Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Sâmbătă, 23 Iunie 2012 20:54
Prof. Univ. Dr. Corvin Lupu art-emisApartenen?a Basarabiei la Uniunea Sovietic?,
din perspectiva unor erori politico-diplomatice ale României

Evenimentele din Europa post-comunist? a ultimelor dou? decenii ?i jum?tate au adus importante muta?ii în raporturile interna?ionale central ?i est europene. Acestea au marcat ?i rela?ia dintre România ?i Republica Moldova. Pr?bu?irea regimului ceau?ist ?i dezmembrarea Uniunii Sovietice au creat condi?ii doar aparent favorabile reunirii tuturor moldovenilor, de pe ambele maluri ale Prutului în interiorul grani?elor României. Pe cât de mari au fost speran?ele sus?in?torilor ideii refacerii României Mari, pe atât de mari au fost dezam?girile lor ulterioare. În entuziasmul, generalizat la nivelul popula?iei din România ?i a celei române?ti din Republica Moldova, care a urmat celor dou? evenimente istorice amintite, popoarele au crezut c? venise ora libert??ii, c? î?i vor hot?rî realmente singure destinele, c? totul depinde doar de voin?a ?i capacitatea lor de ac?iune. Nu-?i închipuiau c?, de fapt, libertatea na?ional? este doar în puterea câtorva state de pe Glob. „Podul de flori" ?i discursurile entuziaste, pe alocuri triumfaliste, au ascuns pentru moment realitatea dur? din spatele cortinei politice. Atât România, cât ?i Republica Moldova aveau doar impresia c? sunt libere. În realitate ele fuseser? înscrise în noile traiectorii trasate în urma în?elegerilor sovieto-occidentale, concretizate prin Acordul din Malta (2-3 decembrie 1989). România, împreun? cu întregul fost bloc estic era în curs de transferare c?tre zona occidental? de influen?? ?i conducerea ei politic? era preg?tit? pentru a ceda pie?ele de desfacere, externe ?i apoi ?i interne, baza material? a societ??ii, resursele naturale, b?ncile, societ??ile de asigur?ri, componentele de securitate, libertatea de decizie etc. Destinul ei nu se mai hot?ra la Bucure?ti ?i la Moscova, ci la Bucure?ti, la Washington ?i la Bruxelles, iar mai târziu, dup? ader?rile la N.A.T.O. ?i la U.E., doar la Washington ?i la Bruxelles. Rusia s-a eliberat de sub controlul suprastructurii politico-administrative pe care o reprezentase Uniunea Sovietic? ?i preluase de la aceasta imensa putere militar?, care i-a men?inut influen?a interna?ional?, chiar ?i în condi?iile crizei anilor '80 ?i '90 ai secolului trecut. Republica Moldova a fost încorporat? Comunit??ii Statelor Independente ?i a r?mas sub ocupa?ie militar? rus? pân? ast?zi. Astfel, evenimentele post-Malta au împins România c?tre Vest, concomitent cu men?inerea Republicii Moldova pe direc?ia Est. În timp ce românii unioni?ti din ambele state proiectau reunificarea, filo-sovieticul pre?edinte Ion Iliescu, în numele României, recuno?tea Republica Moldova ca stat suveran ?i independent, obturând toate canalele politico-juridice de promovare a proiectului. Comanda extern? a fost evident?, chiar dac? diriguitorii politici ai ??rii nu ne-au spus ?i nici nu sper?m de la domniile lor s? ne dea proba adev?rului. Unele „recomand?ri", cu putere de ordin, se dau doar verbal ?i doar pre?edin?ilor de state.

Basarabia a fost o vreme prea îndelungat? sub st?pânire ruseasc? ?i ucrainean?. În cei 200 de ani trecu?i de la 1812, pân? în prezent, ea s-a aflat doar 25 de ani în interiorul grani?elor României. Este pu?in. În acei ani, guvernele române?ti au f?cut foarte pu?ine pentru basarabeni. Apartenen?a provinciei la România nefiind recunoscut? de mari puteri ale lumii (în primul rând, de S.U.A., de U.R.S.S. ?i de Germania), autorit??ile de la Bucure?ti s-au ferit de investi?ii în Basarabia, care erau v?zute ca fiind riscante ?i au privit-o ele însele cu lips? de încredere în viitorul ei românesc. Politicienii vizitau Basarabia mai ales în campaniile electorale, când promiteau cu mult? larghe?e proiecte pe care nu le-au demarat niciodat?. Încrederea basarabenilor în România a fost zdruncinat? din temelii, dup? p?rerea noastr?, pe bun? dreptate. În perioada st?pânirii ?ariste, elitele române?ti din Basarabia au fost deportate, întemni?ate, persecutate, marginalizate. În mod deosebit au fost oprima?i preo?ii. În perioada lui Stalin, aceast? situa?ie s-a repetat. Ulterior, elitele române?ti din Basarabia, care s-au ridicat în perioada comunist?, au fost atrase inten?ionat spre situa?ii mai bune oferite în alte p?r?i ale imensei Uniuni Sovietice ?i înlocuite cu elite rusofone. Fibra româneasc? a Basarabiei a fost mereu agresat?, dislocat? ?i sub?iat?. ?i totu?i, ea a rezistat. A rezistat, dar nu la o dimensiune care s? asigure un control majoritar al societ??ii. A?a s-a ajuns ca, în alegerile din 2004, partidul pro-unionist al lui Iurie Ro?ca s? ob?in? doar în jur de 13,5 % din voturi, într-o campanie electoral? a c?rei corectitudine nu a contestat-o. Republica Moldova depinde economic de Rusia, iar partea care a apar?inut României depinde în mare m?sur? de Transnistria. Sistemul interdependen?elor economice din Republica Moldova a fost gândit în perioada stalinist? de a?a natur? încât ast?zi proiectele unioniste se izbesc din fa?? de ra?ionamentele pornite din nevoi politico-economice care nu las? loc sentimentalismelor de natur? etnic? ?i istoric?. Pe lâng? aceasta, dup? lovitura militar? de stat din decembrie 1989, România nu a oferit ?i nu ofer? basarabenilor o situa?ie prea atr?g?toare, din nici un punct de vedere. Basarabenii, ca ?i românii, fug de s?r?cie în statele din vestul Europei. Libertatea cuvântului ?i de circula?ie, care sunt de fapt câ?tigurile cele mai mari ale schimb?rii regimului de dictatur?, au fost ob?inute ?i de poporul de la est de Prut. Din acest punct de vedere, cândva important, basarabenii nu râvnesc la unirea cu România. În România post-ceau?ist?, au fost numero?i politicieni care, f?r? s? declare public, nu considerau unirea cu Basarabia ca fiind una util?. În România, Partidul Comunist a fost desfiin?at dup? 1989 ?i se duce o activ? propagand? anticomunist?. Ori, o unificare ar aduce României un puternic partid comunist moldovenesc, care ?i-ar fi întins tentaculele în întreaga ?ar? ?i, desigur, ar fi g?sit mul?i aderen?i. Acest pericol, din punctul de vedere al actualului regim, era identificat ca atare ?i de Uniunea European?. Acesta este unul din motivele pentru care, cu ocazia primei sale vizite la Bruxelles, dup? aderarea României la U.E., pre?edintelui Traian B?sescu i s-a atras aten?ia c? Republica Moldova nu intr? în calculele de extindere ale Uniunii, recomandându-i-se s? nu fac? nici un fel de oferte la Chi?in?u, în acest sens. Apoi, dup? semnarea Acordului Bonn-Budapesta (august 1989), o mare parte a minorit??ii maghiare din România a desf??urat o intens? activitate în direc?ia autonomiei (inclusiv teritoriale) regiunilor locuite majoritar de maghiari. Probleme au fost permanent, pân? ast?zi, punctele culminante fiind zilele loviturii de stat din decembrie 1989 ?i evenimentele din martie 1990[6].

La aceste probleme s-ar fi ad?ugat, în cazul reunific?rii, problemele pe care le-ar ridica rusofonii din Republica Moldova. Ei au fost educa?i în toat? perioada sovietic? în spiritul ata?amentului fa?? de Rusia ?i al superiorit??ii Rusiei. Regiunile din Basarabia care au fost alipite Ucrainei, ca ?i Nordul Bucovinei cunosc aceea?i situa?ie, privitor la Ucraina. De altfel, de?i este greu de cuantificat, unii cercet?tori sunt de p?rere c? na?ionalismul ucrainean este mai agresiv decât cel rusesc. Dup? aderarea României la N.A.T.O. ?i la U.E., îndep?rtarea româno-român? de pe cele dou? maluri ale Prutului s-a accentuat. România, la cererea noilor ei st?pâni, a ermetizat frontiera cu Basarabia ?i a deschis-o total pe cea de la Vest, cu fo?tii du?mani istorici, ungurii. Paradoxurile istoriei. În perioada interbelic? ar fi fost de neconceput, chiar de domeniul absurdului, s? existe vreun proiect în care românii s? se închid? pentru fra?ii lor din Basarabia ?i s?-?i deschid? total frontiera cu Ungaria. Dar istoria avanseaz? pe trasee pe care nici cei mai destoinici speciali?ti în prognoze politice nu le pot identifica, decât în preajma lor. Asta dac? accept?m posibilitatea prognozei în politic? f?r? s? ne îndep?rt?m de ?tiin??. Nu demult, s-a ajuns la acuze ale Chi?in?ului împotriva guvernului de la Bucure?ti, de imixtiuni în treburile interne ale Republicii Moldova. România a fost acuzat? c? desf??oar? activit??i informative pe teritoriul Republicii Moldova, c? se amestec? în treburile interne ale acestui stat suveran ?i independent, ca s? nu mai vorbim de faptul c?, în anii '90, „guvernul" de la Tiraspol a acuzat România c? a înarmat for?ele care luptau împotriva separati?tilor transnistrieni condu?i de generalul Smirnov. Din câte se pare, acuzele sunt adev?rate. Nu credem c? acestea sunt solu?iile politice cele mai potrivite pentru promovarea unei mai mari apropieri dintre românii din cele dou? state.

Victimizarea de c?tre istoriografia româneasc?, din ultimele decenii, a pierderii Basarabiei, nu trebuie s? exclud? acceptarea contribu?iei la acest eveniment a erorilor politico-diplomatice române?ti, prezentate în prima parte a serialului nostru. Din analiza noastr?, rezult? c? pierderea Basarabiei de c?tre România a fost cauzat?, în principal, de imperialismul ?arist ?i sovietic, dar ?i de erorile politico-diplomatice române?ti, din perioada 1917-1922. Îl rememor?m din nou pe Viaceslav Molotov: în perioada amintit?, România putea s? ob?in? foarte mult, oferind în schimb, foarte pu?in. De aceea, sunt tentat s? afirm c? am pierdut Basarabia pentru c? Rusia nu a renun?at niciodat? la ea, dar ?i pentru c? noi, românii, nu am fost demni de ea.

Not?: Prezentul text face parte din comunicarea prezentat? la Sesiunea de Comunic?ri ?i Dezbateri ?tiin?ifice „BASARABIA 200" - Râmnicu Vâlcea, 11-13 mai 2012
____________________________________________________
[6] Revista „Vitralii-lumini ?i umbre", anul IV, nr. 10/2012. footer