Revista Art-emis
Ultimatumul Molotov ?i destinul Basarabiei -1940 (1) PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
MarĹŁi, 26 Iunie 2012 23:54

Semn?turile de pe Pactul Ribbentrop Molotov, 23 august 1939Întâmpl?tor ori nu, dar din motive lesne de b?nuit, perioada ced?rilor teritoriale din vara anului 1940 ?i cele care I-au succedat, acelea ale r?zboiului ?i armisti?iului, a coincis cu importante ?i dese schimb?ri atât la conducerea cât ?i în structurile Ministerului Regal al Afacerilor Str?ine al României. Astfel, numai în vara anului 1940, dup? demisia lui Grigore Gafencu (ministru 21 decembrie 1938 - 1 iunie 1940), s-au perindat în fruntea diploma?iei Bucure?tilor: Ion Gigurtu (1-28 iunie 1940); Constantin Argetoianu (28 iunie - 4 iulie 1940) ?i Mihail Manoilescu (4 iulie – 14 septembrie 1940). În acela?i timp, în Central?, importante "rotiri de cadre" au antrenat corpul de elit? cuprinzând, între al?ii, pe: Alexandru Cretzianu (sub-secretar de stat între 11 mai ?i 4 iulie 1940), Grigore Gafencu (trimis titular al Lega?iei române din Moscova, la 10 august 1940), Gh. Davidescu, Vespasian Pela, Nicolae Dianu, Viorel Virgil Tilea, Raoul Bossy, Radu Djuvara, N. Petrescu-Comnen, Grigore Niculescu-Buze?ti, Richard Franasovici, F.C. Nano, Ion Gheorghe ?.a. Despre activitatea unora dintre ei am aflat ?i publicat de-a lungul anilor materiale inedite descoperite în arhivele române ?i str?ine, îndeosebi despre cei care au condus M.A.S. în timp ce r??luirile teritoriale impuse în 1940 au fost efective, adic? în cursul r?zboiului pân? la semnarea Tratatului de pace din 10 februarie 1947. A fost vorba, în ordine, de: Mihail Sturdza (septembrie-decembrie 1940); Ion Antonescu (ianuarie-iunie 1941); Grigore Niculescu-Buze?ti (august-noiembrie 1944); Constantin Vi?oianu (noiembrie 1944 – februarie 1945); Gh. T?t?rescu (martie 1945- noiembrie 1947). Este remarcabil c? unii dintre cei men?iona?i ne-au l?sat importante volume cu caracter memorialistic, al?ii (Grigore Niculescu-Buze?ti) sinteze de serviciu, iar Antone?tii ?i T?t?rescu - materiale ce acoper? fonduri întregi în arhivele noastre diplomatice ori demersurile lor sunt reflectate în colec?ii interna?ionale de documente, cei dintâi gra?ie raporturilor lor speciale cu Adolf Hitler ?i colaboratorii s?i, iar ultimul - ca prim-delegat al României la Conferin?a P?cii de la Paris din iulie-octombrie 1946.

În contextul derul?rilor diplomatice din vara anului 1940, dintre diploma?ii români de obicei ignora?i este ?i Gh. Davidescu. Se men?ioneaz?, în mod curent, faptul c?, fiind ministru al României la Moscova, a asigurat natural rolul de receptor/transmi??tor al documentelor privind evacuarea Basarabiei ?i nodului Bucovinei, inclusiv a celor dou? note ultimative societice ?i a replicilor Bucure?tilor. Atât ?i nimic mai mult!

Cine a fost îns? Gh. Davidescu? Anuarul diplomatic ?i consular 1942, edi?ia Mihai Antonescu, a inclus în chip firesc schi?a lui biografic?, din care aflam c? s-a n?scut la Bra?ov, la 30 martie 1892. ?i-a luat doctoratul în drept la Budapesta ?i a participat la campania final? a R?zboiului Unit??ii Na?ionale, în anul 1919. La 1 decembrie 1920 devine func?ionar al M.A.S. din Bucure?ti, pentru început ca secretar de lega?ie, clasa a III-a. A continuat s? func?ioneze în Central? ori în cadrul lega?iilor române din Budapesta (1921-1924) ?i Var?ovia (1927-1928). În octombrie 1935 a fost promovat ministru plenipoten?iar, plecând în misiune la Tallin (1935-1939), de unde a revenit pentru a fi numit, la 1 martie 1939, director al Afacerilor Politice din cadrul administra?iei centrale a MAS. La scurt timp dup? aceea, în 1 octombrie 1939, a fost numit ca trimis extraordinar ?i ministru plenipoten?iar al României în capitala URSS, unde a r?mas pân? la 10 august 1940, când a fost înlocuit cu Grigore Gafencu. R?mas în central?, Gh. Davidescu a fost, pe rând, director al Direc?iunii Tratatelor, secretar general al M.A.S. cu delega?ie (8 august 1941 - 8 septembrie 1941) ?i, în sfâr?it, titularizat ca secretar general la 11 octombrie 1941, r?mânând în post pânp în 1944. Dup? aceea, despre Gh. Davidescu avem date extrem de pu?ine: ?tim c? ?i-a continuat activitatea în M.A.S., preocupându-se de problemele preg?tirii ?i particip?rii României la Conferin?a P?cii de la Paris (iulie-octombrie 1946), de evaluarea rezultatelor, pentru a fi suspendat la 5 noiembrie 1947, atunci cînd Ana Pauker ?i comandoul ei comunist I-au alungat de la conducerea diploma?iei noastre pe Gh. T?t?rescu ?i întreaga sa echip? „burghez?". Ulterior, dintr-un memoriu al so?iei, afl?m c? Gh. Davidescu decedase în 1971, iar pensia l?sat? nu era nicidecum suficient?, de vreme ce peti?ionara solicita s? I se acorde câteva sute de lei în plus!

S? ne întoarcem îns? la vara tragic? a anului 1940. Ne refeream la faptul c?, în lucr?rile de specialitate, numele lui Gh. Davidescu a ap?rut în leg?tur? cu notele ultimative societice din 26-27 iunie 1940. O aten?ie aparte a re?inut raportul s?u cuprins în telegrama transmis? prin telefon ?i receptat? în Centrala la 27 iunie 1940, ora 04,30. Cu pu?in timp înainte, la 27 iunie 1940, ora 02,27, Davidescu reu?ise – datorit? greut??ilor de transmisiune – s? comunice Bucure?tilor textul notei ultimative ce-I fusese predat? de V.M. Molotov, la orele 22,00 ale zilei de 26 iunie 1940. În raportul men?ionat, Davidescu relata în detaliu întâlnirea sa cu Molotov care-l convocase la Kremlin s?-I predea nota ultimativ?, discu?iile antamate cu acel prilej. De remarcat c?, întrucât linia de comunicare Moscova-Bucure?ti func?ionase anormal, documentul în cauz? nu a putut fi transmis integral. Oricum, din acest document deducem, în chip necondi?ionat c? Gh. Davidescu a adoptat o atitudine demn?, c? în dialogul purtat cu Molotov, chiar dac? spre miezul nop?ii, a ap?rat cu vehemen?? drepturile ?i interesele ??rii sale ori c? a comb?tut deschis, f?r? menajamente "explica?iile" dalte de liderul diploma?iei URSS pentru a justifica actul de agresiune declan?at – includerea în URSS a Basarabiei ?i nordului Bucovinei sub amenin?area recurgerii la for??, în caz de refuz din partea României. Pentru a exemplifica propun s? re?inem din finalul telegramei semnat? de Gh. Davidescu: „... În argumentarea mea m-am m?rginit a expune drepturile imprescriptibile ?i mai tari decât orice acord interna?ional ale României asupra Basarabiei, drepturi care, dac? pot fi confirmate de un tratat, nu pot suferi nici o ?tirbire prin faptul c? unul dintre semnatari n-a efectuat ratificarea. Am comb?tut, apoi, observa?iile sale [ale lui Molotov] în ceea ce prive?te condi?iile interne din Basarabia. Am ar?tat în fine c? termenul de 24 de ore mi se pare insuficient pentru guvernul român s? poat? lua o hot?râre într-o problem? atât de important? pentru viitorul neamului nostru..."
Nu mai este necesar s? demonstrez c? este preferabil ca, în istorie, orice realitate s? nu se sprijine pe un singur document. Iat? îns? c?, în cazul în spe??, suntem în m?sur? - în baza cercet?rilor proprii în Arhivele din Moscova ale fostului M.A.E. ale U.R.S.S. ?i, de asemenea, în temeiul documentelor valorificate în ultimii ani de istoricii ru?i - deci suntem în m?sur? s? verific?m exactitatea informa?iilor transmise Bucure?tilor de Gh.Davidescu în condi?iile deja precizate. Am în vedere notele transcrise de un anume Pod?erob în a?a-numitul jurnal (dnevnik) ?inut la Cancelaria lui V.M. Molotov de la Comisariatul Poporului pentru Rela?ii Externe (M.A.E.) al U.R.S.S.. Jurnalul în discu?ie cuprinde, pentru finele zilei de 26 iunie 1940, începând cu orele 22,00, nu o însemnare oarecare, ci stenograma întâlnirii Molotov-Davidescu ?i care se întinde pe nu mai pu?in de opt file. Avem toate motivele s? denumim documentul Jurnalul lui Molotov.

Informa?iile cuprinse în Jurnalul lui Molotov din 26 iunie 1940 nu numai c? vin s?-l confirme pe Gh. Davidescu, dar ele, provenind dintr-o surs? str?in?, prezint? un grad sporit de obiectivitate (aceasta, evident, în raport cu relatarea personal?, într-un anume grad subiectiv? a diplomatului român!) ?i, pe deasupra, sunt complete, din moment ce func?ionarul sovietic a preferat s? nu rezume ci s? stenografieze întrevederea. Este motivul pentru care , credem, se impune un examen sistematic al documentului în discu?ie, care ne îng?duie s? cunoa?tem ?i s? apreciem punctele de vedere sus?inute de cei doi interlocutori, sovietic ?i român. Vom observa c?, în cazul lui V.M. Molotov, acesta - t?g?duind apartenen?a de iure ?i de facto a Basarabiei ?i nordului Bucovinei la România ?i, în schimb, revendicând înglobarea lor în componen?a U.R.S.S. - a expus argumente ?i teze mai vechi ori mai noi, cunocute ori necunoscute, care s?-I slujeasc? scopului (dezmembrarea României) ?i care, avansate periodic
de imperialismele rus ?i sovietic, tocmai de acea este bine s? fie cunoscute ?i aprofundate. Dar avantajele unei cunoa?teri "de la surs?" se vor impune de la sine aten?iei noastre. Potrivit celor transcrise de numitul Pod?erob în Jurnalul lui Molotov la 26 iunie 1940, începând cu orele 22,00, întrevederea Molotov-Davidescu s-a desf??urat în 11 timpi, în ordinea precizat? în continuare ?i cuprinzînd urm?toarele fapte sau declara?ii:

Viaceslav MolotovMolotov a inaugurat întrevederea dând citire Declara?iei guvernlului sovietic (în Jurnal este înregistrat, în limba rus?, textul integral al binecunoscutei Note ultimative nr.1, prezentat? de URSS României la 26 iunie 1940).
Molotov îi pred? apoi textul citit lui Davidescu ?i îi arat? pe o hart? teritoriile pretinse. Îi propune lui Davidescu s? ia harta cu el.

Davidescu preia textul notei ultimative sovietice ?i îl asigur? pe Molotov c?-l va transmite imediat guvernului român. Nedorind s? anticipeze pozi?ia guvernului român, el socoate de datoria lui s? declare c? "toate argumentele cuprinse în declara?ie sunt deja cunoscute guvernului român", în urma negocierilor pe aceast? problem? care au fost purtate, la începutul anilor '20, la Var?ovia, Viena ?i Riga. „Aceste argumente nu corespund concep?iilor guvernului român în aceast? problem?". Astfel, a detaliat Davidescu, „în document [în nota ultimativ?] se vorbe?te de faptul c? România s-a folosit de sl?biciunea militar? a Rusiei pentru a ocupa Basarabia. Basarabia n-a fost ocupat? prin for??. Unirea Basarabiei cuu patria-mam? s-a realizat potrivit voin?ei populare...".

În textul sovietic, a continuat Davidescu, se afirm? c? Basarabia ar fi fost cândva un tertitoriu rusesc. „Totu?i, mai devreme, înainte de a fi, în decurs de un veac, teritoriu rusesc, Basarabia a fost vreme de cinci secole romîneasc?. Abia în 1812, potrivit acordului dintre Turcia ?i Rusia ?arist?, poporului român I-a fost amputat? o parte din trup. Turcia se angajlase s? apere integritatea teritoriului românesc conform tratatului din 1511.Chiar Petru cel Mare a recunoscut în 1711 grani?a pe Nistru în acordl cu Cantemir, voievodul Moldovei".

- va urma -

footer