai scurt timp randamentul scontat. În acest sens, toate a?ez?rile locale din Transnistria care avuseser? în trecut o administra?ie proprie formau o comun?. Transnistria a fost împ?r?it? în 13 jude?e ?i 64 de raioane, la care se va ad?uga, dup? cucerirea Odesei, cea de-a 14-a unitate administrativ?, cu dou? municipii (Odesa ?i Tiraspol), 15 comune urbane, 18 comune suburbane, 1.363 de comune rurale care cuprindeau 2.568 de sate ?i 72 c?tune. Cele 13 jude?e erau: Ananiev, Balta, Berezovca, Dub?sari, Golta, Jugastru, Moghil?u, Oceacov, Odesa, Ovidiopol, Râbni?a, Tiraspol, Tulcin, plus ora?ul Odesa. Acestea nu aveau personalitate juridic? ?i nici buget propriu, ele constituind circumscrip?ii teritoriale de control ?i îndrumare ale celor 64 de raioane ?i 1.378 de comune rurale ?i urbane.

Comuna era condus? de un primar, ajutat de sfatul s?tesc format din trei locuitori ale?i din rândul celor din ob?tea comunei, care primeau îns?rcin?ri din partea primarului. La ora?e, în func?ie de num?rul locuitorilor, primarul era ajutat de unul sau doi ajutori de primari, numi?i de prefectul jude?ului, iar la municipii de guvernator. Fiecare prim?rie trebuia s? aib? num?rul necesar de func?ionari, numi?i de primari. Mai multe comune formau un raion, condus de un pretor numit de guvernator. La nivelul de administrare a fiec?rui raion, care cuprindea între 30.000-50.000 de locuitori, se aflau între 25 ?i 45 de func?ionari recruta?i dintre localnici sau adu?i din ?ar?. Trei-cinci raioane alc?tuiau un jude? condus de un prefect ajutat de doi subprefec?i, din care unul în mod obligatoriu trebuia recrutat dintre localnici. Acesta dispunea de: un serviciu sanitar, un inginer agricol, un inginer mecanic, un specialist în economie ?i un inspector ?colar. Prefectul era numit direct de la Bucure?ti ?i provenea, de regul?, din rândul ofi?erilor din armata român?. În practic?, asigurarea personalului pentru institu?iile centrale ?i locale ale Transnistriei a constituit una dintre marile probleme. Documentele de arhiv? demonstreaz? c? din rândul localnicilor au fost recruta?i 29.266 de func?ionari, dintre care 8.207 pentru administra?ia central?, iar 21.059 - pentru cea local?. Din România au sosit 8.445 de func?ionari, dintre care 3.216 au fost repartiza?i în administra?ia central?, iar 5.229 în cea local?.
Grafica - Ion M?ld?rescu
- va urma -

Not?: Articolul a ap?rut în Condeiul ardelean nr. 242-244/2012
--------------------------------------------------------
[1] Reichskreditkassenschein-marca de ocupa?ie introdus? în Transnistria, singura moned? de circula?ie în regiune.
[2] O istorie..., p.298. footer