Revista Art-emis
Agresarea istoriei contemporane. Propaganda ?i mistificare PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Sâmbătă, 16 Iunie 2012 19:49
Prof. Univ. Dr. Corvin Lupu art-emis
Agresarea istoriei contemporane.
Propagand? ?i mistificare pe marginea unei prezent?ri de carte.[1]

Cu ceva timp în urm?, la Libr?ria „Mihail Sadoveanu" din Bucure?ti, Te?u Solomonovici, scriitor marcant al evreimii din România, a lansat cartea dedicat? biografiei lui Ion Antonescu. Din punct de vedere documentar, lucrarea nu are nimic nou. Marii no?tri istorici, în frunte cu profesorul Gheorghe Buzatu, acest pater familias al cercet?torilor acestei teme, au clarificat personalitatea de om politic, de militar ?i de patriot român a lui Ion Antonescu. Dar, probabil, evreii doresc s?-?i impun? propria lor viziune asupra istoriei românilor. Al?turi de autor, au luat cuvântul romancierul Nicolae Breban ?i istoricul de art?, medievist, R?zvan Theodorescu, membru al Academiei Române. Deci, nici un specialist în istoria contemporan? a României. Nu am fost prezent, dar am primit filmul acestui eveniment cultural-politic, deloc ?tiin?ific.

Au trecut 66 de ani de la împu?carea lui Ion Antonescu de c?tre regimul iudeo-bol?evic instalat în România, dup? lovitura de stat de la 23 august 1944. Mul?i români din toate clasele sociale ar fi dorit ca instalarea acestui regim s? fie exclusiv urmarea ocupa?iei militare a ??rii de c?tre Armata Ro?ie ?i nu rezultat ?i al complicit??ii Casei Regale a României. Dar nu aceasta este tema pe care doresc s? o abordez. Dup? 66 de ani, subiectul Antonescu, care ar trebui s? fie l?sat în grija istoricilor de istorie contemporan?, este în continuare politizat excesiv, abordat de litera?i ?i de speciali?ti în alte domenii, cum sunt ?i distin?ii intelectuali pe care i-am nominalizat mai sus ?i folosit ca mijloc de permanent? învinov??ire a poporului român pentru trecutul s?u. Aceast? învinov??ire repetat? pune o presiune constant? asupra na?iunii ?i a clasei politice române?ti, mereu în situa?ia de a fi obligat? s? fac? tot felul de concesii, inclusiv aceea de a înc?lca legea fundamental? a statului ?i de a aduce în România, f?r? aprob?ri legale ?i f?r? nici un câ?tig de natur? material?, p?r?i importante ale armatei Israelului, exclus? din Turcia, în prima parte a anului 2010, în vederea instruc?iei, în condi?ii de relief asem?n?tor celui din Iran.

Nicolae Breban, a ?inut un discurs în care a vorbit multe ?i de toate ?i, ca mul?i nespeciali?ti în domeniu, ne-a explicat ce s-ar fi întâmplat dac? istoria nu ar fi fost cum a fost, ci ar fi fost altfel. În încheierea alocu?iunii, Nicolae Breban a recunoscut c? nici nu a citit cartea, care urma s?-i fie f?cut? cadou de autor, ulterior. Nivelul manifest?rii a coborât, astfel, în zone greu acceptabile pentru sonoritatea numelor celor implica?i. Academicianul R?zvan Theodorescu, care nu a avut ?i nu are subiectul „epocii Antonescu" drept tem? de cercetare, a afirmat r?spicat c? Antonescu a fost un criminal de r?zboi, care a omorât evrei, a omorât ?igani ?i care, ?tie domnia sa, dac? ar fi ajuns în mâna anglo-americanilor, ar fi fost omorât de ace?tia!? Iat?-ne înv??ând istoria dup? presupuneri. Pentru mine, acest mod de abordare al unui academician a fost de-a dreptul surprinz?tor, chiar ?ocant. Dl. profesor Theodorescu recunoa?te c? este filo-evreu ?i se pozi?ioneaz? deschis pe partea evreilor. Tema Antonescu este o tem? care incumb? ?i numeroase probleme dureroase ale raporturilor româno-evreie?ti. În aceste condi?ii, nici nu mai este necesar ca dl. Theodorescu s? ne spun? dac? este cumva ?i etnic evreu. Domnia sa s-a pozi?ionat pe aceast? parte ?i l-a declarat pe Antonescu ferm, repetat, axiomatic, criminal de r?zboi... Domnul profesor R?zvan Theodorescu a insistat mult asupra gre?elii uria?e a lui Ion Antonescu de a fi trecut Prutul. A f?cut ?i analogie cu mare?alul finlandez Mannerheim, care, aliat al Germaniei fiind, s-a oprit din înaintare la grani?a cu Uniunea Sovietic?. Dup? ce a repetat pronun?area sentin?ei de criminal de r?zboi pentru Antonescu, dl. Theodorescu ne-a spus cu mândrie c? a semnat, în anul 2002, în calitate de ministru al Culturii, Ordonan?a Guvernului României nr. 31/2002, cea care, dup? p?rerea mea, este un atentat la libertatea de expresie, un atentat împotriva cercet?rii istoriei României în deplin? libertate de con?tiin??, este un act normativ care permite abuzuri, prin interpretarea vorbelor ?i scrierilor cercet?torilor. Domnul academician ne-a mai spus c?, dup? emiterea Ordonan?ei, un grup de ?apte senatori ai S.U.A., ?ase evrei ?i d-na Hillary Clinton, i-au trimis o scrisoare prin care i-au cerut s? înl?ture monumentul ridicat de Asocia?ia Pro-Basarabia ?i Bucovina la locul execu?iei lui Ion Antonescu ?i a principalilor s?i colaboratori.

Dl. ministru R?zvan Theodorescu a executat cererea atot-puternicilor senatori americani, preocupa?i de desfiin?area unor monumente comemorative din România. S-o fi f?cut în numele suveranit??ii na?ionale înscrise în Constitu?ie? În?elegem astfel, pân? unde merge supravegherea României de c?tre noii no?tri st?pâni, pân? la ce nivel înalt, respectiv al Senatului S.U.A., se urm?re?te influen?area modului de prezentare a istoriei României de acum ?apte decenii ?i cât de strâns este la?ul în jurul gâtului poporului român. Dup? p?rerea mea, Ordonan?a 31/2002, transformat? în lege în anul 2006, pe care domnul fost ministru Theodorescu o nume?te, în mod nepotrivit, „hot?râre de guvern", ar trebui desfiin?at? cât mai repede, în numele democra?iei autentice, respectiv al libert??ii cuvântului, al dreptului popoarelor asupra propriei istorii, al dreptului istoricilor de a se pronun?a asupra evenimentelor ?i fenomenelor istorice f?r? teama de a fi trimi?i în judecat?, în baza Ordonan?ei devenit? lege, la care ne referim. A?a cum am mai scris ?i cu alt prilej, dup? ce ne-au luat totul, fabrici, marile combinate, b?ncile, societ??ile de asigur?ri, bog??iile naturale, baze militare etc., noii no?tri st?pâni ne fur? ?i istoria, pe care trebuie s? o scriem ?i s? o propov?duim dup? p?rerea str?inilor ?i a unor legi impuse pe u?a din dos a Parlamentului României. Dup? p?rerea mea, este prea mult ?i prea pu?ini istorici ?i al?i intelectuali au curajul s? protesteze în fa?a acestor abuzuri culturale împotriva na?iunii române.

Personal am fost ac?ionat în Justi?ie de c?tre Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington ?i de c?tre Federa?ia Comunit??ilor Evreie?ti din România, în baza Ordonan?ei 31/2002, pe care a semnat-o ?i domnul fost ministru R?zvan Theodorescu. Nu este pl?cut ?i nici încurajator. Majoritatea speciali?tilor români au depus armele în cercetarea ?tiin?ific? a problematicii raporturilor româno-evreie?ti, mai ales din perioada celui de al doilea r?zboi mondial. Eu continui ?i sper c?, dac? nu voi bea cafea din care a b?ut istoricul militar Constantin Botoran când a fost asasinat, sau dac? nu voi p??i alte lucruri „t?cute", îmi voi mai spune p?rerea, bazat pe cercet?rile pe care le fac. Respect toate p?rerile ?i ascult toate p?r?ile implicate în aceste raporturi istorice v?t?mate, româno-evreie?ti ?i încerc s? fiu cât pot de obiectiv.

În încheierea acestor rânduri, a? dori s? fac unele preciz?ri de care nu au ?inut cont prezentatorii c?r?ii lui Te?u Solomonovici, Prezentarea c?r?i lui Te?u Solomovicinespeciali?ti în domeniu, dup? cum am ar?tat. Chiar dac? a fost categorisit de înving?torii în r?zboi ca fiind o agresiune, r?zboiul antisovietic purtat sub comanda lui Ion Antonescu are numeroase argumente, din punctul românesc de vedere, el fiind practic declan?at de U.R.S.S., prin ac?iunile agresive desf??urate împotriva României, în vara anului 1940, când au fost ocupate Basarabia, Bucovina de Nord ?i ?inutul Her?a. Cu acest prilej, Armata României, autorit??ile administrative ?i cet??enii de etnie româneasc? din Basarabia, Bucovina de Nord ?i din ?inutul Her?a au fost agresa?i cu mare violen?? de o mare parte a numeroasei minorit??i evreie?ti din provinciile men?ionate, unde, aceast? minoritate evreiasc? era majoritar sus?in?toare a Uniunii Sovietice ?i a bol?evismului. Voi da spre republicare revistei Art-Emis un studiu dedicat acestei problematici. Decizia de participare a României la r?zboiul al?turi de Germania era una istoric? ?i Antonescu a luat-o cu convingerea c?, în acel moment istoric, nu avea alternativ? mai bun? pentru refacerea României Mari ?i pentru promovarea intereselor ei de securitate ?i de dezvoltare economic?. Antonescu avea, de asemenea, argumentul c? precedentele dou? regimuri din România, cel regal ?i cel legionar, optaser? ?i ele pentru alian?a cu Germania. Doar partidele „istorice", cuprinzând politicieni sus?in?tori categorici ai alian?ei cu statele occidentale, nu agreau aceast? linie. La unii dintre ace?ti lideri, cum ar fi Iuliu Maniu, este greu de stabilit frontiera între a fi fost sus?in?tor al politicii României al?turi de Marea Britanie, sau agent al Marii Britanii în România. „Crimele" lui Antonescu fa?? de evrei au fost doar o replic?, în timp de r?zboi, împotriva celor care au agresat statul român ?i au sus?inut inamicul declarat al poporului român. Evreii deporta?i în Transnistria nu au fost deporta?i pentru c? erau evrei, ci pentru c? erau adversari dovedi?i ai României ?i, în mare parte, sus?in?tori declara?i ai bol?evismului ?i ai Uniunii Sovietice.

A continua, dup? 66 de ani, s? pui placa „Antonescu criminal al istoriei", este deja desuet. Credem c? ?i copiii manipula?i în pu?inele ore de istorie care se mai predau, care înva?? mai mult despre presupusul declarat genocid a poporului român împotriva evreilor, ?tiu c? „eroii" ?i „criminalii" istoriei sunt stabili?i de c?tre înving?torii în r?zboaie, care-?i impun st?pânirea asupra statelor ?i popoarelor învinse, cum a fost România ?i poporul român, nu de c?tre cercet?torii liberi ai istoriei universale, cei care, dac? scriu adev?ruri de care sunt convin?i, pot u?or s? fac? cinci ani de închisoare, a?a cum prevede Ordonan?a 31/2002, transformat? în lege în anul 2006. Mi-ar place s? cred c? Nicolae Breban, cel mult l?udat pe vremuri de Monica Lovinescu la Europa Liber? ?i istoricul de art? R?zvan Theodorescu au fost presa?i s? spun? bazaconiile pe care le-au spus. Din p?cate, nu a fost a?a. Cred mai degrab? c? este vorba de cunoscutul servilism fa?? de st?pânii str?ini, în cazul lui Nicolae Breban ?i de „filo-evreismul" recunoscut ?i declarat public al lui R?zvan Theodorescu. Din aproape în aproape, prin aceste manifest?ri sus?inute de intelectuali români de vârf, interesa?i, promova?i etc., istoria României este agresat?, pu?in câte pu?in, în mod continuu.

În anul 1997, procurorul general al României, Sorin Moisescu a promovat un recurs în anulare fa?? de unele hot?râri judec?tore?ti prin care au fost condamna?i, în anii ocupa?iei militare sovietice, unii demnitari români ai regimului antonescian. Condamn?rile au fost înso?ite de confiscarea total? a averilor acelor demnitari. Recursul în anulare putea conduce la restituirea averilor urma?ilor celor condamna?i, a c?ror soart? a fost ?i a?a de neinvidiat. S-a aflat imediat, pân? la Washington ?i doi membri ai Congresului S.U.A., de etnie evreiasc?, au protestat printr-o scrisoare deschis? trimis? pre?edintelui României, pe un ton autoritar ?i categoric, ar?tând c? Antonescu este un criminal care s-a aflat „pe partea gre?it? a istoriei". Interesant c? într-o ?ar? „democratic?", ca S.U.A., unde principiul separ?rii puterilor în stat este prev?zut de Constitu?ie, congresmenii americani s-au adresat pre?edintelui ??rii într-o problem? a Justi?iei. Recursul în anulare nu a mai fost promovat, averile confiscate nu s-au mai retrocedat, iar ini?iatorul a fost foarte repede eliberat din func?ie. Iat? deci c? politicienii, în cazul de fa?? influen?i congresmeni evrei ai S.U.A., sunt cei care stabilesc în locul istoricilor „partea" pe care trebuie pozi?ionate personalit??ile istorice, cine sunt „bad boys" ?i cine sunt „good boys". În ochii acestor lideri ai lumii, în istorie, binele ?i r?ul sunt desp?r?ite ?i între ele exist? un gard. Binele este totdeauna de partea celui mai puternic, iar r?ul de partea celui învins, sau mai slab. În aceste condi?ii misiunea istoricului care intr? pe acest teren este una foarte dificil?, când trebuie cercetate subiecte apar?inând problemelor atent controlate de puterea politic? ?i dup? ?apte-opt decenii. Chiar ?i conduc?torii României anilor 2002 ?i 2006 au dat indica?ii privitoare la felul în care trebuie abordat? personalitatea mare?alului Antonescu ?i epoca sa, sau a presupusului holocaust, de care unii evrei învinov??esc România. S-au d?râmat statui, s-a destituit capul armatei române sub motiva?ia c? a participat la o slujb? religioas? în care preo?ii s-au rugat ?i pentru Ion Antonescu (1999), s-au dat legi prin care se interzic discu?iile publice privitoare la contestarea de c?tre unii istorici a existen?ei holocaustului în România (2002 ?i 2006) etc. Libertatea de expresie se afl? pe un teren alunecos, este limitat?, iar reac?iile interna?ionale la orice abatere de la „adev?rul" stabilit de cei puternici sunt imediate. Conduc?torii politici ai unor state, inclusiv ai românilor, sunt presa?i s? recunoasc? vina colectiv? a promov?rii holocaustului în ??rile lor, ceea ce ar trebui stabilit numai de c?tre istorici. Mijloacele de a-i influen?a pe cei care scriu ?i public? lucr?ri de istorie sunt multiple. Puterea dore?te s? aud? doar ceea ce îi convine.

Din alt punct de vedere, consider?m c? istoricii români trebuie s? abordeze mai mult ?i f?r? ocoli?uri aceste teme delicate ?i controversate. Controversele sunt abordate mai mult la nivelul factorilor politici decât la cel al istoricilor. Istoricii str?ini, majoritatea evrei, abordeaz? mult tematica holocaustului, peste tot în lume, ca ?i alte momente ?i fenomene istorice din perioada celui de al doilea r?zboi mondial legate de aceast? tematic?. Cercet?rile acestora se bucur? de o finan?are extraordinar?, practic imposibil de egalat. Aceast? finan?are extrem de puternic?, venit? mai ales din partea unor institu?ii ale comunit??ilor evreie?ti, este ea îns??i o form? de influen?are a rezultatelor cercet?rii în direc?ia dorit? de finan?atori.

Ne-am referit la problema presiunii politicului asupra cercet?torului, a ascunderii adev?rurilor ?i a persecu?iilor împotriva celor care cerceteaz? dreptatea învin?ilor în conflictele interna?ionale, cu convingerea c? istoricii sunt cei care trebuie nu numai s? scrie adev?rul, dar ?i s? militeze pentru a ie?i de sub presiunea factorilor politici. Unul dintre autorii acestor rânduri a fost nevoit s?-?i apere în justi?ie afirma?iile dintr-un studiu dedicat rela?iilor româno-evreie?ti, plângerea penal? fiind formulat? de Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington ?i de Federa?ia Comunit??ilor Evreie?ti din România. Cu toate acestea, am scris prezenta lucrare cu dorin?a de a fi cât mai obiectiv ?i de a nu ocoli evenimente ?i fenomene controversate.

Consider?m c? nu este bine ca cercet?torii români s? nu scrie despre momentele controversate din propria lor istorie, astfel ca istoriografia problemei s? cuprind? doar realiz?ri str?ine, sau ale unor minoritari, multe incomplete, neabordând documentele din arhivele române?ti, politizând excesiv ?i ocolind argumentele române?ti în numeroasele dispute ale istoricilor, „arbitrate" de la Washington ?i de la Tel Aviv.
----------------------------------------------------------------------
[1] http://www.dailymotion.com/video/xmcxe3_tesu-solomovici-maresalul-ion-antonescu-o-biografie_news footer