header
ISSN, ISSN-L 2247- 4374

Editorial

„Uite cine vorbe?te!”
Ion Maldarescu Editorial
„Uite cine vorbe?te!”
Pe fondul multiplelor ?i permanentelor scandaluri din primul (sper?m ?i unicul) mandat al navetistului excursionist pe meridianele planetei - pe banii contribuabilului român - ?i al debutului „campaniei dispera?ilor", cum a

Parteneri

revista agero
Revista Clipa - Dinu Sararu
Grand Hotel Sofianu

uzpr

Editura Fortuna
Muzeul de arta - Craiova
Natiunea
Ziaristii online
Uniunea artistilor plastici - Valcea
clipa
SC Diana SRL
Forumul cultural educational
Serviciile speciale - instrument al expansiunii imperiului Rus ?i U.R.S.S.
Col. (r) Alexandru Ganenco   
Miercuri, 10 Octombrie 2018 22:22

CiteƟte mai mult...Imperiile în toate timpurile au dus o geopolitic? expansionist?, îndreptat? spre alte teritorii ?i forma?ii statale limitrofe. Imperiul ?arist (format dup? Petru cel Mare în sec. XVII-XVIII), cum precizeaz? Nicolae Iorga, a fost un imperiu de substi?ie sau imita?ie fa?? de prototipul lor european - Imperiul Roman ?i cel Bizantin. Numai c? el având experien?a lui Ginghis Han a acaparat ?i subjugat zeci de popoare. Multe din care ?i aveau statalitate un teritoriu pe care d?inuiai de secole. Cum t?tarii Crimeiei, uzbecii, cazahii ?i popoarele altaice. De fapt, a fost un imperiu colonial cu cea mai numeroas? colec?ie de na?iuni subjugate cuprinzând spre sfâr?itul secolului XIX continentul euro-asiatic (aproape 20 mln km2). Neoimperiul sovietic bazat pe ideologia lui Marx, Lenin, Stalin, Tro?kii, a devenit cel mai agresiv ?i sângeros. În numele comunismului au fost s?vâr?ite crime apocaliptice. Dup? datele istoricilor ru?i ?i cercet?torilor apuseni Stalin ?i acoli?ii lui au omorât zeci de milioane (unii estimeaz? la 100 de milioane) de „du?mani" ai U.R.S.S. Au fost suprimate biserica ortodox? ?i cea musulman?. A ap?rut o nou? pseudo-religie ideologia marxist-leninist?. Enun?urile susnumite confirm? activitatea antiuman? a ideologiei comuniste.

Pentru politica extern? a Rusiei au fost antrenate dou? institu?ii ale Statului â serviciul diplomatic ?i poli?ia politic?. Pe timpul lui Petru I ?i urma?ilor lui Preobrajenski Prikaz (Conduc?torii Goli?ân, Matveev, Tolstoi, Hilcov). La doar câteva luni de la întronare Nicolai I a creat serviciul s?u secret a?a-numita Sec?ia a Treia a cancelariei imperiale în frunte cu contele A. Benkendorf. Dup? pierderea r?zboiului din Crimeea, ?arismul (Alexandru II) ?i-a constituit Departamentul Poli?iei de Stat ?i general Kvartirmeistvo (Serviciul militar de informa?ie) care trimitea în ??rile Europei agen?ii militari (de regul?, ace?tia erau ofi?eri ai Statului Major instrui?i pentru spionare ?i în acest sens obliga?i s?-?i constituie filiere de informatori). Pe timpul împ?ratului Alexandru III poli?ia politic? se numea Ohranka care era „legea legilor". Pân? la urm?, nici poli?ia secret?, nici serviciul de informare a Statului Major n-a ap?rat ?arismul. Nicolae II a fost detronat de cade?ii lui Kerenskii, iar mai târziu puterea, cu ajutorul serviciilor secrete germane, au preluat-o bol?evicii lui Lenin, Tro?kii. Ace?tia au p?strat cu sfin?enie tradi?ia ruseasc? secular?. Fiecare conduc?tor a U.R.S.S. ?i-a creat propriul serviciu special, poli?ia politic?.

Lenin ?i Dzerjinskii au numit noua organiza?ie C.E.K.A. (????????????? ???????????? ???????? - Comisia Extraordinar? pentru combaterea contrarevolu?iei, sabotajului ?i a specula?iei). Prin decretul semnat de Lenin acest monstru a primit puteri nelimitate (arest?ri, omucideri f?r? judecat? etc.). De la început CEKA avea câteva zeci de angaja?i, spre 1940 erau peste 250 de mii. De remarcat c? Cominternul format de sovietici era o filial? docil? a C.E.K.A., mai apoi a. (??????????????? ???????????? ?????????? ?.?.?.?. ?.?.?.?.?. sau Direc?ia politic? de Stat). Stalin, în 1934, a arestat întreaga conducere a GPU pentru a ?terge urmele crimelor comise de bol?evici din ordinele lui Lenin ?i ale lui. Apoi a format un nou serviciu - N.K.V.D. (???????? ??????????? ?????????? ??? - Comisariatul poporului pentru afacerile interne). De remarcat c? a lansat aceast? structur? într-o iepurare, genocid sângeros, în urma c?reia au pierit dup? diferite date (Hru?ciov, Volkogonov) de la 7 pân? la 9 milioane de oameni. N. Hru?ciov a rebotizat poli?ia politic? a U.R.S.S. în K.G.B. (???????? ???????????????? ????????????? (???), - Comitetul securit??ii de Stat) ?i a declarat c? „noua" institu?ie nu are nimic comun cu crimele lui Stalin.

În anul 1642 ?arul Mihail Romanov l-a trimis în cercetare la Ia?i pe Afanasii Ordân Na?ciochin, unde cu daruri ?i pocloane ?i-a câ?tigat încrederea domnitorului N. Lupu ?i a boierilor moldoveni. Timp mai mult de un an în suita voievodului a cules informa?ii despre situa?ia militar? ?i planurile Por?ii Otomane, a Poloniei. ?i-a constituit o vast? filier? de informatori (agen?i) din Moldova, Valahia, Stambul, Podolia ?.a. Acest Ordân Na?cichin cuno?tea limbile turc?, polon?, slavona veche. El a stabilit contacte cu episcopii români, greci, monahii pelerini ?i cu mul?i boieri negustori care plecau în Stambul, Var?ovia, Valahia, Serbia. Ace?tia îi furnizau informa?ii despre planurile militare ce vizau Rusia ?arist?, care a suferit un atac devastator al polonezilor nu demult (1606-1612). Ei ocupaser? ?i Moscova. Mai târziu acest iscusit spion a fost trimis ?i în ??rile Baltice pentru a estima for?a militar? a Suediei ce domina Baltica.

În anii '60 Afanasii Nasetocin a devenit sfetnicul ?arului ?i primul conduc?tor a Posolskii prikaz (Departamentul ce se ocupa cu politica extern? a Rusiei). Cu venirea ?arului Petru la cârma Rusiei lucrurile s-au schimbat radical. ?ara a devenit un actor de vaz? în câmpul de lupt? al Europei. Du?manii ei erau la nordul Suediei ?i la sudul Imperiului Otoman. ?arul care abia î?i înfiripa armata regulat? ?i o flot? avea nevoie de un r?gaz ?i, desigur, de informa?ie despre preg?tirile militare a Suediei ?i Turciei.

În 1702 ambasador al Rusiei la Poarta Otoman? a fost numit Petru Tolstoi. El a primit de la ?ar instruc?iuni de a afla starea politic? ?i militar? a turcilor, posibila preg?tire pentru un r?zboi cu Rusia. Ce armat? ?i flot? în Marea Neagr? are otomanii, care este armamentul lor, artileria, cavaleria, cam câte for?e pasibile pentru un r?zboi pot mobiliza pa?alele sultanului. Un rol deosebit în misiunea de spionaj politic în Balcani ?i în Imperiul otoman l-a jucat ambasadorul Rusiei la Stambul Petru Tolstoi (1700-1712). Petru I l-a instruit personal ?i i-a cerut s?-?i fac? o filier? de informa?ie din cercul sultanului, domnitorii principatelor ?i popoarele vasale ale turcilor. Numitul Tolstoi, având sume considerabile, bl?nuri de samur, nevestuic?, pietre scumpe a mituit pa?ale, dreg?tori de la curte ?i, de asemenea, pe bei-zadelele din teritoriile vasale printre care fiii domnitorilor ??rilor romane Brâncoveanu ?i Cantemir, prin care a f?cut cuno?tin?? cu demnitarii Valahiei ?i Moldovei.
De remarcat c? în misiunea lui un ajutor consistent (considerabil) l-au avut ierarhii ?i enoria?ii bisericilor ortodoxe a Greciei, Ierusalimului, Bulgariei, Serbiei, ??rilor Române?ti, dat fiind c? situa?ia geopolitic? impunea unirea eforturilor popoarelor ortodoxe împotriva ofensivei turce?ti musulmane. Un pilon important în misiunea lui Tolstoi a fost patriarhul Ierusalimului, Dosoftei. El a mobilizat mul?i monahi ?i preo?i din Turcia, Grecia pentru a culege informa?ie militar? pentru ru?i.

Dup? misiunile de succes ale lui Ordân-Nasciochin, ?arul Alexei Romanov, în 1654, a instituit a?a-numitul „Pricaz tainâh del" - un departament de cercetare în care erau antrena?i diploma?i, militari, negustori, monahi-pelerini. Dar numai în timpul lui Petru cel Mare spionajul devine un instrument al politicii expansive. În statutul militar cercetarea ?i culegerea informa?iei cap?t? legalitate. S-a format un a?a-numit „General – kvartimeiskaia slujba", ce se supune ?arului. În coresponden?a sa a introdus cifrarea. În acest organ al ?arului lucrau mae?trii spionajului ca A. Matveev, P. Tolstoi, A. Hîlcov ?i str?inii care jurau credin?? Patriei. Ca exemplu pot servi grecii D, Castrioti, Panait, românii fra?ii David ?i Tudor Corbea, Danil? Apostol, Bour, D. Cantemir (pe când era la Stambul, marele c?rturar ?i diplomat Nicolae Milescu-Sp?taru). Oamenii ace?tia de o inteligen?? deosebit?, cunosc?tori a câtorva limbi (greaca, turca, slava, sârba ?i, desigur, româna) aveau posibilitatea de a c?l?tori ?i a cerceta tot arealul Europei de R?s?rit, Balcanii, Polonia ?.a. David Corbea, dup? cum afirma istoricul A. Moraru (Labirintul Documentelor Secrete, pag. 162-165), boier de la curtea lui Constantin Brâncoveanu a îndeplinit misiuni importante pentru ?ara Româneasc? ?i pentru Rusia fiind oficial angajat de Petru I. A avut misiuni diplomatice informative în Polonia, Transilvania de unde a adus ?arului date despre inten?iile voievodului Transilvaniei Racoti al II-lea de a se alia cu Rusia împotriva Turciei. Scopul misiunii a fost realizat. La Var?ovia Racoti ?i D. Corbea, ca reprezentant plenipoten?iar al lui Petru I au semnat un tratat de alian?? militar? ?i prietenie.

Un agent de for?? al serviciului secret rus (General - Kvartirmeistvo) a fost comerciantul Manuc Bei (numele s?u armenesc fiind cel de Emanuel Mârzaian) (1769-1817). Negustor de succes în Stambul, avea trecere la curtea vizirului ?i a sultanului ca furnizor de nestemate pe care le primea („cump?ra") de la ru?i. În schimb culegea informa?ie despre politica turcilor, for?ele militare care i-au servit lui Kutuzov în r?zboiul de la începutul sex. XIX (1806-1812). Ca agent al politicii imperiului Rus, împreun? cu D. Moruzi, a participat la negocierile din 1812 pentru încheierea Tratatului de la Bucure?ti dintre imperiul Rus ?i cel Otoman, desf??urat în hanul lui din capitala României. El a fost intermediarul mituirii oficialilor turci pentru cedarea Basarabiei c?tre ru?i. Dup? aceast? „reu?it?" a plecat în Sibiu ?i Viena unde, în 1815, a fost primit de împ?ratul Alexandru I. Pentru servicii aduse Rusiei a fost r?spl?tit cu d?rnicie, a primit de la ru?i câteva sute de mii de ruble-aur, mo?ii întinse în Basarabia (Hânce?ti, unde ?i ast?zi stau edificiile palatului lui), a defri?at de stejari seculari codrii Tigheciului pe care i-a vândut cu bani grei în Austria. A avut un sfâr?it tragic. În 1817, dup? o cafea preparat? de un buc?tar turc, a murit.

La începutul secolului XX contradic?iile imperiilor au c?p?tat agresivitate sporit?. Imperiul Rus ce avea influen?? asupra slavilor balcanici - Serbia, Bulgaria, Muntenegru avea nevoie de informa?ii despre planurile Imperiului Austro-Maghiar (Ungar). Un succes în aceast? perioad? a fost racolarea ofi?erului cartierului-general din Viena Alfred Riedl, cunosc?tor al limbii ruse (în 1900 a urmat stagierea în ?coala militar? din Kazani). Dup? cum afirma edi?ia „?????? ??????? ?????????? ??????? ????????" („Eseuri despre istoria serviciului de informa?ie militar? a Rusiei") - (Moscova, 1996, v. 2, p. 215-218) peste câtva timp a fost contactat de colonelul I. Batiu?in, care i-a propus contra unei sume ce era de zece ori mai mare decât salariul anual al proasp?tului c?pitan... s? colaboreze cu serviciul secret militar al ru?ilor. Riedl a fost de acord. A urmat zece ani de colaborare în care colonelul a furnizat ru?ilor planurile secrete de mobilizare a armatei, num?rul efectiv al osta?ilor, armamentul ?i echipamentul lor, planurile de atacare a Rusiei, Serbiei, Muntenegrului ?.a. Dar neglijen?a sa ?i a ru?ilor l-a adus la sinucidere. Pe numele unui oarecare Nicetas au fost trimise 7 mii de coroane. Cei care lustrau coresponden?a au deschis-o. Finalul este melodramatic. A. Riedl a fost prins când a ridicat banii ?i, probabil, fiind constrâns, s-a sinucis în cabinetul lui. Cartierul general vienez a mu?amalizat cazul, rufele se sp?lau în familie.

Odat? cu venirea la putere absolut? a lui Stalin s-a procedat la formarea unui nou instrument de spionaj ?i influen?? extern? (I.N.O. al G.P.U.) controlat personal de el. Conduc?torii acestui departament Mihail Abramovici Trilisser (n?scut în Elve?ia), Artur Artuzov, Abrani Slu?ki, prin Comintern controlat de I.N.O. aveau sarcina s? creeze „armate subterane" în fiecare ?ar? capitalist?. De obicei, acestea erau comuni?ti-revolu?ionari locali sau cei trimi?i de I.N.O. în misiune de spionaj. Dup? e?ecul „revolu?iei" ?i r?zboiului civil din Spania, ofi?erii sovietici au racolat sute de agen?i din rândurile „Brig?zilor Ro?ii Interna?ionale" care, mai târziu, au fost plasa?i în fruntea partidelor comuniste din Europa. Dup? biruin?a U.R.S.S. asupra lui Hitler toate serviciile de spionaj a Bulgariei, Cehoslovaciei, Germaniei, Poloniei, României, Ungariei erau formate din fo?ti ofi?eri ?i agen?i ai I.N.O.. A?a s-a derulat expansiunea imperiului sovietic cu suportul serviciilor secrete, diploma?ilor acoperi?i ?i a Cominternului format expres pentru revolu?ie.

Ilegali în perioade interbelice în România dup? Mitrohin au fost peste 200 de persoane printre care Pantiu?a Bondarenko, Todres Cruteanschii (alias Carin Tudor), Pavel Tcacenco ?.a.

Un spion sovietic, ilegal trimis de I.N.O. (??????????? ?????) al temutului serviciu secret C.E.K.A., condus de Dzerjinskii. În 1922-1924, ca rezident a lucrat în România, Austria, Bulgaria cu nume de cod Alexandru Koritnîi. A îndeplinit cu succes misiunea de a forma filiere de agentur? în România ?i instalarea conducerii partidului comunist din România.
Mai târziu a plecat rezident în China. Dup? câteva opera?iuni în SUA ?i în Fran?a, unde a structurat rezidentura O.G.P.U. (fosta C.E.K.A.) a fost numit ?eful Departamentului 1 al Serviciului de Informa?ii Externe O.G.P.U., care opera în SUA ?i Europa. Dup? 1935 a lucrat în grupul de spionaj ?i agent sovietic din China ?i Japonia. Conduc?torul filierei de spionaj „Ramsau" din Japonia a fost vestitul spion sovietic, Rihard Sorge. Cel care l-a informat pe Stalin c? Germania va ataca U.R.S.S. la 22 iunie 1941 (planul „Barabrosa").

Imperiul Rus ?i succesoarea sa U.R.S.S. prin for?a lor politico-militar? ?i cu poten?ia de penetrare a serviciilor de acapararea a ??rilor limitrofe (Polonia, România, Finlanda, ??rile Baltice, a Europei de Est ?.a.). Dac? ?arismul culegea informa?ia cu „m?nu?i" albe, apoi sovieticii au impus noi reguli, ca de exemplu exportul revolu?iilor (China, Ungaria, Germania ?.a.)teroarea ro?ie, îndreptat? împotriva oponen?ilor politici (L. Tro?lii, Raik) agen?i sovietici detectori.
Istoria civiliza?iei demonstreaz? c? b?t?lia surd? a serviciilor secrete, dus? pentru asigurarea politicilor imperiilor a adus schimb?ri spectaculoase în Europa ?i în lumea întreag?.

Not?: Textul face parte din comunicarea prezentat? în cadrul Sesiunii de comunic?ri ?i dezbateri ?tiin?ifice „2017 - 140 de ani de la R?zboiul de Independen??, 100 de ani de la b?t?liile de la M?r??ti, M?r??e?ti ?i Oituz, 75 de ani de la confruntarea de la Cotul Donului - Stalingrad", organizat? sub egida Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România, în zilele de 8-9 septembrie 2016, de Filiala Maia-Catargi a Asocia?iei Cavalerilor de Clio ?i Asocia?ia ART-EMIS.

Bibliografie selectiv?:
1. Boldur, Alexandru: Basarabia ?i rela?iunile româno-ruse. Chestiunea Basarabiei ?i dreptul interna?ional. Bucure?ti, 1927.
2. Buzatu, George, Istorie interzis?. Editura Curierul doljean, Craiova, 1990.
3. Cojocaru, George, Cominternul ?i originile moldovenismului. Studii ?i documente. Editura Civitas. Chi?in?u, 2000.
4. Colesnic, Iurie, Basarabia necunoscut?. Editura Universitas, vol. 17, editura Leuseum (vol. 2-7) 1993-2010.
5. ?????? ??????? ?????????? ??????? ????????. ?.?. ????????. «????????????? ?????????», ??????, 1996, ??? I-II. (Eseuri din Istoria Serviciului de informa?ie extern? a Rusiei).

 
Leadershipul american in vacan???
Corneliu Vlad   
Miercuri, 10 Octombrie 2018 22:09

CiteƟte mai mult...Oricâte surprize ?i perplexit??i ar produce, pre?edintele Trump r?mâne, deocamdat?, f?r? rival la orizont, omul zilei nr. 1 al Americii (?i al lumii). Admirat f?r? rezerve sau mitraliat cu critici ?i invective, lumea îl aprob?, îl în?elege sau m?car îl accept? (sperând altceva de la viitoare alegeri) ori, dimpotriv?, se indigneaz?, vitupereaz? ?i l-ar destitui urgent. Dar ?i sus?in?torii înfoca?i, ?i contestatarii înver?una?i nu port s? nu-i recunoasc?, f?r? rest, un merit: a dezl?n?uit o mi?care de idei la scar? public? rar întâlnit? într-o societate precum cea american?, prin excelen?? pragmatic? ?i pentru care „Time is money". În America momentului, când vine vorba de Donald Trump, fiecare cet??ean are idei, de la imigrantul ultim venit ?i pân? la redutabilii universitari cu autoritate în?l?at? pe diplom?, titluri ?i bibiliografii impun?toare.

Dou? asemenea somit??i, Ivo H. Daalder, senior fellow la Brookings Institution, fost student sau profesor la Universit??ile Kent, Oxford, Georgetown, Massachusetts, Maryland ?i James M. Lindsay, vicepre?edinte ?i director de studii la Comitetul pentru Rela?ii Externe (faimosul C.F.R.), fost student sau profesor la Universit??ile Iowa, Michigan, Yale, Harvard, lanseaz? în prestigioas? publica?ie „Foreign Policy" o idee temerar?: renun?area temporar? la leadershipul mondial al S.U.A. (adic? pe timpul mandatului/mandatelor pre?edintelui în exerci?iu) ?i preluarea covarsitoarelor „prerogative" planetare de c?tre un fel de Directorat, care s-ar putea numi, dup? cum sugereaz? titlul articolului celor doi, Comitetul pentru Salvarea Ordinii Mondiale. Istoria ar urm? s? a?eze acest construct insolit în seria glorioas? început? de Comitetul Salv?rii Public? al Revolu?iei Franceze ?i continuat în timp de Comitetele Salv?rii Na?ionale ie?ite din loviturile de stat africane din ultimele decenii ale secolului al XX-lea ?i ... Frontul Salv?rii Na?ionale din România 1989.

Responsabilitatea problemelor lumii s-ar a?eza pe umerii unui m?nunchi de state ad hoc adunate: Fran?a, Germania, Italia, Marea Britanie, U.E. (grupare de state), Australia, Japonia, Coreea de Sud, Canada. Nou? state din patru continente, un nou G-9, ad-interim, la cârma lumii, care „s? salveze ordinea mondial? liberal?". Cu condi?ia, îns?, c? atunci când Donald Trump va p?r?si Cas? Alb?, Statele Unite s?-?i reintre în drepturi ca lider mondial de necontestat al lumii. Inoportune ar fi, în selectul conclav, state precum Rusia, China, India, Brazilia, Iranul, c?ci ele „ar complic? eforturile de a crea o baza comun?" pentru gestionarea comer?ului, terorismului, ?i a atâtor alte probleme. C?ci f?r? un asemenea G-9, Rusia ?i China abia ar a?tepta s? preia conducerea lumii - avertizeaz? cei doi universitari americani. Iar lumea, asigura cei doi, s-ar descurca o vreme ?i f?r? S.U.A., China ?i Rusia. Selectiona?ii pentru G-9 au un P.I.B. însumat care e o treime din cel global ?i cam tot atâta la import-export. E drept c? în ce prive?te capacit??ile de ap?rare nu stau prea str?lucit, sunt în pozi?ie subaltern?, ca secund al S.U.A. Dar la cheltuieli militare, dep??esc împreun? ?i China, ?i Rusia.

Alt? problema, dup? cei doi: e greu de imaginat un cadru institu?ional pentru „nou? entit??i politice diferite, care reprezint? 28 de na?iuni", datorit? U.E., „G-9 trebuie s? se preg?teasc? pentru asemenea riscuri" . aten?ioneaz?, prev?z?tori, autorii americani. Deviza celor nou? ar putea fi spusele memorabile ale cancelarului Merkel: „Noi, europenii, trebuie s? ne lu?m cu adev?rat soarta în propriile noastre mâini". A?a îi îndemna, în secolul al XIX-lea, ?i Marx-Engels pe „proletarii din toate ??rile".

Oricum, ca membru al U.E., ?i România s-ar prenum?r? printre liderii mondiali!

 
Col. (r) Marin Neacsu   
Miercuri, 10 Octombrie 2018 21:53

CiteƟte mai mult...În armat? era o vorb?, c? tactica este o curv? care zâmbe?te tuturor, dar se culc? numai cu ?efii. Cam a?a este ?i politica, sau cei care o practic? ?i câ?tig? bani de pe urma ei; se întind(e) cu to?i, dar de câ?tigat câ?tig? doar cei de la putere. Iar când se întinde, politica asta, se întinde prin toate cotloanele, azi e acolo, mâine dincolo, c? nici nu ?tii unde s? o g?se?ti sau dac? mai e acolo unde a spus c? merge. Bun?oar?, uite, politica P.S.D. Pân? acum dou? zile ai fi jurat c? P.S.D.-ul se întinde doar române?te, tradi?ional, numai în familie, c? în vecii vecilor nu se vor pidosnici ?i nu vor accepta rela?iile inverse ?i c? ei, cre?tini ortodoc?i din pa?opt, cu sufletul la Dumnez?u ?i privirea la tabl?u, vor ap?ra familia tradi?ional? pân? în pânzele albe. Nu trecur? bine pa?opt d? ore ?i gata, clocir? un proiect de lege la 180 de grade de ai zice c? nici usturoi nu au mâncat, nici gura nu le miroase. Nici nu a prezentat B.E.C.-ul bine rezultatul referendumului, nici nu s-a pronun?at C.C.R. pe rezultatul referendumului, c? hop ?i proiectul. Domne, din cei mai înver?una?i tradi?ionali?ti au devenit cei mai aprigi ioropeni, fiind gata s? î?i deschid? toat? u?ile ?i intr?rile partenerilor... sociali.

S-a mai v?zut o a?a de rapid? schimbare de politic? pân? acum în istoria omenirii ? Acum dou? zile, pesedi?tii sus?ineau c? trebuie s? respect?m tradi?ia ?i s? vot?m pentru familia format? din femeie ?i b?rbat. E adev?rat, campania a sem?nat cu ultimele meciuri ale Simonei Halep, adic? a?a cu dureri de ?ale, iar meciul a fost pierdut prin neprezentare. Ai fi zis c? a fost cotat la casele de pariuri ?i nimic altceva. Acum nici nu se r?ci bine mortu' ?i hopa, deputatul P.S.D. Florin Manole s?ri iute s? pun? primul pumn de ??rân? pe sicriul familiei tradi?ionale ?i propuse - nu de capul lui c? doar nu e prost -, un proiect de lege pentru legalizarea leg?turilor pidosnice dintre elemente de acela?i sex. De ce ? Oficial pentru c? C.E.D.O. a spus de mai multe ori, c? „acolo unde statele decid c?s?toria între b?rbat ?i femeie, cum este ?i-n Constitu?ia României, atunci, e nevoie ca ele s? ofere o form? de protec?ie juridic? alternativ? pentru cuplurile care nu sunt acoperite de institu?ia c?s?toriei, cum sunt cuplurile între persoane de acela?i sex".

Foarte ciudat, pân? sâmb?t? pesedi?tii nu auziser? de aceste recomand?ri ale C.E.D.O., le-au descoperit s?racii exact duminic? noaptea, ca ho?ii, dup? ora 21.00 ?i închiderea urnelor. Cum s-au închis urnele, cum le-au c?zut recomand?rile în cap. Neoficial, domnul Manole f?cu propunerea, ca nu cumva s? vin? alt partid cu proiectul ?i s? le ia cirea?a, s? o pun? pe tortul celor din U.E., care stau cu pistolul la tâmpla P.S.D. Acuma o s? poat? ?i doamna Viorica s? strecoare printre r?spunsurile la cele 18 întreb?ri ?i un alt r?spuns, al 19-lea la o întrebare nepus?, dar care va ridica - zic ei - nota. A?a crede Livache c? va drege busuiocul ?i rupe gura târgului. Mare curv?... politica asta !

La loc comanda Todira?

Tot o astfel de politic? se pare c? face ?i cel mai tehnocrat ministru al doamnei Viorica, e vorba de Tudorel Toader. Ieri, înainte de audierea doamnei Adina Florea în C.S.M., Todira? se l?uda în gura mare c? indiferent ce vor decide procurorii din C.S.M., el va înainta propunerea cu doamna Florea domnului Iohannis. Chiar voiam s? îl felicit pentru consecven??, gândind c? dac? a spus a?a, a?a va face, c? e jurist, nu gurist. Ete canci, c? a devenit ?i el un gurist de partid.

Pe 13 septembrie, data de 13 septembrie, Todira? anun?a cu gura pân? unde îi permit urechile: „A?tept momentul când doamna procuror va fi audiat?, voi fi prezent, voi a?tepta s? dea avizul cel mai adecvat. Personal, cred cu toat? convingerea c? avizul va fi unul negativ, dar eu imediat ce-l primesc, trimit la pre?edinte candidatura doamnei procuror". Bun a?a mi-am zis, b?iatul ?sta are antigel în instala?ie. Dar ieri, dup? primirea verdictului, Tudorel o d?du cotit?: „A?tept s? v?d considerentele avizului pentru c? avizul este consultativ, iar considerentele vin s? adc? argumente decidentului. Vedem considerentele ?i vedem ce vom face mai departe. A?tept?m considerentele. În momentul acela v? comunic?m". Aoleo, p?i ce facem - vorba lui Giani din „Las Fierbin?i"-, o d?dur?m pe blat frate? P?i nu ziceai matale c? imediat ce îl prime?ti pac la pre?edinte ? Todira?, te-ai prostit sau te-a speriat Dragnea c? te d? afar? din clas?? Nu e bine Tudorele, nu e bine de loc!

F?r? îndoial?, po?i pune baz? pe politicienii no?tri exact cât pe o giruet?. ?i îmi spunea mie tata mare, „M?rinic? tat?, când intri într-o adunare cu oameni mul?i, chiar dac? sunt numai b?rba?i, indiferent de vârst?, tu s? spui s?rut mâna ! C? nu se ?tie care din ei e curv?."
S?rut mâna P.S.D.!

-----------------------------------
https://www.dcnews.ro/parteneriat-civil-cand-va-fi-adoptata-legea-florin-manole-initiator-explicatiile-momentului_617239.html
https://www.mediafax.ro/politic/toader-nu-trimite-propunerea-sa-pentru-sefia-dna-la-iohannis-pana-nu-vede-avizul-negativ-de-la-csm-vedem-ce-vom-face-video-17549444

 
Haz de necaz
  
Miercuri, 10 Octombrie 2018 21:37

CiteƟte mai mult...Într-o cronic? anterioar?, am ar?tat ce rol joac? efectul comic într-un film de ac?iune. Dar dac? aceste genuri de filme, în special americane, au o latur? de artificialitate, fiind construite cu rigoare tehnic?, dup? ?abloane hollywoodiene, o marc? de ambalaj inconfundabil, filmele ruse?ti sunt la extrema cealalt?. Evident, via?a noastr? este populat? la tot pasul de filmul american, iar când vedem un film rusesc ni se pare c? vine de pe alt? planet?. ?i a?a ?i este. Într-o carte întreag?, „I'm sorry, America" (2009), am f?cut aceast? paralel? ?i am ar?tat ce mi se pare a face diferen?a. Uluitor în filmele ruse?ti este via?a. Din filmele americane, nu prea po?i cunoa?te via?a americanilor, fiindc? ele construiesc o multi-realitate inventat?, dar din filmele ruse?ti po?i cunoa?te Rusia, via?a ru?ilor, personajele sunt rupte din realitate.

Filmul este o art? bazat? pe un mijloc de expresie care înregistreaz? via?a, iar ru?ii ?tiu s? fac? cel mai bine acest lucru. ?coala lor de film este o lec?ie de adev?r ?i autenticitate. Au calitatea de a fi o expresie fidel? a vie?ii. Mai ales în comedii. ?i un alt exemplu de aplicare a efectului de distan?are este filmul „Vnuk Gagarina" (Nepotul lui Gagarin - 2007), în regia lui Andrey Pannin ?i Tamara Vladimirtseva. Este povestea unui pictor pe nume Feodor (Gennady Nazarov), trecut de prima tinere?e, pe care succesul profesional l-a cam ocolit ?i care afl? cu surprindere c? are un frate mai mic, Gendos (Done Lema, actor n?scut în Angola), care a crescut într-un orfelinat. Dar Gena, cum îi spune el fratelui proasp?t reg?sit, este un pu?ti obraznic, care a înv??at la orfelinat legile str?zii ?i o gr?mad? de obiceiuri proaste. În plus, insist? cu înc?p??ânare c? ar fi nepotul cosmonautului Gagarin. Dar partea cea mai complicat?, inexplicabil?, vine de la faptul c? Gena este negru. Cum poate nepotul lui Gagarin s? fie un negru? Cel mai revoltat este Tolyan (Andrey Pannin), prietenul lui Feodor, dar care pân? la urm? se dovede?te un fel de bodyguard al lui Gena, când acesta începe s? intre în tot felul de încurc?turi.

Tot necazul li se trage de la faptul c? Gena se îndr?goste?te de fata unui potentat, unui mafiot rus, care nu vrea ca acest „urât" sa aib? de-a face cu fata lui. Dar fata e de alt? p?rere, ei îi place de „nepotul lui Gagarin" ?i nu-l ocole?te, ba caut? prilejuri s?-l vad?. Gena are multe talente ascunse, o înva?? ?i pe ea câteva. Ei se simt bine împreun?, dar tat?l ei consider? c? e o jignire aceast? rela?ie ?i pune pe urmele nepotului b?t?u?i. Dar nepotul era ap?rat de Tolyan, îns? nu mai poate face fa?? când num?rul b?t?u?ilor, de la un conflict la altul, cre?te. B?t?ile între tabere sunt tot mai dese ?i inegale. Feodor îi spune lui Gena s? înceteze cu aceast? rela?ie nepotrivit?, dar el nu în?elege de ce? Ce r?u face?

Într-una din zile, tat?l fetei îl prinde pe gena la el la castel ?i credem c?-l omoar?, dar el face un altfel de gest, îi d? lui Gena un teanc de bani ?i-i spune s? nu-l mai prind? pe aici, s? dispar?. Atunci apare fata, taic?-s?u o informeaz? c? totul s-a terminat, c? tocmai a încheiat afacerea, l-a cump?rat pe negru ?i-i spune s?-?i ia la revedere de la el, c? e ultima oar? când îl mai vede, dar Gena arunc? banii, bancnotele, de la etaj, care plutesc peste tot locul ?i spune ca un fante f?r? sim?ul ridicolului: „Iubirea mea nu poate fi cump?rat? cu bani".

De aici se declan?eaz? alte urm?riri, alte b?t?i, care culmineaz? cu focul pe care b?t?u?ii îl dau casei unde locuie?te Gena, adic? atelierului lui Feodor, c?ruia îi ard toate tablourile. O adev?rat? nenorocire. Vor r?mâne muritori de foame. Nu mai exist? decât o solu?ie, ca Gena s? fie dus din nou de acolo de unde a venit. ?i a?a se termin? filmul, cum pictorul îl conduce pe nepotul lui Gagarin la tren. Sigur, ne imagin?m c? Gena coboar? la prima sta?ie ?i revine? Poate c? aici avem o parabol? a Rusiei actuale, care nici ea nu este ocolit? de invazia imigran?ilor. Poate face fa?? Rusia valului de „colora?i" care îi ocup? teritoriile? Putem face haz de necaz?

O lec?ie ?i mai fidel? a acestui mod de a povesti, este filmul „Cinci mirese" (2011), în regia lui Karen Oganesyan, în care ac?unea se petrece dup? terminarea celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, când satele ruse?ti erau pustii de b?rba?i. Toate fetele a?teapt? s? vin? b?rba?ii de la r?zboi ?i când apare un pilot, se întâmpl? numai încurc?turi, ajunge s? aib? 5 mirese. Iar cînd o femeie dintr-un sat na?te, nimeni nu ?tie cu cine a f?cut copilul, dar sfatul în?elep?ilor (babelor) din sat deduce dup? p?rul ro?cat al pruncului, c? tat?l este mo?ul din sat, singurul b?rbat r?mas acas?, c?ci ceilal?i au plecat pe front ?i nu s-au mai întors.

La tot pasul se face haz de necaz. O tragedie este privit? ca o comedie, dup? formula lui Marx care a spus c? „omenirea se desparte de trecutul ei râzând". „Cinci mirese" este o aplicare a acestei idei, o comedie foarte spumoas?, o saraband? de gaguri, un fel de iure? ca în „P?cal?" al lui Geo Saizescu. Lumea este asem?n?toare. E vorba doar de un film rusesc, care ne aminte?te de specificul acestei ?coli, care este via?a. Pe cât de artificifiale ne apar filmele hollywoodiene sau de pe alte meleaguri, c?ci to?i îi imit? pe cinea?tii americani, chiar ?i ru?ii, pe atât de vitale, de pline de autentic sunt filmele ruse?ti care nu-?i tr?deaz? tradi?ia. Nimeni nu ?tie mai bine decât ru?ii s? fac? haz de necaz.

Coresponden?? de la New York

 
Redactia ART-EMIS   
Duminică, 07 Octombrie 2018 18:38

CiteƟte mai mult...Pe paginile virtuale ale Facebook-ului circul? un text care trebuie s? dea de gândit oric?rui cet??ean al acestei ??ri ?i pe care vi-l supunem aten?iei[1]. F?r? putin?? de t?gad?, zilele de 6 ?i 7 octombrie ale anului 2018 au oferit ?ansa de exprimare liber? asupra tradi?iei str?mo?e?ti ?i asupra firescului natural al perpetu?rii na?iei ?i al speciei umane. Sp?la?ii pe creiere (desigur, nu ne adres?m purt?torilor ilegali ale acestui organ) - arat? cu degetul spre cei 3 milioane de semnatari ai peti?iei ?i spre Guvernul României aducându-le repro?uri sfertodocte c? „banii pentru actualul referendum puteau fi folosi?i pentru construc?ia de noi spitale". Acestora le reamintim c? nu au protestat, c? au tâcut mâlc când guvernele „Boc" au desfiin?at sute de asemenea a?ez?minte. Le recomand editorialul „Pensionari, v? ordon: Trece?i Styxul!" din 24 iulie 2011[2]. Românii din stânga Prutului au procedat mai inteligent decât cei din dreapta grani?ei artificiale care a sfârtecat trupul ??rii. Înc? din 1992, dând curs „Amendamentului Cubreacov", Parlamentul de la Chi?in?u a consfin?it clar în Constitu?ia Republicii Moldova c?: „Familia este format? din b?rbat ?i femeie!". Dar, la noi, „mai bine mai târziu decât niciodat?!". Pe bun? dreptate, „sfidarea electoral?" multicolor? existent? în sec?ia de votare din imagine demonstreaz? comiterea unei o ilegalit??i „la vedere". Se impune ca fapta s? fie sanc?ionat? conform preverderilor legii! Serviciul Na?ional de Ecarisaj s?-?i fac? datoria. V? rug?m s? citi?i, iar cei care înc? nu au ajuns la sec?ia de votare, s? nu piard? „ultima ?ans?". Împlini?i datoria de cet??ean al României. (Redac?ia ART-EMIS)

„Azi e ultima noastr? ?ans?: putem s? facem istorie sau s? c?dem, ca atâtea alte ori, sub istorie. Pân? acum ne-am lamentat c? am fost în b?taia vântului, c? jocurile majore au fost f?cute peste capetele noastre considerate mereu insignifiante. Acum este pentru prima ?i ultima dat? în istorie când ni se ofer? posibilitatea s? ne tras?m singuri destinul.
Ignorând acest referendum nu faci altceva decât s?-?i ignori propria suveranitate, s? te auto-condamni la pieire. Nu-?i voi spune c? tu ?i copiii t?i vor deveni obiect al agresiunii ?i h?r?uielii continue, chiar dac? acesta va fi primul efect. Î?i voi spune îns? c? nu faci altceva decât s?-?i semnezi condamnarea la moarte. Nu te vei mai numi român, ci sclav, fiin?? nedemn?, bun? doar s? slujeasc?, s? fac? ceea ce-i cer st?pânii.

Ai primit dreptul s? votezi, drept care timp de aproape 50 de ani le-a fost refuzat p?rin?ilor sau bunicilor t?i. Ignorându-l nu faci altceva decât s? semnalizezi c? n-ai nevoie de el, c?, la o adic?, î?i poate fi confiscat. ?i a?a se va întâmpla! Înainte de a lua decizia la?? de a nu participa întreab?-te ce-i mân? în lupt? pe cei care-?i spun c? e bine s? stai acas?. Absolut toate argumentele lor sunt false. ?i-au spus c? e o afacere de-a lui Dragnea. E o minciun?! ?i-au spus c? lucrurile sunt clare ?i o c?s?torie la noi nu poate fi decât între un b?rbat ?i o femeie. Din nou minciun?! Asta e stipulat în Codul Civil, lege care poate fi schimbat? cu o majoritate simpl?. Te-ai întrebat de ce O.N.G.-urile lor umbl? pe la „Ministerul Educa?iei" încercând s? introduc? for?at educa?ia sexual? ?i ideologia genului în programa ?colar?? Te-ai întrebat de ce toate acele O.N.G.-uri - agresive înainte - joac? acum rolul „minoritarului deprimat"? Te-au intoxicat cu un slogan cretin: „c? iubirea nu se voteaz?". Cine te cheam? s? votezi pentru iubire sau nu? Familia, într-adev?r, se întemeiaz? pe iubire, dar vorbim despre un mod de organizare social?. Întrebarea de la Referendum nu este despre iubire, ci despre organizarea social?. Mai vrei familie? Dac? te ab?ii însemn? c? nu mai vrei deoarece surogatul care ?i se propune nu-i nimic altceva decât desfiin?area familiei. Asta nu ?i-au spus!

Întreab?-te acum, în cel de-al doisprezecelea ceas, dac? cei care te manipuleaz? ?i-au spus cum au transformat societ??ile pe care le-au bombardat cu teoriile lor abrutizante. ?i-au spus c?-n scurt timp în ??rile care-au adoptat c?s?toria homosexual? va fi interzis s? spui „el" sau „ea"? ?i-au spus c? asta deja se întâmpl? acolo în mediul corporatist ?i c? pentru faptul c? e?ti normal ?i preferi s?-i spui femeii „ea" ?i b?rbatului „el" po?i s?-?i pierzi slujba ?i s? te alegi cu procese? ?i-au spus cum sunt târâ?i copiii pe la manifesta?iile gay? ?i-au spus cum arat? orele obligatorii de educa?ie sexual?? ?i-au spus c? ?i-au întins mâna mult prea lung? chiar ?i asupra religiei? Poate nu e?ti credincios, nici eu nu dau afar? cu credin?a mea, dar parc? n-a? accepta s?-mi fie reinterpretate credin?ele în linia noii teorii a genului.

?i se spune c? s-au cheltuit ni?te bani inutil. E tic?los. Referendumul s-a f?cut la ini?iativa a 3 milioane de oameni care au semnat. E un act cât se poate de democratic. Iar banii pentru organizare oricum s-au cheltuit. Pentru c? a?a e în democra?ie. Refuzând s? mergi, alegi o societate totalitar?. Vei fi strivit de valul tenebros care se va abate asupra ??rii. Dac? e?ti om normal, pur ?i simplu nu vei mai putea tr?i. Vei fi permanent agresat, vei tr?i mereu sub teroarea unei ideologii nenaturale, care-?i va fi impus? cu for?a pentru a te putea conduce mai u?or c?tre sclavie.

?tiu c? e?ti convins c? de?ii adev?rul absolut, dar f? un minim efort ?i vezi dac? nu cumva e?ti sp?lat pe creier, Nu-i nicio ru?ine în asta, oricine poate pica în capcan?, iar eu m? întreb deseori dac? sunt sau nu sp?lat pe creier. ?i, pentru verifica acest lucru, fac o o treab? cât se poate de simpl?: investighez propriile mele crezuri ?i v?d dac? într-adev?r sunt ale mele sau nu cumva sunt unele dibaci „inserate" prin metodele lumii de azi(publicitate, influen?are, manipulare s.a.m.d.). Caut? singur întorcându-te la sursele primare ?i vezi dac? cei care-?i spun s? te ab?ii te mint. Mergi la legea referendumului, articolul 7 ?i o s? vezi c? acea întrebare e pus? a?a pentru c? a?a cere legea(adoptat? nu acum, ci prin anul 2000), nu pentru c? Dragnea vrea s? scape. Verific? fiecare alega?ie pe care propaganda tic?loas? o face ?i o s? consta?i c? e?ti min?it. Iar minciuna, teroarea ei, se dezl?n?uie asupra ta cu un scop clar ascuns. Te-ai întrebat de ce?

În?elege acum, în ultimul moment, c? referendumul acesta e pentru tine. Strict despre ?i pentru tine. În mare te întreab? limpede dac? e?ti de acord ca familia s? se întemeieze pe o rela?ie dintre un b?rbat ?i o femeie. Atât. E simplu. Vrei asta, voteaz? Da ! Nu vrei asta, voteaz? nu. Dar voteaz? pentru c? a?a ar??i c? nu e?ti manipulat. Ac?ioneaz? acum, arat? c? exi?ti ?i c?-?i pas?. Dac? n-o vei face nu vei avea absolut niciun temei în viitor s? te plângi c? nu e?ti luat în seam?. Nu vei mai fi luat în seam? pentru c? nu vei merita, pentru c? nu vei exista!

Lucrurile eroice se fac cu ac?iuni simple. Lumea întreag? se uit? cu speran?? la noi. La fel cum s-au uitat la sloveni atunci când au introdus în constitu?ie apa ca drept fundamental al cet??enului, spre disperarea celor de la Nestle. În?elege c? azi po?i face istorie sau c? de azi po?i începe s? mori. Tu alegi!".

Grafica - I.M.

--------------------------------------------

[1] Ec. Dan Diaconu - https://www.facebook.com/TrenduriEconomice?fref=gs&__tn__=%2CdK-R-R&eid=ARALRwG2470-v8eEEmVR_onFtYlvEB09vq3WF4DF4aWnQ2Nnbp1Gv1MG6SbB7kS1oheypG5a_BaaVIFs&dti=1015915028509609&hc_location=group
[2] https://www.art-emis.ro/analize/513-pensionari-va-ordon-treceti-stixul.html

 
Conservatori, progresi?ti, false elite
Petru Romo?an   
Duminică, 07 Octombrie 2018 18:23

CiteƟte mai mult...În România toat? lumea se simte obligat? s?-?i dea cu p?rerea despre referendum. Indiferent de rezultate, acest referendum va face istorie. Una mare sau una mic?. În opinia cvasigeneral?, stânga ?i dreapta tradi?ionale nu mai exist? sau, cel pu?in, au devenit irelevante. Alegerile din Fran?a, cu c?derea celor dou? mari partide, Partidul Socialist ?i Partidul Republican, alegerea lui Donald Trump în America, un fost simpatizant democrat, acceptat cu dificultate de republicani dup? ce a câ?tigat alegerile, poate cel mai important conservator al momentului (nu neoconservator !), Brexit-ul care a anulat diferen?ele între dreapta ?i stânga în jurul interesului na?ional - toate aceste mari evenimente au modificat radical harta politic? a lumii. Li se adaug? - de fapt, au anticipat aceste schimb?ri majore - prezen?a puternic? a lui Vladimir Putin la Kremlin, un conservator foarte asem?n?tor cu Trump, fra?ii Kaczy?ski (unul decedat în condi?ii tragice) în Polonia ?i partidul lor cre?tin ultraconservator, Viktor Orbán ?i Fidesz-ul s?u în Ungaria. Modific?ri de trend în direc?ia populismului conservator au avut loc ?i în Republica Ceh?, ?i în Austria. Dar, probabil, situa?ia politico-moral? care profileaz? viitorul pentru mul?i este cea din Italia, unde un partid de tip anarhist, „Mi?carea Cinci Stele", a preluat puterea împreun? cu „Liga Nordului", un partid ultrapopulist, pe care mul?i adversari îl catalogheaz? drept de extrem? dreapt?.

Grecia amanetat? pân? dup? 2060

În Germania, marea coali?ie C.D.U.-C.S.U. & S.P.D. a reu?it s? descompun? ?i dreapta, ?i stânga, dreapta na?ionalist? (Af.D.) este în cre?tere constant?, iar Angela Merkel este serios contestat? pân? ?i în sânul propriului ei partid. Spania pare definitiv neguvernabil?, iar ruptura Cataloniei poate fi urmat? de alte rupturi, de cea a bascilor, de exemplu. Grecia a fost amanetat? pân? dup? 2060. Grecii sunt din nou sclavi, ai creditorilor interna?ionali de aceast? dat?. ??rile din Estul Europei, Polonia, Ungaria, Slovacia ?i, mai de curând, ?i România, î?i asum? un conservatorism nedigerabil pentru organismele de conducere ale U.E.

Fran?a - Emmanuel Macron contestat ?i abandonat

De cealalt? parte, în Fran?a, una dintre cele trei mari democra?ii (împreun? cu U.K. ?i S.U.A.), un candidat ?i un partid inexisten?i cu un an înainte de alegeri au preluat puterea integral? în numele unui „progresism salvator". La doar un an ?i câteva luni de la alegeri, Emmanuel Macron este contestat cum nu a fost niciodat? contestat, mai ales atât de repede, vreun pre?edinte al celei de-a V-a Republici Franceze. ?i abandonat pe rând de mini?trii s?i cheie, înrola?i în partidul s?u progresist En Marche ! - mai întâi foarte popularul ministru al Mediului, Nicolas Hulot, fost om de televiziune, devenit celebru ca ap?r?tor al temelor ecologice, iar recent chiar mai r?u, de Gérard Collomb, ministrul de Interne, num?rul doi în guvern, cel care-i acordase primul mare ajutor la alegeri, fost ?i viitor primar al Lyon-ului. O remaniere mai larg? de guvern este deja anun?at?.

Referendumul în desf??urare adânce?te faliile existente

În România, situa?ia e ?i mai stranie. Iar referendumul în desf??urare nu face decât s? adânceasc? faliile deja existente. Cu referendumul, apele s-au ?i ales : voteaz? DA conservatorii ?i voteaz? NU sau, mai grav, se ab?in progresi?tii. Se refac astfel stânga ?i dreapta pe alte coordonate, paradoxal ? În nici un caz ! În ultima vreme, P.S.D.-ul se autoprezint? ca partid conservator, de?i originea sa comunist? o cunoa?te toat? lumea. Iar a?a-zisa dreapt?, azi în minoritate, se prezint? ca un partid progresist în toat? regula, cu sus?inerea L.G.B.T., a minorit??ilor de tot felul, a migra?iei necontrolate, a comer?ului f?r? bariere (free trade), a dereglement?rilor diverse, printre care flexibilizarea muncii, a globaliz?rii f?r? limite etc. Ce e foarte greu de în?eles e c? Statul Paralel în România, ca ?i „Deep State" în America, este de partea progresi?tilor.

Referendumul pentru familie se prefigureaz? ca un enorm, incredibil e?ec al conservatorilor

Indiferent de rezultate, referendumul va consfin?i ruptura ireversibil? dintre cele dou? tendin?e, probabil cele dou? partide de mâine. Partidul Social Democrat î?i poate schimba chiar numele în Partidul Conservator-Social, de exemplu, iar f?râmi?ata ?i neputincioasa dreapt? actual? poate s? se unifice glorios sub stindardul Partidului Progresist. De altfel, în S.U.A., democra?ii se numesc „liberals". La noi, ca ?i în America, intelectualii publici, care nu sunt în nici un caz adev?rata elit?, sunt de partea liberalilor, a progresi?tilor. La ora la care scriu aceste rânduri (la prânz, duminc?, 7 octombrie 2018), referendumul pentru familie se prefigureaz? ca un enorm, incredibil e?ec al conservatorilor. Eram dintre cei care anticipau c? nu se va împlini cvorumul, dar nu am crezut c? nu se vor putea reuni u?or cele peste 3 milioane de voturi pentru DA! care marcaser? peti?ia ini?iatorilor.

La referendum, votezi cu Dumnezeu sau votezi cu Dracu!

În toat? aceast? b?t?lie care schimb? lumea, elitele au un rol decisiv. Dar adev?ratele elite - tehnice, ?tiin?ifice, medicale, educa?ionale, juridice, militare, culturale - au fost marginalizate ?i înlocuite de o autointitulat? elit?, compus? din pseudoliterari, fal?i filosofi, economi?ti demagogici, de oameni din media înregimenta?i (destui chiar ofi?eri acoperi?i), batalioane de propagand?, propagandi?ti 100 %. ?i asta se întâmpl? ?i la noi, dar ?i la Washington ?i la Paris. Îns? acesta e un subiect înc? pu?in explorat la noi, chiar ocultat de „anali?tii" care s-au l?sat în?ela?i de falsa elit?, pe care au exaltat-o dar si atacat-o pân? la ame?eal?, f?r? s?-i identifice adev?rata natur?. Se a?teapt? în general prea mult de la elite, cu atât mai mult cu cât ale noastre nu sunt decât false elite, care ocup? impostor un loc ce nu i se cuvine propagandei.

Cu referendumul pentru familie, pare c? a fost supus la vot chiar Bunul Dumnezeu. În multe dintre satele române?ti, lucrurile sunt simple ?i clare : votezi cu Dumnezeu sau votezi cu Dracu... Începând din 8 octombrie, vor curge analizele ?i, poate, clarific?rile pe marginea rezultatului de la vot, care poate fi o mare surpriz?.

 
Colonel dr. Mircea T?nase   
Duminică, 07 Octombrie 2018 18:07

CiteƟte mai mult...Serviciile de informa?ii, în faza lor incipent? sau în cea din ce în ce mai bine structurat? ?i integrat? organismelor vitale ale statelor, au înso?it omenirea de-a lungul istoriei sale ?i au avut un rol inconestabil în toate marile confrunt?ri politice ?i militare, utile pentru ob?inerea succesului când au fost pre?uite ?i valorificate oportun ?i judicios, regretate când înfrângerea a fost pus? ?i pe seama lipsei sau ignor?rii lor. De la antica iscoad? trimis? în rândul o?tilor vr?jma?e, continuând cu agen?ii secre?i implanta?i în sânul înaltei societ??i sau în armatele statelor poten?iale inamice, cu lupt?torii infiltra?i sau lansa?i cu para?utele sau cu planoarele în spatele liniilor inamice, de la agen?ii acoperi?i pân? la diploma?ii acredita?i, de la clasicele ocheane ?i binocluri pân? la sta?iile radio, ecranele radarelor, avioanele de cercetare ?i sateli?ii de supraveghere, de la masinile de criptare/decriptare pân? la spionii cibernetici, iat? un întreg arsenal uman ?i material pus în slujba unui deziderat major: ob?inerea de informa?ii în folosul promov?rii ?i ap?r?rii intereselor unui stat.

Secolul al XX-lea, secolul celor mai mari confrunt?ri militare din istoria omenirii, este marcat pregnant de activitatea serviciilor de informa?ii, implicate în controlul ?i influen?area tuturor domeniilor vie?ii sociale, de?i de multe ori la limita legii, îns? permise ?i de cele mai multe invocând ra?iuni de stat. În domeniul politico-miliar, nu de pu?ine ori serviciile de informa?ii au fost implicate atât în declan?area, cât ?i în prevenirea unor evenimente cu consecin?e majore în istoria omenirii. Cele dou? r?zboaie mondiale, dar ?i R?zboiul rece au constituit veritabile scene de exprimare specific? a unor actori nev?zu?i, dar atât de prezen?i în piesele în care au jucat. Ce mai mul?i nu au fost cunoscu?i niciodat?, iar cei care au fost sco?i la ramp? au sfâr?it de cele mai multe ori în inchisori sau, ?i mai r?u, în fa?a plutonului de execu?ie. Câtorva, foarte pu?ini, li s-au ridicat ridicat statui postume, unii au fost recompensa?i de statele sau guvernele în slujba c?rora au lucrat, al?ii au tr?it ?i au murit în anonimat. Unii au devenit eroi de romane sau de filme artistice, despre al?ii au scris, cu mai mult? sau mai pu?in? pricepere, istoricii, dar ?i cei mai pu?in aviza?i, îns? avizi de senza?ional. Lumnile ?i umbrele vor continua s? coexiste în aceast? lume misterioas?, dar atât de real?, a secretelor.

Putem spune c?, prin amploarea, durata ?i num?rul de victime, Primul R?zboi Mondial a fost, la încheierea sa, probabil cea mai mare confruntare a tuturor timpurilor. Peste 25 de ??ri au luat parte la conflict, fie de partea Antantei (Tripla În?elegere), fie de cea a Puterilor Centrale (Tripla Alian??), cele dou? mari coali?ii din care au f?cut parte Fran?a, Marea Britanie, Rusia, Italia, Japonia, România (din 1916) ?i Statele Unite ale Americii (din 1917) pe de o parte, iar de cealalt? parte Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria ?i Imperiul Otoman (Turcia). Ca arie de desf??urare, cea mai afectat? a fost, desigur, Europa, dar conflictul s-a extins ?i în Africa ?i Orientul Mijlociu ?i chiar în Asia de sud-est ?i insulele din Pacific. Cauzele sale reale pot fi considerate disensiunile majore ap?rute la finalul secolului XIX între marile puteri europene privind sferele de influen??, atât pe continentul european, dar ?i în zonele adiacente, dorin?a de emancipare a popoarelor asuprite de cele trei mari imperii, acumul?rile considerabile de tehnic? ?i materiale de r?zboi ca urmare a galopantei revolu?ii industriale.

Pretextul imediat de declarare a r?zboiului a fost oferit de asasinarea, la 28 iunie 1914, la Sarajevo, a arhiducelui Franz Ferdinand, mo?tenitorul coroanei imperiale austro-ungare, de c?tre teroristul bosniac Gavrilo Princip, care ar fi f?cut parte din gruparea terorist? Mâna Neagr?, preg?tit? ?i înarmat?, dup? cum au afirmat autorit??ile austriece, în Serbia, ?ar? c?reia Austro-Ungaria i-a declarat r?zboi, la 28 iulie 1914. O zi mai târziu, Rusia, protectoarea Serbiei, declara r?zboi Austro-Ungariei. La 1 august Germania, aliata Austro-Ungariei, a intrat în r?zboi împotriva Rusiei ?i apoi, la 3 august, împotriva Fran?ei. Dup? invadarea de c?tre germani a Belgiei, Anglia ?i dominioanele sale au declarat, la 5 august, r?zboi Germaniei. Au urmat declara?ia de r?zboi a Austro-Ungariei împotriva Rusiei ?i a Serbiei împotriva Germaniei, la 6 august. La 11 august, Fran?a a declarat r?zboi Austro-Ungariei, la fel ?i Anglia, la 12 august. La 23 august 1914 Japonia a declarat r?zboi Germaniei, iar la 12 noiembrie 1914 Turcia a declarat r?zboi Antantei. La 25 mai 1915 Italia a declarat r?zboi Austro-Ungariei. Dup? o perioad? de neutralitate de doi ani, la 27 august 1916 România a intrat în r?zboi al?turi de Antant?, iar anul urm?tor, la 6 aprilie, S.U.A. s-a al?turat acestei coali?ii. În 1918, la 11 noiembrie, s-a semnat, în p?durea de la Compiegne, Fran?a, armisti?iul între Antanta ?i Puterile Centrale, cu victoria celei dintâi.

Au fost angaja?i în lupte peste 65.000.000 de solda?i, în jur de 8.500.000 au pierit (alte surse avanseaz? cifra de 10.000.000) ?i al?i peste 21.000.000 au fost r?ni?i. A fost ultima mare confruntare militar? de pe pozi?ii fixe, dar ?i afirmarea unor arme noi, tancurile ?i avia?ia, ?i au avut loc primele bombardamente aeriene ?i atacuri cu substan?e chimice din istorie. Pentru c? a angrenat ?i un num?r impresionant de civili, mai ales în partea de sus?inere logistic?, se poate considera c? acesta a fost primul r?zboi total.

În plan politico-militar, finalul Primului R?zboi Mondial a marcat sfâr?itul absolutismului monarhic în Europa. Patru mari dinastii imperiale (Germania, Rusia, Austro-Ungaria ?i Turcia) au ie?it definitiv de pe scena istoriei, dup? o suprema?ie de câteva sute de ani, f?când loc statelor na?ionale, independente, unele noi pe harta Europei (Cehoslovacia ?i Iugoslavia), laiciz?rii ?i democratiz?rii Turciei, statul succesor al Imperiului otoman, dar ?i unui nou experiment social, statul comunist sovietic, impus dup? sângeroasa revolu?ie rus? din 1917.

Unii istorici consider? c? Primul R?zboi Mondial a zguduit puternic ordinea mondial? existent? la începutul secolului XX ?i a creat premizele, ba chiar a generat apari?ia unor noi forme de dictatur?, extremiste, generate de nemul?umirile create dup? încheierea r?zboiului ?i semnarea tratatelor de pace: fascismul în Italia, nazismul în Germania, extinderea comunismului din Uniunea Sovietic? în China. Perpetuarea ?i acutizarea crizelor politico-sociale, dar ?i economice, pe întreaga perioad? ppostbelic?, a dus, inevitabil, la declan?area, dup? doar 20 de ani, în septembrie 1939, celui de-al Doilea R?zboi Mondial.

Revenind la tema materialului de fa??, se poate spune c? pe timpul Primului R?zboi Mondial s-au experimentat arme ?i procedee noi de lupt? ?i au fost perfec?ionate cele existente, având ca rezultat imensele pierderi umane ?i materiale, dar ?i schimb?ri profunde în gândirea militar? postbelic?, cu rezultate spectaculoase în r?zboaiele viitorului. În ceea ce prive?te confrunt?rile pe frontul secret, acestea, de?i ?i-au p?strat obiectivele care le-au consacrat ca indispensabile în rezolvarea oric?rui conflict politico-militar, au c?p?tat o amploare ?i o importan?? deosebite, influen?ând substan?ial rezultatul unor confrunt?ri militare.

În perioada premerg?toare Primului R?zboi Mondial, Anglia ?i-a intensificat activitatea serviciilor secrete. În 1911 Parlamentul englez a amendat Legea secretelor oficiale. Comanda de informa?ii urm?rea ob?inerea de date vizând coordonarea politicii guvernamentale cu privire la Alia?i, informa?ii referitoare la con?inutul ?i calitatea m?surilor de securitate luate de fabricile cu produc?ie special?, destinate înzestr?rii for?elor armate ?i ducerii r?zboiului, înt?rirea dispozitivelor de contraspionaj pe tot teritoriul Imperiului Britanic ?i identificarea, stricta supraveghere ?i, dup? caz, arestarea celor suspecta?i de sabotaj ?i diversiune. În domeniul contrainforma?iilor au fost dezvoltate opera?iunile tehnico-operative de interceptare ?i decriptare, Amiralitatea, prin Naval Intelligence Department, fiind în m?sur? s? intercepteze ?i s? descifreze orice mesaj pe care Germania îl transmitea în lume. Astfel, în preajma Primului R?zboi Mondial, MI-5 a anihilat o puternic? re?ea de agen?i germani care opera la Londra.

Alfred Ewing devenise un mare specialist în probleme de criptare-decriptare ?i în comunica?ii f?r? fir. Anglia a t?iat leg?turile telefonice transoceanice dintre Europa ?i America, cu excep?ia unui cablu pentru convorbiri particulare între Berlin-Copenhaga-New York, exploatat informativ! Determinarea S.U.A. s? intre în r?zboi s-a f?cut prin spargerea, de c?tre englezi, a codului de criptare-decriptare german, dup? ce agentul german Wilhelm Wassmus a pierdut cartea de coduri a Ministerului de externe german, pe care englezii au g?sit-o ?i au folosit-o pentru descifrarea comunica?iilor germane, inclusiv a celebrei telegrame Zimmerman. Ministrul de externe al Germaniei, Arthur Zimmermann, a trimis, la 16 ianuarie 1917, o telegram? codat? ambasadorului german din Mexic, Heinrich von Eckardt. în care comunica despre decizia Germaniei de a ataca navele americane care îi aprovizionau pe Alia?i ?i, de asemenea, cerea Japoniei ?i Mexicului s? fac? acela?i lucru. Ambasadorul german era instruit s? înainteze guvernului mexican propunerea unei alian?e împotriva Americii, promi?ându-le mexicanilor cedarea statelor americane Texas, New Mexico ?i Arizona. Mexicul a refuzat oferta, iar telegrama, interceptat? ?i decodat? de englezi, a înlesnit intrarea S.U.A. în Primul R?zboi Mondial, înclinând decisiv balan?a de for?e în favoarea Antantei[1].

Marea Britanie a ini?iat folosirea unor oameni de cultur? în ac?iuni informative. Remarcabil? a fost în aceast? perioad? activitatea lui Thomas Edward Lawrence (Lawrence al Arabiei – 1888-1935), ofi?er al MI-6. Scriitor ?i arheolog în Orientul Mijlociu, acesta a fost artizanul unor importante activit??i informative ?i opera?iuni speciale în Orientul Mijlociu, menite s? determine liderii arabi s? se revolte împotriva Imperiului Otoman ?i s? treac? cea mai mare parte a Orientului Mijlociu sub mandat britanic. Tot pentru englezi au mai ac?ionat ?i Claude Dansey (Colonelul Z), adjunctul ?efului MI-6 ?i membru al Sec?iei de control din Londra, ?i Oswald Rayner, cel care l-a împu?cat pe enigmaticul c?lug?r rus Rasputin, b?nuit a fi agent german, dar ?i Sidney George Reilly ?i Robin Bruce Locart, care au e?uat în ac?iunea lor de arestare a guvernului bol?evic[2].

În cadrul opera?iilor de r?zboi imagologic, o dat? cu crearea Departamentului Special de Propagand?, în care au fost coopta?i o serie de scriitori de renume (Somerset Maugham, sir Arthur Conan Doyle, John Galsworthy, Thomas Hardy, William Mason, Joseph Rudyard Kipling) s-a urm?rit derularea unor ac?iuni de influen??, de dezinformare, de culegere de informa?ii ?i de recrutare de agen?i pentru sus?inerea, în afara Angliei, a unei imagini pozitive care s? coaguleze, s? motiveze ?i s? poten?eze efortul necesar ducerii r?zboiului. În acela?i timp, s-au întreprins ac?iuni de contrapropagand? ?i dezinformare, foarte eficiente pentru derutarea adversarului, prin disimularea ?i mascarea unor ac?iuni, de pild? înscenarea unei debarc?ri în Belgia, prin strecurarea unei ?tiri în publica?ia Daily Mail ?i trimiterea în larg a unor vase.

În opera?iile informative bazate pe surse secrete umane (Humint), englezii au trimis în Belgia 2.000 de agen?i, organiza?i în celule tip fagure, conduse de c?tre un rezident, care au folosit pentru transmiterea informa?iilor sistemul c?su?elor po?tale, peste 6.000 de porumbei c?l?tori, radioemi??toare secrete. Pentru identificarea agen?ior str?ini s-au folosit, cu titlul de noutate, mijloace de goniometrare, dar ?i clasica cenzurare a coresponden?ei. Cercetarea militar? ?i-a atins obiectivele specifice prin observare direct? din tran?ee, patrule de cercetare, cercetarea prin lupt?, cercetarea aerian?, interogarea prizonierilor, a dezertorilor sau a popula?iei locale, interceptarea transmisiunilor radio.

Un rol important a jucat agentura feminin? ?i le putem aminti aici pe agentele engleze Louisa Cavell, Jullieta Hardy ?i Marie Birkel. Un loc aparte l-a ocupat Gertrude Margaret Lowthin Bell, prima femeie licen?iat? în istorie la Universitatea Oxford, arheolog în Orient ?i...ofi?er de informa?ii. Pentru Fran?a au ac?ionat Marthe Cnockaert, Louise de Bettignies, Marthe Richer, Gabrielle Petit. ?i în S.U.A. au ac?ionat agen?i-femei, printre acestea Nora Connoly-O'Brien, care a lucrat pentru Germania, iar Maria von Landberg a ac?ionat în folosul Marii Britanii[3].

În tab?ra Puterilor Centrale, Germania a beneficiat pe toat? perioada Primului R?zboi Mondial de presta?ia unui profesionist de prestigiu, colonelul Walter Nicolai, care a fost numit în 1913 ?eful serviciilor secrete germane. Dac? în Anglia re?eaua sa a fost rapid anihilat? la începerea r?zboiului, în Rusia, Fran?a ?i S.U.A. depistarea agen?ilor germani s-a f?cut cu mai mare greutate. Serviciile secrete germane au preg?tit cu minu?iozitate declan?area Primului R?zboi Mondial, îns? Germania ?i-a trimis agen?ii secre?i nu numai în Europa, ci ?i în S.U.A., pentru a preîntâmpina, ini?ial, intrarea acestei ??ri în r?zboi, dar ?i, mai apoi, pentru a-i submina efortul de r?zboi. S-a remarcat, în acest sens, agentul Franz von Rintelen. În Fran?a a ac?ionat Schluga von Rastenfeld, iar Wilhelm Wassmus (acela?i care a pierdut cartea de coduri a Ministerului de externe german!) a fost cel mai important agent german din Orient, unde a desf??urat o intens? activitate pentru a ridica ??rile din zon? împotriva imperiului britanic ?i a le aduce în sfera de influen?? german?.

Dintre agentele care au lucrat pentru Germania în Primul R?zboi Mondial, o putem aminti pe Elisabeth Schragmüler, prima femeie ofi?er de informa?ii din armata german? ?i organizatoare de ?coal? de spionaj, printre elevele sale num?rându-se ?i celebra, mai apoi, Mata Hari (1876-1917). Aceasta a ac?ionat în special în Fran?a ?i în Spania, atât pentru germani, cât ?i pentru francezi. A fost arestat? de ace?tia din urm? ?i de?i a declarat c? nu a lucrat decât pentru ei, a fost executat? în 1917. Activitatea ei real? r?mâne în continuare un mister. Desigur, ?i celelalte state din coali?ia Puterilor Centrale au beneficiat de informa?iile oferite de propriile servicii secrete sau de cele ale alia?ilor, ele sunt îns? mai pu?in relevante la prima vedere, îns? la o mai atent? analiz? pot fi observate delicate leg?turi în sfera intelligenece-ului, cu trimiteri directe în zona diploma?iei politice ?i militare. Ne rezum?m doar a aminti c? ofi?erul austriac Alfred Redl (1864-1913) a fost unul dintre cei mai eficien?i agen?i infiltra?i, care a spionat 12 ani pentru Rusia[4].

În leg?tur? direct? cu spa?iul românesc, men?ion?m doar pe mini?trii de externe austriac, contele Otokar Czernin, ?i german, baronul Hilmar von dem Busche, cu o prezen?? diplomatic? evident? ?i la Bucure?ti, în perioada premerg?toare ?i dup? intrarea României în Primul R?zboi Mondial. În timp ce reprezentan?ii diplomatici ai Antantei acredita?i la Bucure?ti transmiteau guvernan?ilor români informa?ii valoroase, au avut surprinderea s? constate c? acestea ajungeau ?i la mini?trii de externe ai Austriei ?i Germaniei. Dilema a fost dezlegat? abia atunci când a fost descoperit artizanul acestor scurgeri de informa?ii, directorul Po?telor din Bucure?ti, colonelul Victor Verzea. Nu putem îns? s? nu remarc?m, totu?i, c? de numele celor doi diploma?i sunt legate ?i unele dintre marile succese ale serviciilor de informa?ii române, în special al Serviciului de Siguran??. Astfel, la 12 octombrie 1914, servieta cu documente secrete a contelui Czernin a disp?rut din trenul cu care c?l?torea spre Viena ?i i-a fost apoi restituit?, cu scuzele de rigoare pentru incidentul nedorit.

Dispari?ia servietei a avut ca rezultat fotocopierea cifrului diplomatic al Ministerului Afacerilor Externe al Austro-Ungariei, ceea ce a însemnat descifrarea întregii coresponden?e a lui Czernin cu Viena, deconspirarea întregii agenturi din România a serviciului de spionaj coordonat din capitala austriac? ?i dejucarea unor ac?iuni politico-diplomatice ale statului austro-ungar împotriva României. Asem?n?tor s-a ac?ionat ?i în cazul ministrului de externe german, baronul von dem Busche, c?ruia i-a disp?rut din automobil, la 16 august 1916, când se preg?tea s? p?r?seasc? Bucure?tiul, un dosar cu valoroase informa?ii, printre care ?i lista (pe 200 de pagini!) cu agentura serviciului de spionaj german în România. Printre cei care se aflau pe aceast? list? figurau ?i numele generalului Vasile Zottu, ?eful Marelui Stat Major al armatei române ?i maiorul Ionescu. Ambii s-au sinucis[5].

Din punct de vedere contrainformativ, autorit??ile române au luat m?suri ferme împotriva tuturor celor dovedi?i sau suspecta?i de spionaj, constatându-se c? dup? declan?area conflictului european, în România se afla centrul spionajului austriac, german ?i bulg?resc împotriva Rusiei ?i a celorlalte puteri ale Antantei, dar ?i a României. S-a dovedit astfel c? to?i supu?ii ?i firmele germanie care se aflau în România erau în slujba serviciului de informa?ii german, dar la Bucure?ti mai ac?ionau ?i agen?i austrieci (Organiza?ia austriac? de spionaj nr. 21), sârbi, bulgari, turci ?i ru?i. O aten?ie deosebit? a fost acordat? leg?turii dintre Lega?ia german? ?i liderii Partidului Socialist-Democrat din România, în special cu Cristian Racovski, pentru propagand? antir?zboinic? ?i men?inerea definitiv? a României în pozi?ia de neutralitate[6].

Not?: Textul face parte din comunicarea prezentat? în cadrul Sesiunii de comunic?ri ?i dezbateri ?tiin?ifice „Retr?iri istorice în veacul XXI", Edi?ia XIV/VI - „1918-2018 Centenarul Marii Uniri", organizat? sub egida Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România, în zilele de 7-8 septembrie 2017, de Filiala Maia-Catargi a Asocia?iei Cavalerilor de Clio ?i Asocia?ia ART-EMIS.

------------------------------------------
[1] Marian Ureche, Aurel Rogojan, Servicii secrete str?ine. Retrospectiv? ?i actualitate. Interferen?e în spa?iul românesc, vol. I, Editura PACO, Bucure?ti, f.a., p. 43; vezi ?i https://ro.wikipedia.org/wiki/Telegrama_Zimmermann, accesat la 26.02.2018;
[2] Ibidem, pp. 41-42;
[3] Ibidem, p. 42;
[4] Ibidem, p. 34;
[5] Cristian Troncot?, Istoria serviciilor secrete române?ti. De la Cuza la Ceau?escu, Editura Ion Cristoiu S.A., Bucure?ti, 1999, p. 53.
[6] Ibidem, pp. 54-56.

 
Prof. univ. dr. Nicolae Iuga   
Duminică, 07 Octombrie 2018 17:42

CiteƟte mai mult...Cum ?i de ce s-a înfiin?at Asocia?ia cultural? „Bogdan-Drago?"?

Asocia?ia „Bogdan-Drago?" a urma?ilor familiilor nobile române din Maramure? a fost înfiin?at? în anul 2015, din ini?iativa fostului pre?edinte al Academiei Române, regretatul acad. Ionel-Valentin Vlad, originar din Maramure?. Aceast? ini?iativ? a fost preluat?, dup? decesul acad. Ionel-Valentin Vlad, ?i dus? mai departe de c?tre vicepre?edintele Academiei Române, acad. Alexandru Surdu, care este ?i în prezent Pre?edintele de onoare al Asocia?iei. Consider?m c?, în prealabil, ar trebui clarificate unele chestiuni de o importan?? mai restrâns?, precum: de ce este necesar? în prezent o astfel de Asocia?ie? ?i de ce „Bogdan-Drago?", în aceast? ordine, iar nu invers, Drago?-Bogdan, a?a cum a fost ordinea cronololgic?, istoric? propriu-zis? a acestor mari voievozi?

În primul rând, este evident c? Uniunea European? de azi este condus? la vedere de c?tre birocra?i obscuri ?i mediocri, numi?i iar nu ale?i, prizonieri mentali ai ceea ce se nume?te „political correctess", decât de personalit??i politice puternice, exponente ale unor valori na?ionale ?i ale unor tradi?ii europene comune ale tuturor na?iunilor care alc?tuiesc Europa propriu-zis?. De aceea, exist? azi o nevoie real? de a ne întoarce, în plan imaginar desigur, spre Evul Mediu, spre unele valori comune anterioare apari?iei constela?iilor de valori na?ionale moderne, care diferen?iaz? f?r? s? uneasc? popoarele Europei, iar una dintre aceste valori comune medievale ar fi nobilitatea, caracterul nobil al elitelor conduc?toare. Multe personalit??i contemporane ridicate dintre diferitele popoare ale Europei î?i caut? azi ascenden?e nobiliare medievale, cu un sentiment justificat de mândrie, ca pe veritabile r?d?cini identitare. Iar din acest punct de vedere noi, românii maramure?eni, nu suntem cu nimic mai prejos. ?i noi avem o mul?ime de familii nobile, recunoscute ca atare înc? din timpurile vechi, din veacurile XIV - XV, recunoa?tere f?cut? prin diplome nobiliare emise de c?tre regii din dinastia de Anjou, m?rturie în acest sens stând între altele pre?ioasa colec?ie de Diplome publicat? de c?tre Ioan Mihalyi la începutul secolului trecut.

O Asocia?ie de acest fel nu poate s? nu aib? drept obiective principale precum: cunoa?terea ?i aprofundarea istoriei medievale a Maramure?ului, respectiv a Diplomelor Maramure?ene, sus?inerea unei confrerii nobiliare bazat? pe cultura nobililor români maramure?eni din Evul Mediu, educarea membrilor s?i în spiritul valorilor nobiliare maramure?ene, a onestit??ii, a respect?rii cuvântului dat ?i a sacrificiului de sine pentru ?ar? ?i pentru credin??, realizarea unor publica?ii periodice referitoare familiile nobile române etc. Trebuie avut în vedere c?, la început de secol al XIV-lea, se ?tia c? nobilii români din Maramure? erau mai vechi pe acest teritoriu decât locuitorii maghiari ?i c? ei st?pâneau un num?r de optzeci ?i patru de sate, în timp ce Regalitatea maghiar? a înfiin?at ulterior în Maramure? doar cinci localit??i, numite „ora?e de oaspe?i regali" (Hust, Vi?c, Teceu, Câmpulung ?i Sighet). Apreciem c? este cazul ca acest lucru s? se cunoasc? documentat ?i ca nobilitatea românilor maramure?eni s? fie acceptat? al?turi de familiile de origine nobil? apar?inând altor na?ionalit??i, de familiile nobile europene în genere.

Apoi, ordinea numelor celor doi voievozi î?i are ?i ea tâlcul ei. Mai întâi, strict cronologic, a fost Drago? Vod?, care a domnit la Moldova între 1347-1354, dar acest voievod s-a aflat în dependen?? fa?? de regele maghiar, a fost de fapt un „marchiz" în termeni occidentali, care conducea o „marc?" a Regatului Ungariei, pentru securizarea frontierei de r?s?rit împotriva n?v?lirilor repetate ale t?tarilor. Abia Bogdan I este cu adev?rat Întemeietorul, adic? primul domnitor al unei Moldove independente de Regatul Ungariei, între anii 1363-1367. De altfel, pomelnicele vechilor m?n?stiri îl men?ioneaz? pe Bogdan I ca primul domnitor al Moldovei, nu pe Drago?. Bogdan I este cel care ridic? la Moldova biserici, care au stat apoi la baza înfiin??rii Mitropoliei Ortodoxe a Moldovei la anul 1381, el este cel care a organizat o armat? de sine st?t?toare ?i care, potrivit lui Alexandru Filipa?cu, a b?tut moned? care avea inscrip?ionat? numele s?u. De aceea, în ordinea importan?ei istorice, prin consecin?ele pe care le-a generat, mai întâi (mai important) este Bogdan ?i mai apoi Drago?, nu invers.

Blazonul dr?go?e?tilor

Ca simbol principal al Asocia?iei a fost preluat blazonul lui Drago? Vod?, din mai multe motive. Întâi, c? este cel mai vechi blazon cunoscut al vreunei familii nobile maramure?ene. În acest caz, avem un blazon în form? de scut, în care culorile fundamentale sunt bineîn?eles cele heraldice, auriul ?i albastrul celestin. Scutul blazonului lui Drago? nu este practic împ?r?it, ci în acela?i câmp unic, pe fond albastru celestin, avem în culori aurii jos o semilun? cu coarnele în sus, central o s?geat? îndreptat? în sus, iar dextra ?i senestra, spre vârful s?ge?ii, dou? stele puternic luminoase.

Semnifica?ia elementelor este, în interpretarea noastr? inspirat? dup? René Guénon[1], urm?toarea. S?geata semnific? arhetipul lui axis mundi, un ax care pleac? de pe p?mânt ?i se înal?? indefinit c?tre cer, care leag? p?mântul cu cerul ?i totdat? protejeaz? p?mântul, ?ine separate cele dou? regimuri ontologice fundamentale, sprijin? t?ria cerului, pentru ca aceasta s? nu cad? pe p?mânt ?i s? declan?eze apocalipsa. Numai a?a se pot în?elege aceste simboluri din blazon, trecând dincolo de imaginea brut? a reprezent?rii lipsite de interpretare ?i de evenimentul legendar al desc?lec?rii lipsit de o analiz? istoric?. Aici, în aceste reprezent?ri heraldice, avem transfigurate arhetipuri ale incon?tientului colectiv, în în?elesul lui C. G. Jung[2] elemente considerabile mai vechi decât faptele istorice legate de întemeierea unei forma?iuni statale determinate. La fel ?i bourul (Bos primigenius, capul de bovideu cu coarnele curbate spre exterior, sau zimbrul (Bison bonasus, cu coarnele curbate spre interior) din stema Moldovei, sau cerbul Sfântului Hubertus, animale simbolice care conoteaz? o for?? primitiv? deosebit?, de propor?ii cosmice, joac? de asemenea un rol mitologic analog, de manifestare divin? elementar? care separ? cerul ?i p?mântul.

Înc? ?i mai clar se poate vedea calitatea s?ge?ii de axis mundi, prin compara?ie cu simbolul Crucii cre?tine. Crucea semnific?, într-un sens, prin bra?ele ei orizontale amploarea vie?ii („Arborele vie?ii"), iar prin axul s?u vertical axis mundi „exaltarea" (în sensul etimologic al termenului) vie?ii, tendin?a natural? a omului spre sfin?enie, de în?l?are c?tre cer, de aspira?ie c?tre infinit, axul vertical al Crucii face leg?tura P?mântului cu Cerul ?i totdat? sprijin? Cerul. La una dintre cele mai reu?ite ?i mai complexe reprezent?ri române?ti ale Sf. Cruci, la Crucea brâncoveneasc?, vedem c? axul central se termin? în partea de sus cu un capitel, semn clar c? pe cruce se sprijin? Cerul.

În ceea ce prive?te semiluna ?i stelele din blazon, lucrurile par mai simple. Semiluna de aici nu mai este în faza „crai nou", ca în reprezent?rile mai târzii, ci este r?sturnat? cu coarnele în sus, a?a cum aceasta se afl? confec?ionat? din metal inclusiv pe turla unor biserici, imediat la baza crucii. Semiluna de sub crucea de pe turl? a fost interpretat? uneori strict istoric, în sensul c? ar fi fost folosit? inteligent de c?tre cre?tinii constructori de biserici, spre a proteja acele l?ca?uri împotriva jefuitorilor t?tari sau turci. Semiluna este un simbol sacru ?i pentru t?tarii ?i turcii musulmani, iar ace?tia, v?zându-o sus în vârful turlei bisericii imediat sub cruce, ar fi renun?at s? mai prade ?i s? incendieze acea biseric?. Numai c?, dac? aceast? interpretare ar fi adev?rat?, atunci cum se explic? faptul c? semiluna situat? sub crucea din vârful turlei bisericii este prezent? ?i în zone ale Europei pe unde turcii ?i t?tari nu au n?v?lit niciodat?, în nord-estul Fran?ei de exemplu? Deci, trebuie s? ne reîntoarcem la cadrul nostru hermeneutic ?i s? admitem c? axul vertical aflat deasupra semilunii r?sturnate cu coarnele în sus, fie s?geat? sau cruce, joac? acela?i rol simbolic, de coloan? sacr? între P?mânt ?i Cer, coloan? situat? cu baza undeva într-o zon? cosmic? supra-lunar?, care traverseaz? cel de „al doilea cer" v?zut, cel al stelelor, cu vârful urcând indefinit pân? mai presus de stele, poate pân? la „al treilea cer", despre care vorbe?te Sf. Apostol Pavel (II Corinteni, XII, 2), sau – de ce nu? – la „al nou?lea cer" sensibil, despre care vorbesc într-o coinciden?? stranie mai multe tradi?ii vechi, de la Pitagora ?i hyperourania platonician? pân? la folclorul românesc.

Blazonul lui Drago? Vod? nu este doar cel mai vechi, ci mai are însu?irea c? este ?i cel mai r?spândit, geografic vorbind. Un str?nepot de-al lui Drago? Vod?, care a tr?it un secol ?i jum?tate dup? el ?i care se chema Birtoc iar cu numele maghiarizat de Bartolomeu Dragffy, din ramura Dragffy de Beltiug, ajuns principe al Transilvaniei (între 1493-1499) ?i fost cuscru al lui ?tefan cel Mare, a avut re?edin?a la Ardud (undeva între Satu Mare ?i Zal?u), în castelul ridicat de c?tre el însu?i. În acest castel se mai p?streaz? blazonul familiei, exact cu acelea?i elemente heraldice de baz?, ca ale str?mo?ului s?u Drago? Vod? Desc?lec?torul Moldovei, având în plus lateral în afara scutului, ca sus?in?tori doi dragoni cu capetele de lup ?i cozile împletite, care ap?r? blazonul ca atare. Adaosul este explicabil, Bartolomeu Dragffy a fost penultimul comandant al Ordinului Dragonului, ultimul comandant fiind chiar fiul s?u Ioan, c?zut pe câmpul de lupt? de la Mohacs, la 1526.

Acest blazon al dr?go?e?tilor a fost totodat?, cu elementele heraldice vechi neschimbate dar cu ad?ugarea unor elemente exterioare diferite, blazonul mai multor familii nobile din Maramure? descendente din Drago? I. De exemplu, blazonul nepotului lui Drago?, numit Giula de Giule?ti, con?ine o modificare fa?? de familia Dragffy de Beltiug. La Giula de Giule?ti apare în cimer un pana? de p?un str?puns de o s?geat?, dar nu mai apar la sus?in?tori cei doi dragoni, spa?iul acestora fiind ocupat de c?tre ni?te flori de crin stilizate, dispuse exact în locul l?sat liber de c?tre dragoni ?i reproducând forma acestora. Este varianta de blazon pentru care a optat ?i Asocia?ia „Bogdan – Drago?", reprodus? aici în imagine, cu modificarea c? penele de p?un din cimer au fost înlocuite cu un coif de cavaler obi?nuit, care face ca blazonul s? nu fie legat strict de Giula de Giule?ti, ci s? fie reprezentativ pentru to?i urma?ii dr?go?e?tilor în genere.

Dar prezen?a blazonului dr?go?e?tilor nu se limiteaz? numai la spa?iul actual al României. Au existat descende?i din aceast? familie care au ajuns c?rturari însemna?i ai vremii lor, dispunând în acela?i timp de averi considerabile. Unii dintre ace?tia trebuie c? au f?cut studii la celebra Universitate Jagiellon? din Cracovia, unde înc? din secolul al XV-lea aproximativ jum?tate dintre studen?i proveneau din afara Poloniei. Iar cei care î?i permiteau s? sus?in? financiar Universitatea cu sume importante de bani erau recompensa?i prin aceea c? blazonul familiei lor era fixat, ca altorelief în piatr?, în ni?te firide s?pate anume în acest scop în zidurile Universit??ii. Este ?i cazul blazonului familiei ?i descende?ilor lui Drago? Vod? Desc?lec?torul Moldovei. În zidul acestei Universit??i, în altorelief, se afl? blazonul alc?tuit numai din figurile heraldice de baz? din interiorul scutului, semiluna, stelele ?i s?geata, atâta doar c? în cimer este ad?ugat? o coroan? princiar?.

Blazonul bogd?ne?tilor

Dup? cum se ?tie, blazonul lui Bogdan Întemeietorul este cel mai longeviv fiind, cu anumite varia?iuni minore, în uz ca simbol de stat pân? azi, este cel care dat stema Moldovei pân? în zile noastre, fie stema Moldovei ca provincie româneasc? în stema general? a României, în cartierul doi (senestra sus), fie stema de stat a Republicii Moldova. Reprezent?rile de bovidee, zimbrul sau bourul se afl? ?i pe stemele unor localit??i de „oaspe?i regali" întemeiate de c?tre regalitatea angevin? în Maramure?, Sighet ?i respectiv Câmpulung la Tisa, ceea ce i-a f?cut pe unii importan?i speciali?ti în heraldic?, precum Tudor-Radu Tiron[3] s? sus?in? ipoteza împrumutului acestuia din tradi?ia heraldic? maghiar? din Maramure?, dar celebrul istoric al religiilor Mircea Eliade sus?ine categoric caracterul autohnton al temei.

Tratând subiectul „vân?torii rituale", Mircea Eliade arat? c? tema mitic? a unui animal care conduce un grup etnic în patria sa viitoare este amplu atestat? în mitologia latin? ?i cea elenistic?[4]. Acela?i autor consider? c? tema vân?torii rituale a zimbrului este cu siguran?? autohton?[5], demonstrând prin trimiteri la multiple surse documentare c? la daci zimbrul se bucura de un prestigiu religios deosebit. În tradi?ia maghiar? (oricum ulterioar? celei dacice), spre deosebire de cea româneasc? a vân?rii ?i uciderii zimbrului de c?tre Drago? Vod?, animalul mitologic (în spe?? o c?prioar?) nu este urm?rit de c?tre vân?torii Hunor ?i Maghor spre a fi ucis, ci este mai degrab? urmat ca un animal-c?l?uz? trimis de c?tre divinitate, spre a-i salva dintr-o situa?ie f?r? ie?ire, dup? care acest animal-c?l?uz? pur ?i simplu dispare, deci este vorba de o legend? structural diferit? fa?? de cea româneasc?.

Din punct de vedere mitologic taurul, bovideul în general, fie el bour sau zimbru, simbolizeaz? for?a redutabil? ?i este ca o epifanie a Zeului. La fel ca ?i zimbrul, ?i cerbul solar din mitologiile nord-europene este reprezentat cu picioarele pe p?mânt ?i cu coarnele atingând ?i sus?inând cerul. În stema Moldovei, zimbrul are steaua deasupra capului, între coarne, semn c? sus?ine cu puterea sa regnul supra-lunar, celest, al?turi senestra se afl? luna, de regul? în faza crai nou, iar dextra regnul sub-lunar, teluric, marcat printr-o floare stilizat? cu cinci petale, a?a-numita „rozet?" a bogd?ne?tilor, ?i aceasta la rândul ei înc?rcat? de complexe semnifica?ii mitologice ?i esoterice.

Floarea cu cinci petale, ca simbol heraldic sau de natur? esoteric?, suscit? un interes mai aparte. Forma rozetei bogd?ne?tilor este practic identic? cu floarea de nu-m?-uita, a?a cum aceasta este reprezentat? ca simbol masonic (în masoneria albastr?) sau cu „trandafirul masonic" rosacrucian (corespunz?tor Gradului 18 al ini?ierii, de Cavaler al crucii ?i trandafirului, un trandafir tot cu cinci petale). Din capul locului trebuie s? observ?m c? expresiile de „rozacrucian", precum ?i aceea de „Cavaler al Crucii ?i Trandafirului" sun? întrucâtva redundant, deoarece ?i floarea cunoscut? sub numele de „trandafir masonic" cu cinci petale sau floarea de nu-m?-uita, de asemenea cu cinci petale nu sunt altceva, dup? René Guénon, decât tot stiliz?ri ale simbolului Crucii[6].

Imaginea Crucii ca arhetip implic? atât complementaritatea cât ?i opozi?ia. Orizontala ?i verticala Crucii sunt complementare, pentru c? nu putem spune c? ar exista opozi?ie între sensul orizontal ?i cel vertical, ci complementaritate. Dar plecând de la centrul Crucii pe orizontal?, vom avea direc?ii contrare, opozi?ii, între dreapta ?i stânga, între fa?? ?i spate, punctele cardinale în general, sau chiar o „roz? a vânturilor" pe direc?iile c?rora, matematic vorbind, putem progresa la infinit. Iar plecând din centrul Crucii pe axul vertical avem, la limit?, sus zenitul ?i jos nadirul, Împ?r??ia Cerurilor (de fapt supracelest?) ?i iadul subp?mântean. Întorcându-ne în centrul Crucii, observ?m c? aici se întâlnesc ?i se dizolv? toate opozi?iile, iar acest centru este Fiin?a dumnezeiasc? a lui Iisus Christos, f?r? de care ideea de Cruce ar fi lipsit? de sens. Dac? ne reprezent?m Crucea în esen?? în mod viu, sub form? de floare, avem cinci petale, patru petale corespunz?toare celor patru bra?e ale Crucii ?i apoi o a cincea petal? a florii închipuind centrul, esen?a divin? a lumii, Alfa ?i Omega ei, Persoana Treimic? a Fiului lui Dumnezeu.

În afar? de stema Moldovei ?i în afar? de imaginarul masonic, aceast? floare cu cinci petale, care mai este numit? ?i „rozeta bogd?ne?tilor", se mai poate vedea azi, desigur cu semnifica?iile ei esoterice ?i heraldice uitate, a?a cum a fost aceasta executat? în basorelief, în a doua jum?tate a secolului al XIX-lea, pe turla Bisericii Ortodoxe cu hramul Adormirea Maicii Domnului din Sighetu Marma?iei. Apoi, în Biserica veche de lemn din S?li?tea de Sus numit? ?i Biserica Nistore?tilor, ridicat? pe la anul 1650, registrul picturii de pe pere?i este desp?r?it de cel al bol?ii printr-un brâu de flori, margarete, care sunt tot un simbol al bogd?ne?tilor, ?tiut fiind c? voievodul Bogdan Întemeietorul Moldovei a avut o fiinc? ce purta numele de botez Margareta, c?reia în Moldova i se zicea Mu?ata ?i care este întemeietoarea dinastiei domne?ti a Mu?atinilor. Margaretele pictate în aceast? biseric? din S?li?tea de Sus sunt stilizate ?i reprezentate ca având un num?r de opt petale, simbol cunoscut sub numele de steaua cre?tin?. Aceast? stea este o reprezentare paleocre?tin?, de origine bizantin?, a simbolului Crucii, imaginea fiind ob?inut? prin suprapunerea a dou? cruci cu bra?ele egale, o cruce fiind r?sucit? în raport cu celalt? la 45 de grade. În m?n?stirile din nordul Moldovei construite pe vremea lui ?tefan cel Mare, steaua în opt col?uri constituie fundalul pe care este pictat Dumnezeu-Tat?l, zis ?i Cel Vechi de Zile.

----------------------------------------
[1] Vezi Le Symbolisme de la Croix, Paris, 1931, p. 57.
[2] C. G. Jung, Opere complete 1. Arhetipurile ?i incon?tientul colectiv, trad. Vasile Dem. Zamfirescu, Ed. Trei, Bucure?ti, 2003, p. 53-55.
[3] Tudor-Radu Tiron, Familiile boiere?ti din Moldova ?i ?ara Româneasc?, Libr?ria Bizantin?, Bucure?ti, 2014.
[4] Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, E.S.E., Bucure?ti, 1980, p. 147.
[5] Idem, p. 148.
[6] René Guénon, op. cit., p. 83 ?i urm.

 
Ec. dr. Petri?or Peiu   
Duminică, 07 Octombrie 2018 17:23

CiteƟte mai mult...În aceste zile, la Bucure?ti, un singur om decide ce se va întâmpla cu cea mai mare bog??ie pe care România a avut-o vreodat?, o bog??ie de peste 20 miliarde dolari, posibil peste 40 miliarde dolari. În platoul continental al M?rii Negre s-au descoperit rezerve de gaz de o m?rime între 100 ?i 200 miliarde mc. Pre?ul mediu european al gazului natural pentru anul 2018 este anun?at de Gazprom (cel mai mare furnizor european) a fi 230 U.S.D./1000 mc[1], adic? 230 milioane U.S.D./1 miliard mc.

Dac? rezerva de gaze a platoului românesc din Marea Neagr? este de 100 miliarde mc, atunci aceast? valoreaz? 23 miliarde U.S.D. (11,3% din P.I.B.-ul na?ional pentru 2018). Dac? aceast? rezerv? este de 200 miliarde mc, atunci valoarea acesteia este de 46 miliarde mc (aproape un sfert din P.I.B.-ul nostru). În România niciodat? pân? acum nu s-a mai f?cut o afacere de asemenea dimensiune: nici dac? adun?m toate „privatiz?rile" ratate din istoria noastr? (Sidex, Petrom, Apa Nova, distribu?ii de gaze ?i electricitate, flota pierdut?) nu vom ajunge la o asemnea suma!

Dup? descoperirea z?c?mintelor de gaze naturale din perimetrele off-shore din Marea Neagr?, România a devenit al doilea cel mai mare de?in?tor de rezerve de gaze din Uniunea European?. M?rimea z?c?mintelor din Marea Neagr? (peste 100 miliarde mc) plaseaz? România (peste 210 miliarde mc) imediat dup? Olanda (760 miliarde mc) ?i înaintea Marii Britanii (205 miliarde mc). Niciuna din celelalte ??ri din Uniune nu de?ine rezerve semnificative de gaze naturale ?i nici nu conteaz? în aceast? ecua?ie[2]. Atunci când auzi?i vorbindu-se despre diversificarea aprovizion?rii cu gaze a Uniunii, despre pia?? comun? energetic?, s? ?ti?i c? nu este decât un eufemism pentru aducerea gazului românesc, al?turi de cel olandez ?i cel norvegian, la consumatorii europeni, în competi?ie cu gazul rusesc.

Ei bine, aceast? miza enorm? pentru întreag? politic? energetic? european? se afl? în vârful pixului unui singur om, iar acesta va lua cea mai important? decizie din via?? sa ?i din istoria economic? a României într-un secret absolut, de o manier? total netransparent? ?i condus de criterii pe care numai el le ?tie. Românii au dreptul s? ?tie c? sunt împiedica?i s? afle ceea ce se întâmpl? cu cea mai mare bog??ie pe care o au.

Tot ceea ce ?ine de cedarea acestor rezerve uria?e de gaze de la statul român la diverse companii este înconjurat de cel mai mare secret pe care l-a cunoscut aceast? ?ar?:
- Nimeni, în afar? unui grup mic de ini?ia?i, nu ?tie exact cum s-a f?cut concesionarea perimetrelor off-shore gazeifere din Marea Neagr? c?tre câteva firme în timpul guvernului T?riceanu: cel mai mare z?c?mânt a ajuns la austriecii de la O.M.V., al doilea c? m?rime a ajuns la firma ruseasc? Lukoil ?i al treilea la firma Carlyle (acum Black Sea Oil and Gas);
- Nimeni, în afar? unui grup mic de ini?ia?i, nu ?tie exact ce rezerve de gaz natural au fost descoperite în aceste perimetre, la ce adâncime ?i ce puritate au z?c?mintele;
- Nimeni, în afar? unui grup mic de ini?ia?i, nu ?tie exact cât vor cost? investi?iile în exploatarea acestor rezerve, ce costuri de operare vor fi ?i ce profit vor aduce.

Totul a fost ascuns cu grij? de ochii ?i urechile românilor, prin legi speciale, acelea?i legi care au permis Transgaz s? rezerve întreag? capacitate a conductei de transport unor firme controlate de c?tre grupul lui Viktor Orban.

Pe baza acestor date secrete, Parlamentul României s-a pronun?at ?i se va pronun?? asupra legii off-shore dup? toanele unui singur om; acesta va hot?rî cât anume va încasa statul român redeven?e pentru cedarea unei boga?ii de 20-40 miliarde dolari, acesta va hot?rî cât este acceptabil s? primim c? impozitare total? de la firmele care se vor înst?pâni pe aceast? uria?? rezerv?. Aceea?i persoan? a hot?rât (s? nu ne facem iluzii privind puterea de decizie a micu?ului Ion Sterian, oficial director general al Transgaz) c? cea mai mare parte a acestui gaz va ajunge în Ungaria, la firmele apropiate de campionul iliberal Viktor Orban.

Într-o ?ar? ca România, ultimul cititor de ziare ?tie ce avere are pre?edintele Iohannis, ce salariu prime?te Cristinel D?ncil? (so?ul premierului) de la O.M.V. - 8.000 Euro/lun?!, ce rachete interceptoare sunt instalate la baza american? de la Deveselu, ce fel de corvete sau baterii de coasta va cump?ra Armata Român?, dar nimeni nu are voie s? ?tie cât este rezerv? de gaze descoperit? de O.M.V. ?i ExxonMobil în perimetrul Neptun ?i mai ales nimeni nu are voie s? ?tie cât vor pl?ti O.M.V.& Exxon, Lukoil sau Carlyle pentru a exploata acest gaz.

Cu mult înainte de a se adopta vreo lege a exploat?rilor off-shore, la un Power Summit organizat de c?tre Ziarul Financiar în februarie anul acesta, directorul general al A.N.R.M. anun?? cât va fi suma redeven?elor încasate de statul român de la aceste exploat?ri, (ceea ce denot? c? ?tia cu mult înainte de a se adopta vreo lege ?i ce rezerve sunt ?i cât de mare va fi fixat? redeven??): 2,8 miliarde de euro în 20 de ani, adic? cam 10% din valoarea gazului din aceste perimetre[3]. Nimeni nu s-a întrebat atunci de unde ?tie acest domn ce va scrie într-o lege care nici nu intrase în dezbaterea Parlamentului! Ei bine, exact asta spune legea care a fost aprobat? în iunie ?i modificat? în septembrie de c?tre Baronul României: c? redeven?ele r?mân la nivelul de acum, adic?, global, firmele care primesc un cadou de câteva zeci de miliarde de la statul român vor pl?ti, global, cam 13,5% din valoarea comercializat? declarat?.

În Uniunea European? mai exist? un singur z?c?mânt comparabil cu cel din Marea Neagr?, z?c?mântul Groningen (cel mai mare din Europa). Acesta este exploatat de c?tre un consor?iu format de compania local? Royal Dutch Shell ?i ExxonMobil, fiecare având câte 50%, iar nivelul total al tax?rii de c?tre statul olandez este de 51,9% (de patru ori mai mare decât vrea feudalul României s? taxeze firmele din Marea Neagr?).

În tot acest timp, românii sunt distra?i cu teme care mai de care mai comice sau neimportante, doar-doar nimeni nu va observ? acest mare tun: o singur? ?i mult-prea-puternic? persoan? va decide soarta a 20, poate 40 miliarde de dolari, f?r? nici cea mai mic? simulare a transparen?ei. Ni?te firme despre care nimeni nu ?tie cum au fost alese vor primi câteva zeci de miliarde de dolari din partea României, c?reia nu-i vor pl?ti înapoi mai mult de 10-13% din acesta suma ?i nimeni nu discuta acest lucru simplu ?i ?ocant.

Discut?m despre „sifonarea" a câtorva milioane de lei din diferite bugete (regretabil? ?i condamnabil? aceast? sifonare), dar pe nimeni nu intereseaz? cum dispar 20-30-40 miliarde de dolari; toat? lumea comenteaz? condamnarea liderului suprem al ??rii pentru câteva femei de serviciu angajate fictiv, dar nu are nimeni niciun interes pentru modul în care este cedat? o bog??ie na?ional? de zeci de miliarde de dolari. Nu vi se pare ciudat? În ce ?ar? tr?im oare? Societatea româneasc? este singur? vinovat? de situa?ia în care s-a pus, întorcând capul pentru a nu vedea ce se întâmpl? cu aceast? resurs? incredibil?.

România a pierdut trei finale de Cupa Davis (1969,1971 ?i 1972), ultimele dou? cu acela?i scor (2-3), în fa?? americanilor. În 1971, la Charlotte, în cel de-al patrulea meci (scorul era 1-2), Stan Smith l-a învins pe ?iriac cu scorul de 3-0; în 1972, la Bucure?ti, pe Progresul, desf??urarea a fost dramatic?: Smith l-a dep??it pe N?stase, ?iriac pe Tom Gorman, la dublu am pierdut ?i, în acela?i blestemat al patrulea meci, ?iriac a pierdut la Smith în cinci seturi memorabile într-o neuitata zi de 15 octombrie. De atunci, le tot povestim copiilor ?i nepo?ilor despre ceea ce umoristul Dan Mihaiescu numea prin glasul inconfundabil al lui Toma Caragiu a fi „la o musta?? de « salatier? » (a?a se mai numea Cupa Davis)".

Ar trebui s? memor?m aceste zile de sfâr?it de septembrie 2018, pentru c?, mul?i ani de acum înainte, le vom povesti copiilor ?i nepo?ilor cum România s-a aflat „la o musta??" de a deveni altceva decât o ?ar? bananier?, în care liderul suprem arunc? pe geam 40 miliarde de dolari[4].

Not? : Petri?or Gabriel Peiu este doctor al Universit??ii Politehnic? din Bucure?ti (1996), a fost consilier al premierului Radu Vasile (1998-1999) ?i al premierului Adrian N?stase (2001-2002), subsecretar de stat pentru politici economice (2002-2003) ?i vicepre?edinte al Agen?iei pentru Investi?ii Str?ine (2003-2004). Este coordonator al Departamentului de Analize Economice al Funda?iei Universitare a Marii Negre (F.U.M.N.).

-------------------------------------------
[1] Reuters
[2] https://www2.deloitte.com/ro/ro/pages/about-deloitte/articles/o-imagine-de-ansamblu-asupra-redeventelor-si-impozitelor-similare-in-sectorul-upstream-de-petrol-si-gaze-din-europa.html
[3] https://www.realitatea.net/austria-i-ungaria-se-bat-pe-gazele-din-marea-neagra-ce-face-romania_2137178.html
[4] http://www.ziare.com/economie/gaz/cea-mai-mare-afacere-din-istoria-romaniei-decisa-de-un-singur-om-in-cel-mai-mare-secret-posibil-1531611

 
Cinci minute de demnitate
Ion Maldarescu   
Vineri, 05 Octombrie 2018 09:56

CiteƟte mai mult...Parafrazând cugetarea Luceaf?rului de la Ipote?ti, m?rturisesc, nu credeam a mai tr?i vreodat?... rede?teptarea Românismului. Se pare c?, nimic nu este întâmpl?tor ?i, coinciden?? sau nu, cu prilejul lans?rii volumului generalului Mircea Chelaru „Na?ionalismul ?i Europa Na?iunilor. Despre patologia civiliza?iei europene", în ziua de 3 octombrie 2018, într-o sal? plin? dincolo de refuz, vorbeam despe na?ionalism-românism, despre libertate ?i demnitate na?ional?, în prezen?a unui mozaic eterogen : vârstnici ?i tineri, civili ?i militar activi sau rezervi?ti, oameni ai condeiului ?i ai artei, intelectuali ?i profesioni?ti ai stiin?elor exacte, teologi, profesori ?i elevi... o „Românie" în miniatur?.

Eram sceptic c? biata noastr? colonie corporatist?, numit? înc? România, aflat? sub jugul „Imperiului celor 12 stele", va trimite la „Înalta Poart?" de la Bruxelles reprezentan?i care s? nu stea în genunchi în fa?a valorilor expirate ?i ipocrite ale Occidentului. ?i totu?i, a?a s-a întâmplat, iar ziua de 3 octombrie ar putea fi declarat? „Ziua re-trezirii românilor". Dup? ce „imperialii" dictaturii conglomeratului înstelat au pus la col? state care ?i-au dovedit demitatea: Polonia, Slovacia, Ungaria... a sosit rândul României s? fie a?ezat? precum Sm?r?ndi?a popii a lui Creang? pe Calul B?lan, pentru a fi biciuit?. Acest imperiu ?i partenerii s?i corporati?ti au dat firman de mu?truluial? locuitorilor carpatini, jefui?i de comori, tot de c?tre „Ei". Dac? lectura rechizitoriul etilistului Junker ?i al fariseului Timmermans dureaz? mai mult de o jum?tate de or?, prim-ministrului României i-au fost alocate, miercuri, 3 octombrie 2013, în soborul Parlamentului European, numai cinci minute pentru a-?i ap?ra ?ara.

Umilit vreme de aproape trei decenii de ni?te incompeten?i ?i nemernici tr?d?tori de ?ar?, ziua în care Prim-ministrul României n-a mai stat în genunchi, ci a stat drept, în picioare, în fa?a gâdelui înstelat, spunând adev?ruri nerostite[1], m-a f?cut s? fiu din nou mândru de originea mea de urma? al lui Decebal. Nu cunosc cine a compus discursul ?i nu are importan?? nici cine l-a rostit, împortant este c? Vocea României s-a auzit din nou, de aceast? dat?, tare ?i r?spicat. Dac? nedreptatea ?i injusti?ia „Împeriului celor 12 stele" - transformat pe parcursul ultimelor decenii într-o „dictatur? a haosului global" -, dac? aceasta este adev?rata fa?? a mult trâmbi?atei Noi Ordini Mondiale, singura solu?ie de supravie?uire a României, ca stat na?ional, este cea hot?rât? prin referendum de c?tre Marea Britanie - în cazul nostru, Ro-Exit !

Tr?iasc? România Etern?! Sus Tricolorul ! (Ion M?ld?rescu)

Con?inutul integral al discursului prim-ministrului României - dac? i s-ar fi permis s?-l rosteasc?.

Doamnelor ?i domnilor europarlamentari,
În numele României, v? mul?umesc pentru cele cinci minute acordate mie. Cinci minute spre a înl?tura confuziile celor de bun? credin??, perseverent alimentate. Cinci minute spre a demonta calomniile celor de rea credin??, la nesfâr?it repetate. Este evident c? nu se dore?te o dezbatere onest? cu privire la statul de drept, ci o execu?ie rapid? a ??rii mele. Oricum, de azi înainte, nici unul dintre dvs nu va mai putea spune c? nu a ?tiut sau c? nu avea cum ?ti.

Mai întâi m? voi referi la justi?ie. A devenit un cli?eu afirma?ia c? în România ar avea loc un asalt al Guvernului ?i Parlamentului asupra statului de drept. Am cerut s? ni se spun? care amendament legislativ sau care m?sur? politic? justific? aceast? afirma?ie; care text de lege nemul?ume?te ?i care gest al guvernului contrariaz?. Nu ni s-a dat nici un singur exemplu concret. Am informat Comisia european? în leg?tur? cu ceea ce noi consider?m a fi derapaje ale statului de drept ?i viol?ri ale drepturilor omului comise în numele luptei împotriva corup?iei. Comisia a refuzat s? coopereze, a?a cum o obliga Mecanismul de Cooperare ?i Verificare (M.C.V.), pentru combaterea acestora. Ne-a l?sat s? lupt?m singuri. Astfel, derapajele au fost girate chiar de c?tre institu?iile europene.

De-a lungul timpului, am atras aten?ia Comisiei asupra inexactit??ilor factuale din rapoartele M.C.V. Inexactit??ile nu au fost corectate. ?i mai grav, pozi?ia noastr? ?i preciz?rile noastre nu au fost nici m?car consemnate. De aceea nici nu le cunoa?te?i. Oare de ce?

De-a lungul timpului, am cerut Comisiei ca în cadrul M.C.V. s? se pronun?e în leg?tur? cu imixtiunea serviciilor secrete în actul de justi?ie, fenomenul justi?iei selective ?i ?antajul sistematic exercitat de procurori asupra judec?torilor. În rapoartele M.C.V. nu se spune nimic despre acestea. Nici c? sunt bune nici c? sunt rele. Oare de ce?

?efii serviciilor secrete care au comis abuzuri intervenind direct, potrivit propriilor declara?ii ?i documentelor descoperite între timp, în procesul judiciar, au fost decora?i de diferite state. Oare de ce? Ce servicii au adus ei str?inilor pentru a fi astfel r?spl?ti?i? Noi i-am demis. La rândul lor, magistra?ii care au acceptat s? lucreze pe baza informa?iilor ?i indica?iilor necunoscute acuza?ilor, primite de la serviciile secrete, au fost l?uda?i ?i decora?i de state membre ale U.E. Oare de ce? Pentru c? au reînviat procedeele fostei Poli?ii politice comuniste, faimoasa Securitate?

De-a lungul anilor, mai mul?i europarlamentari au cerut Comisiei s? precizeze numele „exper?ilor" care au redactat rapoartele M.C.V. cu privire la România. Numele acestora a r?mas un mare secret. Oare de ce? Nu este transparen?a una dintre valorile noastre comune? Cu prilejul unei dezbateri din PE de anul trecut, referitoare tot la starea justi?iei române?ti, a?i decis ca o misiune de informare s? vin? în România. Recuno?tea?i astfel insuficien?a informa?iei de care dispune?i. Nu v-a?i pus în aplicare decizia. Pe ce baz? se poate discuta atunci ast?zi?

Nu ?tiu concret ce dori?i. Nu ?ti?i concret ce s-a întâmplat. Prin urmare, nu avem nimic de discutat. În afara unor sloganuri generale ?i unor acuze nedovedite, la care nu în?eleg s? m? refer. Ca în orice democra?ie, m?surile propuse de guvern sunt criticate de opozi?ie. Adesea, dezbaterile noastre interne sunt aspre. Nu în?eleg îns? s? aduc în fa?a dvs controversele noastre interne. Nu cred c? este corect ca eu s? v? cer arbitrajul între Guvern ?i Pre?edintele Republicii, sau între puterea legislativ? ?i cea judec?toreasc?. Pentru solu?ionarea acestora avem un sistem constitu?ional care func?ioneaz?. Pe de alt? parte, sunt convins c? nu intr? în atribu?iile institu?iilor europene s? arbitreze disputele noastre politice interne. Suntem un stat membru, iar nu un teritoriu sub tutel?.

Putem discuta îns? despre MCV. V-am prezentat mereu cu sinceritate starea justi?iei române?ti actuale dup? peste 10 ani de aplicare a M.C.V. Nu neg?m virtu?ile acestui mecanism. Ele nu ne pot face îns? s? îi ocult?m viciile. Iar soldul este negativ. De aceea M.C.V. nu va mai trebui aplicat în viitor nici unui alt membru. Ne trebuie altceva, iar acel altceva nu mai trebuie s? fie instrument de discriminare, ci s? se aplice tuturor membrilor. M.C.V. a fost o anex? a clauzei de salvgardare inclus? în tratatul de aderare a României la U.E. El a avut rolul de a oferi eficien?? acelei clauze ?i totodat? de a evita activarea acesteia.Clauza a expirat pe 1 ianuarie 2010. Din acel moment M.C.V nu mai are nici o baz? legal? în dreptul UE. Ulterior acelei date, Comisia European? nu mai are nici un temei legal pentru a exercita atribu?iile implicate de func?ionarea M.C.V.

V? reamintesc c? potrivit Tratatului de la Lisabona, Comisia are numai competen?ele atribuite ei prin tratatele convenite de toate statele membre. Acesta este principiul atribu?iunii. Or, nu mai exist? nici un tratat care s? îi atribuie Comisiei rolul de a gestiona vreun M.C.V. În consecin?? prelungirea func?ion?rii M.C.V. ast?zi constituie o înc?lcare a principiului legalit??ii, a suprema?iei legii, a statului de drept, atât la nivelul U.E. cât ?i al României. A venit vremea s? îi punem cap?t. Din punctul nostru de vedere M.C.V. este caduc.

Domnilor ?i doamnelor,

Unii dintre dvs sunt îngrijora?i întrucât au v?zut cet??eni europeni din România agresa?i de for?ele de ordine la Bucure?ti. În consecin?? crede?i c?, întrucât ave?i obliga?ia de a-i proteja pe cet??enii europeni, ave?i ?i dreptul de a pedepsi România. La rândul nostru suntem îngrijora?i c? nu a?i v?zut ?i cet??enii europeni de origine german? agresa?i de poli?ie la Frankfurt, cet??enii europeni de origine francez? agresa?i de jandarmerie la Paris, cet??eni europeni de origine belgian?, agresa?i chiar în aceste zile la Bruxelles, ?i tot a?a la Genova, Barcelona, Londra etc etc. V-am preg?tit ?i v? ofer o selec?ie de imagini cu interven?ii ale for?elor de ordine din întreaga Europ? occidental?, inclusiv Germania. Ve?i constata similitudinea dintre procedeele acestora ?i cele ale colegilor lor din România. Acestea sunt standardele europene.

Cet??enii români sunt cet??eni europeni în raporturile cu alte state membre ale UE ?i pe teritoriul altor state membre UE decât România. Pe teritoriul României ei sunt cet??eni români care trebuie s? respecte legile române. Atunci când le încalc?, suport? sanc?iunile prev?zute de ele, a?a cum se întâmpl? cu germanii în Germania, francezii în Fran?a, olandezii în Olanda. Dac? cet??eni europeni de origine german?, francez?, finlandez? etc au fost trata?i pe teritoriul României ?i de c?tre for?ele de ordine române, potrivit unor reguli care nu respect? valorile împ?rt??ite de to?i membrii U.E., putem discuta. Deocamdat? nu exist? nici o prob? îns? care s? arate c? în alte ??ri membre UE poli?ia ?i jandarmeria se comport? altfel decât în România. Mai trist este faptul c? dvs nu a?i v?zut jandarmii ataca?i violent de participan?ii la o demonstra?ie organizat? f?r? respectarea legilor române, pe 10 august anul curent.

Felicit Jandarmeria român? pentru modul profesionist ?i responsabil în care s-a comportat în împrejur?rile date ?i v? ?in la dispozi?ie imagini filmate care confirm? spusele mele. Când jandarmii sunt ataca?i ei reac?ioneaz?. Iar asta nu în ap?rarea lor, ci a democra?iei ?i a statului de drept pe care s-au obligat ?i sunt chema?i s? le protejeze. Au reac?ionat ei dispropor?ionat? Care este criteriul propor?ionalit??ii? Îl putem discuta, desigur. Dup? aceea s? îl convenim ?i s? îl aplic?m la situa?ia concret?, astfel cum a rezultat ea din probe. Cu tot respectul, ceea ce dl. Manfred Weber a v?zut la televizor nu este prob?, iar ceea ce domnia s? crede nu este criteriul propor?ionalit??ii.

Dincolo de recrudescen?a nazismului în Europa, ne îngrijoreaz? faptul c? reprezentan?ii originari din Germania ai unor partide care se intituleaz? democrate, nu au recunoscut în violen?ele unora dintre demonstran?ii de la Bucure?ti, care au agresat verbal ?i fizic parlamentari ?i membri ai familiilor acestora, sau judec?tori ai Cur?ii Constitu?ionale, stilul de ac?iune al batalioanelor de asalt naziste, ?i nu au auzit în strig?tul „moarte ciumei ro?ii" una dintre lozincile favorite ale c?m??ilor brune. Eu sunt, stima?i europarlamentari, unul dintre membrii „ciumei ro?ii" ?i în aceast? calitate, dar mai ales în respectul valorilor europene, nu voi permite ascensiunea „ciumei brune" în ?ara mea.

Demonstra?iile desf??urate cu înc?lcarea legii nu sunt stat de drept. Asaltul împotriva cl?dirilor guvernamentale nu este stat de drept. Aruncarea cu pietre ?i cocktailuri Molotov împotriva for?elor de ordine nu este stat de drept. Scandarea lozincilor naziste nu este stat de drept. Reprezint un popor care a stat în fa?a tancurilor dictaturii, tocmai pentru ca România s? fie un stat democratic ?i un stat de drept. În acele momente, mul?i dintre cei care ast?zi vor s? ne înve?e ce este statul de drept sprijinind anarhia animat? de vechi lozinci naziste, priveau la televizor cum curge sânge în ora?ele României. De aceea, în lupta cu cei care, în numele democra?iei, ne cer s? accept?m dictatura, ?i în numele legii s? accept?m f?r?delegea, vom proceda a?a cum ?tim noi ?i nu a?a cum nu ?ti?i dvs. În aceast? b?t?lie este limpede de partea cui este Guvernul legitim al României. A?tept s? v?d de partea cui nu sunte?i dvs.

Domnilor ?i doamnelor,

În contextul discu?iilor despre statul de drept, reprezentan?ii unor partide care se intituleaz? cre?tine insist? ca noi, românii, s? d?m o interpretare original? istoriei relatate în Biblie despre Sodoma ?i Gomora. Sub influen?a acestora, „conservatorii progresi?ti" ne cer s? înlocuim adagiul str?vechi potrivit c?ruia numai ceea ce este natural este ?i moral, naturalia non sunt turpia, cu unul care sus?ine c? tocmai ceea ce este împotriva naturii este moral. Este dreptul poporului meu s? voteze acceptarea acestei cutez?toare inova?ii morale ?i a acestei bizare interpret?ri a preceptelor cre?tine a?ezate nu doar la temelia identit??ii culturale a românilor, ci ?i a întregii Europe. Mai mult, indiferent de ceea ce cred eu, Guvernul României, fidel regulilor democratice, nu poate refuza organizarea unui referendum pe tema definirii constitu?ionale a c?s?toriei atunci când peste trei milioane de români, adic? mai mult decât întreaga popula?ie a unora dintre statele membre ale UE, o cer.

Ce credibilitate mai poate avea institu?ia ini?iativei cet??ene?ti, introdus? cu entuziasm în Tratatul de la Lisabona, dac? P.E. îi cere Guvernului român s? ignore sau s? boicoteze o ini?iativ? cet??eneasc? prev?zut? de Constitu?ia României?! Ce credibilitate mai poate avea PE în fa?a cet??enilor europeni, dac? pretinde un asemenea lucru?! Respectând în acela?i timp principiul laicit??ii statului ?i drepturile individuale ale cet??enilor, Guvernul român va supune referendumului legea de modificare a Constitu?iei adoptat? ca urmare a unei masive ini?iative cet??ene?ti. Nu pot decât regreta dac? lucrul acesta îi deranjeaz? pe unii cre?tini, mai mult sau mai pu?in democra?i, sau pe unii democra?i, mai mult sau mai pu?in cre?tini.

Doamnelor ?i domnilor europarlamentari,

Misiunea dvs este s? ap?ra?i interesele ?i valorile comune ale tuturor statelor membre, inclusiv România. Misiunea Guvernului României este s? apere interesele ?i identitatea specifice românilor. Cele dou? nu trebuie s? intre în coliziune. Dac? vor intra, v? asigur c? românii ?i Guvernul lor î?i voi face datoria. Nu am venit aici s? dau socoteal?. Nu am venit ca un elev scos la tabl? pentru a fi examinat de profesor. Am venit pentru c? v? pre?uiesc ?i v? respect. Cer în schimb aceea?i pre?uire ?i respect pentru poporul român pe care îl reprezint.

Dac? (ne)vorbind în fa?a Dvs în numele unei na?iuni europene de 20 milioane de suflete, nu am dat expresie adev?ratelor lor sentimente ?i aspira?ii, este numai dreptul lor s? m? judece. Aderarea noastr? la U.E. nu le-a r?pit acest drept. Aderând la UE românii nu au renun?at la el. De aceea, în calitate de român nu voi permite nim?nui, nu pot permite nim?nui, nu am dreptul s? permit cuiva din afara României s? fac? o diferen?? între Guvernul României ?i poporul român. Cine încearc? s? se substituie Guvernului României sugerând c? poate ap?ra mai bine interesele românilor decât o face acesta, nu în?elege democra?ia, dar mai ales nu în?elege c? UE este o comunitate de state suverane, toate libere ?i toate egale.

Garanta?i drepturile cet??enilor europeni! Drepturile cet??enilor români se negociaz? în România. Construi?i un sistem judiciar european capabil s? apere drepturile statelor membre ?i ale cet??enilor europeni! De construc?ia sistemului judiciar românesc se ocup? România. Este dreptul s?u suveran pe care nu l-a cedat nim?nui. Dac? vi se pare sau ni se pare c? între cele dou? exist? incompatibilit??i, discut?m. Discut?m în mod concret, iar nu doar la nivel retoric. Discut?m pân? ajungem la o solu?ie comun?, dar nu încerc?m a impune ceva unii altora. Discu?ie, da! Dictat, nu!

Constitu?ia României, ca de altfel toate constitu?iile statelor membre ale UE, prevede o procedur? legislativ? care nu include avizul Comisiei de la Vene?ia. Nici tratatele europene nu îl includ. Dac? România a ?inut ?i va continua s? ?in? seama de opiniile acesteia, este pentru c? are încredere în expertiza ?i experien?a ei. Valorile care îi ghideaz? activitatea sunt ?i ale noastre. De aceea legisla?ia noastr? a fost mereu aliniat? la recomand?rile Comisiei de la Vene?ia. A?a o vom men?ine ?i în viitor, atât timp cât Comisia va r?mâne obiectiv? ?i va sta departe de intrigile politicianiste. Guvernul român, rezultat din voin?a românilor liber exprimat? la urne ?i sprijinit de o majoritate parlamentar? consistent?, în?elege ?i respect? interesele europene în România. De altfel, atunci când am ales s? devenim membri ai U.E., noi în?ine ne-am redefinit interesele în context european. Cer, îns?, ca ?i institu?iile europene s? în?eleag? ?i respecte interesele României în Europa.

Doamnelor ?i domnilor,

V? vorbesc în numele unei na?iuni mândre, a ?aptea în U.E. în ordinea de m?rime, care datoreaz? Europei nu mai mult decât Europa îi datoreaz? ei.
V? vorbesc în numele unei na?iuni bogate care nu a?teapt? de la U.E. decât sprijinul necesar pentru a-?i valorifica bog??iile. Nu cerem pe?te, ci undi?e. Nu cerem mil?, ci solidaritate.
V? vorbesc în numele unei na?iuni care, inclusiv ca membru al UE, a în?eles, în cele din urm?, c? este prea bogat? pentru a putea s? r?mân? în istorie f?r? lupt?.
V? vorbesc în numele unei na?iuni care a avut istorie, cultur?, civiliza?ie, via?? cu mult înainte de a fi membr? în U.E. O na?iune care a rezistat adesea singur? la r?scrucea intereselor marilor puteri.

Românii doresc s? î?i construiasc? viitorul împreun? cu celelalte state membre ale U.E. ?i în cadrul U.E., dac? este posibil. Dac? va fi necesar, o vor face ?i o pot face ?i în afara U.E.
Am auzit adesea spunându-se c? România nu a fost suficient preg?tit? pentru a deveni membr? a U.E. Adev?rul este exact invers. U.E. nu a fost suficient preg?tit? pentru întâlnirea cu istoria, cu ?ansa de a putea include respectuos printre membrii s?i, dup? decenii de desp?r?ire for?at?, na?iuni ca România, Ungaria, Bulgaria, Polonia, Cehia, Slovacia ?i altele, abandonate, la finele celui de Al Doilea R?zboi Mondial, bol?evismului.
Suntem gata s? ne str?duim a dep??i împreun? acest impas. Dac? este posibil, um?r la um?r. Dac? este necesar, chiar ?i împotriva Dvs. C?ci U.E., proiectul european, visul european sunt ?i ale noastre iar nu numai ale Dvs; sunt ?i ale românilor, bulgarilor, maghiarilor, polonezilor, cehilor, slovacilor, letonienilor etc, iar nu doar ale Occidentului european fondator. Dup? Tratatul de la Lisabona suntem cofondatori ai U.E., iar nu rudele ei s?race tolerate la mas?.

Noi nu facem confuzie între aceia dintre Dvs care vor s? ne sprijine în consolidarea democra?iei ?i cei care vor s? ne împing? înapoi spre dictatur?. Celor dintâi le mul?umim. Celor din urm? le spunem s? nu conteze pe la?itatea noastr?. Nu ne temem de sanc?iunile cu care amenin?a?i România. Ne temem doar c? aceste amenin??ri pun în pericol viitorul U.E. Visul Europei unite, care este ?i al nostru, nu s-a pr?bu?it niciodat? din cauza adversarilor din afar?, ci din cauza egoismelor, dezbin?rii, intrigilor, miopiei ?i frivolit??ii interne.

Morarul, c?ruia regele Prusiei voia s? îi confi?te abuziv moara, i-a r?spuns acestuia c? nu se teme de gestul s?u întrucât mai sunt ?i ni?te judec?tori la Berlin care vor face dreptate. Celor care ne amenin?? ast?zi cu sanc?iuni ?i represalii în cazul în care accept?m a da curs unei ini?iative cet??ene?ti sau insist?m a ap?ra ordinea public? prin mijloacele folosite de toate statele membre U.E., le spunem ?i noi: mai sunt judec?tori la Luxemburg. ?i în orice caz, mai sunt români la Bucure?ti.
V? mul?umesc pentru aten?ie!

----------------------------------------------
[1] Discurs Viorica D?ncil? în Parlamentul European - https://stirileprotv.ro/stiri/international/plenul-parlamentului-european-dezbate-situatia-statului-de-drept-din-romania-viorica-dancila-la-dezbateri.html - 3 octombrie 2018

 
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Vineri, 05 Octombrie 2018 09:33

CiteƟte mai mult...La începutul anului 2018, foarte zelo?ii, dar ignoran?ii „politruci de serviciu", care se declar? istorici, au sus?inut în pres?, la Radio ?i Tv c? prin programul lansat de pre?edintele Woodrow Wilson la 8 ianuarie 1918 - cunoscut sub numele de „cele 14 puncte" - S.U.A. au recunoscut unirea Transilvaniei cu România. Ca urmare, au ?inut s? elogieze centenarul acestui eveniment. Realitatea, întemeiat? pe documente, contrazice o asemenea abordare. În cele ce urmeaz? vom face preciz?rile de rigoare. În ianuarie 1918, omenirea intrase în cel de-al patrulea an de r?zboi, timp în care muriser? milioane de oameni ?i se înregistraser? uria?e pierderi materiale. Ideea p?cii se contura la orizont, dar nimeni nu propunea un program coerent privind con?inutul acesteia ?i organizarea lumii dup? r?zboi.

A revenit pre?edintelui american Woodrow Wilson meritul de a fi luat o asemenea ini?iativ?, constituind o echip? de diploma?i ?i militari care s? studieze situa?ia existent? în anul 1917 ?i s? propun? un plan care s? stea la baza viitoarei conferin?ei de pace. Pe m?sur? ce acest plan se contura, Woodrow Wilson devenea tot mai convins de misiunea sa istoric?, chiar mesianic?. Un biograf al s?u avea s? scrie c? „ideea prezen?ei sale la conferin?a de pace îl seducea ?i devenise, pe nesim?ite, mai degrab? un scop decât un mijloc. Dorin?a de a-?i oferi bunele servicii se transformase în necesitatea unei interven?ii personale în calitate de arbitru al lumii. Ambi?ia e nem?rginit? s? devin? arhitectul p?cii, creatorul unei federa?ii a na?iunilor menit? s? previn? orice nou conflict!"[1].

Pentru ca pre?edintele s? fie prezent la Conferin?a p?cii era nevoie ca S.U.A. s? participe la r?zboi. Ca urmare, la 14 decembrie 1917, S.U.A. a declarat r?zboi Germaniei. În declara?ia publicat? se men?iona: „Noi nu dorim în nici un fel[2] a sl?bi sau reorganiza Imperiul Austro-Ungar", ci doar eliberarea popoarelor sale „de neru?inata domina?ie a autocra?iei militare ?i comerciale prusace". Peste mai pu?in de o lun?, la 8 ianuarie 1918, pre?edintele Woodrow Wilson a prezentat în fa?a Camerelor reunire ale Congresului (Senatul ?i Camera Reprezentan?ilor) programul care urma s? stea la baza viitoarei conferin?e de pace. Acest program a intrat în istorie sub numele de cele 14 puncte ?i avea urm?torul con?inut[3]:
1. diploma?ie sincer? „în v?zul tuturor";
2. libertatea absolut? a naviga?iei pe m?ri;
3. suprimarea tuturor „barierelor economice";
4. reducerea armatelor na?ionale;
5.în?elegere liber? privind „revendic?rile coloniale".

Art 6. „Evacuarea tuturor teritoriilor ruse ?i reglementarea tuturor chestiunilor privitoare la Rusia, care vor asigura cea mai bun? ?i mai liber? cooperare a celorlalte na?iuni, pentru a da Rusiei prilejul s? hot?rasc?, f?r? s? fie împiedicat? sau stânjenit?, pentru independen?a propriei sale dezvolt?ri ?i a politicii sale na?ionale ?i pentru a i se asigura o sincer? bun? primire în Societatea Na?iunilor libere, sub institu?iile sale alese de ea singur? ?i mai mult decât o primire, întregul ajutor de care ea ar avea nevoie ?i pe care l-ar dori. Tratamentul acordat Rusiei de c?tre na?iunile surori în lunile ce urmeaz? va fi piatra de încercare a bun?voin?ei lor ?i a în?elegerii nevoilor ei, abstrac?ie f?când de propriile lor interese ?i de simpatia lor dezinteresat?".
7. Belgia trebuie evacuat? ?i restaurat? suveranitatea;
8. întregul teritoriu francez „va trebui s? fie liber";
9. reglementarea frontierei italiene „de-a lungul liniilor na?ionalit?ilor clar reconoscibile".
10. „Popoarelor Austro-Ungariei, c?rora noi dorim s? le vedem locul salvat ?i asigurat printre na?iuni, va trebui s? li se dea mai larg ocazia unei dezvolt?ri autonome".
11. „România, Serbia ?i Muntenegru vor trebui s? fie evacuate ?i teritoriile ocupate vor trebui restituite";
12. „O suveranitate cert? va trebui asigurat? p?r?ilor turce?ti ale Imperiului Otoman actual";
13. „Un stat polonez independent va trebui s? fie creat";
14 „O asocia?ie general? de na?iuni va trebui format? prin conven?ii speciale, în scopul de a da garan?ii mutuale de independen?? politic? ?i de integritate teritorial? statelor mari, ca ?i celor mici".
Programul a fost primit cu aplauze de parlamentarii americani, iar ziarul englez „Star" aprecia c? el reprezenta „cel mai frumos dar pe care Wison l-a oferit lumii"[4].

Din analiza acestui document rezult? limpede c? pre?edintele Wilson a oferit o perpectiv? lumii postbelice, bazat? pe principii noi - diploma?ie deschis?, liberatea de naviga?ie, libertatea come?ului, rezolvarea prin bun? în?elegere a tuturor problemelor interna?ionale, crearea unei organiza?ii mondiale care s? vegheze la independen?a politic? ?i integritatea teritorial? a statelor. În acela?i timp, se poate constata c? românilor li se promitea doar retragerea trupelor de ocupa?ie din România. O propunere similar? se referea la Rusia, Belgia, Serbia ?i Muntenegru, care urmau s?-?i redobândeasc? independen?a ?i integritatea teritorial?.

Faptul c? se preconiza men?inerea Rusiei ?i Austro-Ungariei în grani?ele de dinainte de declan?area r?zboiului mondial nu putea s? satisfac? na?iunile care se aflau sub domina?ia acestor imperii. Potrivit art. 6, Rusia urma s?-?i hot?rasc? propria dezvoltare ?i politica na?ional?. Documentul f?cea abstrac?ie de revolu?ia din februarie 1917 ?i de faptul c? guvernul provizoriu recunoscuse dreptul popoarelor din Rusia de a se organiza pe baze autonome, precum ?i de decretul semnat de V.I. Lenin la 25 octombrie/8 noiemnrie 1917 privind dreptul acestor popoare la autodeterminare pân? la desp?r?irea de statul existent.

Ca urmare, pân? la 8 ianuarie 1918 - când au fost lansate cele 14 puncte ale lui Wilson - popoarele anexate din zona european? a Rusiei î?i proclamaser? autonomia statal? ?i chiar independen?a (cazul finlandezilor). Românii din Basarabia constituiser? la 2 decembrie 1917 Republica Democratic? Moldoveneasc? autonom? ?i se preg?teau s? decid? independen?a acesteia, care avea s? fie votat? de Sfatul ??rii la 24 ianuarie 1918. Pe parcursul lunilor ianuarie - martie 1918 ?i-au proclamat independen?a Estonia, Letonia, Lituania, Ucraina ?i Polonia (partea ocupat? de Rusia). La 27 martie 1918, Basarabia s-a unit cu România. Aceste date concrete arat? c? popoarele respective au ac?ionat în conformitate cu propriile lor interese, pe care pre?edintele S.U.A., în cele 14 puncte, nu le avusese în vedere.

Mai complicat? era situa?ia popoarelor anexate de Austro-Ungaria, deoarece Woodrow Wilson era împotriva „balcaniz?rii" Europei Centrale ?i nu dorea s? favorizeze f?r?mi?area acesteia în multiple suveranit??i. Rezulta limpede c? se preconiza men?inerea Austro-Ungariei ?i „democratizarea" acesteia prin dezvoltarea autonom? a popoarelor care o alc?tuiau. Popoarele asuprite din imperiu au luat act de faptul c? pre?edintele S.U.A. se pronun?a pentru dezvoltarea lor autonom? în cadrul împeriului, ceea ce reprezenta un pas înainte pe calea afirm?rii propriilor interese na?ionale. Era îns? prea pu?in.

Îndat? ce a citit cele 14 puncte, ambasadorul Serbiei în S.U.A. a fost foarte tran?ant: o pace balcanic? era „de neconceput f?r? dezmembrarea prealabil? a Austro-Ungariei"[5]. Reprezentan?ii na?iunilor asuprite din imperiu s-au dovedit mai circumspec?i ?i mai maleabili, hot?rând s? se întruneasc? într-un Congres în care s?-?i expun? punctele de vedere. La acest Congres, desf??urat la Roma în zilele de 8-10 aprilie 1918, au participat reprezentan?i ai românilor, sârbilor, cehilor, slovacilor, polonezilor ?i italienilor. Dup? ample dezbateri, s-a adoptat o Rezolu?ie prin care-?i exprimau hot?rârea de a ob?ine eliberarea de sub st?pânirea austro-ungar? ?i constituirea statelor proprii sau unirea cu cona?ionalii lor din statele existente. S-a subliniat necesitatea colabor?rii ?i coordon?rii eforturilor în vederea promov?rii acestui obiectiv, printr-o ampl? ac?iune de propagand? în Europa ?i în S.U.A. pentru ob?inerea sprijinului opiniei publice ?i a liderilor politici.

În acest spirit, în ziua de 30 aprilie 1918, s-a constituit la Paris, Consiliul Na?ional al Românilor din Transilvania ?i Bucovina[6]. În iulie 1918 s-au înfiin?at Societatea Anglo-Român? cu sediul la Londra ?i Comitetul de Ac?iune al Românilor din Transilvania, Banat ?i Bucovina, cu centrul în Roma[7]. Asemenea consilii ?i societ??i ai înfiin?at ?i celelalte na?iuni asuprite din Imperiul Habsburgic. Aceste organiza?ii au desf??urat o ampl? activitate, membrii lor publicând articole în presa din statele respective, participând la întruniri publice, stabilind rela?ii cu oameni de cultur? ?i lideri politici în fa?a c?rora au pedat pentru cauza na?ional?. Ca urmare, au ob?inut sprijinul ?i colaborarea multora dintre ei, s-a creat o stare de spirit favorabil? promov?rii intereselor acestor popoare.

O deosebit? aten?ie a fost acordat? ac?iunii de propagand? în S.U.A. Vasile Stoica a înfiin?at, în iulie 1918, Liga Na?ional? a Românilor din S.U.A., care cuprindea români stabili?i în aceast? ?ar?, precum ?i români veni?i din ?ar? ?i din Austro-Ungaria. Organiza?ii similare au creat cehii, slovacii, sârbii, italienii ?i polonezii. S-a realizat o colaborare între acestea, convenindu-se ca într-o prim? etap? (lunile iulie-august) s? se desf??oare activit??i paralele în cadrul na?ionalit??ilor respective - editarea de bor?uri ?i manifeste, publicarea de articole în presa proprie ?i în cea de mare tiraj, atragerea unor personalit??i americane, organizarea de întruniri publice etc. Într-o urm?toare etap? s-au organizat ac?iuni comune, accentul fiind pus pe desf??urarea unor mari întruniri, la sfâr?itul c?rora se adoptau rezolu?ii care erau trimise presei, precum ?i pre?edintelui S.U.A.

Aceast? campanie a culminat cu marele miting desf??urat în Carnegie Hall din Washington în ziua de 15 septembrie 1918. Au participat peste 4.000 de persoane, între care Hishtcook - pre?edintele Comitetului pentru Afacerile Str?ine din Senatul S.U.A., Frederich Allen - pre?edintele Partidului Republican din New-York, Pierre Lanux - scriitor francez. Au trimis mesaje de salut mini?trii Franklin Lane ?i Josef Daniels, senatorul Henry Cabot Lodge - pre?edintele Universit??ii Harvard ?i viitor pre?edinte al Comitetului Senatului pentru Rela?ii Externe. Au luat cuvântul reprezentan?ii na?iunilor respective: Vasile Stoica (ofi?er ?i diplomat român), Thomas Grrigue Masaryk (viitorul pre?edinte al Cehoslovaciei), Ignacy Jan Paderevski (viitorul prim-ministru al Poloniei), Giuseppe Bevione (ziarist ?i politician italian), Hiko Hinkovici (frunta? al slavilor sud-dun?reni). La sfâr?itul întrunirii a fost adoptat? o rezolu?ie în care se preciza: „Noi cerem dizolvarea actualului Imperiu [austro-ungar] ?i organizarea popoarelor sale eliberate în conformitate cu propria lor voin??". Documentul a fost transmis principalelor ziare, pre?edintelui S.U.A., precum ?i reprezentan?ilor Antantei la Washington. De asemenea, frunta?ii acestor na?ionalit??i au cerut audien?? la pre?edintele Wilson.

Demersul a dat rezultate, astfel c? în ziua de 20 septembrie 1918 pre?edintele S.U.A. i-a primit la Casa Alb?, în Salonul Albastru, pe Vasile Stoica, Thomas Masaryk, Ignacy Paderevsky ?i Hiko Hinkovici[8]. Fiecare a prezentat situa?ia propriilor popoare, insistând pe voin?a acestora de a se elibera de sub domina?ia imperiului ?i a-?i constitui de state na?ionale proprii sau a le întregi pe cele existente. Vasile Stoica avea s? scrie[9] c? pre?edintele i-a ascultat cu aten?ie pe invita?ii s?i, dup? care a declarat c? „guvernul ?i poporul american cunoa?te aspira?iile noastre ?i este de acord cu noi în ce prive?te ac?iunea noastr? de eliberare ?i de modul prin care s-ar ajunge la o pace durabil?. Austro-Ungaria este o construc?ie care nu mai poate fi men?inut?, pentru c? baza ei este subminat? de nedreptate, asuprire ?i prigoan? neuman? în care au c?zut victime straturile nemaghiare ?i negermane, care totu?i fac dou? treimi din popula?ia ei. Împ?r?irea acestui imperiu a devenit o necesitate istoric? ?i pre?edintele nu se îndoia de acest fapt c? printr-o bun? în?elegere între popoare se poate ajunge în Europa Central? ?i R?s?ritean? la o pace ?i prosperitate de care se simte atâta nevoie". I-a asigurat pe interlocutorii s? c? „puteau fi siguri de ajutorul lui deplin". Declara?ia a fost primit? cu satisfac?ie de cei prezen?i, care s-au gr?bit s? o fac? public?.

În fond, la 20 septembrie 1918, pre?edintele Wilson revenea asupra articolului 10 din cele 14 puncte din 8 ianuarie 1918, recunoscând, pentru prima dat?, c? „Austro-Ungaria este o construc?ie care nu mai poate fi men?inut?", ?i c? împ?r?irea acestui imperiu „a devenit o necesitate istoric?".

Respectarea adev?rului istoric nu numai c? nu diminuiaz? meritele pre?edintelui Wilson, dar dovede?te c? liderul unei mari puteri a acceptat argumentele sus?inute de interlocutorii s?i ?i nu a ezitat s?-?i modifice op?iunile exprimate public într-un anumit context istoric. Prin aceasta, popoarele respective îi sunt, pe drept cuvânt, recunosc?toare pre?edintelui Woodrow Wilson.

Not?: Textul face parte din comunicarea prezentat? în cadrul Sesiunii de comunic?ri ?i dezbateri ?tiin?ifice „Contribu?ia elitelor la întregirea României", organizat? sub egida Academiei Oamenilor de ?tiin?? din România, în zilele de 28-29 septembrie 2018, de Muzeul Vrancei din Foc?ani.

-----------------------------------------------
[1] Charles Zorgbibe Wilson. Un cruciat la Casa Alb?. Traducere Daniela Boriceanu, Bucure?ti, Funda?ia European? Titulescu, 2003 p. 177 (în continuare se va cita Wilson...).
[2] Toate sublinierile din text apar?in autorului acestui studiu.
[3] Alexandru Vianu, Zorin Zamfir, Constantin Bu?e, Gheorghe B?descu, Rela?ii interna?ionale în acte ?i documente, vol. I (1917-1939), Bucure?ti, Editura Didactic? Pedagogic?, 1974, pp. 12 – 13.
[4] Ibidem, p. 233.
[5] Wilson..., p.229.
[6] Documente ale Unirii..., p. 350-351.
[7] Vezi, pe larg, Simion C Mândrescu, În Fran?a ?i Italia pentru cauza noastr?, Bucure?ti, 1910.
[8] Corneliu Mihail Lungu, F?uritorii Marii Uniri, Bucure?ti, 2003, pp. 50-55.
[9] Vezi, Vasile Stoica, În America pentru cauza româneasc?, Ia?i, Editura Tipo Moldova, 2017.

 
Teo Palade   
Vineri, 05 Octombrie 2018 09:20

CiteƟte mai mult...Nu ?tiu dac? mai sunt ?i al?ii, dar eu, tr?itor în aceast? România, am impresia c? ?ara mea func?ioneaz? cu frâna tras?. S-a umplut ?ara de frânari. Ei apar acolo unde te-ai a?tepta mai pu?in. G?sim frânari în guvern, îi afl?m rotindu-se cu folos în jurul pre?edin?iei, au locuri c?ldu?e rezervate în armat?, ocup? posturi înalte în justi?ie, se afl? pe pozi?ii cheie în administra?ie, sunt afilia?i unor O.N.G.-urilor mai mult sau mai pu?in cunoscute, se l?f?ie în fotoliile parlamentare, agit? lozinci la mitingurile din pia??, ne împroa?c? cu vorbe de pe ecranele televizoarelor ?i umplu cu fraze iscusite coloanele ziarelor. Nu ?tim de partea cui sunt, în numele c?rei doctrine ac?ioneaz?, ce idealuri au sau cum ar dori ei s? arate România. Nu este clar nici dac? adev?ra?ii st?pâni ai frânarilor sunt fiin?e concrete, autohtone, sau sunt pl?smuiri eterice, simboluri tr?itoare în afara grani?elor ??rii. Prin urmare, pentru mine, cet??eanul pl?titor la greu de taxe ?i impozite, pare imposibil de aflat cine ?i cu cât îi remunereaz? ori cine le compune muzica pe care ei danseaz?.

Dac? dore?ti recâ?tigarea demnit??ii na?ionale, frânarii te atac?!

Indiferent de pozi?ia ta social?, indiferent de sex sau de credin?? religioas?, dac? îndr?zne?ti un gest (doar unul!) în sensul recâ?tig?rii demnit??ii na?ionale, ori ai o inten?ie (numai una!) destinat? mai binelui acestei ??ri, frânarul nu te iart?. El te va opri, va încerca s? te distrug?, indiferent cine e?ti ?i f?r? a precupe?i mijloacele destinate anihil?rii tale totale.

Ai cutezan?a de a dori ca bog??iile acestui p?mânt s? apar?in? locuitorilor lui ?i te implici pentru atingerea acestui crez? Vin frânarii ?i te atac? cu furie. Afli, din gura lor spurcat?, c? ur??ti investi?iile externe, c? te opui cooper?rii interna?ionale, c? ai ceva cu americanii, cu austriecii, germanii sau belgienii ?i c?, desigur, ai r?mas în sinea ta un comunist populist cu tendin?e xenofobe.

Te al?turi celor care doresc ca ?ara ta s?-?i dezvolte propria industrie, ?i pui la b?taie pentru asta propria investi?ie româneasc?? Imediat ?i se d? peste gur? ?i peste buzunar. Frânarii î?i pun poprire pe conturi, apare din senin un dosar penal la baza c?ruia se afl? denun?ul unui alt frânar profesionist care te acuz? de furt ori evaziune ?i, în mod automat, devii o persoan? „penal?". Adic?, brusc, peste noapte, ai ajuns unul dintre acei români care nu au drept la opinie ?i nici nu pot prospera în vreun fel fiindc? Justi?ia (cu J mare!) îi are sub anchet?.

Dac? roste?ti r?spicat adev?rul, frânarii ac?ioneaz?!

?i se pare c? nu este normal ca procurorii, avoca?i ai statului în toat? lumea, s? devin? peste noapte magistra?i ?i în acest fel s? se destabilizeze balan?a justi?iei? Roste?ti acest adev?r cu voce tare? Vin frânarii ?i te acuz? c? e?ti unul dintre aceia care ai ceva împotriva sfintei lupte anticorup?ie. ?i, de ce te-ai împotrivi dac? n-ai fi tu însu?i un corupt? La îndemnul strig?telor asurzitoare ale frânarilor ?i se pune pe rol un dosar penal ?i chiar ei, procurorii-magistra?i, vor începe imediat s? te cerceteze. Concomitent, aflat într-o direct? rela?ie cu aceast? nou? ?i stranie categorie de justi?iari, imensul aparat de urm?rire-ascultare-filaj se activeaz?. ?i, oricine ai fi, din acel moment, vei începe s?-?i blestemi zilele.

Dac? încerci s?-?i faci datoria, frânarii sar s? te distrug?!

E?ti jandarm, aperi cl?direa guvernului ?i e?ti lovit cu pietre, scuipat în fa?? ?i ars de benzina sticlelor incendiare cu care arunc? asupra ta „protestatarii pa?nici"? Ai grij?, nu cumva s? mi?ti! Dac? reac?ionezi cu mijoacele pe care statul ?i le-a pus legal la dispozi?ie pentru a-l ap?ra ?i pentru a te proteja, apar ca de nic?ieri frânarii. Ei inund? internetul, ziarele ?i televiziunile, acuzându-te c? tu, criminalule, ai agresat ?i ai gazat copiii nevinova?i care, împreun? cu p?rin?ii, participau în mod absolut pa?nic (ca fiecare român care se respect?! - vezi foto) la o manifesta?ie ilegal?. Din nou, într-o grab? pe care ai putea s-o suspectezi de colaborare cu frânarii, magistra?ii-procurori (însu?i ?eful lor, magistratul-procuror general!) te catalogheaz? drept infractor, te interogheaz? în mod repetat ?i intimidant, te expun furiei din strad? a frânarilor specializa?i în vociferare adu?i inten?ionat acolo ?i apoi se str?duiesc s?-?i distrug? cariera.

Dac? te opui poruncilor str?ine, frânarii nu te iart?!

Crezi c? este bine pentru viitorul ei ca România s? nu fie inundat? la comand?, ca un spa?iu al nim?nui, de ni?te emigran?i veni?i de oriunde, f?r? ca cineva s? le cerceteze identitatea real? ?i inten?iile adev?rate? Dore?ti o minim? selectare ?i un control firesc, na?ional, asupra num?rului celor pe care îi accep?i în ?ara ta, al?turi de tine, de familia ta? Nu vei avea timp nici m?car s?-?i expui complet ideile, fiindc? sosesc, în hait?, frânarii! Ei reu?esc s? te transforme imediat. Aproape f?r? s?-?i dai seama, în ochii celorlal?i vei fi altul. Nu mai e?ti cet??eanul român îngrijorat de soarta copiilor lui, preocupat de ce se va întâmpla cu ?ara în care tr?ie?te. E?ti un xenofob, un animal lipsit de empatie care, în mod criminal, se opune ca România s?-?i îndeplineasc? obliga?iile de stat apar?inând Uniunii Europene. E?ti un eurosceptic nenorocit, un admirator al lui Putin ?i un nostalgic comunist.

Ac?ionezi, singur sau cu prietenii t?i, pentru ca aceia pe care i-ai ales în fruntea statului s? se gândeasc? ?i la tine, s?-?i reduc? taxele, s?-?i m?reasc? veniturile, s? nu mai vând? str?in?t??ii p?mânturile ??rii, p?durile, petrolul ?i gazele naturale exploatate sau doar prospectate? Nu o s?-?i po?i duce vrerea la bun sfâr?it. De ce? Fiindc? frânarii nu dorm niciodat?. Ei sunt prezen?i! Prin gura lor ?i prin acuzele celor ce tr?iesc pe lâng? ei precum c??eii maidanezi pe lâng? m?cel?rie, e?ti murd?rit de nu te mai spal? toat? apa Dun?rii. Brusc, dintr-o persoan? onorabil?, ai devenit antioccidental, antidemocratic ?i tr?d?tor al intereselor politice interna?ionale române?ti. Vei fi zugr?vit ca fiind un idiot ce nu pricepe mersul spre progres ?i bun?stare a comuniunii europene din care ?i noi facem parte, un retardat incapabil s? în?eleag? binele pe care i-l vrea Occidentul ?i, ca oric?rui troglodit, ?i se spune s? închizi gura fiindc? nu apar?ii acesteor vremuri.

„#"

Un semn nespecific ortografiei limbii române precede lozincile unei importante p?r?i a frânarilor profesioni?ti. Având puterea unui simbol religios, în numele acestui semn încruci?at frânarii ac?ioneaz? pretutindeni, urcând de la asfaltul str?zii pân? pe culoarele parlamentului. Semnul ocup?, pân? la satura?ie uneori, c?ile de necontrolat ale internetului ?i infecteaz? ca un virus agresiv min?ile necoapte ale copiilor no?tri. Aproape f?r? excep?ie, îndemnurile pe care semnul le precede cheam? la generalizarea blocajului na?ional, la frânarea ?i întoarcerea ??rii din drum, la instaurarea unui climat de ur?, la r?zbun?ri absurde ori la flagerarea celor ce nu i se supun necondi?ionat, indiferent de apartenen?a politic? sau nepolitic? a celor viza?i.

Prezen?? concret? a vie?ii sociale române?ti, frânarii nu trebuie subaprecia?i. Persiflarea puterii de care dispun ar fi o imens? gre?eal?. Ei sunt mul?i. Ei nu sunt pro?ti. Ei sunt organiza?i, sunt foarte bine pl?ti?i, au acces complet la mijloacele de comunicare în mas?, au excelente conexiuni externe ?i, nota bene, sunt posta?i în func?iile de decizie din aproape fiecare domeniu important al vie?ii sociale ?i politice a statului.

Frânari, opri?i-v?! Dac? ve?i continua, România moare!... ?i voi odat? cu Ea.

V? ve?i întreba: „Cum s-a ajuns aici?" S-a ajuns fiindc? noi am permis ca a?a ceva s? se întâmple. S-a ajuns aici cauza indiferen?ei noastre. Indiferen??, se pare, nativ? la români. Îi vedem, pe mul?i îi cunoa?tem cu nume, cu prenume, ?i nu ne pas?. Ridicând din umeri, trecem nep?s?tori mai departe f?r? a ne întreba încotro mergem. În ciuda atâtor palme primite, în pofida nenum?ratelor zgâl?âieli suferite, nu reu?im s? ne trezim. Prizonieri ai somnabulismului nostru endemic nu suntem capabili s? lu?m atitudine, ne este fric? s?-i demasc?m ?i nu îndr?znim s? le strig?m în fa??: „Gata! Opri?i-v?! Dac? ve?i continua, România moare!". Iar de nu se vor opri, ne temem s?-i demasc?m, s?-i judec?m ?i, în mod correct ?i democratic, s?-i trimitem acolo unde este locul special destinat vr?jma?ilor ??rii.

Grafica - I.M.

 
Alexandru Bochi?-Bor?anu   
Vineri, 05 Octombrie 2018 09:00

CiteƟte mai mult...România, dup? Marea Unire, a devenit nu doar o ?ar? de m?rime mijlocie ci ?i o prezen?? relevant? în Europa. Personalit??i ale României Mari s-au remarcat în diferite domenii de vârf ale ?tiin?ei ?i culturii de pe b?trânul continent. Gândi?i-v? la avia?ie, la medicin?, la extrac?ia petrolului etc. Dar în aceast? analiz? doresc s? m? refer doar la voca?ia românului pentru diploma?ie. La aportul deosebit al României, adus prin b?rba?ii s?i de mare calitate, la aceast? ?tiin?? de însemn?tate major?, prin care un stat î?i înf?ptuie?te obiectivele de politic? extern?, armonizând rela?iilor interna?ionale între state, sau participând la stingerea conflictelor.

Imediat dup? Marea Unire, se remarc? Nicolae Titulescu, format la ?coala lui Take Ionescu ?i Vintil? Br?teanu, cum singur m?rturisea, ?i influen?at de cultura ?i diploma?ia francez?, devine unul din vârfurile diploma?iei europene. Dup? înfiin?area Societ??ii Na?iunilor, în 1919, este reprezentantul permanent al României. Datorit? activit??ii sale diplomatice deosebite, este ales de dou? ori - între anii 1931 ?i 1932 - pre?edinte al acestei organiza?ii Mondiale. Diploma?ia României era la apogeu! În urma negocierilor de la Londra între Nicolae Titulescu ?i diplomatul sovietic Maxim Litvinov, ob?ine printr-un „gentlemen's agreement", pentru prima dat?, recuno?tea de c?tre Uniunea Sovietic?, a suveranit??ii României asupra provinciei sale Basarabia. (va fi ?i pentru ultima dat?, din p?cate).

Am f?cut un scurt remember despre diploma?ia României imediat dup? Marea Unire, ?i între cele dou? r?zboaie mondiale, când am urcat în prim-planul diploma?iei. Interesa?ii pot citi: Nicolae Titulescu, Discursuri, Bucure?ti, Editura ?tiin?ific?, 1967.
Dar, dup? Al Doilea R?zboi Mondial, înafara perioadei când eram ocupa?i militar de c?tre U.R.S.S., am reprezentat noi ceva în diploma?ia interna?ional??

Dup? ce armele au t?cut, na?iunile s-au reunit pentru a conveni aspra unei noi ordini mondiale. Astfel, 20 de state au hot?rât la San Francisco fondarea celei mai importante organiza?ii mondiale: Organiza?ia Na?iunilor Unite (O.N.U.), cu sediul în New York. Carta Na?iunilor Unite a fost semnata la San Francisco la 26 iunie 1945, la încheierea Conferin?ei Na?iunilor Unite pentru Organiza?ia Interna?ional? ?i a intrat în vigoare la 24 octombrie 1945. Potrivit Cartei sale, O.N.U. are misiunea de a asigura pacea mondial?, respectarea drepturilor omului, cooperarea interna?ional? ?i respectarea dreptului interna?ional. În prezent O.N.U. are 193 de state membre.

România nu am fost printre fondatori; de?i a solicitat admiterea înc? din anul 1946, a fost admis? abia în anul 1955. De aceea nu se pot reliefa eventuale ac?iuni ini?iate de diploma?ia român?, ?i nici chiar dup? acea data, cât timp eram un satelit al U.R.S.S., diploma?ia noastr? a fost aproape inactiv?. Abia dup? Declara?ia din aprilie 1964, ce a echivalat cu o Declara?ie de independen?? în politica extern? fa?? de Uniunea Sovietic?, am putut s? exprim?m opinia noastr? la O.N.U. Primul vot contrar „indica?iilor" sovietice, a fost în noiembrie 1963, când România a avut o pozi?ie diferit? la O.N.U., sus?inând o rezolu?ie privind denuclearizarea Americii Latine.

Au urmat conjuncturi interna?ionale favorabile diploma?iei române?ti, în care premierul Ion Gheorghe Maurer ?i ministrul de externe Corneliu M?nescu au devenit actori de Oscar în filmul evenimentelor. Prima ie?ire din rând a fost stabilirea de rela?ii diplomatice la rang de ambasad? între România ?i R.F.G., în ianuarie 1967. Rela?iile reciproce cu S.U.A., în anul 1967 se extind incredibil! România este solicitat? s? ofere bunele oficii în conflictul S.U.A.-Vietnam; viitorul pre?edinte Richard Nixon, în iarna anului 1967, vine în România ?i solicit? sprijinul României pentru a facilita reluarea rela?iilor americane cu China, ac?iuni finalizate pozitiv. Dar culmea încrederii în România s-a manifestat în urma pozi?iei sale în „R?zboiului de 6 zile", 5-10 iunie 1967, când Israelul a fost atacat de o coali?ie arab?, dar dup? 6 zile, învinge ?i ocup? teritorii în Cisiordania. Moscova d? ordin ??rilor socialiste s? rup? rela?iile cu Israelul. România refuz?, men?ine ambasada ?i se ab?ine s? considere Israelul stat agresor. Curtoazia american? se amplific?, culminând cu primirea la Casa Alb? a premierului Ion Gheorghe Maurer ?i a lui Corneliu M?nescu, în 26 iunie 1967, ocazie cu care pre?edintele S.U.A. are cuvinte de laud? la adresa politicii externe a României. Gheorghe Maurer profitând de conjunctura favorabil? lanseaz? ideea c? România ar fi interesat? de pre?edin?ia Adun?rii Generale O.N.U., func?ie pentru care ar propune pe ministrul Corneliu M?nescu. Pre?edintele Lyndon B. Johnson ar fi r?spuns: „?tim c? dumneavoastr? vre?i s? ocupa?i postul de pre?edinte al sesiunii O.N.U. ce va urma. De?i noi nu obi?nuim s? spunem înainte dac? sprijinim sau nu pe cineva, v? anun? c? noi avem încredere în acest om. Am auzit lucruri bune despre dumneavoastr?".

Urmare acestei activit??i diplomatice de mare eficien?? la 19 septembrie 1967, ministrul de externe al României Corneliu M?nescu este ales pre?edinte al Adun?rii Generale al Organiza?iei Na?iunilor Unite, cu 122 de voturi pentru, cinci ab?ineri ?i un vot împotriv?, cel al Tanzaniei. ?ti?i ce a urmat: plimb?ri în cale?ti regale, fanfare ?i g?rzi de onoare, covoare ro?ii, admitere în Interpol, în F.M.I. etc.

Aceste dou? episoade istorice, se consumau în epoci trecute, le-am amintit pentru a fi comparate cu diploma?ia de dup? 1990, când România a devenit, cum scrie în Constitu?ia României, art.1, (1): „România este stat na?ional, suveran ?i independent, unitar ?i indivizibil". Deci, e liber s? promoveze o diploma?ie performant?! Am analizat doi ani consecutivi, 2015--2017, activitatea de politic? extern? global?, inclusiv la O.N.U., abordând nu doar „jocurile actorilor" pe scena mondial?, ci ?i figura?ia României, care lipsea din distribu?ie. În materialul ocazionat de alegerea noului Secretarul General, la 13 octombrie 2017, a profesorului portughez António Manuel de Oliveira Guterres, citam viziunea sa: „O.N.U. este expresia institu?ional? a comunit??ii interna?ionale, piatra de temelie a sistemului nostru interna?ional ?i actorul-cheie al multilateralismului eficient. Este instrumentul esen?ial al statelor membre s? se confrunte cu provoc?ri comune, s? gestioneze responsabilit??ile comune ?i de a exercita o ac?iune colectiv?. [...] Odat? cu orizontul 2030, accentul este pus pe ac?iune, iar cuvântul de ordine este punerea în aplicare, punerea în aplicare, punerea în aplicare".

S? ne bucur?m! Ziua Cartei Na?iunilor Unite, ce va fi s?rb?torit? pe data de 24 octombrie, nu m? îndoiesc, cu mare fast, va g?si a?ezat pe fotoliul Secretarului General un latin: António Manuel de Oliveira Guterres.A? fi dorit s? strecor în acest material, pe undeva, un aport al politicii noastre externe la O.N.U.. În afar? de alocu?iunea premierului Dacian Ciolo?, în Adunarea General? O.N.U. din 22 septembrie 2016, pe tema terorismului ?i a creierii Cur?ii Penale interna?ionale împotriva terorismului, dar nu am cu ce s? ilustrez contribu?ia noastr? interna?ional? efectiv?[1]. Apropos! ?ti?i cum se nume?te ministrul plenipoten?iar român la O.N.U.?... Am în?eles. Nu-l cunoa?te?i. Dar activitatea sa o ?ti?i, a fost eviden?iat? prin ceva? Exist? vreo ac?iune relevant? ini?iat? de reprezentan?a noastr? la O.N.U.? Da! O declar? ambasadorul Ion Jiga: Prioritatea zero este candidatura României pentru un loc de membru nepermanent în Consiliul de Securitate

Documentându-m?, am stabilit c? România a mai fost aleas? ca membru nepermanent în Consiliul de Securitate al O.N.U. în patru rânduri (1962, 1976-1977, 1990-1991, 2004-2005). V? rog s? m? crede?i, la examenul de la Drept interna?ional public, anul IV, mi-a c?zut Consiliul de Securitate. Am înv??at dup? Tratatul de Drept Interna?ional Public al eminentului profesor ?i diplomat Grigore Geam?nu. Profesorul Gheorghe Moca mi-a dat nota zece. ?tiu importan?a unui membru nepermanent în Consiliul de securitate: una minor?, nesemnificativ?! O simulare de participare multina?ional? la deciziile O.N.U., cu privire la opera?iuni de men?inere a p?cii, instituirea de sanc?iuni interna?ionale, sau autorizarea de ac?iuni militare. Consiliul de Securitate emite rezolu?ii obligatorii pentru membrii O.N.U.

Adunarea General? O.N.U., întrunit? în cea de a 73-a sesiune, s-a deschis la 25 septembrie a.c., ?i are ca tem? general? de dezbatere: „transformarea ONU într-o organiza?ie relevant? pentru to?i: o for?? mondial? fondat? pe responsabilit??i comune pentru societ??i pa?nice, echitabile ?i sustenabile". S? monitoriz?m câteva discursuri ale participan?ilor ?i s? decel?m cum este perceput acest obiectiv strategic de c?tre cei 130 de ?efi de stat ?i de guvern, printre care ?i Pre?edintele nostru, profesor Werner Klaus Johannis.

Prin cutum?, dup? discursul de deschiderea a Secretarului General, primul care î?i roste?te mesajul este Pre?edintele Statelor Unite, Donald Trump. Dup? cum remarcau observatorii, acesta a sosit cu întârziere ?i a p?r?sit prematur adunarea, v?dind o atitudine arogant?. Cât prive?te alocu?iunea sa, aprecierile presei europene sunt devastatoare. Dup? unii, interven?ia sa a fost o „nebunie periculoas?", drept „apocaliptic?" (presa german?!), al?ii consider? speech-ul s?u „vulgar ?i incoerent, plin de formul?ri ?ocante" (presa francez?!); presa american? anti-Donald Trump remarc? faptul c?: „Discursul a fost o combina?ie ciudat? între politica extern? republican? ?i na?ionalismul primar al lui Trump". F?r? a elogia excesiv sau a critica discursul, presa pro -Trump remarc?: „Cu siguran??, toat? lumea ascult?, dac? nu a f?cut-o pân? acum", scrie National Review. Discursul lui Trump a fost ascultat, studiat, analizat, vor fi evaluate consecin?ele, nu numai de pres?, ci ?i de oamenii politici ai lumii. Reac?iile contrare sunt elocvente, chiar acuzatoare, în deosebi ale pre?edintelui Fran?ei Emmanuel Macron, care s-a delimitat în mod evident de „unilateralismul lui Trump" ?i în care le-a cerut liderilor prezen?i la discu?ii, s? procedeze la fel, s? se delimiteze de mesajul lui Trump.

Dac? mi se permite ?i mie, care am citit discursul, s? am o p?rere, apreciez c? pre?edintele Donald Trump a lansat un exerci?iu inedit de diploma?iei eclectic?, ce a acuzat, a amenin?at, a elogiat, a propus, a promis sau a criticat pozi?ia prezent? a na?iunilor relevante ale O.N.U., f?r? a omite blamarea sever? a „guvernan?ei globale" ?i promovarea „realismului principial", denumire dat? doctrinei na?ionalismului lansat de Trump, sintetizat în sloganul: „America is to Americans! America first!". În ceea ce m? prive?te, în afara unor exager?ri de limbaj, con?inutul discursului ?i mesajul transmis globali?tilor mi-a pl?cut. Nu intru în esen?a mesajului, ?i a temelor concrete abordate, dar, folosind expresii dezavuate de globali?ti, ?i nu numai, apreciez c? mesajul a fost unul patriotic, na?ionalist, favorabil poporului american.

Dar noi, România, domnul pre?edinte Johannis, care revendic? ?efia politicii externe, cu ce aport novator va contribui la „transformarea O.N.U. într-o organiza?ie relevant? pentru to?i"? - ce mijloace va disponibiliza România pentru coagularea unei „responsabilit??i comune pentru societ??i pa?nice, echitabile ?i sustenabile" - obiectivul de atins al prezentei sesiuni.

Mai întâi a? vrea s? prezint cadru ambiental al discursului. Pre?edintele a fost programat pentru a doua zi, fiind al 17- lea vorbitor, seara, dup? orele 19, ?i a durat 12 minute. Posibil ca oficialii O.N.U. s?-l fi considerat neimportant? M? întreb! Apoi, înafara delega?iei române, de ?ase persoane, Teodor Mele?canu ministrul afacerilor externe, Ana Birchall, viceprim-ministrul pentru implementarea parteneriatelor strategice, ambasadorul român la O.N.U. Ion Jiga ?i înc? trei consilieri preziden?iali, în sal? mai erau vreo 15 - 20 persoane, care vorbeau la telefon ori priveau în ecranul gadgetului din fa??, dac? nu chiar se „hodineau", f?r? s? sfor?ie. Cei 110 ?efi de stat, ?i de guvern, din cei 130 prezen?i, care au lipsit din sal?, s? fi considerat interven?ia Pre?edintelui României derizorie? Întreb iar! Dar b?nuiesc r?spunsul.

Mai multe publica?ii române?ti, semnaleaz? cu titluri incredibile - m? jenez s? le reproduc, dar nici nu le pot omite, dac? semnaleaz? fapte reale. Iat? câteva titluri: „Pre?edintele Klaus Iohannis s-a facut iar de râs. Nimeni de la O.N.U. nu s-a ar?tat interesat de discursul lui. El a vorbit miercuri unei s?li goale. E f?r? precedent pentru un pre?edinte"(Sokant.ro), „Klaus Iohannis a vorbit la O.N.U. în fa?a unei s?li aproape goale" - Q Magazine etc. Personal, am vizionat ambientul pe YouTube: dezolant!

Apoi discursul, plin de platitudini ?i de cli?ee: „Suntem în slujba popoarelor noastre atunci când lucr?m al?turi de Na?iunile Unite [...] Este necesar s? explic?m c? ne confrunt?m cu amenin??ri grave la adresa securit??ii [...] România este determinat? s? sprijine ONU în activit??ile sale de promovare a p?cii ?i dezvolt?rii pentru to?i membrii s?i [...] România este determinat? s? consolideze parteneriatul U.E.-O.N.U." etc. Men?ionând preluarea pre?edin?iei U.E. de la 1 ianuarie 2019.

Anun?ul f?cut de Pre?edinte, c? România candideaz? pentru un mandat de membru nepermanent în Consiliul de Securitate pentru perioada 2020-2021, a fost supraevaluat, declarând c? „ne asum?m partea noastr? de responsabilitate în efortul de a spori eficacitatea Consiliului". Care este „partea noastr? de responsabilitate"? Care poate fi implicarea noastr? în „men?inerea p?cii ?i securit??ii interna?ionale"?
V? declar sincer, „sine ira et studio", c? un membru nepermanent este mai mult de decor. F?r? „voturile concordante ale tuturor membrilor permanen?i" nu pot fi luate hot?râri în Consiliul de Securitate. Dac? unul din cei 5 membrii permanen?i - Fran?a, China, Marea Britanie, Statele Unite ?i Rusia - opune veto-ul s?u, hot?rârea nu se aprob?. Pot s? voteze to?i ceilal?i 10 membrii nepermanen?i, de?i ar p?rea c? exist? majoritate, ei nu conteaz?, dac? ceilal?i se opun. Dar, dac? România are acest obiectiv, poporul nu se opune!

Mul?i, chiar ?i eu, consider c? participarea pre?edintelui Klaus Johannis a fost infructuoas?. Era previzibil?, anun?at?, prin scrisoarea pre?edintelui Donald Trump, înainte de summit-ul „Ini?iativa celor Trei M?ri", în care „se scuza" c? nu-l va putea întâlni la Sesiunea O.N.U. din septembrie.
Nu po?i fi primit de pre?edintele S.U.A., cel mai bun prieten al statului Israel, când tu acuzi guvernul României, c? „face în?elegeri secrete cu evreii", iar liderul partidului care îl sus?ine pe Johannis, face plângere penal? împotriva primului ministru al României, pentru Înalt? tr?dare, în urma vizitei oficiale efectuate în Israel ?i a contactelor cu primul ministru israelian. Nu plângem dup? vremuri trecute, dar, valoarea activit??ii diplomatice actuale este la cel mai sc?zut nivel dup? 1990. Pe alocuri, chiar penibil?.

Aranjament grafic - I.M.

----------------------------------------------
[1] Alexandru Bochi? Bor?anu,Geopoliic? ?i terorism, Ed. Concordia, 2017, pag. 84.

 
Americanizarea
Col. (r) Vasile Zarnescu   
Joi, 04 Octombrie 2018 21:43

CiteƟte mai mult...Retrovolu?ia din decembrie 1989 ne-a aruncat cu o sut? de ani înapoi, dar, mai ales, a rupt z?gazurile care protejau societatea socialist? româneasc? de tarele societ??ii „civilizate" occidentale. Rigorile social-politice ale sistemului socialist aveau ca principal obiectiv asigurarea unei minime subzisten?e pentru fiecare cet??ean, prin asigurarea unui loc de munc?. Dac? nu aveai, te duceai la „Biroul for?elor de munc?", existent pe lîng? fiecare prim?rie ?i erai repartizat la o întreprindere, în func?ie de ?colarizarea pe care o aveai. Dac? nu te duceai ?i te prindea mili?ia c? vagabondai pe str?zi, te re?inea ?i te trimitea la o întreprindere s? munce?ti. Rigorile moral-spirituale erau stipulate în „Codul eticii ?i echit??ii socialiste", care, în subsol, se bazau pe „Decalog" ?i, la suprafa??, pe principiul aflat pe stindardul socialismului, „De la fiecare dup? capacit??i, fiec?ruia dup? munca sa! ".

În Epoca de Aur nimeni nu a murit de foame.

E-adev?rat c? retrovolu?ia a adus ?i oarecare libert??i, precum libertatea cuvîntului, libertatea de a c?l?tori în lume - dac? Lumea respectiv? te prime?te! - ?i, mai presus de orice, libertatea de a jefui averea public?, secondat? de libertatea de a muri de foame. Acum, în epoca Tranzi?iei, mul?i au murit de foame, au murit înghe?a?i în bosche?i, s-au aruncat de pe bloc fiindc? nu mai aveau bani ca s? poat? tr?i. Nu mai vorbesc despre cei mul?i care au murit acas? fiindc? nu aveau bani de medicamente. Asta, în condi?iile în care, în Constitu?ia revizuit? samavolnic ?i ilegal în noiembrie 2003, articolul 47 vorbe?te despre „obliga?ia statului de a asigura cet??enilor un trai decent".

În 1996, prof. univ. dr. Mircea Bulgaru, ?ef de catedr? la Academia de Studii Economice (A.S.E.), în urma unei cercet?ri sociologice riguroase, a publicat cartea „Dreptul de a mânca"[1], în care demonstra c? politica socio-economic? practicat? de coali?ia „patrulaterului ro?u" - P.D.S.R.-P.U.N.R.-P.R.M.-P.D.A.R., P.D.S.R.-ul fiind, dup? cum ne amintim, piesa de baz? a coali?iei - induce riscul crescut ca românii s? fie s?r?ci?i atît de mult în viitorul apropiat încît nu vor avea ce mînca - de?i Constitu?ia ??rii le garanta dreptul de a mînca, de a avea un trai decent. Consecin?a a fost c?, dup? publicarea c?r?ii, respectiva catedr? de la A.S.E. a fost desfiin?at?, iar profesorul Mircea Bulgaru a fost pensionat!

Aceast? modalitate de a sc?pa de noii „disiden?i" - mult mai incomozi decît cei de dinainte de 1989 - a fost primul semn major c? libertatea cuvîntului va deveni doar un slogan demagogic al regimului postdecembrist - indiferent de „coloratura" politic?, de „stînga" sau de „dreapta" - ?i c? se preg?te?te c?lu?ul de pus în gura „vocalilor"! În acest scop au fost date chiar legi anticonstitu?ionale, ca O.U.G. nr. 31/28 martie 2002, f??uit?, apoi, prin Legea nr. 107/2006, Legea nr. 217/2015 ?i Legea nr. 157/2018 - legea „Vexler" - promulgat? imediat de c?tre antiromânul Klaus Werner Iohannis, legi prin care au îngenuncheat România în fa?a ofensivei jidove?ti, la presiunea unor senatori ashkenazi americani. Deci, eram în curs de americanizare. Treptat aproape toate mass media au ajuns în mîna patronatului str?in, a?a c? acum nu se mai poate vorbi de mass media române?ti, ci de mass media din România, aflate, aproape toate, în mîna „investitorilor strategici" occidentali ?i, deci, nici de libertatea de exprimare!

La fel de treptat, industria, agricultura, silvicultura, piscicultura, zootehnia din România au fost distruse aproape complet ?i, în compensa?ie nefericit?, am ajuns pia?? de desfacere pentru m?rfurile de mîna a doua din Occident, am ajuns importatori de mere, de pere, de fructe ?i legume din ??rile occidentale. În schimb, România export? prostituate, ?ine ?i vagoane de cale ferat? dezmembrate de echipa lui Mircea B?sescu, lemn brut, furat din p?durile noastre de recent r?posatul Attila Verestoy ?i de firmele austriece, utilaje noi, importate cu bani grei, cu unsoarea pe ele ?i în ambalajele originale, furate din complexele industriale ?i vîndute ca fier vechi. Circa 35 la sut? din p?mîntul arabil al ??rii a fost vîndut firmelor str?ine, în special ashkenazilor.

La fel, în compensa?ie, România a ajuns ca America: importatoare de droguri ?i de droga?i, ?ar? de re?ele de trafic de m?rfuri de contraband?, de trafic de persoane, de pedofili, de filme porno, de trafic ?i consum de ?ig?ri, de alcool, de modele de comportament deviant, de locuri de entertainment, de?i e plin? de ?omeri. Acum, distrac?ia e pe primul loc, nu munca - de?i, cum spunea Marx, „munca l-a creat pe om"! Dar, e-adev?rat - a?a cum i-a replicat Bul? -, „nici lenea n-a omorît pe nimeni"! Acum, de?i nu avem bani de spitale, de medicamente, de mîncare, import?m ?i imigran?i: la fel ca în America.

Alte forme de corup?ie exportate de S.U.A. sunt descrise de John Perkins[2], care a exemplificat, printre altele, cu firma Bechtel, prezent?, o vreme, ?i în România - ?i al c?rei contract de construire a autostr?zii nu se mai g?se?te! Dar nici cu corup?ia din Fran?a nu ne-a fost ru?ine: Regia autonom? de ap? a Capitalei a fost privatizat? firmei franceze autohtonizat? cu numele de „Apa Nova"; cînd s-au c?utat actele acestei privatiz?ri oneroase, primarul de atunci, negroteiul b??tina? Viorel Lis, a declarat c? „nu se ?tie cine a semnat contractul de privatizare cu « Apa Nova »"! dar, barem, s-a g?sit. ?i?! Firele afacerii murdare tot nu au fost dibuite!

Un comportament deviant copiat din America este particularizat la nivelul „gulerelor albe" cu mul?i bani la te?cherea: evaziunea fiscal? ?i exodul capitalurilor în „paradisurile fiscale". Procedeul este descris de Bradley Birkenfeld, în celebra lui carte, „Bancherul diavolului"[3]. Cum se ?tie din pres?, mul?i români boga?i sau superboga?i, contamina?i de corup?ia american?, ?i-au ascuns averile în b?ncile str?ine sau ?i-au deschis firme în offshore-uri din „paradisurile fiscale". Dar, dac? un „justi?iar" ca Bradley Birkenfeld a reu?it - în pofida împotrivirii acerbe a Departamentului de Justi?ie al S.U.A. - s? returneze Americii vreo dou? miliarde de dolari din cei dosi?i „la secret" în b?ncile din Elve?ia, autorit??ile române?ti nu au reu?it s? readuc? în ?ar? nici un sfan? din euroii fura?i de Dan Ion Popescu[4], Elena Udrea ?i al s?u Coco?, Bogdan Buz?ianu[5], Puiu Popoviciu[6] ?i mul?i al?i „b?ie?i de?tep?i" în a pr?dui România, dar care au sp?lat putina în „Occidentul atotcuprinz?tor", cum îl caracteriza congresmanul ashkenaz Joe Lieberman. Justi?ia din România ori este neputincioas?, ori este, prin unii membri ai ei, complice. Se pare c? singura solu?ie este, cum am sugerat în unele comentarii, reînfiin?area „escadroanelor mor?ii", ca pe vremea comisarului Alim?nescu.

Aceast? corup?ie reprezentat? de evaziunea fiscal? prin ascunderea averilor în b?ncile str?ine este cea mai reprezentativ? - chiar dac? este cea mai discret? - form? de americanizare prin proliferarea corup?iei. Întrucît deja am concesionat aeroporturile de la Deveselu ?i de la Kog?lniceanu avia?iei americane, mai lipse?te s? ne cerem includerea în S.U.A. ca al 52-lea stat - extrateritorial - al Americii, al 51-lea fiind, evident, Marea Britanie. Chiar dac? nu am ajuns în situa?ia ca elevii s? se împu?te în ?coal?, ca în Statele Unite ale Americii (desemnat? prin cuvîntul magic „America"), avem, totu?i, clanuri ?ig?ne?ti care se bat între ele pe str?zi, cu arme albe ?i, pe alocuri, cu arme de foc - cam ca în America, dar f?r? atît de mul?i mor?i.

Americanizarea a cuprins ?i cîteva aspecte culturale. Cosmopolitismul, americanotropismul ?i prostia unora ?i altora a afectat limbajul ?i unele manifest?ri sociale. Atît de frumoasa interjec?ie româneasc? „Vai!" a disp?rut ?i toate fufele de pe ecran ?i de pe strad? pronun?? afectat „Uau!" Cuvintele „?ans?", „ocazie" au disp?rut ?i ele ?i au fost înlocuite de „oportunitate", fiindc? sun? americ?ne?te. La fel, cuvîntul anglo-american „responsibility", de?i este definit ca „Something for which one is responsible; a duty, obligation, or burden", care înseamn? „Ceva pentru care cineva este responsabil; o datorie, o obliga?ie sau o povar?", este tradus à la Coana Chiri?a ?i a devenit un parazit verbal în gura „idio?ilor utili" de pe ecrane sau chiar în pixul unor autori de c?r?i, parazit care este folosit de-a valma ?i atunci cînd trebuie alte no?iuni: r?spundere, obliga?ie, sarcin?, datorie, atribu?ie, vinov??ie.

De?i avem, din str?mo?i, frumoasa s?rb?toare „Dr?gaica", se face mare tapaj de „Valentine's Day"; satanista manifestare „Halloween" face ravagii ?i la noi. Deci, trebuie s? ascult?m de îndemnul unor oficiali americani care ne viziteaz? ?i ne dau sfaturi: „Sunte?i pe drumul cel bun!". Unii de-ai no?tri sunt convin?i pe deplin c? am fi pe drumul cel bun. Totu?i, chintesen?a vie?ii social-politice a Americii, ?i a americaniz?rii, la care trebuie s? tindem pentru a ne împlini ca americaniza?i pe deplin, este dat de cazurile lui Abraham Lincoln, J. F. Kennedy ?i al altor cîtorva pre?edin?i americani, c?rora le-a trecut cîte un glon? prin cap, tras de al?i americani. A?adar, s? ne americaniz?m! Suntem pe drumul cel bun!

Grafica - I.M.
---------------------------------------
[1] Mircea Bulgaru, Dreptul la munc?, Disparit??i mondiale ?i realit??i române?ti. Editura Economic?, Bucure?ti, 1996.
[2] John Perkins, Confesiunile unui asasin economic, Bucure?ti, Editura Litera Interna?ional. 2007; idem, Istoria secret? a imperiului american. Adev?rul despre corup?ia global?. Editura Elit, Bucure?ti, 2009.
[3] Bradley C. Birkenfeld, Bancherul diavolului. Cum am distrus secretul bancar elve?ian. Editura Minerva, Bucure?ti, 2017.
[4] Cf. https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/fostul-ministru-dan-ioan-popescu-a-venit-la-diicot-in-dosarul-rompetrol-2.html
[5] Cf. https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/justitie/cine-este-bogdan-buzaianu-omul-de-afaceri-controversat-care-apare-in-noul-dosar-al-elenei-udrea-450024 ; https://www.comisarul.ro/articol/energy-holding-simbolul-baietilor-destepti-si-a-ce_885802.html
[6] http://www.ziare.com/stiri/dna/fugarul-popoviciu-incearca-din-nou-sa-scape-de-condamnarea-la-7-ani-de-inchisoare-1504916 ; https://jurnalul.antena3.ro/special-jurnalul/anchete/romania-refuzata-pe-banda-cand-vine-vorba-de-extradarea-coruptilor-784193.html

 
Istoria neagr?: tr?darea unui Mare Patriot!
Andreea Arsene   
Joi, 04 Octombrie 2018 21:23

CiteƟte mai mult...Episodul 23 august 1944 va r?mâne în istoria României drept un moment tragic de referin?? în ceea ce prive?te destinul ??rii noastre. Fiindc? din acel moment soarta ??rii s-a schimbat la polul opus. Versiunea oficial? nerealist? care a circulat decenii întregi prin manualele de istorie sau transmis? oral a inoculat în mintea „unora" sentimentul c? Mare?alul Ion Antonescu s-a f?cut vinovat pentru aruncarea României în haos la acea vreme. Pseudo-istorici simpatizan?i ai ex-monarhului au mu?amalizat inten?ionat actul de tr?dare al regelui s?vâr?it în cârd??ie cu partidul comunist ?i unii generali ai armatei, aruncând vina exclusiv asupra Mare?alului. A?a cum tot ei, neag? vehement ?i existen?a acelei telegrame venite de la Stockolm în diminea?a zilei de 23 august, un document de o importan?? colosal? care îi oferea României prilejul s? ias? din r?zboi într-un mod rezonabil ?i cu cât mai pu?ine pagube. De?i la tratativele pentru armisti?iu sus?inute la Cairo ?i Stockolm de c?tre diploma?ii români, alia?ii au spus clar c? schimbarea situa?iei României depinde numai de Mare?alul Antonescu, regele a sabotat tratativele confiscând telegrama venit? de la Stockolm care prevedea acceptarea condi?iilor impuse de partea român?, urmând ca ?ara noastr? capete statutul de cobeligerant?, ca apoi s? ofere pe tav? sovieticilor singurul garant de independen?? ?i suveranitate a ??rii, armata ?i pe conduc?torul ei (de facto - s.r.).

Spargerea frontului de la Ia?i s-a f?cut cu acordul casei regale înc? din data de 20 august, cu trei zile înaintea de arestarea Mare?alului, aceast? opera?iune de uneltire a fost supranumit? „Poarta Ia?ului" ?i la punerea ei în practic? au participat direct comandantul armatei a 4-a, generalii Mihai Racovi?? ?i generalul Aurel Aldea trimis de Mihai. Consecin?ele tr?d?rii regelui s-au materializat prin numeroasele acte inumane înf?ptuite de c?tre memebrii armatei sovietice pe teritoriul României. Din prima clip? când au trecut hotarul, ru?ii s-au dedat la fapte abominabile, de?i ne devenir? alia?i s-au comportat ca cei mai aprigi du?mani. S? nu uit?m c? la fel s-au comportat cu noi ?i în primul r?zboi mondial chiar dac? atunci ne-au fost alia?i de la început. Dezarmarea unui milion de solda?i prin decret regal, care ar fi putut asigura paza la grani?a de est a ??rii, confiscarea a 45 de vagoane de aur ?i a unei rezerve imense de cereale, trimiterea în lag?re a circa 175.000 de osta?i ai armatei române... în acest fel au în?eles sovietcii c? trebuie s? r?spl?teasc? bun?voin?a de a ne deveni prieteni.

Odat? arestat ?i predat sovieticilor, Mare?alul Ion Antonescu a fost purtat doi ani prin Uniunea Sovietic? cu scopul de a fi convins s? accepte unele compromisuri în schimbul acord?ri unor privilegii foarte importante, unul dintre ele fiind acela de a p?stra func?ia suprem? în stat, cu condi?ia s? devin? comunist. Era exact ceea ce detesta Mare?alul cel mai mult, comunismul împotriva c?ruia a luptat din primul moment când a devenit om al armatei. Cu siguran??, c? dac? Mare?alul ar fi avut con?tiin?a elastic? ?i lipsit? de moralitate a regelui ar fi acceptat propunerile sovieticilor, îns? el a fost un om tributar adev?rului ?i principiilor virtuoase. Comportamentul demn de care a dat dovad? în timpul acelui simulacru de proces intentat cu dovezi fabricate, dar mai ales demnitatea cu care s-a purtat înaintea plutonului de execu?ie a dovedit net?g?duin?a calit??ilor sale de lider patriot care ?i-a dedicat întreaga via?? ??rii sale pe care a servit-o cu loialitate.

Mare?alul a murit precum un osta? r?pus de glon?ul du?manului datorit? faptului c? nu a acceptat compromisul tr?d?rii ?i în niciun caz ca un criminal de r?zboi a?a cum inamicii v?zu?i ?i nev?zu?i ai românismului îl catalogheaz?. Niciun tribunal interna?ional nu i-a atribuit acest verdict injust Mare?alului, el a fost judecat dup? canoanele staliniste. Ast?zi, urma?ii comuni?tilor, travesti?i în democra?i, continu? tradi?ia falsific?rii istoriei pe de o parte iar pe de alt? parte se str?duiesc cu sârguin?? s? scoat? din avatarul culturii ?i istoriei române?ti personalit??i remarcante. Din p?cate mul?i tineri nu cunosc dimensiunea personalit??ii reale a Mare?alului ?i realiz?rile sale onorabile înf?ptuite ca om al armatei. Ei vor înv??a lec?ia falsei istorii care îi va îndeamna s?-?i dispre?uiasc? eroii. C?rturarilor care au încercat s? rescrie istoria dup? adev?r nu li se va acorda credibilitate. Drept urmare falsurile istorice propagate ?i ridicate la rang de adev?r vor d?inui pentru mult timp precum ni?te tenebre.

 
Efectul comic
  
Joi, 04 Octombrie 2018 20:32

CiteƟte mai mult...Cele mai bune filme de ac?iune, filme poli?iste (genul thriller), sunt cele care au un „Verfremdungseffekt", cum ar spune Brecht, adic? un efect de distan?are. Iar acest efect este umorul. Americanii au introdus acest element ?i în cele mai tensionate momente, în st?ri limit?, unde deodat? apar replici detensionate între adversari, care, de?i se bat pe via?? ?i pe moarte, parc? ar fi doi amici într-un bar. Contrastul dintre ac?iunea proxim?, tesnsionat?, ?i dialogul banal, banalitarea replicii, plin? de rumoare, potole?te violen?a, are darul s? ne anun?e c? suntem la un film, c? trebuie s? privim r?ul ca pe o conven?ie ?i s? ne asigur?m c? pân? la urm? binele învinge. A?a se întâmpl? în serialul „Lethal Weapon" (Arma mortal? -patru episoade,1987-2016) , în care doi poli?i?ti, Martin Riggs - un alb rebel ?i cam s?rit de pe fix - care, de când i-a murit so?ia, se arunc? în tot felul de ac?iuni riscante f?r? s?-i pese de via??, ?i Roger Murtaugh - poli?ist de culoare, aflat în prag de pensie, familist convins, tat?l unei fiice superbe pe nume Rianne, de care se îndr?goste?te Riggs.

În numai 24 de ore, cei doi devin parteneri ?i trec împreun? printr-o nesfâr?it? cavalcad? de aventuri; ucid mai mul?i b?ie?i r?i, supravie?uiesc unei curse în de?ert, mânuiesc toate armele posibile ?i imposibile, sar de pe cl?diri, o salveaz? pe Rianne, care fusese r?pit?, trec cu ma?ina prin ziduri, sunt tortura?i, tot tacâmul de parc? regizorul a vrut s? epuizeze genul, ba chiar s? realizeze parodia lui. Film plin de suspans, care ?ine încordat spectatorul de la început pân? la sfâr?it, dar accentele comice ale acestui thriller au contribuit din plin la succesul imens al filmului. Cooperarea celor doi poli?i?ti iese mereu cu scântei, fiindc?, de?i sunt pu?i pe fapte mari, au mereu întors?turi de fraz? în momentele cele mai dramatice. Ei par c? se ceart? continuu, de?i se în?eleg de minune ?i toate ac?iunile le reu?esc.

Cele patru filme de lung-metraj ale seriei sunt pigmentate cu de toate pentru to?i, violen?a este în prim plan, ?iruri nesfâr?ite de b?t?i ?i urm?rii de ma?ini, cascadorii periculoase, mor?i, învieri, senza?ii tari, salv?ri în extremis, scufund?ri în ap? ?i zboruri-limit?, libertinaj ?i familie, iubire ?i ur?, dar toate sunt strunite de regizorul Richard Donner prin chinga umorului. La fiecare pas dramatic, exist? câte o ie?ire, ca un balon gata s? exploadeze, care deodat? are o supap? de aerisire. Ar putea ie?i un fâs general, dar nu iese, fiindcd? actorii sunt la în?l?ime, Danny Glover ?i Mel Gibson, aflat la primele sale filme, când ar?ta sub?itel ca tras prin inel ?i se impunea ca starul nr. 1, al?turi de Brad Pitt. Era vedeta în ascensiune.
„Arma mortal?", episodul 1, este unul dintre cele mai apreciate thriller-uri din toate timpurile, fiind cel mai vizionat film în 1987, cu încas?ri de peste 65 de milioane de dolari. Coloana muzical? a filmului îi apar?ine legendarului Eric Clapton.

Un cu totul alt gen de umor, mai sec, mai straniu, a? spune, practic? în filmele lor de ac?iune fra?ii Ethan ?i Joel Coen, ca în pelicula „No Country for Old Men" (Nu exist? ?ar? pentru b?trâni, 2007), în care goana dup? o geant? cu dou? milioane de dolari, g?sit? întâmpl?tor de un cowboy ce a nimerit într-un loc pustiu, dup? o înc?ierare mortal? între bandi?i, devine un adev?rat lan? de suspans. Tensiunea este creat? de atmosfera jafului ?i de faptul c? nu se ?tie cine sunt f?pta?ii. Un mare rol are banda sonor?. La început, totul se petrece lent ?i în lini?te. Exist? un mister greu de p?truns, dac? nu ai ?ti c? în lumea aceea de la cap?t de lume nu se poate petrece altceva decât jaful. Norocosul, pe nume Moss (Josh Brolin), presimte c? este urm?rit, de aceea fuge cu geanta în alt ora? ?i o ascunde într-o instala?ie de deasupra camerei de la hotel. Dar tensiunea este între?inut? de un personaj misterios, jucat de Javier Bardem, care este ca un spectru de groaz?, un uciga? f?r? scrupule, luat din manualul crimelor. Personajul pare frate cu gangsterul pe care îl joac? în Skyfall (2012), filmul cu James Bond, plin de efecte de distan?are. Când vezi figura spectral? a personajului jucat de Bardem, evident te a?tep?i la umor negru. El d? cu banul când cineva trebuie s? moar? sau s? tr?iasc?. ?i aici, peste tot, apare a?a numitul gag sec. Spectatorul trebuie s? fie ini?iat ?i s? g?seasc? iute leg?tura dintre fragmente disparate.

Acest suspans permanent este spart, chiar prin umor ?i vorbe de spirit, de ?eriful mucalit, b?trân ?i ramolit, care tebuie s? rezolve ?i acest caz. Actorul Tommy Lee Jones joac? perfect contrapunctul, e omul care a v?zut multe, a mai trecut prin a?a ceva, nu-?i mai face iluzii, e chiar plicitsit c? ?tie dinainte cine, ce ?i cum se va termina povestea.

Umorul este o not? general? în acest film, în care totul e realizat ca ?i cum s-a petrecut o catastrof? nuclear?. Tensiunea pare ca un fel de dispari?ie iminent? a p?mântului. A?a trateaz? fra?ii Coen povestea unui cowboy, care descoper? în noapte o camionet? p?r?sit?, înconjurat? de câ?iva solda?i mor?i, dar în care se mai afl? o cantitate apreciabil? de heroin? ?i dou? milioane de dolari bani-ghea??! A?adar, comicul apare din aceast? dispropor?ie, un efect catastrofic ?i o cauz? de nimic, banal? în lumea în care ne afl?m.

Filmul este tras dup? un roman al celebrului scriitor american, distins cu premiul Pulitzer, Cormac Mccarthy. Ac?iunea se petrece în vremurile noastre, când trafican?ii de droguri î?i fac de cap, iar or??elele au devenit poligoane de tragere în aer liber. Filmul atinge esen?a cutremur?toare a r?ului contemporan, fiindc? se suprapune peste acelea?i teme biblice, inumane, care se reg?sesc în spatele titlurilor sângeroase, oripilante, din ziare.
Coresponden?? de la New York

 
Corneliu Vlad   
Duminică, 30 Septembrie 2018 18:45

CiteƟte mai mult...O carte cu titlul „Na?ionalismul ?i Europa na?iunilor" i-ar fi ?ocat pe unii pân? mai de curând sau poate nici n-ar fi ap?rut. ?i nu numai în România, ci în mai toate statele membre sau aspirante la U.E. Nici coperta, conceput? în culorile Europei Unite, n-ar fi scutit-o de oprobiu. Na?ionalismul, oridecâte ori ap?rea în retoric? public? a zilei, trebuia obligatoriu penalizat, adic? înso?it neap?rat de un epitet care s?-l incrimineze.

?i iat? c? o asemenea carte apare acum, în 2018, sub semn?tur? infl?c?ratului militant ?i eseist proeuropean ?i patriot român generalul Mircea Chelaru, iar aceast? carte ?i-ar merita pe deplin audien?a, aten?ia ?i interesul ce i se cuvin. De ce? Înainte de toate, pentru c? mesajul ei este în spiritul epocii care se deschide acum în lume. Este pe creast? de val a unui curent planetar în vizibil? cre?tere. O epoca nu a na?ionalismului/na?ionalului exclusivist, absolutizant, cu veleit??i hegemonice, ci al mi?c?rii planetare de idei ?i ac?iuni în care se prefigureaz? tot mai distinct o confruntare teoretic? dar ?i în raporturile de for?? dintre marile centre de putere ale lumii, la nivel regional sau sau na?ional, cu extensii practice pân? în via?? cotidian? de pretutindeni, între globalism pe de o parte ?i identitate na?ional?, interes na?ional pe de alt? parte.

S? preciz?m: globalism nu înseamn? ce este sau ce ar trebui s? fie globalizarea. Globalismul este str?dania de acaparare ?i control, de c?tre un m?nunchi de grupuri privilegiate ale unor puternici ai zilei care ambi?ioneaz? s? fac? ?i s? desfac? jocurile în lume, pentru a-?i extrage ?i maximiza continuu profitul, este ac?iunea multina?ionalelor, a multiculturali?tilor, a adep?ilor ?i promotorilor a?a-zisei corectitudini politice, a unora dintre „rezistentii" furio?i care de regul? nu ?tiu ce îi mân? ?i cine-i mân? în lupta, a „oamenilor f?r? umbr?" care se pretind cet??eni ai lumii f?r? a fi înainte de toate apar?in?torii propriului popor, ai propriei na?iuni. Globalizarea este îns? procesul global în care, prin ?tiin?? ?i tehnolgie tot mai performan?e, a intrat societatea contemporan? interdependente crescânde. Un proces mondial la toate nivelurile societ??ii umane ?i care este de neoprit, iremediabil ?i ireversibil.

Toate acestea parc? le mai ?tiam. Dar - ?i aici vine întrebarea, ca o ghilotin?, a autorului c?r?ii - dac? este a?a, dac? globalizarea ?i integrarea sunt oricum de nest?vilit ?i au toate ?ansele de a se extinde ?i consolida, de ce atâta înver?unare în a discredita ?i lichid? na?iunea, statul, suveranitatea, sentimental patriotic, întrucât ?i ele î?i vor urma, în mod cert, în ciuda tuturor atacurilor ?i diversiunilor, parcursul implacabil început cu secole ?i milenii în urm?? Aici este marea enigm?, de l?murirea ei depinde pe ce cale se va îndrepta omenirea de azi ?i de mâine. Un prim r?spuns, par?ial dar care deschide o poart?, o da, chiar în aceste paginii, istoricul ?i politologul ceh Miroslav Hroch, care observ?: „când societatea e?ueaz?, na?iunea apare drept ultima garan?ie", uneori „colacul de salvare". Este recursul ultim al societ??ilor ?i lumii în perioade de dezorientare ?i criz?. Dovad? - instalarea pre?edintelui Trump, Brexitul, „visul chinez", rena?terea valorilor na?ionale ?i cre?tine în Rusia, tot mai multe guverne ?i for?e politice influen?e na?ional-populare/populiste în tot mai multe ??ri, ?i nu numai în Europa, leag?nul na?iunii moderne.

Cartea prezint? Na?iunea în toat? întinderea în?elesurilor sale, c? un concept amplu ipostaziat, proteic ?i o realitate emergen?a viguroas?. Este o no?iune activ?, dinamic?, fertil?, cu r?d?cini adânci în trecut ?i proiec?ii optimist îndrept??ite de viitor. Într-o carte de mai pu?în de 200 de pagini, autorul ei sintetizeaz? marile mi?c?ri, c?ut?ri ?i fr?mânt?ri care duc lumea înainte. Se simte în aceste pagini vuietul lumii, dar se ?i proiecteza o lumina puternic? asupra unor zone de clar-obscur ?inute în mod interesat, premeditat, în ambiguitate ?i confuzie. O carte l?muritoare, dar ?i incitant?, provocatoare chiar. O carte prin care putem în?elege mai bine lumea prin care trecem. ?i o carte, pân? la urm?, optimist?, una care r?spânde?te speran?a.

Grafica - I.M.

 
De ce s?-l schimbi ?
Ec. dr. Ilie ?erb?nescu   
Duminică, 30 Septembrie 2018 18:38

CiteƟte mai mult...„Aller guten Dinge sind Drei", spune neam?ul. Cred c? ?i domnul Dragnea spune la fel: „Lucrurile bune sunt mereu trei"!

Domnul Dragnea a dep??it ?i a treia oar?, tot cu brio, absolut aceea?i problem? din partidul pe care-l conduce.
Prima dat?: contestarea retragerii sprijinului politic pentru premierul Grindeanu, uns chiar de c?tre el, Dragnea!
A doua oar?: similara contestare a asem?n?toarei retrageri a sprijinului politic pentru un alt premier, Tudose, uns tot de c?tre el, Dragnea. În ambele cazuri acuza?ia era c? preopinen?ii s-au cam dat cu „sistemul". Care preopinen?i, dup? votul zdrobitor pro-Dragnea din conducerea partidului, au r?mas de fazani.
A treia oar?, mai zilele trecute, un grup de tovar??i, trecu?i la atac împotriva autocra?iei lui Dragnea, au intrat ?i ei la vot ?i au pierdut.
De fazan a r?mas o f?z?ni??: doamna Firea. Care, cu toat? p?rerea de r?u pentru domnia sa, n-a prea în?eles cum stau de fapt lucrurile. S? fim serio?i cu coeziunea partidului ?i altele asemenea! Dac? Grindeanu ?i Tudose, dup? cum a l?sat P.S.D.-ul s? se în?eleag?, s-au dat cu „sistemul" sau chiar izvorau de la acesta, atunci mai sunt cel pu?in al?i 20 pe la P.S.D. în aceea?i situa?ie! Dou?zeci care au primit, în ultimul moment, indica?ia (sau ordinul) nu s?-l abandoneze, ci s? nu-l abandoneze pe Dragnea! Dac? d?m v?lul jos, straniet??ile dispar!

România nu mai este o ?ar? suveran?

Prin str?mo?ii s?i sau chiar prin el însu?i, dar ceva mai demult, P.S.D. o fi de?inut puterea în România, îns? acum n-o mai de?ine! Puterea este de?inut? de proprietar în orice rânduial? economico-social? ?i, oricum, în capitalism. Proprietarul din economie este decidentul din economie ?i, prin inciden??, din politic?. Or, proprietarul actual al economiei din România, de?in?tor al controlului tuturor sectoarelor ?i pârghiilor strategice, este str?in. Nimeni, nici m?car mult hulitul P.S.D. nu pune în discu?ie acest lucru. Este o realitate! Din motive nedeclarate oficial, dar b?nuibile, proprietarul str?in al României nu recunoa?te îns? c? este decidentul în economie ?i în politic? în România. Evident, dac? ar recunoa?te, ar trebui s? admit? c? România nu mai este o ?ar? suveran?, dar, mai r?u, ar trebui s?-?i asume, ca proprietar ?i decident, o serie de responsabilit??i ?i r?spunderi, pe care îi este cu mult mai convenabil s? le lase în cârca românilor, ce pot fi f?cu?i astfel vinova?i de orice, de toate relele P?mântului. Iar dintre români, P.S.D., mai ales cu Dragnea în frunte, este calul de b?taie cel mai minunat, vinovatul de serviciu, oricând ?i la orice!

„Sistemul" are nevoie de Dragnea ca de ap?!

Românii de rând nu prea în?eleg, ba chiar deloc, cum st? de fapt treaba: c? nu P.S.D. de?ine puterea, chiar de câ?tig? alegerile, c? aceasta apar?ine proprietarului str?in. ?i voteaz? de zor P.S.D., crezând c?, bun sau r?u, P.S.D. ar ?i putea face ceva. Dragnea ?i P.S.D. ?tiu c? nu prea pot face mare lucru! C?ci nu de?in puterea ?i nici n-o vor de?ine! Dar se agit? perfect! Creeaz? o efervescen?? în?l??toare! „Sistemul", care a ales s? ajute la îndeplinirea deciziilor proprietarului, are nevoie de Dragnea ca de ap?! Cu Dragnea, are „adversari"! Pre?edintele Iohannis se poate f?li c? se lupt? vajnic, ?i anume cu ga?ca lui Dragnea! D.N.A. c? înfrunt? neobosit corup?ii, ?i anume corup?ii lui Dragnea! Alde S.R.I., cu Coldea sau succesorii, c? p?zesc ?ara de inamici, ?i anume de Dragnea ?i ai lui! Dac? îl înl?tur? pe Dragnea, proprietarul str?in al ??rii trebuie ori s? declare România colonie ?i s?-?i asume costisitoare responsabilit??i de proprietar, ori s? inventeze un alt Dragnea. Dar de ce s-o fac? atât timp cât acesta exist? ?i nu numai c? accept? cu stoicism func?ia de vinovat de serviciu, dar nici nu pune în discu?ie în vreun fel rânduielile actuale, care stabilesc c? str?inul, nu din poveste, ci acela din acte negru pe alb, este proprietarul ??rii! ?i-apoi de la cine ar mai putea primi acesta chiar atât de mult cât a primit în anii din urm??!

De pl?tit scump, pl?tesc doar românii!

Singurul lucru care mai cost? în România îl reprezint? accesul la resurse ?i utilit??i publice! Cost?, îns?, pentru c? acestea sunt nu în mâna statului român, ci în mâna capitalului str?in, care exploateaz? din plin monopolul pe care-l are în domeniu pe pie?ele de carburan?i, gaze, ap? ?i electricitate. Dac? nu cumva, f?r? s? ?tim noi, capitalului str?in i se fac rabaturi de c?tre fra?ii s?i întru colonialism. ?i de pl?tit scump, pl?tesc doar românii!
Altfel, dup? numai câ?iva ani de epoc? Dragnea, capitalul a ajuns s? pl?teasc? statului român pentru func?ionare pe teritoriul (înc? al) s?u aproape nimic! Firmele pl?tesc statului TVA în contul consumatorului, contribu?ii sociale ?i impozite pe venit în contul angaja?ilor, iar în contul lor propriu-zis doar impozit pe profit. ?ti?i cât pl?tesc în aceast? ultim? privin??? Statul încaseaz? la buget din impozitul pe profit doar vreo 3 miliarde euro. Cu 16% impozit procentual, înseamn? c? se impoziteaz? doar vreo 20 miliarde euro profituri. Ceea ce, la 200 miliarde euro P.I.B. - în care profiturile, potrivit statisticilor oficiale na?ionale ?i europene (I.N.S. ?i Eurostat), reprezint? peste jum?tate, adic? vreo 100 miliarde euro - 20 miliarde euro constituie numai o cincime. Restul se evapor?!

Iad pentru statul român, Rai pentru batjocoritorii s?i

Statul încaseaz? din partea capitalului pentru func?ionare pe teritoriul s?u nici 1,5% din P.I.B. ?i doar pu?in peste 1% din cifra de afaceri total?. În cazul capitalului str?in, sumele în discu?ie sunt de-a dreptul ridicole. Acesta realizeaz?, la rata de rentabilitate la care func?ioneaz?, vreo 70% din totalul profiturilor. Evazioneaz? 85-90% din acestea prin externalizare înainte de fiscalizare ?i pl??ile sale la buget reprezint? astfel doar 1/3 din ceea ce încaseaz? statul din impozitul pe profit, celelalte dou? treimi pl?tindu-le mult mai pu?in performantul (hulitul ?i coruptul) capital românesc. Cu alte cuvinte, cam 1 miliard euro la profituri efective de peste 75 miliarde euro ?i la o cifr? de afaceri de 125 miliarde euro. Iad pentru statul român, Rai pentru batjocoritorii s?i. Chiar, de ce s?-l schimbi pe Dragnea?![1]

Not? : subtitlurile au fost extrase din text

----------------------------------------------
[1] https://romanialibera.ro/opinii/e-ieftin-de-ce-sa-l-schimbi-753998

 
Pledoarie pentru lista unic? de deputa?i unioni?ti
Prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, Chi?in?u   
Duminică, 30 Septembrie 2018 18:24

CiteƟte mai mult...2018, anul Centenarului Reîntregirii na?ionale a românilor, încet-încet, trece în Istorie. Ca niciodat? în al?i ani, în 2018, s-a vorbit mult despre condi?iile istorice de realizare a Unirii, s-a discutat mult despre marea însemn?tate a vie?ii oamenilor în cadrul României întregite, în mod special – a basarabenilor, sub regim ?arist supu?i rusific?rii ?i dispari?iei ca neam. Au ap?rut de sub tipar diverse studii, referitoare la avantajele, pe care le-ar avea românii în condi?iile unirii celor dou? state: a României ?i Republicii Moldova. În rezultatul Unirii, societatea româneasc? va fi mai democratic?, mai corect?, mai înst?rit?, mai prosper?. Uni?i vom fi mai puternici din toate punctele de vedere: ?i economic, ?i social, ?i ?tiin?ific, ?i militar etc.

Ca niciodat? în trecut, în 2018, se pune problema realiz?rii acestui deziderat: Unirea real? a Republicii Moldova cu România. În Republica Moldova s-a înt?rit curentul social ?i politic al adep?ilor Unirii Republica Moldova cu România. Pentru prima dat?, în acest an, am fost martorii semn?rii unor declara?ii simbolice de Unire a unor localit??i din Republica Moldova cu România; am retr?it cu to?ii Mar?ul Unirii, început la Alba-Iulia ?i încheiat la Chi?in?u, pe data de 1 septembrie 2018. Pentru prima dat? problemele Republicii Moldova, dar ?i a comunit??ilor române?ti, aflate în unele state, vecine cu România, au fost discutate în Parlamentul European (4-5 septembrie 2018). Unioni?tii au realizat colocvii, manifest?ri ?tiin?ifice ?i culturale, întâlniri între fra?ii de sânge de pe cele dou? maluri ale Prutului. Ajutorul financiar al României, acordat Republicii Moldova în privin?a rezolv?rii anumitor probleme (repara?ia gr?dini?elor de copii, a ?colilor, a S?lii cu Org? etc., etc.), în 2017-2018 a fost mai consistent ca niciodat?.

Problema care se pune în fa?a noastr? este: cum realiz?m Unirea? Conform Constitu?iei Republicii Moldova ?i dreptului interna?ional unanim recunoscut, reîntregirea ar putea fi realizat? pe una din cele dou? c?i:
1. Prin referendum, la care op?iunea unionist? s? întruneasc? peste 51 % din responden?i; 2. Pe baza votului de 2/3 a deputa?ilor Parlamentului Republicii Moldova.Sondajele de opinie public? demonstreaz? c? dac? mâine oamenii vor ie?i la referendum, atunci pentru Unire vor vota 30-32 %. Deci, deocamdat? unioni?tii mai au câmp de lucru. În privin?a Parlamentului, pân? în prezent, în cei 27 de ani de independen?? politic? a R. Moldova, nu am avut o for?? politic?, care s? fie admis? în Parlament pe baza unui program politic unionist clar formulat, promovat ?i verificat public.

Sarcina unioni?tilor este s? continue promovarea dezideratului Unirii în rândul oamenilor, pe de alt? parte - s? promoveze în Parlamentul Republicii Moldova cât mai mul?i deputa?i-unioni?ti. S? nu uit?m: în R. Moldova locuiesc 800 000 de cet??eni, care au ?i pa?apoarte române?ti, altfel spus - cet??eni europeni, care au dreptul lor legitim s? fie reprezenta?i în Parlament. În februarie 2019 (conform unor zvonuri - în decembrie 2018), în Republica Moldova se vor desf??ura alegeri parlamentare. Cu un oarecare regret, constat?m c? dorin?a unioni?tilor din Republica Moldova de a se reîntregi cu Patria-mam? - România, este exploatat? de tocmai cinci partide politice, ceea ce este foarte ?i foarte mult. În plus, eforturile depuse de unii activi?ti unioni?ti (m? refer la grupul de ini?iativ? condus de prof. univ. dr. Andrei Groza, de al?i unioni?ti, care retr?iesc pentru viitorul acestui plai românesc) de a aduna la o mas? rotund? liderii partidelor declarat unioniste, s-au soldat cu e?ec. Deducem: existen?a multiplelor for?e politice, declarate unioniste, dar care nu sunt capabile s? fuzioneze ?i s? formeze o singur? for?? politic? sau s? se uneasc? într-un bloc electoral, d?uneaz? cauzei Unirii.

Pe fundalul acestui peisaj politic nefavorabil Unirii, a ap?rut ideea alc?tuirii listei unice a candida?ilor ca deputa?i ai Republicii Moldova din partea tuturor unioni?tilor, f?cându-se abstrac?ie de partidele auto-declarate „unioniste". Un grup de ini?iativ?, condus de dl dr. Andrei Groza, a elaborat mecanismul de formare a listei unice ?i de înscriere în cursa electoral?. Grupul dlui Andrei Groza a redactat o Adresare, pe care o public?m mai jos. Concluzia este: fiindc? timp pentru vânzoleli de tot felul nu exist?, fiindc? alegerile se apropie vertiginos, este important pentru unioni?tii din Republica Moldova, din România?i din afara grani?elor oficiale ale celor dou? state s? accepte ideea listei unice, constituit? conform regulamentului propus de Grupul de ini?iativ?, condus de dl dr. Andrei Groza. Deocamdat?, nu avem alt? op?iune: partidele politice, auto-proclamate „unioniste", care ?tiu doar s? vorbeasc? [cu anumite excep?ii, bineîn?eles!], trebuie neglijate.

V? vom ?ine la curent cu ceea ce are loc în Republica Moldova în vederea Unirii politice a statului, numit Republica Moldova, cu România, Patria noastr?. Nu vom uni dou? s?r?cii, cum afirm? în mod iresponsabil unii comentatori. Noi am fost s?r?ci?i de politici antina?ionale, promovate de anumite persoane, ajunse la putere. E timpul s? ne de?tept?m, s? ne ridic?m ?i s? înf?ptuim Unirea! Suntem convin?i: România reîntregit? va fi mai puternic?. Iat? textul Apelului:

Apel c?tre cet??enii ?i partidele politice care pledeaz? pentru Reunirea Republicii Moldova cu România

Se apropie alegerile parlamentare care ne vor determina soarta: r?mânem în continuare un stat al celor care ne fur?, ne înjosesc, ne despart familiile, ne ?in într-o s?r?cie inadmisibil?, sau, în virtutea dreptului de neam, ne reunim cu ?ara, cu România ?i devenim membri ai Uniunii Europene, asigurându-ne un trai decent, cu salarii ?i pensii de cel pu?in trei ori mai mari decât cele pe care ni le dau ast?zi guvernan?ii no?tri. Noi pled?m pentru a doua variant?. În?elegem c? acest lucru este greu de realizat, dar ?tim c? este posibil. Încerc?rile noastre de-a lungul ultimilor luni de zile de a face partidele politice, declarate unioniste, ca s? participe la apropiatele alegeri parlamentare cu o singur? list? de candida?i la func?ia de deputat în Parlamentul Republicii Moldova, nu s-a încununat cu succes.

În aceast? situa?ie ?i, mai ales atunci când atât partidele antina?ionale, cât ?i cele considerate „proeuropene", se bucur? de neunirea noastr?, invit?m cet??enii ?i partidele politice, care afirm? c? pledeaz? pentru Reunirea Republicii Moldova cu România, duminic?, 30 septembrie 2018, ora 12.00, în Sala de festivit??i a Uniunii Scriitorilor, la o discu?ie asupra urm?toarelor probleme:
- Stabilirea modalit??ii de formare a unei liste comune a candida?ilor la func?ia de deputat în Parlamentul Republicii Moldova din partea cet??enilor Republicii Moldova care pledeaz? pentru Reunirea Republicii Moldova cu România;
- Determinarea modalit??ii de s?rb?torire în comun de c?tre unioni?ti a Centenarului Marii Uniri la 1 decembrie 2018.

Adunarea ne va ar?ta în ce m?sur? liderii partidelor unioniste sunt gata s? treac? peste ambi?iile personale ?i interesele de grup ?i s? înf?ptuiasc? Reunirea.
?inând cont de faptul c? preconizata întâlnire va avea un caracter discu?ional ?i în scopul evit?rii unor posibile interpret?ri subiective ale acesteia, accesul reprezentan?ilor mass-media nu va fi admis. Rezultatele vor fi f?cute publice la conferin?a de pres? care va avea loc peste câteva zile dup? desf??urarea Adun?rii.
Grupul de ini?iativ? pentru convocarea Adun?rii.
Septembrie 2018, Chi?in?u.

 
Jurnal de pe Frontul de Est (10)
Col (r) Prof. univ. dr. Alesandru Dutu   
Duminică, 30 Septembrie 2018 18:10

CiteƟte mai mult...27 septembrie 1941.

Locotenent-colonel Br?d??eanu: „Voi face tot posibilul, chiar supraomenesc, ca s? nu cedez o palm? de p?mânt, dar cere?i ajutoare înapoi, altfel vom fi distru?i". Înainte de fi împu?cat în cap ?i piept, ofi?erul ordon?: „B?ie?i, mai contraataca?i o dat?!".
- La nord de Marea de Azov lupta devine dramatic?, trupele sovietice reu?ind s? rup? frontul pe mai multe direc?ii ?i s? se infiltreze în spatele dispozitivului Corpului de munte român ?i Corpului 30 armat? german.
- Circa opt batalioane de infanterie sovietice, sprijinite de artilerie, arunc?toare, brandturi ?i avia?ie, atac? spre Malaia Belozierka, p?trund printre batalioanele 16 ?i 10 vân?tori de munte ?i încercuiesc Batalionul 10 vân?tori de munte (la flancul stâng al Brig?zii 2 mixte munte), care se ap?r? eroic, într-o evident? inferioritate numeric?.
- Relevând eroismul ?i sacrificiul vân?torilor de munte, generalul Ion Dumitrache consemna: „Prin jertfa lor eroic? ei au sc?pat îns? de la încercuire celelalte batalioane ale Brig?zii... Batalionul 10 vân?tori de munte a ?inut piept cu dârzenie de front ?i nu s-a clintit o clip?. Îns? pe la orele 10.15, locotenent-colonelul Br?d??eanu raporteaz? c? este atacat ?i din flancul stâng ?i din spate ?i c? tunarii de la divizionul tunuri munte, afla?i în pozi?ie în spatele lui, sunt cople?i?i de inamic, dar c? lupt? la baionet? pentru salvarea tunurilor lor. « Voi face tot posibilul, chiar supraomenesc, ca s? nu cedez o palm? de p?mânt dar cere?i ajutoare înapoi, altfel vom fi distru?i » - men?ioneaz? ultimul lui raport.
- La câteva minute dup? primirea raportului, un curier alergând în grab? ?i ostenit de oboseal?, care sosea de la Batalionul 10 vân?tori de munte, raporteaz? c? batalionul este complet încercuit, colonelul, majoritatea ofi?erilor ?i osta?ilor - mor?ii la datorie. Nu i se poate da niciun ajutor întrucât suntem complet încercui?i de o mas? de care de lupt? inamice care p?trunseser? în spatele pozi?iei noastre, iar grupul meu nu mai avea rezerv? decât doctorul, preotul, câ?iva sanitari, pionieri ?i ordonan?ele... ?i au continuat s? lupte aceste resturi ale Batalionului 10 vân?tori de munte timp de 48 de ore, când singure, sp?rgând zidul de foc f?cut de bol?evici, au reu?it s? vin? la grupul lor pe marginea de sud a satului Malaia Belozierka. Atunci am aflat c? pierduser? în dou? ceasuri de lupt? 20 de ofi?eri, în frunte cu comandantul lor, ?i peste 400 de osta?i din efectivul de 600 intra?i pe pozi?ia de lupt?. De-abia acum am putut afla de la osta?ii care sc?paser? ca prin minune de eroismul legendar cu care a luptat ?i murit locotenent-colonelul Br?d??eanu. Lovit la început în um?r, a continuat lupta contraatacând mereu cu rezervele lui pân? ce, inamicul strângând cercul în jurul lui, este lovit în cap ?i piept. Ultimele lui cuvinte au fost: « B?ie?i, mai contraataca?i o dat?! »" .

- Aflat? în rezerva Corpului 30 armat? german, Brigada 6 cavalerie prime?te misiunea s? restabileasc? leg?tura cu Armata 3 român? ?i s? blocheze înaintarea trupelor sovietice la zona de jonc?iune. Prin lupte înver?unate, unit??ile marii unit??i reu?esc ?? limiteze p?trunderea inamicului spre sud-vest, p?strând pân? în final aliniamentul Adamovista, Elisavetovska.
- În luptele de la Akimovka, duse în interiorul satului, printre case, unul din gloan?ele inamicului r?ne?te în bra?ul drept, pe sublocotenentul Titus-Dimitrie Josep, comandant de pluton în Regimentul 6 ro?iori, arma c?zându-i din mân?. Dup? ce î?i prinde bra?ul r?nit, din care curgea sânge, în reverul mantalei, ofi?erul continu? lupta pân? ce un alt glonte îl r?ne?te la cap, p?trunzându-i prin casc?. ?i-a revenit în timp ce sanitarii îl duceau la postul de prim-ajutor. În Spitalul de zon? interioar? nr. 310 a stat 14 luni, fiind declarat invalid de r?zboi.
- „Blestemata Akimovka putea s? fie mormântul c?l?re?ilor Brig?zii 5 cavalerie moto, c?ci, dac? nu respingeam atacurile furibunde ale inamicului, am fi fost împin?i în smârcurile ?i valurile nu prea departe de noi ale M?rii Azov. Luptele ajunseser? la marginea satului, casele incendiate, iar ghiulele ?i gloan?ele sp?rgeau v?zduhul. Colonelul M?inescu, comandantul brig?zii noastre, a ordonat s? lu?m armele ?i s? ne îndrept?m c?tre localitate, unde spectacolul era oribil. În fa?a mitralierelor noastre erau mun?i de cadavre ?i puhoiul cre?tea" - rememora fostul sublocotenent Aurel Golima?.
- Relevând dramatismul luptelor duse la nord de Marea Azov, în zona de ac?iune a unit??ilor de cavalerie, o sintez? operativ? consemneaz?: „Între 26 ?i 29 septembrie inamicul atac? cu for?e din ce în ce mai puternice f?r? încetare. Vrea cu orice pre? s? rup? frontul ?i s? ajung? în regiunea Berislav (pe Nipru). Pierderile unit??ilor noastre sunt mari, dar ale inamicului dep??esc orice închipuire. Mormane de cadavre zac pe teren. Inamicul atac? în forma?ii strânse (val dup? val) f?r? s? ?in? seama de pierderi. Prizonierii captura?i erau be?i ?i cu sticle de alcol în buzunare".
- Se confer? ordinul „Virtutea Aeronautic?" de r?zboi, cu spade, clasa Crucea de Aur, aviatoarelor : Nadia Russo, Mariana Dr?gescu, Virginia Thomas ?i Virginia Du?escu pentru c? „pe orice vreme ?i în orice condi?iuni, de multe ori expuse la proiectilele inamice" au evacuat pe calea aerului, de multe ori din prima linie, militari români r?ni?i grav în lupte.
- Iuliu Maniu atrage aten?ia asupra necesit??ii ap?r?rii grani?ei româno-ungare: „În primul rând nu este admisibil? scoaterea niciunui soldat ?i niciunei trupe din Ardeal. Armata expedi?ionar? combatant? din Rusia trebuie urgent redus?, trebuie ref?cut? ?i înzestrat? de urgen??. Grani?a înspre Ungaria trebuie fortificat? ?i prev?zut? cu noi ?i suficiente trupe, ceea ce este cu atât mai necesar cu cât Ungaria a f?cut înt?rituri importante pe Valea Bârg?ului, a Some?ului, pe Rotunda ?i pe toate trec?torile dinspre Bucovina ?i Moldova în scopul ca trupele noastre care opereaz? în Rusia s? nu poat? trece cu grab? în ap?rarea Ardealului în caz de atac unguresc".

28 septembrie 1941.

Brigada 2 munte (jurnal de opera?ii): „Cine a asistat la aceast? b?t?lie ?i a tr?it clip? de clip? emo?iile luptelor date de vân?torii Brig?zii 2 munte, unde companii ?i batalioane, cople?ite de for?e mult superioare ?i adesea încercuite, au rezistat în jurul bravilor lor ofi?eri, s-au despresurat prin for?ele lor proprii, rupând cercul spre grosul trupelor brig?zii, luptând la disperare cu grenada ?i baioneta, trebuie s? se închine cu recuno?tin?? în fa?a acestor eroi".
- În fa?a puternicei contraofensive sovietice de la nord de Marea de Azov, Armata 11 german? ordon? Corpului 49 alpin s? revin? în vechea zon? de ac?iune.
- Introducând în lupt? ultimele rezerve, Armata 3 român? ?i Corpul 30 armat? german reu?esc s? opreasc? înaintarea inamicului.
- La Brigada 2 munte tancurile sovietice fac ravagii ?i în spatele frontului, atacând pozi?iile artileriei. P?truderea blindatelor inamice pe drumurile de acces spre aliamentul de lupt? creaz? probleme evacu?rii numero?ilor r?ni?i ?i aprovizion?rii cu muni?ie, care se f?cea cu mijloace auto pu?ine, de la Berislav, de la 150 km de front.
- Încrâncenarea luptei este descris? ?i de locotenent-colonelul Vasile Scârneci: „Începe un formidabil bombardament cu tunuri ?i arunc?toare de toate calibrele. Trag pe tot frontul. Este un infern. Nu vedem de fum ?i de praf, ?i ce mult? nevoie avem de ochi. Ru?ii trec la atac cu urlete s?lbatice... Sf?râm?m ?i acest atac".
- Între 24 septembrie ?i 3 octombrie, Brigada 2 munte avea s? piard? 1.538 militari (mor?i, r?ni?i ?i disp?ru?i). Circa 90% dintre ofi?erii activi au fost uci?i sau r?ni?i ?i 60 % din trup?.
- Referindu-se la acest lucru, generalul Ion Dumitrache considera c? la Malaia Belozierka a fost „cea mai cumplit? risip? de vie?i ce se poate închipui".
- Unii dintre cei uci?i fuseser? decora?i cu pu?in timp înainte cu „Virtutea Militar?" ?i „B?rb??ie ?i Credin??", f?r? a mai avea posibilitatea s? le poarte.
- „Cine a asistat la aceast? b?t?lie ?i a tr?it clip? de clip? emo?iile luptelor date de vân?torii Brig?zii 2 munte, unde companii ?i batalioane, cople?ite de for?e mult superioare ?i adesea încercuite, au rezistat în jurul bravilor lor ofi?eri, s-au despresurat prin for?ele lor proprii, rupând cercul spre grosul trupelor brig?zii, luptând la disperare cu grenada ?i baioneta, trebuie s? se închine cu recuno?tin?? în fa?a acestor eroi. Este o pagin? de epopee care a stârnit admira?ia ofi?erilor germani, martori ai acestei b?t?lii. Se poate spune, de data aceasta c? aici în stepa Nogai ap?rarea a biruit pe atacator".
- În aprecierea generalului Gheorghe Avramescu eroismul lor a fost sublim.
- Într-un mod asem?n?tor s-au comportat ?i unit??ile de cavalerie. Relevând modul în care a luptat regimentele 9 ro?iori ?i 5 c?l?ra?i la Adamoviska, comandantul Diviziei 72 infanterie german? î?i exprima întreaga recuno?tin?? pentru ,,spiritul hot?rât de atac ?i pentru vitejia lor" (Jurnalul de opera?ii al Brig?zii 2 munte).
- „Num?rul refugia?ilor din Ardealul cedat a crescut în ultimul timp în mod sim?itor. Motivul refugiului acestora se datoreaz?, în primul rând, mizeriei în care se zbat ?i din cauza persecu?iei c?rora sunt supu?i din partea autorit??ilor maghiare ?i popula?iei civile. To?i lucr?torii români din întreprinderile industriale mari au fost da?i afar? ?i înlocui?i cu lucr?tori maghiari nec?s?tori?i adu?i din ineriorul Ungariei. S-a introdus o nou? moded? metalic? ?i de hârtie care nu are putere circulatorie decât în regiunile ocupate de unguri. În ultimul timp, autorit??ile maghiare au început s? evacueze din Ardeal toate subzisten?ele ?i vitele în Ungaria" (sintez? a Inspectoratului de jandarmi Cern?u?i).
- În Sala „Dalles" se inaugureaz? sezonul artistic cu vernisajul expozi?iei pictori?ei Pia Masacci C?pu?neanu.

30 septembrie 1941.

Mihai Antonescu: „P?mânturile române?ti nu sunt p?mânturi de târguit. Neamul românesc n-are p?mânturi de pus în balan??. Aceasta este pozi?ia pe care st?m".
- Prin lupta trupelor germane ?i române situa?ia de la nord de Marea de Azov este complet reatabilit?.
- Victoriile ob?inute de Armata 3 român? au fost ob?inute cu pre?ul unor mari pierderi umane ?i materiale, care l-au determinat pe generalul Petre Dumitrescu s? declare: ,,Se impune grabnic o reorganizare radical?. Altfel nu vom mai putea opera decât în condi?ii submediocre". Aprecierea generalului român este confirmat? de pierderile înregistrate numai în luna septembrie de armatele 3 ?i 4: 8 911 mor?i, 31 779 r?ni?i ?i 6 083 disp?ru?i.
- Pe frontul de la nord de Marea Azov, Vasile Scârneci noteaz?: „Se las? frigul ?i întunericul. Bilan?ul zielei este totu?i sângeros – a curs sânge... Artileria noastr? este complet mut?. ?i-a dep??it, probabil aloca?ia. În zadar îi cer focul. Îi implor, apoi îi înjur. Ru?ii trag cu nemiluita, nu-i intereseaz? aloca?ia... Bureaz?. Frigul ne p?trunde în oase. Sunt murdar, murdar, plin de jeg, de praf ?i de... p?duchi. Din fericire, puricilor nu le prie?te umezala din... hotelul meu. ?oriceii î?i fac promenada pe unde nimeresc: pe cap, pe nas, pe corp. A ?aptea noapte de când nu m-am dezbr?cat ?i desc?l?at".
- O delega?ie a refugia?ilor ardeleni, în frunte cu I.P.S.S Nicolae B?lan prezint? membrilor guvernului o serie de probleme cu care se confruntau în ceea ce prive?te ?colarizarea copiilor, plasarea în locuri de munc?, situa?ia financiar? etc. În final, Mihai Antonescu îi asigur?: ,,Trebuie s? spun c? niciodat? n-a trecut prin minte cuiva, ?i cu atât mai pu?in prin a acelora care conduc destinele Statului ?i hot?râsc pentru drepturile asupra Transilvaniei, s? fac? cel mai vag raport între ac?iunea de la R?s?rit ?i teritoriile de peste Nistru ?i drepturile noastre asupra Ardealului. Ar fi tr?dat ?i unirea româneasc? ?i drepturile Carpa?ilor ?i drepturile str?mo?ilor din Carpa?i, dac? s-a fi îndreptat pe acest drum. Prin urmare, zvonurile ?i fantezia acestor r?uvoitori nu se reazem? pe nimic. P?mânturile române?ti nu sunt p?mânturi de târguit. Neamul românesc n-are p?mânturi de pus în balan??. Aceasta este pozi?ia pe care st?m. Prin urmare, s? face?i s? se lini?teasc? lumea ardelean? ?i s? nu poat? crede vreodat? c? ne-am dep?rtat de la acest comandament al con?tiin?ei ?i instinctului de via?? româneasc?".
- În Consiliul de Colaborare, Ion Antonescu declar?: „Fiecare ministru este liber s?-?i aleag? colaboratorii apropia?i, cu o singur? condi?ie: s? fie de bun? credin??, cinstit, muncitor ?i cu ini?iativ?".
- Conduc?torul Statului mandateaz? Institutul Na?ional al Coopera?iei s? aprovizioneze popula?ia românesc? din Banatul iugoslav ?i Timoc cu sare, petrol, chibrituri, tutun ?i zah?r, Banca Na?ional? fiind autorizat? s? finan?eze ac?iunea cu 175.000.000 lei. Conform datelor Institutului Central de Statistic?, în zona frontierei bulgaro-iugslav?, pe o suprafa?? de circa 21 000 kmp, tr?iau, în 290 de localit??i, circa 750.000 de oameni din care 60% erau români. Acestora li se ad?ugau cei 100.000 de români din Banatul iugoslav.
- Comandantul militar al Chi?in?ului, colonelul Eugen Dumitrescu, informaz? Legiunea de jandarmi L?pu?na c? în ghetoul din Chi?in?u erau 9.497 evrei (3.466 de b?rba?i ?i 6.031 femei), care lucreaz? la institu?ii publice („în raport cu posibilit??ile lor fizice") ?i care „se hr?nesc prin grija lor proprie ?i ceea ce pot s? cumpere din pia?a ghetoului".
- Bucure?tenii sunt aproviziona?i cu cantit??i insuficiente de zarzavaturi, legume, fructe, p?s?ri pe?te ?i m?lai. De pe pia?? lipsesc gr?simile, brânzeturie, s?punul de rufe. Pre?urile erau în urcare la toate categoriile de alimente[1].

-------------------------------------------------
[1] Alesandru Du?u, Mihai Retegan, R?zboi ?i societate. România: 1941-1945, vol. 1, Editura RAO, Bucure?ti, 1999.

 
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > SfñrƟit >>

Pagina 4 din 209