Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Miercuri, 20 Iunie 2012 11:28
Prof. Univ. dr. Corvin lupu-Art-Emis
Apartenen?a Basarabiei la Uniunea Sovietic?, din perspectiva unor erori politico-diplomatice ale României

Ca urmare a tensiunii mari dintre România ?i noul guvern al Rusiei, rela?iile diplomatice dintre cele dou? ??ri au fost rupte, din ini?iativ? sovietic?. Faptul de a nu r?spunde la coresponden?a diplomatic? a Rusiei Sovietice poate fi comentat? ?i legat de faptul c? regina Maria era jum?tate rusoaic? din casa Romanov, iar sovieticii îi alungaser? familia de pe tron. Sf?tuitorul ei permanent era prin?ul Barbu ?tirbei, era descendent dintr-o familie domnitoare româneasc?. Prin educa?ie ?i mentalit??i, ambii erau potrivnici uzurpatorilor republicani de orice fel, cu atât mai mult bol?evicilor. Indignarea ru?ilor a crescut ?i mai mult când s-a aflat de asasinarea lui Rochal, în Moldova. Ura s-a îndreptat împotriva românilor, de?i au fost voci care au afirmat c? bol?evicul fusese asasinat de Misiunea militar? francez? din România. Ca urmare, guvernul sovietic a trimis guvernului de la Ia?i o not? în care se ar?ta c? Rusia a „...sechestrat pentru oligarhia român? depozitul de aur al României p?strat la Moscova; puterea sovietic? î?i ia r?spunderea pentru p?strarea acestui depozit ?i se oblig? s?-l restituie în mâinile poporului român". ?ocul a fost destul de mare la Bucure?ti. Politicienii români au realizat c? vor suporta represalii. România a f?cut un pas înapoi ?i a renun?at la ac?iuni militare împotriva bol?evicilor ?i, în ciuda presiunilor Fran?ei ?i Marii Britanii, nu a participat la interven?ia militar? interna?ional? împotriva Rusiei Sovietice. Pe m?sur? ce timpul trecea ?i Rusia Sovietic? a rezistat atacului celor mai mari puteri ale lumii împotriva sa, guvernan?ii români au început s? con?tientizeze faptul c? nu se poate face abstrac?ie de Rusia ?i au c?utat solu?ii. Dup? doi ani pierdu?i, România î?i revizuie?te strategia ?i decide s? negocieze cu Rusia Sovietic?. La începutul anului 1920, Alexandru Vaida-Voevod ?i comisarul rus pentru afaceri externe, Gheorghi Cicerin, au schimbat radiograme, convenind asupra ini?ierii unor convorbiri. Apreciem c? la nivelul anului 1920, când Rusia era înc? în r?zboi civil ?i invadat? de armate americane, britanice, japoneze, franceze ?i polone, nu era înc? prea târziu ca România s? recunoasc? statul sovietic, s?-i garanteze neagresiunea, s? stabileasc? rela?ii diplomatice, s? negocieze un tratat bilateral, toate acestea în schimbul recunoa?terii apartenen?ei Basarabiei ?i Bucovinei la România ?i a restituirii tezaurului na?ional. De data aceasta, cea care s-a opus cu mult? fermitate a fost Fran?a. Dialogul româno-sovietic a fost oprit brusc. În anul 1921, România a ini?iat din nou negocieri cu Rusia, dar nu s-a ajuns la rezultate concrete. Pentru sovietici, e?ecul interven?iei militare str?ine împotriva lor ?i sfâr?itul r?zboiului civil se profilau. Era evident c? dup? cele dou? victorii care se profilau, puterea ?i prestigiul Rusiei Sovietice cre?teau foarte mult ?i orice negociere diplomatic? se desf??ura în condi?ii mai avantajoase pentru guvernul sovietic. De aceea, ru?ii nu se gr?beau.

În martie 1924, la Viena, s-a organizat o conferin?? ruso-român?, e?uat?, pentru c?, la nivelul acestui an, comuni?tii se consolidaser?, câ?tigaser? r?zboiul civil ?i pe cel cu interven?ioni?tii str?ini ?i Rusia Sovietic? nu mai era dispus? s? recunoasc? apartenen?a Basarabiei la România.[4] Momentul istoric fusese ratat. Era prea târziu. Nereu?ind încheierea unui tratat care s?-i asigure securitatea în fa?a U.R.S.S., România s-a confruntat cu o permanent? înr?ut??ire a rela?iilor sale cu guvernul de la Moscova.

Experien?a istoric? a dovedit c? recunoa?terea apartenen?ei Basarabiei la România a fost ?i la îndemâna raporturilor diplomatice directe româno-sovietice. Marile puteri s-au implicat de fiecare dat? în aceast? problem? doar din perspectiv? proprie. În primii 15 ani dup? primul r?zboi mondial, S.U.A. nu au dorit s? recunoasc? apartenen?a Basarabiei la România pentru c? nu doreau s? împiedice prin nici un gest diplomatic o posibil? viitoare stabilire de rela?ii diplomatice cu U.R.S.S.[5] Dup? încheierea acestora, în anul 1933 ?i strângerea leg?turilor dintre cele dou? ??ri, ?ansele României de a-?i atinge interesele fa?? de U.R.S.S. au sc?zut ?i mai mult. În aceea?i perioad?, Fran?a ?i Marea Britanie au militat pentru men?inerea unei adversit??i româno-sovietice, care le putea fi util? în cazul nevoii de a transforma România într-o platform? de unde s? se ac?ioneze împotriva Uniunii Sovietice.

La 17 septembrie 1939, guvernul sovietic, care atacase Polonia pentru a-i ocupa regiunile estice, a repro?at guvernului României c? i-a ajutat pe polonezi.
În seara de 26 iunie 1940, la orele 22.00, Molotov l-a invitat la Kremlin pe ministrul României, Gheorghe Davidescu, c?ruia i-a înmânat prima dintre cunoscutele note ultimative privind cedarea Basarabiei ?i a nordului Bucovinei de c?tre România. Discu?ia a fost important?. Dup? ce Gheorghe Davidescu a replicat c? „...argumentele inserate în not? sunt cu totul lipsite de temei", el a ?inut un discurs în care a expus „drepturile istorice, etnice ?i politice" ale unirii Basarabiei cu România, ar?tând c? „...înainte de a ajunge, pentru un secol, sub st?pânirea ?arismului, Basarabia a fost cinci secole parte integrant? a patrimoniului românesc". Privitor la Bucovina, Gheorghe Davidescu a relatat modul cum a fost r?pit?, prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (1775), de c?tre Imperiul habsburgic ?i a subliniat c? aceast? provincie nu a cunoscut niciodat? st?pânirea ruseasc?, pân? în 15 noiembrie 1918, când a hot?rât s? se uneasc? cu patria-mam?, România. Ministrul român a vorbit despre eforturile României, de peste 20 de ani, pentru bunele rela?ii de vecin?tate cu Uniunea Sovietic? ?i ?i-a exprimat convingerea c? Moscova î?i d? seama de faptul c? o Românie puternic? este un factor de stabilitate în zona frontierelor Uniunii Sovietice. Molotov nici m?car nu l-a contrazis pealt Davidescu. El a replicat c?, în ceea ce privea Bucovina, era vorba numai de partea de nord a provinciei, locuit? în majoritate de popula?ie ucrainean? legat? de Basarabia ?i ea reprezenta compensa?ia pentru faptul c? România a st?pânit ?i exploatat 22 de ani Basarabia, provincie a Uniunii Sovietice. În cursul discu?iei, îns?, Molotov i-a repro?at ap?sat ambasadorului român faptul c?, în anii 1917-1918, când Rusia Sovietic? era în mare impas, România a refuzat colaborarea ?i i-a fost ostil?, afirmând c? atunci ea ar fi putut ob?ine foarte mult în schimbul a foarte pu?in. Avem toate motivele s? credem c?, de la în?l?imea marii puteri pe care o avea deja Uniunea Sovietic?, Molotov a spus adev?rul, dând României o lec?ie dureroas? de istorie.

În anul 1934, când România a încheiat încheiat rela?ii diplomatice cu Uniunea Sovietic?, nu a ob?inut în schimb nici un avantaj teritorial, material sau de securitate. Nu s-au recunoscut frontierele României, iar din tezaur s-au restituit doar câteva piese. Practic, România a recunoscut U.R.S.S. mai mult pentru c? a?a procedaser? puterile occidentale ?i, mai ales, de teama marii puteri de la R?s?rit.

Not?: Prezentul text face parte din comunicarea prezentat? la Sesiunea de Comunic?ri ?i Dezbateri ?tiin?ifice „BASARABIA 200" - Râmnicu Vâlcea, 11-13 mai 2012

-------------------------------------------------
[4] Ioan Scurtu, Gheorghe Buzatu, Istoria românilor în secolul XX, Editura Paideia, Bucure?ti, 1999, p. 12 sq ?i Petre Otu, Între baionetele iubi?ilor no?tri alia?i, în „Dosarele istoriei", An VI, nr. 11 (63), 2001, p. 17.
[5] Corvin Lupu, Rela?ii diplomatice între România ?i S.U.A. pân? la al doilea r?zboi mondial, Casa de Pres? ?i Editur? „Tribuna", Sibiu, 1999, pp. 119-126. footer