header
ISSN, ISSN-L 2247- 4374

Editorial

„Uite cine vorbe?te!”
Ion Maldarescu Editorial
„Uite cine vorbe?te!”
Pe fondul multiplelor ?i permanentelor scandaluri din primul (sper?m ?i unicul) mandat al navetistului excursionist pe meridianele planetei - pe banii contribuabilului român - ?i al debutului „campaniei dispera?ilor", cum a

Parteneri

revista agero
Revista Clipa - Dinu Sararu
Grand Hotel Sofianu

uzpr

Editura Fortuna
Muzeul de arta - Craiova
Natiunea
Ziaristii online
Uniunea artistilor plastici - Valcea
clipa
SC Diana SRL
Forumul cultural educational
Cocktail otr?vit
Ion Maldarescu   
Duminică, 26 August 2012 09:41
CiteƟte mai mult...
- „Nimic nou pe Frontul de Vest" -

Dintr-o recent? coresponden?? purtat? cu un prestigios ?i competent comentator economic (fac alergie la cuvântul inventat anal-ist) din Germania, ?i excelent cunosc?tor al vie?ii române?ti, am extras un fragment adecvat momentului:

„Cu mare am?raciune a trebuit s? observ c? dup? decembrie '89, cei care s-au perindat la putere, indiferent de culoarea lor politic?, au practicat diletantismul, sub egida unui capitalism s?lbatec, vânzând f?r? scrupule bog??iile naturale ale ??rii, pe baza unor ?per?uri grase din partea beneficiarilor str?ini. Se pune întrebarea, cine i-a ales (votat) pe ace?tia ?i cine le-a înlesnit venirea la putere ? Nu cumva mul?imea de tip „Ghi?? Pristanda, Farfuridi sau Cet??eanul turmentat"?, prea comod? s? se informeze ?i s?-?i bata capul cu probleme de economie ?i organizare structural? a ??rii. Balcaniad? politic? distructiv?, împiedic?, chiar ?i în prezent, orice ac?iuni judicioase ?i folositoare popula?iei, subminând pe to?i cei, relativ pu?ini, care mai încearc? s? fac? o treab? ca lumea. Iar cine a?teapt? vreun sprijin de la Occident, a?teapt? degeaba. Acolo, alte pu?lamale ?i ho?omani, la un nivel mult mai ridicat, sunt preocupa?i de matrapazlacurile lor proprii, neinteresându-i soarta României sub nici o form?. Asta e realitatea trist?. Foarte trist?."[1]

„Guvernele exist? pentru interesul guverna?ilor, nu al guvernan?ilor." (Thomas Jefferson)

De o bun? bucat? de vreme, mai corect spus, de aproape un sfert de secol, ?ara se afl? în „tranzi?ie". Premeditat, prin manipulare, constrângere ?i utilizarea agresiunii mediatice, a fost creat? starea de psihoz? a unui conflict permanent, fie social, fie economic. Ast?zi, parc? mai mult decât alt?dat?, românii sunt asmu?i?i unul împotriva celuilalt. Permanenta lupt? pentru putere a politiciani?tilor actuali, compromiterea ?i pr?bu?irea institu?iilor statului, asociate cu „amestecul intereselor externe în treburile interne ale României". Doar câteva cauze directe ale haosului social ?i politic generalizat care a cuprins întreaga ?ar?. Luptele politice de la Bucure?ti, declan?ate dup? al doilea act al „circului de var?" - referendumul pentru demiterea Pre?edintelui României - au adus ?ara în prim-planul aten?iei interna?ionale, ?i nu în mod favorabil. Concomitent, interven?iile externe lipsite de echidistan??, au creat milioanelor de români un accentuat sentiment de frustrare. Nu sunt în m?sur? s? apreciez dac? rapidele schimb?ri produse în România au respectat sau nu legisla?ia intern? ?i normele europene, îns? reac?ia extern? s-a manifestat cu o întârziere nepermis?. S? fie o simpl? întâmplare? Nu! Nimic nu este întâmpl?tor. Lucrurile se leag?. U.E., prin Signor Mao-Barosso-în-vacan?? ?i Comisia de la Vene?ia au reac?ionat vehement la fr?mânt?rile mioritice. Recent, femeia-cioclu[2] de la Casa Alb? ?i-a trimis „comisarul" în România s? fac? ordine. Parafrazând, am putea spune: „Nimic nou pe Frontul de Vest". Prin anii '50-'60, Moscova proceda în mod similar. Atunci se numeau „comisari ai poporului", acum, „comisari europeni" ?i/sau „reprezentan?i ai guvernului american." Tot un drac! Diferen?? de exprimare în traficul puterii.

Au veni americanii

Fariseul cabotin Mark Gitenstein, vremelnic ?i nepotrivit ambasador al S.U.A. la Bucure?ti (nu este primul) se ocup?, pe lâng? propaganda de promovare a L.G.B.T., de transmiterea c?tre Departamentul de Stat al ??rii sale a unor informa?ii distorsionate despre situa?ia din România ?i despre scenariul „persecut?rii" pre?edintelui suspendat. La rândul s?u, „Comisarul" american, trimisul femeii-cioclu de la Casa Alb?, Philip Gordon, a declarat: „Dac? nu am fi crezut c? România alunec? într-o directie gre?it?, nu m-a? fi aflat aici" ?i c? „S.U.A. sus?in cele 11 puncte redactate de CE la adresa autorit??ilor de la Bucure?ti", precizând c? a auzit „ceea ce trebuia" de la oficialii români.[3]

Ac?iunile celor doi, coroborate cu amenin??rile voalate, referitoare la perspectiva rela?iilor româno-americane, definesc - sine die - o politica de intimidare ?i ?antaj. Dup? ce ?i-au v?zut sacii-n c?ru??, dup? ce timonierul-?ef le-a facilitat amplasarea bazei militare în România (baza militar? americano-israelian? de la Kog?lniceanu ?i instala?iile militare de la Deveselu), Casa Alb?, Bruxell-ul ?i oficinele acestora î?i protejeaz? favoritul, sus?inând public un pre?edinte repudiat de peste 85% dintre votan?ii români la recentul referendum.

La Washington, Adrian Vieri??, Ambasadorului României în SUA tace ca mortu-n p?pu?oi, l?sând s? planeze asupra României spectrul unei ??ri neguvernabile. Acolo, la Washington, se leag? ?i se dezleag? intrigi care dep??esc cu mult nivelul de inteligen?? ?i pricepere a actualului reprezentant diplomatic al României, permi?ând compara?ia cu un alt „expert" ?i campion al gafelor, aflat pe vremea T?riceanului, pe scaunul lui Titulescu. Actualul Ministru de Externe - diplomat cu bogat? experien?? în rela?iile interna?ionale - ar trebui s?-l readuc? în ?ar? pe ambasador, pentru a-i oferi un post pe m?sur?: secretar la ferma de gâ?te de la Cucuie?ii din Deal.

Ca s? fie mai cu mo?, reprezentan?i iresponsabili ai actualei opozi?ii s-au gr?bit s? agite ideea izbucnirii unui r?zboi civil în România. P?i dac?, ipotetic, ar fi vorba de a?a ceva, p?r?ile ar fi clar definite, dar nu cum vor ei, ci cum ar vrea poporul, nu tagma jefuitorilor, adic? „guverna?i contra guvernan?i".

Mesajele transmise Bucure?tiului de c?tre Angela Merkel, José Manuel Barroso-în vacan??, de c?tre al?i comisari ai U.E. ?i de c?tre Philip Gordon ar putea fi interpretate astfel: „Chiar dac? votul poporului este împotriv?, l?sati-l în pace pe B?sescu! El este protejatul nostru. Pe el îl vrem! De el avem nevoie, nu de voi!", ceea ce demonstreaz? c? ordinele femeii-cioclu date lui Gordon ignor? ?i contrazic zicerile lui Thomas Jefferson unul dintre dintre fondatorii Declara?iei de Independen??: „Guvernele exist? pentru interesul guverna?ilor, nu al guvernan?ilor."

„Ne pas? de România, de viitorul ei, de democra?ia ei..."

Grijuliu, nevoie-mare, Mister Gordon a supralicitat: „Ne pas? de România, de viitorul ei, de democra?ia ei. [...] Am venit ?i pentru a exprima aceste preocup?ri. Au existat, a?a cum se ?tie, acuza?ii credibile de vot ilegal masiv la referendum, au fost demersuri de schimbare a listelor cu votan?i, care ar schimba cvorumul de vot ?i, se pare, încerc?ri de presiune asupra Cur?ii Constitu?ionale privind validarea referendumului. Toate aceste acuza?ii au ridicat semne de întrebare privind legitimitatea oric?rui rezultat care este a?teptat".[4] A?a zic ?i eu, referindu-m? inclusiv la misiunea „comisarului" Gordon... ?i mai zic: Le pas? Statelor Unite de România, precum oilor de la stân? de soarta palmierilor din Madagascar. Prejudiciul de imagine adus României, produs de unele critici externe, bazate în mod exagerat pe afinit??i ?i interese conjuncturale, dar ?i pe realit??i interne obiective, ne oblig? s? recunoa?tem c? incertitudinea ?i teama fa?? de ziua de mâine sunt instaurate ?i legiferate la nivel global.

În urma discu?iilor cu u?ile închise dintre suspendat ?i comisarul cu firmanul, se pare c? „suspendatului" i s-ar fi ordonat ca la o lun? dup? - asigurata - reîntoarcere la Cotroceni (de?i „recidivist" ?i aflat la a doua suspendare), s?-?i dea demisia. Compromisul mai prevede o ie?ire convenabil? din scen? a suspendatului, ?ef - lipsit de onoare - al statului român, dar deosebit de apreciat de c?tre „cea mai democrat? ?ar? din lume". ?i cum s? nu fie? Doar „Democra?ia" american? ?tie s?-?i apere defect-a?ii. R?splata? Va primi o misiune oficial? interna?ional? ca raportor N.A.T.O., pozi?ia sa viitoare oferindu-i imunitate interna?ional? ?i ocrotindu-l astfel de justi?ia poporului român.

La a?a decizii, a?a concluzie

Se impune s? fim recunosc?tori Departamentului de Stat al S.U.A. ?i U.E. pentru interesul deosebit pe care îl acord? dezbaterilor publice interne ale României ?i pentru solu?iile „democratice" pe care le ofer?. Urmare a modific?rilor de situa?ie survenite, remarca unui cunoscut jurnalist adresat? tuturor „comisarilor" externi - indiferent de provenien?a lor -, a anticipat, într-un fel, firmanul Casei Albe: „...dac? tot v? topi?i de dragul pre?edintelui României, s?-l lua?i la dumneavoastr? acas?, s?-l hr?ni?i, s?-l alinta?i ?i, eventual, s?-l decora?i. Pân? atunci, v? rog politicos s? ne l?sa?i pe noi, românii, s? ne decidem democratic, f?r? impuneri discre?ionare ?i ilegale de reguli ie?ite din curenta practic? a structurii pe care o conduce?i, numele conduc?torilor ?i viitorul."[5]

„Au veni americanii!" Noi am vrut! Pân? una-alta, Philip Gordon ne-a servit un cocktail otr?vit. A?a ne trebuie! Pentru c? „R?u era cu «Der, die, das»/ tare r?u cu «Davai ceas»/ mult mai r?u cu «Shale gas!»"

Grafica - Ion M?ld?rescu
--------------------------------------------------------

[1] Wilfried H. Lang, Germania.

[2] Hillary Clinton.

[3] Mediafax.

[4] Philip Gordon, reprezentant al Departamentului de Stat al S.U.A.

[5] Victor-Gabriel Ciutacu.


 
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Duminică, 26 August 2012 09:32
CiteƟte mai mult...Dac? n-ar fi fost în esen?a lor tragic?, faptele relatate ar fi pline de farmec... ?i cum s? nu fie astfel, când lu?m cuno?tin?? de destinul într-adev?r fericit al unui document fundamental dintre cele purtând semn?tura unui personaj istoric, l-am numit pe Mare?alul Ion Antonescu, desemnat categoric de opinia public? na?ional? în urm? cu mai mul?i ani pe prima pozi?ie în topul „Marilor Români" din toate timpurile, iar integrarea documentului în desf??ur?rile istorice îl plaseaz? într-un moment decisiv al particip?rii României la cel de-al doilea r?zboi mondial - lovitura de stat de la 23 august 1944.[1] Nu revenim asupra evenimentului, studiat în profunzime ?i larg comentat de istoricii români ?i str?ini, dar nu numai de ei[2], desf??ur?rile fiind de-acum binecunoscute în globalitate - premise, declan?are, desf??urare ?i consecin?e, imediate ori îndep?rtate, suportate ?i în prezent[3]. Este motivul pentru care nu revenim cu detalii în privin?a faptelor survenite, limitându-ne a preciza c?, în seara de 23 august 1944, la câteva ore dup? ce au fost aresta?i în faimosul „Salon galben" al Casei noi din spatele Palatului Regal din Bucure?ti, Mare?alul Antonescu ?i Mihai Antonescu, afla?i închi?i sub paz? în safe-ul de la etaj al cl?dirii, au reu?it s?-?i fac? unele însemn?ri, cu acordul militarilor de gard?. Toate notele olografe ale prizonierilor au ajuns, f?r? dificultate, se în?elege, în mâinile puci?tilor. Cu o singur? excep?ie, remarcabil?: mare?alul a avut inspira?ia de a a?terne pe hârtie împrejur?rile ?i considera?iile pe marginea celor survenite, în orele imediat precedente arest?rii sale în „Salonul galben" (însemn?ri f?cute pe o agend? a Regelui Carol al II-lea, g?sit? de mare?al în camera-seif unde fusese închis cu Mihai Antonescu - n.r.).

Din câte cunoa?tem, relatarea lui Ion Antonescu, surprinzând episodul decisiv al loviturii de stat, declan?area ?i arestarea celor doi actori principali, liderii regimului doborât, nu numai c? sub raport cronologic con?inea primele impresii asupra celor petrecute (care ulterior nu mai aveau cum ?i de ce s? fie modificate), dar excela - func?ionând primatul incontestabil al pozi?iei ?i calit??ii „sursei"! - la capitolul probitate. Valoarea remarcabil? a „sursei", în mod sigur, va înfrunta cu succes scurgerea nemiloas? a timpului. Ceea ce ne ofer? un nou ?i temeinic argument pentru situarea Mare?alului Antonescu nu atât între actorii de prim? m?rime ai Istoriei, ci deopotriv? între observatorii ei exemplari! ?i care, în privin?a faptelor la care au participat ori le-a provocat, au ?tiut s? „vad?" ?i s? „transmit?"!

A?a dup? cum se poate constata, textul Mare?alului Antonescu era adresat Istoriei, chemat? „s? judece", fiind semnat, datat - 23 august 1944 ?i localizat - scris în celul?. ?inând seama de consecin?ele interne catastrofale ale actului din 1944, pr?bu?irea ??rii ?i ocupa?ia militar? barbar? a Armatei Ro?ii, consider?m c? dispari?ia documentului original, în condi?iile specifice momentelor din august 1944, a reprezentat implicit, în chip cu totul curios, condi?ia sine qua non a salv?rii sale pentru Istorie. Iar aceasta în condi?iile în care, în ziua urm?toare compunerii lor, Însemn?rile din celul? s-au pierdut în urma bombardamentului aerian german asupra Palatului Regal din Bucure?ti, în contextul represiunilor ordonate de Adolf Hitler drept r?spuns la destituirea regimului antonescian pro-german ?i la schimbarea pozi?iei României în R?zboiul Mondial din 1939-1945. Numai în chip miraculos, tot atunci, deci la 24 august 1944, documentul disp?rut printre d?râm?turi a fost descoperit de c?pitanul Gheorghe Teodorescu, din corpul de gard? al Palatului Regal, iar acesta, dup? mai mult de 35 de ani, mai precis la 20 mai 1980, l-a prezentat lui Nicolae Ceau?escu, chemat s? aprecieze „asupra valorii politice ?i istorice" (vezi infra anexa I). Apreciind în mod just valoarea excep?ional? a Însemn?rilor din celul?, Nicolae Ceau?escu le-a depus spre p?strare în fondurile centrale ale Arhivelor Na?ionale ale României din Bucure?ti, ele având s? fie valorificate prin publicare dup? evenimentele din 1989, începând din 1991.

Nicolae Ceau?escu nu a fost un admirator al Mare?alului Ion Antonescu. Nici nu avea cum. Sub regimul Antonescu, N. Ceau?escu, comunist declarat ?i recunoscut, s-a aflat în deten?ie la Jilava, Caransebe? sau Tg. Jiu, iar documentele de care dispunem l-au înregistrat consecvent între opozan?ii de frunte ai regimului[4]. Dup? 1944-45, N. Ceau?escu, ca membru activ al conducerii superioare a U.T.C. ?i, apoi, a P.C.R., a avut un rol proeminent, fiind în continu? ascensiune, pân? la ocuparea pozi?iilor supreme pe linie de partid ?i de stat, în 1965-1967. Fiind investit în martie 1974 Pre?edinte al României, Nicolae Ceau?escu nu a ignorat la un moment dat, c?tre sfâr?itul CiteƟte mai mult...anilor '80, pe atunci când era preocupat de finisarea proiectului Casei Poporului, ca pe splaiul dâmbovi?ean al construc?iei faraonice s? se ridice un impozant monument[5] - acela al Mare?alului Ion Antonescu!

Cazul romanului Delirul.

Dup? cum se ?tie, un „caz" devenit celebru, intervenit într-un moment când N. Ceau?escu se afla înc? - orice s-ar zice - pe culmile afirm?rii sale politice interne ?i interna?ionale. Celebritatea ?i-a avut originile în multiple motive: Autorul romanului era Marin Preda, unul dintre marii prozatori români, iar eroul operei nu era altul decât Mare?alul Ion Antonescu. În momentul apari?iei Delirului (1975), Mare?alul era înc?, dup? exact trei decenii de la sfâr?itul celui de-al doilea r?zboi mondial (?!), un nume interzis în România, iar cartea lui Marin Preda s-a bucurat rapid de dou? edi?ii (ianuarie ?i august 1975), difuzate într-un tiraj impresionant. Faptul a provocat nelini?te, în anume cercuri intelectualiste de la Bucure?ti, obi?nuite dup? 1944-1945 cu pagini literare penibile consacrate lui Ion Antonescu, precum pseudo-romanele fabricate de I. Ludo ?.a., în URSS ori în Germania „Literaturnaia Gazeta" ori „Der Spiegel" au reclamat „reabilitarea pe cale epic?" (sic!) a ex-mare?alului. Unele condeie înfierbântate au acuzat c? N. Ceau?escu în persoan? putea fi b?nuit de reabilitarea lui Ion Antonescu, de?i era clar pentru oricine – dup? cum a observat regretatul Mihai Ungheanu - c? Marin Preda, un scriitor de geniu ?i o con?tiin?? literar? profund?, nu trebuia s? fie b?nuit c? ar fi executat „o comand? politic?".

Anexe:
- I -
Memoriul lui Gh. Teodorescu, general-maior (r),
adresat lui N. Ceau?escu, în problema unui document
semnat de ex-mare?alul Ion Antonescu

Cancelaria C.C. al P.C.R.
Nr. 2 734/2.VII.1980
ARHIVA
Comitetului Politic Executiv
al C.C. al P.C.R.
Nr. 3 697/31.XII/1980
Mult stimate tovar??e Nicolae Ceau?escu,
Secretar General al Partidului Comunist Român,
Pre?edinte al Republicii Socialiste România,
Comandant Suprem al For?elor Armate,
V? prezint al?turat, în copie, însemn?rile f?cute de mare?alul Ion Antonescu, la 3 ore dup? ce a fost arestat la Palatul Regal, în dup?-amiaza zilei de 23 august 1944. Ion Antonescu, presupunând c? va fi omorât chiar în acea noapte, a scris aceste însemn?ri, ca ultimele lui gânduri, considerând c? ele vor fi g?site ?i cunoscute cândva.
Subsemnatul, sunt general maior în rezerv? Teodorescu Gheorghe, care am servit în for?ele armate timp de aproape 45 de ani, pân? în ianuarie 1976.
La 23 august 1944 aveam gradul de c?pitan ?i comandam subunitatea de gard? a Palatului Regal, participând direct împreun? cu unii din subalternii mei la arestarea lui Ion ?i Mihai Antonescu ?i a principalilor lor colaboratori.
Unul din militarii care f?cea paza lui Ion Antonescu la etajul Casei Regelui unde era închis, mi-a raportat a doua zi c? în seara de 23 august în jurul orei 21,00 I. AnŹtonescu i-a cerut la un moment dat un creion ?i c? pe când se credea neobservat a luat la întâmplare un caiet cu coperte vi?inii de pe un raft din camera în care se afla închis ?i c? a scris foarte mult în acel caiet, dup? care l-a pus la loc.
În ziua de 24 august 1944, casa regelui unde fusese re?inut Antonescu a fost lovit? cumplit de câteva bombe în timpul raidurilor avia?iei hitleriste ?i transformat? în ruine.
Între dou? bombardamente, împreun? cu militarul care-l v?zuse pe Antonescu scriind, am g?sit printre d?râm?turi o agend? pe anul 1930 a fostului rege Carol al II-lea, în care I. Antonescu f?cuse aceste însemn?ri, de fapt testamentul s?u politic.
Asupra valorii politice ?i istorice a acestor însemn?ri las la latitudinea factorului de decizie s? hot?rasc?.
Prezentându-v? Dumneavoastr? acest document, vreau s? subliniez înc? o dat? ata?amentul meu fa?? de Patrie, Partid ?i fa?? de Dumneavoastr?, tovar??e Comandant Suprem.
Caietul original cu însemn?rile mare?alului Ion Antonescu se g?se?te la mine, urmând ca asupra destina?iei sale s? îndeplinesc ordinul Dumneavoastr?.
General-maior (r) Gh. Teodorescu
20.V.1980
2 ex. IR/FV
I.R.N. VIII/134/1. VII

(Gh. Buzatu, Mircea Chiri?oiu, eds., Agresiunea comunismului în România, vol. II, Documente din arhivele secrete: 1944-1989, Bucure?ti, Editura Paideia, 1998, p. 150).

- II -

Documentul Însemn?ri din celul?[6],

CiteƟte mai mult...semnat de ex-mare?alul Ion Antonescu în seara de 23 august 1944,
la câteva ore dup? lovitura de stat de la Palatul Regal din Bucure?ti
Ast?zi, 23 august 1944, am venit în audien?? la Rege la ora 15,30 pentru a-I face o expunere asupra situa?iei frontului ?i a ac?iunii întreprins? pentru a scoate ?ara din greul impas în care se g?se?te.
Timp de aproape 2 ceasuri Regele a ascultat expunerea, p?strând ca de obicei o atitudine foarte rezervat?, aproape indiferent?.
La expunerea mea a asistat la audien?? Dl Mihai Antonescu.
I-am ar?tat Regelui c? de aproape 2 ani Dl Mihai Antonescu a c?utat s? ob?in? de la Anglo-Americani asigur?ri pentru viitorul ??rii ?i i-am afirmat cu aceast? ocazie c?, dac? a? fi g?sit în?elegere, ?i a? fi putut g?si în?elegere pentru asigurarea vie?ii, libert??ilor ?i continuit??ii istorice a acestui nenorocit popor, nu a? fi ezitat s? ies din r?zboi, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare.
În continuare, i-am ar?tat conversa?ia avut?, imediat la întoarcerea mea de pe front, în noaptea de 22/23 [august 1944], cu Dnii Clodius ?i Mihalache ?i în diminea?a zilei [de 23 august 1944] cu Dl G. Br?tianu.
D-lui Clodius i-am vorbit în fa?a D-lui M. Ant[onescu] pe un ton r?spicat ?i i-am amintit c? atât prin Dl M. Ant[onescu] de acum câteva luni, cât ?i în februarie, la ultima întrevedere, am ar?tat Germaniei ca, dac? frontul nu se va men?ine pe linia Tg. Neam?-Nord Ia?i-Nord Chi?in?u-Nistru, România va c?uta solu?ia politic? pentru terminarea r?zboiului.
I-am ar?tat D-lui Clodius c? nici o ?ar?, ?i nici chiar Germania, nu ar putea continua r?zboiul în caz când jum?tate din teritoriul ei ar fi ocupat ?i ?ara total la discre?ia Ru?ilor.
I-am cerut ca ?i Dl M. Ant[onescu] s? arate acest lucru la Berlin, s? roage s? în?eleag? pozi?ia ??rii noastre în fa?a cataclismului ce o amenin?? ?i a mea în fa?a Istoriei ?i a ??rii ?i s?-mi dea dezlegarea a trata un armisti?iu, dorind s? ie?im din aceast? situa?ie ca oameni de onoare ?i nu prin acte care ar dezonora pentru vecie ?ara ?i pe conduc?torii ei.
Dl Clodius a promis c? va ar?ta exact dorin?a noastr?; i-am ar?tat c? noi trebuie s? ne lu?m libertatea de a ne ap?ra via?a viitoare a neamului.
Relativ la conversa?ia cu Dl Mihalache, de?i ea a durat câteva ceasuri, totu?i i-ai ar?tat numai esen?ialul.
Dl Mihalache mi-a cerut s? m? sacrific ?i s? fac eu pacea, oricât de grele ar fi condi?iile puse.
I-am ar?tat c? eu, fiind exponentul unei revolu?ii care m-a adus, f?r? a [o] fi pus eu la cale sau s? fi avut vreo leg?tur? cu ea, la conducerea Statului, dându-mi mandatul s? reconstituiesc grani?ele ??rii, s? restabilesc ordinea moral? ?i s? pedepsesc aducându-i în fa?a tribunalului poporului pe acei care...[7] catastrofa grani?elor ?i pr?bu?irea Dinastiei. Cum ?ara îmi impusese ?i pe legionari ?i mai târziu ?i r?zboiul, pentru a legifera actele mele, am cerut aprobarea ??rii pentru faptul c? schimbasem din lupt? regimul legionar pentru tr?d?rile sale ?i pentru c? intrasem în r?zboi în aclama?iile ?i, cu asentimentul întregii na?iuni, trecusem, for?at de opera?iuni, ?i Nistrul.
?ara, prin câte 3 milioane de voturi, mi-a dat dezlegare ?i a aprobat tot ce eu f?cusem.
În consecin??, a accepta ast?zi propunerile Molotov însemneaz?:
- a face un act politic de renun?are ?i pierdere a Basarabiei ?i Bucovinei, act pe care România nu l-a f?cut pân? acum niciodat? de la 1812 ?i pân? la ultimatumul Molotov.
I-am ad?ugat c? dup? p?rerea mea, f?când acest act, putem pierde beneficiul Chartei Atlanticului, în care Roosevelt ?i Churchill s-au angajat printre altele "s? nu recunoasc? nici o modificare de frontier?, care nu a fost liber consim?it?".
- s? bag ?ara pentru vecie în robie, fiindc? propunerile de armisti?iu con?in ?i clauza desp?gubirilor de r?zboi neprecizate, care, bineîn?eles, constituie marele pericol, fiindc?, drept gaj al pl??ii lor, Ru?ii vor ?ine ?ara ocupat? nedefinit. Cine, am spus Dlui Mihalache, î?i poate lua r?spunderea accept?rii acestei por?i deschise, care poate duce la robia neamului?
- a treia clauz?, ?i cea mai grav?, e aceea de a întoarce armele în contra Germaniei.
Cine, am ar?tat Dlui Mihalache...[8], poate s?-?i ia r?spunderea consecin?elor viitoare asupra neamului ale unui asemenea gest odios, când putem s? ie?im din r?zboi oricând dorim.
Am avea bazele viitoarei politici a Statului asigurate ?i i-am afirmat c? dac?...[9] de Dl Maniu, pe care l-am l?sat ?i i-am înlesnit tratativele direct cu Anglo-Americanii sau de Dl Mihai Antonescu, care a tratat cu ?tiin?a mea, eu nu m-a? da la o parte ?i a? da, dac? mi s-ar cere concurs, pentru a scoate România din r?zboi, luându-mi curajul ?i r?spunderea s? spun Führerului în fa?? c? România se retrage din r?zboi.
- a patra condi?ie cerut? de Molotov ?i de Anglo-Americani este s? dau ordin solda?ilor s? se predea Ru?ilor ?i s? depun? armele, care ne vor fi puse la dispozi?ie pentru ca, împreun? cu Ru?ii, s? alung?m pe Nem?i din ?ar?.
Care om cu judecata întreag? ?i cu sim?ul r?spunderii ar putea s? dea solda?ilor ??rii un astfel de ordin care, odat? enun?at, ar produce cel mai mare haos ?i ar l?sa ?ara la discre?ia total? a Ru?ilor ?i Germanilor?
Numai un nebun ar putea accepta o astfel de condi?ie ?i ar fi pus-o în practic?.
Vecin?tatea Rusiei, reaua ei credin?? fa?? de Finlanda, ??rile Baltice ?i Polonia, experien?a tragic? f?cut? de al?ii, care au c?zut sub jugul Rusiei, crezându-i pe cuvânt, m? dispenseaz? s? mai insist.
Notez c?, atunci [când] ni s-au propus acestea, situa?ia militar? a Germaniei, de?i sl?bit?, era totu?i înc? tare.
- În sfâr?it, propunerile Molotov mai con?ineau ?i clauza care ne impunea s? l?s?m Rusiei dreptul de a p?trunde pe teritoriul României oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe Nem?i din ?ar?. Adic?, sub alt? form?, prezenta ocupa?iunea Ruseasc? cu toate consecin?ele ei.
Reamintind toate acestea Dlui Mihalache, D[umnealui] mi-a spus, ceea ce a constituit o surpriz? pentru mine, c? trebuie s? m?rturiseasc? c? D[umnea]lor, adic? na?ional-??r?ni?tii, s-au în?elat; au crezut în sprijinul Anglo-Americanilor, îns? ?i-au f?cut convingerea definitiv? c? ace?tia sunt total nepreg?ti?i pentru a indispune pe Ru?i ?i c? suntem l?sa?i la totala lor discre?ie, ca ?i Polonia ?i, poate, alte ??ri. În consecin??, trebuie s? ne consider?m o genera?ie sacrificat?, s? ne resemn?m ?i s? a?tept?m.
I-am r?spuns Dlui Mihalache c?, într-o astfel de situa?ie, este de preferat ca un popor pe care-l a?teapt?, dac? are siguran?a c? îl a?teapt? o asemenea soart?, s? moar? eroic, decât s?-?i semneze singur sentin?a de moarte.
Dl Mihalache a insistat înc? o dat? s? fac eu armisti?iul ?i s? semnez pacea, fiindc? condi?iile puse sunt condi?ii de pace, nu de armisti?iu (este sublinierea D-sale). Bineîn?eles, am declinat (refuzat) aceasta.
În diminea?a zilei de ast?zi, pe când eram în Consiliul de Mini?tri, a cerut s? m? vad? Dl. Br?tianu, care, spre deosebire de Dl Mihalache, mi-a declarat c? vine de la o întrevedere dintre Dnii Maniu ?i Dinu Br?tianu ?i c? vine cu mandatul formal de la ambii c? sunt de acord ?i c? î?i iau al?turi r?spunderea, dac? accept, s? fac eu tratative de pace.
I-am r?spuns c? accept cu condi?ia s? mi se dea în scris acest angajament, s? accepte ca el s? fie publicat, pentru ca poporul s? vad? c? s-a înf?ptuit unirea intern? ?i pentru ca str?in?tatea, alia?ii ?i inamicii, s? nu mai poat?...[10], prin dezbinarea noastr?.
Dl Br?tianu urma s?-mi aduc? adeziunea scris? înainte de audien?a mea la Rege, fiindc? voiam s? merg la aceast? audien?? cu hot?rârea luat?, adic? s?-I pot afirma c?, dat fiind faptul c? s-a realizat unirea politic? intern?, îmi pot lua angajamentul s? încep tratativele de pace. Generalul S?n?tescu a intervenit în discu?ii de dou? ori ?i ?i-a luat angajamentul, f?r? s? i-l fi cerut, c?-mi va aduce dânsul acest angajament, pentru care i-am mul?umit.
Cum Regele spunea ca aceste tratative s? înceap? imediat, Dl Mihai Antonescu i-a spus c? a?teapt? r?spunsul de la Ankara ?i Berna pentru a ob?ine consim??mântul Angliei ?i Americii de a trata cu Ru?ii. Aceasta, fiindc? Churchill, în ultimul s?u discurs, a spus, vorbind despre România, c? "aceast? ?ar? va fi curând la discre?ia total? a Rusiei", ceea ce era un avertisment c? vom fi ataca?i în for?? ?i c? vom fi total la discre?ia lor ?i c? va trebui s? trat?m mai întâi cu Ru?ii.
Acest "mai întâi", legat ?i de alte indica?ii pe care le-am avut pe c?i serioase, a determinat pe Dl M. Antonescu s? arate Regelui c? este o necesitate s? mai a?tepte 24 de ore, s? primeasc? r?spunsurile pe care le a?teapt? ?i dup? aceea s? continue cu tratativele.
Eu am confirmat c? sunt de acord cu aceste condi?ii, chiar cu plecarea Dlui M. Antonescu la Ankara ?i Cairo pentru a duce tratative directe.
În acest moment, Regele a ie?it din camer?, scuzându-se fa?? de mine, ?i discu?ia a continuat câtva timp cu generalul S?n?tescu, revenind cu afirma?ia c? va aduce el adeziunea scris? a Dlor Maniu, Br?tianu ?i Titel Petrescu.
Când eram în curs de discu?iuni ?i m? plictiseam a?teptând revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intr? în camer? ?i în spatele lui apare un maior din garda Palatului cu 6-7 solda?i cu pistoale în mân?.
Regele a trecut în spatele meu, urmat de solda?i, unul din solda?i m-a prins de bra?e pe la spate ?i generalul S?n?tescu mi-a spus: "D-le Mare?al, sunte?i arestat pentru c? nu a?i vrut s? face?i imediat armisti?iu".
M-am uitat la soldatul care m? ?inea de bra?e ?i I-am spus ca s? ia mâna de pe mine ?i, adresându-m? generalului S?n?tescu, în obrazul Regelui, care trecea în alt? camer? cu mâinile la spate: "S?-?i fie ru?ine; acestea sunt acte care dezonoreaz? un General". M-am uitat fix în ochii lui ?i I-am repetat de mai multe ori apostrofa.
Dup? aceea, bruscat, am fost scos din camer? pe culoar unde o bestie de subofi?er mi-a spus s? scot mâna din buzunar, ceea ce am refuzat. Dup? aceea, împreun? cu Dl Mihai Antonescu, am fost b?gat la ora 17 într-o camer? "Safe" Fichet ?i încuia?i cu cheile.
Camera nu are decât 3 m pe 2, este f?r? fereastr? ?i f?r? ventila?ie.
Dup? 2 ore s-a deschis u?a ?i ni s-au oferit scaune aduse din afar?.
Nu s-a avut nici o dorin?? de a se da acestei camere-celul? cel pu?in aspectul curat. Este plin? de praf ?i într-o dezordine organizat?.
Iat? cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru ?ara lui, care a salvat-o de 2-3 ori de la pr?pastie, care a sc?pat de la o teribil? r?zbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jur?mântul tân?rului Rege în strig?tele mul?imii, care îmi cerea s? dau pe to?i din Palat pentru a fi lin?a?i ?i care a servit timp de 4 ani, cu un devotament ?i cu o munc? de mucenic, Armata înfrânt?, ?ara ?i pe Regele ei.
Istoria s? judece.
M? rog lui Dumnezeu s? fereasc? ?ara de consecin?ele unui act cu atât mai necugetat cu cât niciodat? eu nu m-am cramponat de putere. De mai multe ori am spus Regelui în[tre] patru ochi ?i în prezen?a Dlui M. Antonescu c?, dac? crede c? este un alt om în ?ar? capabil s? o serveasc? mai bine ca mine, eu îi cedez locul cu o singur? condi?ie: s? prezinte garan?ii ?i s? nu fie un ambi?ios sau un aventurier.
M[are?a]l Antonescu
23.VIII.1944
Scris în celul?.
23 august 1944 - Mare?al Ion Antonescu:
Însemn?ri din celul? (Documente)

- va urma -
________________________________________
[1] Capitol din volumul: Gh. Buzatu, Mare?alul Ion Antonescu. O biografie, Ia?i, Editura Tipo Moldova, 2012, pp. 589-603.
[2] Gh. Buzatu, Istoriografia ?i izvoarele, în Istoria Românilor, IX, România în anii 1940-1947, coordonator - Dinu C. Giurescu, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 2008, p. XXVII ?i urm.
[3] Vezi îndeosebi Auric? Simion, Preliminarii politico-diplomatice ale insurec?iei române din august 1944, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1979; Gh. Buzatu ?i colaboratori, Din istoria unei zile, Ia?i, 1979; Gh. Buzatu, coordonator, Actul de la 23 august 1944 în context interna?ional. Studii ?i documente, Bucure?ti, Editura ?tiin?ific? ?i Enciclopedic?, 1984; M. Varia, 23 august 1944. Studiu, Bucure?ti, 1993 (xerografiat); Istoria PCR. Sintez?. Documente, 5, Bucure?ti, f.a.; Gavriil Preda, coordonator, 23 august 1944. Evalu?ri ?i controverse, Ploie?ti, Mileniul III, 2006; Gh. Buzatu, ed., Trecutul la judecata istoriei. Mare?alul Antonescu – Pro ?i contra, Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2006; Gh. Buzatu, Antonescu, Hitler, Stalin, I-III, Ploie?ti-R. Vâlcea-Ia?i, 2005-2009; edi?ia a II-a, anastatic?, Ia?i, Tipo Moldova, 2010.
[4] Vezi, de exemplu, Tabelul nominal cuprinzând comuni?tii din „categoria A" – Cezar Mâ??, Serviciile secrete ale României în R?zboiul Mondial (1939-1945), Ia?i, Casa Editorial? Demiurg, 2010, p. 356 (locul 111 într-o list? de 793 de persoane).
[5] Informa?ia ne-a fost transmis?, cu titlu confiden?ial (septembrie 1995), de D-l General Ion Coman.
[6] Gh. Buzatu, Mircea Chiri?oiu, eds., Agresiunea comunismului în România. Documente din arhivele secrete: 1944-1989, II, Bucure?ti, Editura Paideia, 1998, p. 151-154. Vezi ?i detalii despre condi?iile în care documentul respectiv s-a pierdut dup? bombardamentul german asupra Capitalei, la 24 august 1944, fiind descoperit tot atunci de c?tre c?pitan (ulterior, general maior) Gheorghe Teodorescu, comandant al g?rzii Palatului Regal, care la 20 mai 1980 i l-a trimis lui N. Ceau?escu, pentru a fi depozitat la ANIC ale României, unde se afl? ?i prezent (ibidem, p. 148-150). A fost publicat în repetate rânduri cu începere din 1990 (cf. Procesul Mare?alului Antonescu, vol. 1, editor Marcel-Dumitru Ciuc?, Bucure?ti, Editura Saeculum/ Editura Europa Nova, 1995, p. 49-53; Gh. Buzatu, coordonator, Mare?alul Antonescu la judecata istoriei, Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2002, p. 289-293); Gh. Buzatu, Mare?alul Ion Antonescu. O biografie, Ia?i, Editura Tipo Moldova, 2012, pp. 589-603. Însemn?rile Mare?alului, de departe în top sub raporturile obiectivit??ii, preciziei ?i promptitudinii, trebuie, desigur, coroborate cu relat?rile celorlal?i "actori" ?i martori de la 23 august 1944, îndeosebi Regele Mihai I, generalii Constantin S?n?tescu ?i Aurel Aldea, colonelul Emilian Ionescu, maiorul Anton Dumitrescu, Mircea Ioani?iu, Ioan de Mocsonyi-Styrcea ?.a. (cf. Gh. Buzatu, Stela Cheptea, ...?i a fost 23 august, în Mare?alul Antonescu la judecata istoriei, p. 267-288). Subliniez în context c? generalul C. Pantazi, în amintirile sale scrise în închisoare în 1946-1947, relateaz? c?, din moment ce "grupul Antonescu" a fost încredin?at la 29 august 1944 delega?ilor Armatei Ro?ii din Bucure?ti, el a fost a doua zi îmbarcat ?i trimis în URSS, în ma?ini pe traseul Dobre?ti-Urziceni-Buz?u-R. S?rat-Foc?ani-Tecuci-Bârlad-Valui-Ia?i-Stânca-B?l?i, iar mai departe, pân? la Moscova, cu trenul. Pe parcurs, în diminea?a de 31 august 1944, î?i aminte?te generalul Pantazi, ex-mare?alul s-ar fi dest?inuit fo?tilor colaboratori (Mihai Antonescu, C. Pantazi, Mircea Elefterescu) care-l "înso?eau" spre destina?ia necunoscut? prizonierilor în ace?ti termeni: "... Ne-a spus c? pe cartonul unei mari icoane, pe contrapagin?, a scris din nou toate impresiile sale asupra arest?rii, felului cum s-a f?cut, atitudinea Regelui, a lui S?n?tescu etc." (Arhiva CNSAS, Bucure?ti, fond 40 010, vol. 134/I, f. 153). Iar referitor la Însemn?rile cuprinse în prezenta anex?, relata tot generalul C. Pantazi, c? în seara de 23 august 1944, dup? orele 20,30, ex-mare?alul "în saffé a scris reflexiile lui pe o carte [în fond, o agend? legat?] ce a g?sit-o acolo. A scris dou? ore în acea carte, indignarea lui contra atitudinii Regelui ?i a lui S?n?tescu" (ibidem, f. 148).
[7] Lips? în textul original.
[8] A?a în original.
[9] A?a în original.
[10] Lips? în text.
 
23 august 1944 - Remember
Comandor (r) Prof. univ. dr. Jipa Rotaru, Membru A.O.?.R.   
Duminică, 26 August 2012 09:27
CiteƟte mai mult...„La o zi dup? cumplitul 23 august 1944, Carol al II-lea declara în Novedades: «Este foarte bine c? acest lucru s-a întâmplat prin intermediul unor în?elegeri cu vecinul nostru puternic - Uniunea Sovietic?» ?i sus?inea «o colaborare sincer? cu Rusia, în viitor». Carol al II-lea a colaborat sincer cu sovieticii ?i a negociat cu ambasadorul de la Ciudad de Mexico, Konstantin A. Umansky, un apropiat al de-al lui Stalin, întoarcerea pe tron. Dovezile sunt de necontestat! Carol al II-lea nota fericit: «Umansky arat? ceva interes ?i simpatie pentru noi, mai ales de când a aflat c? mama Duduii (Elena Lupescu - n.r.) era rusoaic?». Din fericire pentru România, moartea lui Umansky într-un accident aviatic din 25 ianuarie 1945 a z?d?rnicit întoarcerea lui Carol al II-lea. Documente ale cancelariilor occidentale demonstreaz? clar c? sovieticii chiar au dorit reîntoarcerea lui Carol al II-lea, iar Alia?ii au încercat din r?sputeri s? împiedice acest lucru. Cu certitudine, istoria va dezbate în viitor rela?iile ciudate dintre Carol al II-lea, fiul s?u Mihai ?i Moscova. Iar cercet?torii nu vor ocoli, cu siguran??, scrisoarea pe care Elena Lupescu i-a l?sat-o doctorului Correira Ribeiro: «Nu v-am spus cât de bun a fost cu noi Mare?alul Stalin!» De fapt, a avut grij? de to?i. Mihai a fost recompensat de Stalin cu cea mai înalt? distinc?ie sovietic?, Ordinul Victoria! u poate fi neglijat nici faptul c? «Prima prieten? a Regelui, grecoaica Dodo Chrisolegos, era protejata Anei Pauker. Încurcate sunt c?ile Kremlinului!»" (Florian Bichir)

23 august 1944 - Remember

În urm? cu mai bine de jum?tate de secol, în acea lun? fierbinte de august, în cotloanele secrete ale Palatului Regal , dup? un scenariu bine ticluit în cotloanele K.G.B., se punea la cale una dintre cele mai odioase tr?d?ri din istoria contemporan? a României. Rezultatul acestui act nechibzuit s?vâr?it de un rege str?in de interesele na?ionale l-a constituit samavolnica arestare în seara zilei de 23 august 1944, a mare?alului Ion Antonescu, Conduc?torul Statului ?i a unora dintre colaboratorii s?i apropia?i, cel care salvase ?ara ?i monarhia de la dispari?ie în fatidicul an 1940. Actul de la 23 august a reprezentat în istoria ??rii doar finalul unui complot odios la adresa României, creat în creuzetele alchimiei N.K.V.D.-iste de la Moscova, având drept actori principali în primul rând pe reprezentan?ii partidului comunist din România afla?i la Moscova ?i adu?i apoi în ?ar? pe tancurile Armatei Ro?ii precum Ana Pauker, Iosif Chi?inevschi, Vasile Luca, Walter Roman, Silviu Brucan ?.a., sau Lucre?iu P?tr??canu ?i Emil Bodn?ra? afla?i în ?ar?, apoi pe unii dintre ?ov?ielnicii conduc?tori ai partidelor istorice cum au fost Iuliu Maniu, Constantin Dinu Br?tianu sau Constantin Titel Petrescu ?i, în sfâr?it, pe executantul f?r? ?ov?ire al puciului comunist, regele pe atunci, Mihai I.

C? a fost vorba de un act premeditat, cu mult timp înainte, urzit prin întâlniri clandestine între reprezentan?ii celor ce au pus la cale puciul ?i cei ai palatului regal, este de net?g?duit. Stau dovad? protocoalele ?i declara?iile comune semnate de cele patru partide politice angajate din ce în ce mai profund, începând din prim?vara anului 1944 în organizarea unor ample ac?iuni în scopul r?sturn?rii guvern?rii antonesciene, scoaterii ??rii din r?zboiul dus al?turi de Germania împotriva URSS ?i alinierii de partea Alia?ilor la r?zboiul antihitlerist. A?a a fost creat în prima jum?tate a lunii aprilie 1944 Frontul Unic Muncitoresc, având la baz? o platform? comun? semnat? la 1 mai între conducerile P.S.D. Titel Petrescu ?i P.C. din România, reprezentat prin Lucre?iu P?tr??canu, unul dintre conduc?torii din interior al Partidului Comunist care trebuie precizat c? înc? din 1924 ac?iona în ilegalitate. Au urmat tratative cu conducerile celor dou? partide istorice pentru a le atrage pe o platform? comun? antiguvernamental? ?i pân? la urm? antina?ional?, în care scop la începutul lunii mai 1944 se crea un Comitet Central de Ac?iune în care cele patru partide erau reprezentate prin Iuliu Maniu, C.I.C.Br?tianu, Constantin Titel Petrescu ?i Lucre?iu P?tr??canu. Partidul Comunist a mai semnat, tot în luna mai, un acord de colaborare ?i cu gruparea liberal? condus? de Gh. T?t?r?scu. Împreun?, Gh. T?t?r?scu ?i Lucre?iu P?tr??canu, au întreprins apoi demersuri pe lâng? Iuliu Maniu ?i C.I.C. Br?tianu pentru a se al?tura unei ample Coali?ii Na?ional Democratice. Discu?iile purtate au avut drept rezultat definitivarea ?i semnarea la 12 iunie 1944 a unei platforme comune de ac?iune ?i constituirea, între reprezentan?ii P.N.?., P.N.L.,P.S.D. ?i Partidul Comunist din România a unei noi coali?ii intitulat? Blocul Na?ional Democrat.

Documentul oficial de constituire a acestui nou organism politic era Declara?ia comun? a celor patru partide, datat? 20 iunie 1944. Obiectivele principale ale semnatarilor cuprinse în acest document erau:
- Încheierea f?r? întârziere, în baza ofertei f?cut? de Alia?i a unui armisti?iu cu Na?iunile Unite.
- Ie?irea României din Ax?, eliberarea ??rii de ocupa?ia german?, al?turarea ei Na?iunilor Unite ?i restabilirea independen?ei ?i suveranit??ii na?ionale.
- În acest scop, înl?turarea actualului regim de dictatur? ?i înlocuirea lui cu un regim constitu?ional democratic, pe baza acord?rii drepturilor ?i libert??ilor civice tuturor cet??enilor ??rii.
- Men?inerea unei ordini democratice ?i realizarea p?cii conform cu interesele statului ?i poporului român ( " România liber?" nr.9 din 10 august 1944).
Acesta a fost documentul fundamental pe baza c?ruia for?ele politice române?ti din opozi?ie la vremea aceea, atr?gând de partea lor ?i Palatul Regal au înf?ptuit lovitura de palat de la 23 august 1944.

Atragerea regelui Mihai I de partea conspiratorilor era vital? pentru reu?ita puciului în condi?iile verii anului 1944. Îns?rcinarea atragerii camarilei ?i a Regelui a revenit comuni?tilor, cu toate c? partidul lor activa în ilegalitate. Din partea B.N.D. Lucre?iu P?tr??canu a fost desemnat s? ia leg?tura cu Palatul Regal. Odat? stabilit? leg?tura prin generalul Octav Ulea, v?r al lui Lucre?iu P?tr??canu, care îndeplinea func?ia de maestru de ceremonii al Cur?ii regale, a urmat o serie de întâlniri conspirative, între reprezentan?ii Partidului Comunist Lucre?iu P?tr??canu ?i Emil Bodn?ra? ?i cei ai Casei regale, „lupii tineri" Mocioni Stârcea, G. Ioani?iu, secretarul particular al regelui Mihai, Paul Niculescu Buze?ti, director al cifrului în Ministerul de Externe, G.Pogoneanu, sub-director în Ministerul de Externe, general Constantin S?n?tescu, general Gh. Mihail ?i colonelul Dumitru D?m?ceanu. Dup? mai multe taton?ri, o întâlnire conspirativ? important? în ceea ce prive?te stabilirea planului comun de ac?iune a fost cea din noaptea de 13/14 iunie 1944 între reprezentan?ii Palatului, ai lui Iuliu Maniu ?i Partidul Comunist. A doua zi, generalul S?n?tescu aducea la cuno?tin?a reprezentan?ilor partidelor politice acordul regelui Mihai pentru punerea în aplicare a planului loviturii de stat propus de comuni?ti privind r?sturnarea prin for?? a regimului antonescian ?i arestarea Mare?alului ?i în consecin?? renun?area la planul Gigurtu, propus de rege. S-a trecut a?a cum se cunoa?te, la preg?tirea m?surilor politice ?i militare ce urmau a fi adoptate concomitant cu arestarea lui Ion Antonescu ?i a colaboratorilor s?i apropia?i.

- Pe 20 august 1944, pe frontal românesc din Moldova a fost declan?at? o puternic? ofensiv? sovietic?. Comploti?tii au socotit momentul prielnic pentru a devansa înf?ptuirea loviturii de stat care fusese planificat? conform în?elegerilor pentru ziua de 26 august.
- La 23 august, Conduc?torul Statului Ion Antonescu, dup? ce condusese La Snagov lucr?rile unui Consiliu de Mini?tri restrâns, urma s? se întoarc? pe front pentru a coordona punerea în aplicare a planurilor militare de ap?rare pe aliniamentul Foc?ani-N?moloasa-Br?ila ?i crestele Carpa?ilor, conform în?elegerii stabilite cu o zi înainte cu comandantul german al frontului, generalul Friessner. Sim?ind c? planul loviturii de stat poate e?ua prin plecarea mare?alului pe front, regale Mihai a dat ordin generalului S?n?tescu, ?eful Casei militare regale ?i prieten al lui Ion Antonescu, s?-l cheme pe Mare?al la Palat pentru a-l informa, chipurile, cu situa?ia frontului. În jurul orei l6.30, când Mare?alul a ajuns la Palat, se afla deja acolo ?i vicepre?edintele Consiliului de Mini?tri, Mihai Antonescu. În fa?a refuzului lui Ion Antonescu de a declara imediat, f?r? ?tirea germanilor, c? accept? armisti?iul f?r? condi?ii impus de alia?i, regale Mihai a dat semnalul declan??rii loviturii de palat, ordonând arestarea celor doi Antonescu ?i apoi chemarea la Palat, sub pretexul unui consiliu de coroan? ?i arestarea principalilor mini?tri ai guvernului antonescian. F?când uz de prerogativele sale regale, Mihai l-a numit prin decret regal pe generalul Constantin S?n?tescu pre?edinte al Consiliului de Mini?tri, iar acesta pân? seara a prezentat deja noul cabinet împreun? cu celelalte for?e ( partide) politice participante la puci.

A?a a început calvarul României, intrarea sub domina?ia sovietic? ?i stalinizarea ei.
 
Lupta de la Lip?ne?ti, 25 - 29 August 1944
Wilfried Lang, Germania   
Duminică, 26 August 2012 08:55
CiteƟte mai mult...
În august 1944, Armata Român? a trecut de la camaraderia german?
la tovara?ia sovietic?

„R?zboiul exclude sentimentele. Wilfried H. Lang, pe atunci tân?r înc?rc?tor (Flakhelfer), de 19 ani, a fost pus într-o situatie deosebit? în noaptea de 23/24 august 1944, din cauza schimbarii raporturilor, care pân? atunci erau fire?ti, chiar prietene?ti, între for?ele române si armatele celui de-Al Treilea Reich. Cu ultimele trupe germane, Wilfried Lang a p?r?sit ?ara în care s-a n?scut, încercind s?-?i g?seasca refugiu în acea a p?rin?ilor s?i. Altfel, ar fi riscat s? p??easc? la fel ca tat?l s?u, ?i anume s? ajunga în prizonieratul sovietic. Dup? c?derea Berlinului, fiind unul dintre ultimii lupt?tori Volksstrum, Wilfried Lang s-a întors în România s?-?i fac? o carier?. Ignorat, s-a reîntors în Germania, unde a urmat cariera de petrolist, a?a cum f?cuse ?i tat?l s?u în 1920, în Romania, la «Royal Dutch» din Câmpina, cu un succes deosebit. Nu a uitat niciodat? ca s-a n?scut în România, dar nu a uitat nici clipele dramatice din zilele de 23/24 august 1944. O demonstreaza faptul c? este autorul filmului documentar «Un Stalingrad pe Dun?re»[ ], care prezint? înfrângerea armatelor germane, între Dunare ?i Muntii Carpa?i, la sfâr?itul lunii august 1944. Filmul, a fost primit excelent in Germania si contine marturiile unor veterani ai luptelor purtate atunci. Acela?i Wilfried H. Lang a organizat, pe 30 martie 1995, în fosta capital? a Cavalerilor Teutoni, Bad Mergentheim, un simpozion cu tema «23 August» la care au participat numero?i invita?i ?i personalit??i, printre care s-a num?rat ?i fostul Suveran al României, Mihai." (Florian Bichir)

„La 23 august 1944, soldatul german a perceput r?sturn?rile din România ca pe o tr?dare. Dup? mai bine de cinci decenii, dovad? a spiritului de onoare german, nici unul dintre veteranii care au participat la simpozion nu i-au f?cut Regelui vreunun repro?, de?i unii dintre ei au f?cut pân? la zece ani de prizonierat în condi?ii atroce, la ru?i..." (Wilfried H. Lang)

Zilele de dup? 23 august 1944, tr?ite de un militar german, participant la evenimente

Stare de confuzie general?

Ziua de 24 august 1944 a început într-o confuzie total?. În urma proclama?iei Regelui Mihai I din seara zilei de 23 august1944, prima reac?ie a fost de nedumerire ?i confuzie general? de ambele p?r?i, german? ?i român?. Dup? bombardamentul unor obiective centrale din Bucure?ti de c?tre o escadril? de aviŹoane Junkers JU 87 („Stuka"), confuzia a fost chiar m?rit?, iar declara?ia de r?zboi a României c?tre Germania, r?m?nând f?r? ordine de execuare am?nun?ite pentru trupele române, nimeni nu ?tia cum trebuia ac?ionat. Ar fi de men?ionat c? pe-atunci, divizia a 5-a antiaerian? a Wehrmachtului, care ap?ra spa?iul aerian al României, de fapt o divizie special?, l?rgit?, aflat? sub comanda generalului Kuderna, cuprindea cca. 228 de guri de foc cu calibre între 88 ?i 128 mm, ultimele fiind acele tunuri uria?e, pe afet de cale ferat?, (ex: Bolde?ti) care tr?geau ghidate prin radar, devenind între iunie-august 1944 spaima fort?re?elor zbur?toare ale U.S.A.F. Aceste baterii erau completate de cca. 16 baterii de 88 mm române?ti, deci înc? 64 guri de foc, care luptau împreun? cu nem?ii. Subzisten?a ?i aprovizionarea bateriilor româŹne?ti cu muni?ie era asigurat? tot de bateriile germane.

Membrii misiunii militare germane în România, care cuprindea atât Statul Major al diviziei a 5-a Antiaerian? cât ?i Statul Major al Comandamentului de Sud al armatei germane, cu generalii Hansen ?i Gerstenberg, au fost lua?i prizioneri, respectiv s-au predat f?r? lupt? trupelor române. Echipajele bateriilor de antiaerian? germane din perimetrul jude?ului Prahova, r?m?nînd astfel f?r? comandan?ii lor de divizie, au apelat prin radio la Marele Stat Major (O.K.W.) din Germania, de unde nu primeau decât ordinul stereotip: „Rezista?i pân? la ultima pic?tur? de sânge". Cum asemena tâmpenii deveniser? deja arhicunoscute în timpul retragerii de pe teritoriul sovietic, comandan?ii bateriilor de pe valea Teleajenului s-au hot?rât s? se concentreze în apropierea localit??ii Sc?eni, unde se afla o cazemat? subteran? de comandament, din beton armat, ?i un depozit de muni?ie cuprinz?tor.

Nici romanii, nici germanii nu vroiau s? lupte, unii împotriva celorlal?iCiteƟte mai mult...

Echipajul bateriei grele germane, care se afla în imediata apropiere, a primit ordin pe data de 25 august s? se retrag? spre comuna Sc?eni. Ofi?erul de leg?tur? român, locotenentul Petrescu, a venit în tab?ra german? pe data de 26 august, sf?tuindu-ne s? ne retragem, ei având ordin s? ne atace a doua zi. Artileri?tii români, de fapt, nu aveau de gând s? lupte împotriva noastr? din dou? motive bine definite: pe de-o parte fuseser? fra?i de arme, luptând cot la cot cu noi pân? mai alalt?eri, pe de alt? parte cuno?teau puterea noastr? de foc, nefiind nebuni s? se sinucid?.

În?elegeri româno-germane

Pentru a respecta totu?i ordinele primite dela ?efii lor ignoran?i din Bucure?ti, s-a convenit un atac formal, la care s? se trag? în aer, respectiv pe teren viran cu tunurile. Atacul din zorii zilei a durat cca. 10 minute ?i s-a soldat cu o glezn? scrintit? a unui osta? român, care c?lcase într-o goap? de pe câmp. A doua zi îns?, deci pe 28 august 1944, a sosit la fa?a locului Reg. 32 Infanterie Butuleasa. Locot. Petrescu ne-a prevenit ?i ne-a implorat s? plec?m, infanteria urŹmând a ne ataca a doua zi. Noi, la rândul nostru am rugat partea român? s? nu ne ataŹce, deoarece ne-având armament de infanterie, trebuia s? ripost?m cu tunurile de 88 mm.

M?celul de la Lip?ne?ti În zorii zilei de 29 august infanteria român? a atacat totu?i. Am fost nevoi?i s? ne ap?r?m prin foc de tun. Rezultatul a fost un dezastru pentru infanteri?tii români. Dup? ce s-au repliat trupele române, am fost ataca?i cu arunc?toare de 88 mm, care ne-au decimat în mod serios. În seara aceleia?i zile, târziu, ne-am retras apoi în direc?ia Lip?ne?ti, unde am intrat într-o ambuscad? ce ne fusese preg?tit? acolo. Datorit? unei companii de ucrainieni din armata lui Vlasov, care luptau de partea german? cu o dârzenie nemaipomenit?, am reu?it s? spargem cordonul românesc de încercuire, trecând mai departe spre V?lenii de Munte, Cheia ?i apoi Bra?ov.

De la Bra?ov, în gulag

Primind promisiunea c? vor r?mâne în prizionierat românesc, mul?i solda?i germani s-au predat necondi?ionat for?elor armate române?ti. Aceast? promisiune nu a fost îns? respectat? ?i aproape to?i au pierit, mai târziu, în lag?rele sovietice. Dup? r?zboi nu am mai auzit despre niciunul dintre cei, care se predaser? în ziua de 30 august 1944 la Bra?ov. Un grup, în care m? aflam ?i eu, am continuat drumul spre Ghimbav, unde speram s? întâlnim avia?ia german? de v?n?toare. Ace?tia îns?, se retr?seser? cu dou? zile înainte, nestingheri?i de nimeni. Grupul nostru, format din doar 18 oameni, s-a retras apoi pân? pe malul drept al Mure?ului, unde am fost întâmpina?i de honvezii maghiari.

Propaganda func?iona în ambele sensuri

În privin?a acelui atac aerian neputincios a unei escadrile de avioane de lupt? „Stuka", din ziua de 24 august 1944, trebue spus clar, c? Teatrul Na?ional a fost lovit din gre?eal? în locul Palatului Telefoanelor, deoarece pilo?ii germani, de fapt vân?tori de tancuri în câmp deschis, nu erau obi?nui?i s? lupte în mijlocul unor cl?diri înalte din ora?. Pagubele enuŹmerate dup? aceea de partea român?, fuseser? provocate în cea mai mare parte de avia?ia american? cu câteva zile în urm?, iar acel „m?cel îngrozitor" a fost o pur? inven?ie a propagandei regale. Regele era furios c? i se distrusese locuin?a, a?a zisa „Cas? nou?" din spatele aripei drepte a palatului regal. Acele patru avioane, care au efectuat doar patru raiduri, au aruncat în total 40 de bombe u?oare, de 50 Kg ?i 8 bombe de 250 Kg, care nu ?i-au nimerit ?intele nici pe jum?tate. Ceeace i-a însp?imântat pe oameni, a fost zgomotul asurzitor ?i demoralizant pe care îl f?ceau aceste avioane „Stuka" (Junkers 87) în picaj. Fa?? de miile de tone de bombe grele aruncate doar cu câteva zile înainte de americani ?i englezi, acest atac a fost mai mult simbolic, iar din punct de vedere militar absolut inutil. Ceeace ar fi de scos în eviden??, este pe de-o parte dezorganizarea în conducerea ambelor tabere iar pe de alt? parte, modul de rezolvare par?ial? a situa?iei pe calea unei judec??i lucide a unit??ilor subalterne. Trebuie ar?tat cum au fost sacrificate în mod birocratic ?i inutil mii de vie?i omene?ti, pentru c? unii conduc?tori militari din ambele tabere au dat ordine pripite sau prost gândite, f?r? a ?ine cont de situa?ia real? de pe teren.

Cifre eronate, date controversate
În studiul domnilor dr. Alecsandru Du?u ?i Petre Otu sunt unele cifre eronate:

CiteƟte mai mult...Wehrmacht-
ul (Armata german?) a pierdut pe teritoriul României, în special în urma schimb?rilor dup? la 23 Aug.1944, un efectiv cuprins între 400.000 ?i 470.000 de osta?i. S? lu?m ca cifr? medie 440.000. Despre 61.500 nici nu poate fi vorba, sau eventual doar în zona Ploie?ti-Bucure?ti-Dun?re. În filmul documentar realizat de mine în anul 1995, intitulat „Staligradul de la Dun?re", am ar?tat c? în urma lui 23 august 1944, au pierit de dou? ori mai mul?i osta?i germani, decât în adev?ratul Stalingrad din iarna 1942/43.

Luftwaffe (Avia?ia german?) a pierdut pe teritoriul României, în tot timpulCiteƟte mai mult...
r?zboiului 128 de avioane de v?n?toare, majoritatea la ap?rarea împotriva fort?re?elor zbur?toare ale alia?ilor Vest. Incluse fiind ?i acele avioane germane Messerschmitt ME 109, pilotate de aviatori români la ap?rarea spa?iului aerian al României. În urma luptelor de la B?neasa s-au pierdut 8 avioane: 4 de transport, care urmau s? scoat? telefonistele germane ?i restul personalului feminin din zona de lupt?, 2 avioane de v?n?toare, ?i dou? avioane defecte din hangar. Cifra de 222 este absolut eronat?.

CiteƟte mai mult...Kriegsmarine (Marina militar? german?). Dup? 23 Aug.1944 nem?ii au pierdut în total 48 de nave fluviale ?i nici o singur? nav? maritim?. De unde vine cifra de 348 este inexplicabil. Poate s-au num?rat ?i pontoanele de pe Nistru, distruse în timpul luptelor pentru ap?rarea Basarabiei.


Grafica - Ion M?ld?rescu

---------------------------------------------------------------
[1] Pentru faptul c? filmul-documentar „Un Stalingrad pe Dun?re" red? unele m?rturii ?i declara?ii „neconvenabile" ale unor martori oculari, în România nu a fost înc? difuzat. Cu acordul realizatorului, distinsul domn Wilfried H. Lang, tr?itor în Germania, o vom face noi. În curând îl ve?i putea viziona în revista ART-EMIS ?i/sau pe You Tube.
 
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Duminică, 26 August 2012 08:43
CiteƟte mai mult...Dup? cum este arhicunoscut, un important tezaur românesc a ajuns în mâinile Rusiei Sovietice. Zeci de ani, România a deplâns aceast? situa?ie ca pe o tragedie na?ional?, pe bun? dreptate. S-au f?cut mai multe încerc?ri de recuperare a tezaurului. Cele mai energice i-au apar?inut lui Nicolae Ceau?escu. Încerc?ri, ceva mai timide, s-au f?cut ?i dup? decembrie 1989. Într-una din discu?iile pe aceast? tem?, purtate cu pre?edintele Boris El?ân, acesta a declarat c? tezaurul a reprezentat contravaloarea ap?r?rii României, care s-a putut dezvolta nestingherit, f?r? a fi pr?dat? de puteri str?ine. Printre altele, Boris El?ân a atras aten?ia asupra a ceea ce se întâmpl? în perioada post-comunist?, respectiv asupra faptului c? Occidentul î?i însu?e?te bunurile României. „O s? v? ia totul!", a afirmat El?ân. Aceast? important? discu?ie na?te câteva reflec?ii. România s-a aflat în rela?ii de du?m?nie cu statul bol?evic din Rusia, de la apari?ia sa. În al doilea r?zboi mondial, România a luptat împotriva Uniunii Sovietice ?i a bol?evismului, cu hot?râre. România a pierdut r?zboiul, a ajuns sub ocupa?ie militar? sovietic?, timp de 14 ani, ?i a pl?tit datorii de r?zboi, timp de 18 ani. Uniunea Sovietic? a luat din România produse totalizând de ?apte ori valoarea datoriei de r?zboi stabilit? prin Tratatul de Pace de la Paris (1946-1947). La un anumit moment dat, România a cerut desfiin?area Sov-Rom-urilor ?i acestea au fost desfiin?ate, în 1956. Apoi, România a solicitat Uniunii Sovietice s?-?i retrag? trupele din România ?i, în 1958, acestea au fost retrase la est de Prut. În 1962, România a anun?at c? a încheiat plata datoriei de r?zboi ?i pl??ile au încetat. Din 1962 ?i pân? în 1989, Uniunea Sovietic? nu a mai luat din România nici m?car un ac f?r? s?-l pl?teasc?. La începutul anilor 1960, România a solicitat Uniunii Sovietice retragerea consilierilor s?i din România ?i consilierii au fost retra?i. Sunt ?i alte exemple sugestive din istoria contemporan? a României care atest? c? liderii de la Bucure?ti au ?tiut s? apere interesele na?ionale, în cadrul sistemului interna?ional al regimului socialist de stat de atunci, impus prin în?elegerile dintre puterile înving?toare în al doilea r?zboi mondial. Conduc?torii regimului trecut au ap?rat suveranitatea ?i independen?a na?ional?, ceea ce a avut ca urmare ap?rarea bog??iilor ?i economiei ??rii.

Ast?zi, dup? 22 de ani de regim capitalist, au r?mas pu?ine resurse ?i întreprinderi neînstr?inate. Înstr?inarea s-a f?cut în numele privatiz?rii, promovat? prin falsa doctrin? de import: „statul este cel mai prost administrator". Ori, punându-se problema privatiz?rii marilor combinate, peiorativ numite „mamu?i" sau „mastodon?i" ai comunismului, era evident din start c? românii nu aveau bani s? le achizi?ioneze, deci ele trebuiau înstr?inate. Foarte pu?ini români au ajuns proprietari pe mari întreprinderi socialiste române?ti ?i aceia doar cu sprijin de la conducerea României, sau prin mijloace frauduloase, cum ar fi subevaloarea unor intreprinderi, sub pretextul „pre?ului pie?ei". Iat? c?, la ora scrierii acestor rânduri, procurorii au cerut instan?ei o încadrare juridic? pentru Dinu Patriciu, cel care s-a împropriet?rit cu societatea „Rompetrol", care prevede o pedeaps? de 20 de ani de închisoare. Au fost ?i români, pu?ini la num?r, sus?inu?i politic, care au achizi?ionat mari combinate industriale dup? ce acestea au fost în mare parte, sau în cea mai mare parte, lichidate. Majoritatea întreprinderilor au înc?put pe mâna str?inilor. Dup? înstr?inare, s-a v?zut c? majoritatea zdrobitoare a întreprinderilor sunt profitabile. Înainte de a fi cump?rat de multimiliardarul britanic Lakshmi Mittal, Combinatul Siderurgic din Gala?i producea pierderi zilnice de un milion de dolari, din cauza firmelor c?pu?? ?i a contractelor dezavantajoase pentru întreprindere, a unor sponsoriz?ri care nu era cazul s? fie f?cute, a managementului defectuos ?i p?gubos. Dar cine a cerut vreodat? socoteal? directorilor de la Gala?i ?i din toat? ?ara? Cine a fost pedepsit? To?i cei pedepsi?i pentru management p?gubos ?i fraudulos sunt num?ra?i pe degetele de la mâini. Acei pu?ini care au fost pedepsi?i, mai ales din cauze politice, nu au fost rodul unei voin?e politice de gestionare corect? ?i ap?rare a bazei materiale a societ??ii române?ti. Guvernan?ii, începând cu Petre Roman, cel care a oferit „modelul" de lichidare a economiei Române?ti, au f?cut totul pentru a încerca s? demonstreze opiniei publice c? statul este un slab gestionar ?i c? economia de stat trebuie lichidat? sau înstr?inat?. Oare s? nu fi fost guvernele române?ti în stare s? cheme la ordine administrativ? sau în fa?a justi?iei directorii întreprinderilor române?ti fraudate, p?gubite, jefuite? Puterea actual? capitalist? a dovedit c? poate s? înfunde pu?c?riile cu magistra?i, cu primari de mari ora?e, cu politicieni de vârf etc. Nu putea s? o fac? ?i cu directori care au lichidat economia na?ional?, care nu ?i-au ap?rat patrimoniul, care s-a volatilizat? Puterea care avea toate probele legale ale vinov??iei gestionarilor economiei române?ti a dat din umeri, dar a fost capabil? s?-l bage la închisoare pe Sorin Ovidiu Vântu pentru c? l-a amenin?at pe un om afaceri, a fost în stare s?-l bage la închisoare pe un fost prim-ministru pentru ilegalitatea finan??rii unor flutura?i de campanie electoral? etc. Desigur c? cei care nu vor fi de acord cu abordarea din acest unghi de vedere, vor spune c? nu am dreptate, c? nu puterea condamn?, ci Justi?ia, pentru c? suntem într-un stat de drept, unde func?ioneaz? separarea puterilor în stat. Aceasta este adev?rat doar în teorie. De fapt, nu exist? Justi?ie independent? ?i nici nu poate s? existe. Aceast? „Justi?ie independent?, separat? în stat" este una din gogori?ele regimului politic actual. Cum s? fie Parchetul independent, când Procurorul general ?i ?efii D.N.A. ?i D.I.I.C.O.T. sunt numi?i ?i revoca?i de pre?edintele României, om politic? Cel care-i nume?te ?i îi revoc?, acela este ?eful. În fa?a lui, procurorii nu pot fi „independen?i". Cum poate fi Curtea Constitu?ional? independent?, când fiecare dintre judec?tori este numit de partidele politice parlamentare ?i de pre?edintele României. Fiecare judec?tor în parte este dependent de cei care îl propulseaz? la Curte. Ministrul Justi?iei este un om politic, subordonat unui partid care îl nume?te ?i îl sus?ine, sau îi retrage sus?inerea. To?i magistra?ii sunt controla?i de serviciile secrete. Ministerul Justi?iei a avut el însu?i propriul serviciu de informa?ii, care continu? s? activeze, sub aripa altui serviciu. Doctrina Comunit??ii de Informa?ii a N.A.T.O., care include ?i serviciile române de informa?ii, este Nimeni nu este curat. În aceste condi?ii, ofi?erii operativi de protec?ie ?i supraveghere au dosare întocmite pentru majoritatea magistra?ilor. Am evitat s? folosesc expresia „pentru to?i magistra?ii". Depinde doar de momentul în care dosarul poate fi scos la lumin? ?i de motivele pe care magistratul le poate oferi puterii pentru a-i scoate dosarul. Când este nevoie, se folosesc ?i dosarele f?cute de comuni?ti, de fosta Securitate, cea mult hulit?, desfiin?at? ?i condamnat?, dar a c?rei munc? ?i dosare sunt luate de bune de c?tre puterea capitalist?. Un exemplu cunoscut de dumneavoastr?, cititorii acestor rânduri, este cazul Norica Nicolai. Când premierul C?lin Popescu T?riceanu a propus-o ministru al Justi?iei, pre?edintele Traian B?sescu i-a scos la lumin? „dosarul profesional" din anii 1980 ?i a luat de bune rezervele fostei Securit??i, din care ?i dumnealui a f?cut parte ?i nu a acceptat s? o numeasc? pe doamna N. Nicolai. Afirmând c? pre?edintele Traian B?sescu a fost informator al Securit??ii, doresc s? men?ionez c? dintr-unul din colectivele pe care le-am condus de-a lungul anilor, a f?cut parte ?i generalul de informa?ii militare Gheorghe Nicolaescu, chiar ?ef al Direc?iei de Informa?ii Militare, cel care este suspectat de Traian B?sescu c? ar fi oferit presei un document care atest? calitatea lui de informator al Securit??ii. Ast?zi, regret c? l-am îndep?rtat din colectiv pe generalul Gheorghe Nicolaescu, între timp în rezerv? ?i doresc s? fac public acest lucru. Sper c? dumnealui ?tie c? am fost influen?at de la nivelul Consiliului Suprem de Ap?rare a ??rii. Deci, nu s-a vrut tragerea la r?spundere a celor care au falimentat, lichidat ?i înstr?inat economia României. Aceasta este, dup? p?rerea mea, adev?rata tr?dare a intereselor ??rii. Cei care au f?cut acest lucru, ?i sunt mul?i, sunt groparii României. Faptele lor nu se pot prescrie, în fa?a istoriei. Faptele lor vor avea totdeauna nu numai o miz? juridic?, ci ?i una politic?, mereu actual?. F?pta?ii nu vor sc?pa niciodat? de condamnarea istoriei.

La începutul acestor rânduri, am men?ionat despre tezaurul României pierdut în Rusia, în meandrele istoriei. Aceast? rememorare m? determin? s? amintesc ceva de actualitate. Un fapt despre care se vorbe?te pu?in, da pe care eu îl consider deosebit de important, nepotrivit, chiar grav, este faptul c?, în al doilea mandat al lui Traian B?sescu, rezerva valutar? a României a fost transferat? în S.U.A. De ce? Când se va întoarce la Bucure?ti? Se va mai întoarce vreodat? la Bucure?ti, sau este un nou tezaur pierdut de c?tre România, în buzunarele unei mari puteri care, în acest moment istoric, ne este st?pân??

- va urma -
 
Lt. col.(r) Dr. Petre Opri?   
Duminică, 26 August 2012 08:29
CiteƟte mai mult...
Gheorghe Apostol vs. Nicolae Ceau?escu

În ultimii 20 de ani au fost vehiculate mai multe ipoteze cu privire la dirijarea de c?tre serviciile secrete sovietice a unor veterani ai P.C.R. împotriva deciziilor adoptate de Nicolae Ceau?escu – în primul rând, ac?iunile lui Constantin Pârvulescu din 14 februarie 1968[1], 23 noiembrie 1979 (la Congresul al XII-lea al P.C.R. [2]) ?i de la începutul anului 1989 (cu prilejul elabor?rii „Scrisorii celor ?ase"), precum ?i cele desf??urate de Gheorghe Apostol la câteva luni dup? Congresul al X-lea al P.C.R. ?i 14 ani mai târziu, înainte de începerea Congresului al XIII-lea al P.C.R. - poate chiar în acela?i timp cu preg?tirile efectuate de generalii Ion Ioni?? ?i Nicolae Militaru pentru lovitura de stat planificat? a se desf??ura în octombrie 1984, precum ?i la începutul anului 1989 (celebra „Scrisoare a celor ?ase").

Este evident faptul c? sovieticii aveau motive temeinice s?-i creeze probleme lui Nicolae Ceau?escu, cel pu?in la nivel propagandistic, atât la Congresul al XII-lea, cât ?i la cel de-al XIII-lea Congres al P.C.R. - din cauza atitudinii dure afi?ate de liderul suprem român la reuniunile Comitetului Politic Consultativ al Organiza?iei Tratatului de la Var?ovia (în primul rând, cea de la Moscova, din 22-23 noiembrie 1978). Totodat?, jocul politico-economico-diplomatic ini?iat în prim?vara anului 1984 de c?tre Nicolae Ceau?escu, în momentul începerii discu?iilor privind prelungirea duratei de valabilitate a Tratatului de la Var?ovia, a deranjat autorit??ile de la Moscova ?i, pentru a-l pedepsi pe liderul român, serviciile secrete sovietice puteau apela atât la generalii români care au studiat în anii '50 în U.R.S.S., cât ?i la veteranii P.C.R. care fuseser? elimina?i treptat de Nicolae Ceau?escu din toate func?iile de conducere pe care le de?ineau în dictatura predecesorului s?u, Gheorghe Gheorghiu-Dej.

În opinia noastr?, cercetarea istoric? privind activitatea desf??urat? de Gheorghe Apostol împotriva lui Nicolae Ceau?escu poate s? înceap? de la interviul pe care fostul prim-secretar al P.M.R. l-a acordat în luna februarie 1990. Gheorghe Apostol a declarat atunci ziaristului Ion Jianu c? „prin 1984, v?zând c? la nici un congres nu s-au mai discutat problemele cuprinse în acea scrisoare de 33 de pagini (întocmit? ?i trimis? lui Ceau?escu dup? Congresul al X-lea al P.C.R. - n.a.), am hot?rât s? fac un rezumat al ei. "Am trimis o scrisoare de 17-18 pagini lui Ceau?escu, în care men?ionam c? rog s? fie analizat? la Congresul al XIII-lea. Mai precizam ca, în cazul în care con?inutul scrisorii se discut? în Comitetul Politic Executiv, s? fiu chemat s? particip ?i eu la discu?ie. N-am primit nici un r?spuns ?i de aceea, dup? ce am primit aprobarea de a reveni în ?ar? [în 1988], mi-am luat libertatea de a ac?iona." (subl.n.)[3].

Este evident c? Gheorghe Apostol a avut resentimente puternice fa?? de Nicolae Ceau?escu dup? încheierea luptei pentru succesiunea la conducerea Partidului Muncitoresc Român ?i putem presupune faptul c? Gheorghe Apostol a ac?ionat sub influen?a acestora atunci când a discutat prima dat? cu Silviu Brucan despre un proiect al „Scrisorii celor ?ase". Apoi, la ?edin?a din 18 august 1989 a Comitetului Politic Executiv, Nicolae Ceau?escu a afirmat c? Gheorghe Apostol „a intrat în leg?tur? cu serviciile de spionaj str?ine ?i, pu?i (sic!) de acestea, a redactat diferite scrisori (subl.n.)"[4]. Este posibil ca liderul suprem al P.C.R. s?-?i fi adus aminte de scrisoarea primit? în anul 1984 de la Gheorghe Apostol, despre care Silviu Curticeanu a men?ionat într-un volum de memorii.[5]

În alt? ordine de idei, dou? documente din fosta arhiv? a C.C. al P.C.R. confirm? faptul c? Gheorghe Apostol nu se mai afla printre cei mai importan?i colaboratori ai lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, cu aproape doi ani înainte de decesul liderului suprem al partidului. De exemplu, în cadrul reuniunii din 5 iunie 1963 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R., Gheorghe Gheorghiu-Dej l-a nominalizat pe Nicolae Ceau?escu pentru a se deplasa în U.R.S.S., cu scopul de a înmâna o scrisoare important? lui Nikita Hru?ciov (Moscova, 8 iunie 1963), din partea Biroului Politic ?i de a-l invita pe liderul P.C.U.S. s? efectueze o vizit? de lucru în România. În stenograma ?edin?ei respective s-a men?ionat astfel: „[Gheorghe Gheorghiu-Dej:] Eu propun s? mearg? cu acest material tov. N. Ceau?escu. Sunte?i de acord cu propunerea? (To?i tovar??ii sunt de acord.) (subl.n.)".[6]

Dou? s?pt?mâni mai târziu, la ?edin?a din 21 iunie 1963 a Biroului Politic, s-a discutat despre compunerea delega?iei române care urma s? participe la discu?iile de la Scrovi?te cu Nikita Hru?ciov (24 iunie 1963). Gheorghe Gheorghiu-Dej a sugerat s? se propun? liderului suprem al P.C.U.S. ca to?i membrii Biroului Politic al C.C. al P.M.R. s? ia parte la întâlnirea cu omologii lor de la Moscova. Fiind direct implica?i în organizarea acelui eveniment, Emil Bodn?ra? ?i Nicolae Ceau?escu au sus?inut pe rând c? trebuie preg?tite dou? variante de delega?ii.[7]

Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost de acord cu ideea respectiv? ?i în stenograma reuniunii respective s-a consemnat astfel:
„Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Da. Cum ar fi varianta cealalt?? S? participe Dej, Maurer, Ceau?escu, Chivu, Bârl?deanu, Bodn?ra? ?i R?utu.
Tov. Chivu Stoica: Dac? n-ar trebui s? fie ?i Gaston [Marin]?
Tov. Nicolae Ceau?escu: S? fie ?i el.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Da.
Tov. Ion Gheorghe Maurer: Sunt cele mai multe ?anse ca tot Biroul Politic s? participe.
Tov. Alex. Bârl?deanu: Lui [Hru?ciov] îi place s? fie cât mai mult public.
Tov. Gh. Gheorghiu-Dej: Atunci s? consider?m ?i aceast? problem? clarificat?".[8]
Enumerarea de c?tre liderul suprem al partidului a celor mai importan?i colaboratori ai s?i este foarte interesant? deoarece Gheorghe Gheorghiu-Dej a men?ionat (involuntar, în opinia noastr?) o ierarhie care probabil exista în subcon?tientul s?u ?i care a fost confirmat? în luna martie 1965 – când Nicolae Ceau?escu a preluat conducerea partidului cu ajutorul lui Ion Gheorghe Maurer, Chivu Stoica ?i Emil Bodn?ra?.

---------------------------------------------------------
[1] Pentru detalii, vezi Gavriil Preda, Petre Opri?, România în Organiza?ia Tratatului de la Var?ovia. Documente (1954-1968), volumul II (1962-1968), Institutul Na?ional pentru Studiul Totalitarismului, Bucure?ti, 2009, p. 336-343.
[2] Pentru detalii, vezi Congresul al XII-lea al Partidului Comunist Român, 19-23 noiembrie 1979, Editura Politic?, Bucure?ti, 1981; Istoria României în date, coord. Dinu C. Giurescu, Editura Enciclopedic?, Bucure?ti, 2003, p. 675; Vasile Toma Vlase, „Incidentul Pârvulescu" la Congresul al XII-lea al PCR, în „Dosarele Istoriei", an XI, nr. 2 (114)/2006, p. 20-22; Petre Opri?, Comunist, dar anticeau?ist: „Cazul Pârvulescu", în „Dosarele Istoriei", an XI, nr. 11 (123)/2006, p. 33-36.
[3] Ion Jianu, Gheorghe Apostol ?i „Scrisoarea celor ?ase", Editura Curtea Veche, Bucure?ti, 2008, p. 60.
[4] Petre Opri?, Ac?iunile lui Gheorghe Apostol ?i Dumitru Mazilu împotriva lui Nicolae Ceau?escu (1989), în Analele Universit??ii Cre?tine „Dimitrie Cantemir", Seria Istorie – Serie nou?, anul 1, nr. 3/2010, Bucure?ti, p. 169-170.
[5] Fostul ?ef al Sec?iei Cancelarie a C.C. al P.C.R. a men?ionat astfel: „Momentul venirii lui Ceau?escu la putere a fost descris în fel ?i chip, dar el a sc?pat interesului meu. Mult mai târziu am aflat, cu totul întâmpl?tor, câte ceva din cele petrecute atunci, dintr-o scrisoare a lui Gheorghe Apostol, comentat? ?i adnotat? de cei doi so?i, într-o discu?ie ce a avut loc la Snagov.
Se pare c?, printre cei marca?i în primul rând de alegerea lui Ceau?escu în fruntea partidului, a fost Gheorghe Apostol. A?a se face c? în anul 1986 sau 1987, nu mai ?in minte exact (corect: 1984 – nota P. Opri?), Apostol, pe atunci ambasador în Brazilia, i-a scris, pe aceast? tem?, o lung? scrisoare lui Ceau?escu. [...]
În scrisoare, Apostol îi imputa lui Ceau?escu, în esen??, c?, la moartea lui Dej, a «uzurpat» func?ia de prim-secretar al Comitetului Central al partidului.
Argumentele erau, dup? câte îmi amintesc, urm?toarele: Dej l-a desemnat pe Apostol, în mod expres, urma?ul s?u în func?ia de prim-secretar; Ceau?escu a aflat aceast? împrejurare ?i, profitând de pozi?ia sa în partid, sub pretextul unor interdic?ii de ordin medical, a reu?it s? întrerup? orice leg?tur? a lui Dej cu ceilal?i membri ai Biroului Permanent.
La auzul acestei acuza?ii, Ceau?escu a afirmat hot?rât, dar calm: «Minte! Dej nu avea dreptul s? stabileasc? cine va fi ales în fruntea partidului!» [...]
[Nicolae Ceau?escu] S-a folosit în ocuparea func?iei de tr?darea lui Maurer, caracterizat în scrisoare, în mod repetat, ca un adev?rat «escroc politic».
La aceast? afirma?ie, amândoi so?ii au izbucnit, aproape simultan, într-un prelungit ?i zgomotos hohot de râs, ce, pentru mine, p?rea c? nu se mai termin? [...]
La sfâr?itul discu?iei, Ceau?escu a conchis sec: Apostol a fost un om slab; nu l-a vrut nimeni pentru c? ar fi r?mas la remorca «?lora» ?i «ar fi dus ?ara de râp?».
Ca întotdeauna, Elena Ceau?escu a avut un limbaj mult mai «savant»: «Porcul, be?ivul, curvarul, n-a fost nimic de capul lui niciodat?!» (subl.n.)". Silviu Curticeanu, M?rturia unei istorii tr?ite. Imagini suprapuse, Editura Historia, Bucure?ti, 2008, p. 337-340.
[6] Arhivele Na?ionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 25/1963, f. 24.
[7] Idem, dosar nr. 33/1963, f. 22; 25.
[8] Ibidem, f. 25-26. Este interesant de men?ionat ?i faptul c? diploma?ii americani de la Bucure?ti ?i Moscova au încercat s? afle am?nunte despre divergen?ele româno-sovietice ?i când anume urma s? aib? loc o întâlnire între Gheorghe Gheorghiu-Dej ?i Nikita Hru?ciov. De exemplu, telegrama trimis? la 28 iunie 1963 Secretarului de Stat american, de c?tre William A. Crawford (?eful Lega?iei SUA din România), a avut urm?torul con?inut: „O surs? de încredere a Lega?iei a informat c? Gheorghiu-Dej a fost v?zut într-un restaurant din Bucure?ti la 26 iunie, dup?-amiaza târziu. De?i sunt mai pu?in de 24 de ore de la plecarea sa din Bucure?ti cu un avion sovietic, este înc? posibil ca el s? fi f?cut o scurt? vizit? în Uniunea Sovietic?". William A. Crawford, Minister Plenipotentiary (Romania), to David Dean Rusk, Secretary of State, Bucharest, Romania, June 28, 1963; 9 POL 15 Government RUM File, p. 9; Box 4028; POL 6 PROMINENT PERSONS, RUM 2/1/63, POL RWANDA (Pol Prominent Persons Rum Rwanda); Central Foreign Policy File, 1963 (CFP File 1963); General Records of the Department of State, Record Group 59 (RG 59); National Archives at College Park, College Park MD (NACP).
La rândul s?u, ambasadorul american Foy David Kohler a telegrafiat de la Moscova Secretarului de Stat al SUA (2 iulie 1963) pentru a-l informa c? adjunctul ?efului misiunii diplomatice a României de la Moscova a discutat cu un diplomat occidental (vorbitor de limb? român?) în dup? amiaza zilei de 1 iulie 1963 ?i a afirmat c? Gheorghe Gheorghiu-Dej nu a fost prezent la ceremoniile organizate la Berlin de autorit??ile est-germane, dar a trimis o telegram? de felicitare. În acela?i timp, diplomatul român a refuzat s? r?spund? la întrebarea referitoare la o posibil? întîlnire a liderului român cu Nikita Hru?ciov, men?ionând doar c? Gheorghe Gheorghiu-Dej nu a efectuat nici o c?l?torie în România, în ultimul timp. Foy David Kohler, Ambassador (the Soviet Union), to David Dean Rusk, Secretary of State, Moscow, USSR, July 2, 1963; 9 POL 15 Government RUM File, p. 7; Box 4028; Pol Prominent Persons Rum Rwanda; CFP File 1963; RG 59; NACP.
 
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Duminică, 26 August 2012 08:20
CiteƟte mai mult...„... Putea-voi duce austeritatea persoanei mele dup? pilda Prototipului nostru, m?car pân? la drumul arz?tor al apostolatului zilnic, cu resemnare la auzirea vorbelor de ocar? ?i chiar la primirea de lovituri ?i scuip?ri pentru înv???tura Evangheliei ?...C?ci de o încoronare de spini ?i de întinsul mâinilor pe cruce... e prea greu s? mai vorbim noi, muritorii de ast?zi !..." (Episcopul Grigorie Leu)

„... A venit timpul când arhiereii trebuie s?-?i scoat? mitrele aurite- semnul slavei lui Hristos, ?i s?-?i pun? cununi de spini, c?ci mai mult se hule?te ast?zi în popor numele Domnului decât se sl?ve?te". (Ieromonahul Tihon)

Primirea binecuvânt?rii dumnezeie?ti de a p?stori sufletele ?i con?tiin?ele credincio?ilor, cercetându-le, îndrumându-le, cur??indu-le, ajutându-le, vindecându-le, înt?rindu-le ?i c?l?uzindu-le spre L?ca?ul cel de sus, la Supremul Arhiereu Iisus Hristos, este cea mai înalt? demnitate la care poate s? aspire dreptm?ritorul sau muritorul cre?tin. Fiind o demnitate divin? prin misiunea ei dumnezeiasc? este mai presus de toate celelalte demnit??i, fie ele chiar regale sau imperiale, întrucât permanenta împlinire ?i des?vâr?ire î?i are menirea în destinul Crucii: al bucuriei ?i al suferin?ei, al jertfirii ?i al biruin?ei. Arhiereul, p?storul în genere, odat? chemat ?i ales la slujirea lui Dumnezeu ?i a Na?iei sale, nu-?i mai apar?ine sie?i decât ca bun?voin?? a d?ruirii totale lui Dumnezeu, Neamului s?u ?i întregii crea?ii a Ziditorului.

Istoria primului mileniu cre?tin atât pe plan na?ional cât ?i universal a avut cinstea de a se încununa cu frumuse?ea cununilor martirice ale credincio?ilor ?i deopotriv? ale P?storilor lor. În acest sens ne stau m?rturiile Istoriei Bisericii Ortodoxe Române ?i cele ale Istoriei Bisericii Universale. Lâng? cununile Arhiereilor martiri s-au a?ezat curajul ?i onoarea multor Vl?dici (sec. XV- XVII), care la momentul potrivit ales de ei, s-au retras cu cinste din Scaunul p?storesc, l?sând locul ucenicilor pe care i-au format în acest sens frumos al slujirii dumnezeie?ti. Trebuie, spunea marele Pavel, ca episcopul s? fie des?vâr?it în toate. S? ne oprim la celebrul dicton, formul? de consacrare, care confirm? investirea candidatului la demnitatea p?storului de suflete: - Vrednic este?, - Vrednic este!, vrednicie care întruchipa dincolo de mintea s?n?toas? în trup s?n?tos, cununa unei depline maturit??i spirituale.
Puterea, spunea Sf. Ierarh Nectarie de Eghina, te face s?-?i pierzi deseori capul. Onorurile sunt greu de purtat, iar smerenia, atunci când nu este adev?rat? ?i adânc înr?d?cinat?, cedeaz? în fa?a vanit??ii, a orgoliului. Iar Sfântul Nicodim Aghioritul adaug?:"Episcopul trebuie s? fie ales fie de c?tre Dumnezeu, Care prin harurile d?ruite Î?i arat? voia Sa, fie de c?tre oameni". (Sf. Nectarie din Eghina, Schi?? biografic?, de Preot Ambroise Fontrier. Trad. din lb. fr. de prof. Paul B?lan. Ed. Agapis- Bucure?ti, 2004, p.48).

În epoca modern? târzie, sec. XX-XXI, locul diademei spirituale ?i al slujirii divino-umane în Biserica Ortodox? Român? a fost înlocuit cu fidelitatea slug?rniciei oculte,pe plan extern, ?i a meschinelor interese politico-democratice, în plan intern. Astfel, Ierarhii moderni, cosmopoli?i, ecumeni?ti ?i managero-comunitari au schimbat sensul slujirii celei alese a lui Dumnezeu ?i a poporului cu o dubl? ?i inversat? slujire: cea a împ?un?rii lor de a fi sluji?i, deopotriv? de Dumnezeu ?i de popor, precum ?i cu datoria de a-i slug?rnici pe puternicii zilei, care le-au înlesnit ascensiunea chiriarhal?.
Aproape permanent în istoria noastr?,dar mai ales în ani prelungi?i de criza economic? ?i politic?, în desele persecu?ii ?i prigoane, interne ?i externe, poporul î?i afla alinarea, ajutorul ?i vindecarea în sânul solidarit??ii spirituale. Cu cât criza politico-economic? ori social? era mai adânc?, cu atît în?l?area religioas? era mai înalt? ?i tendin?a de salvare a Neamului prin rug?ciune devenea tot mai profund?.
Unde sunt Ierarhii no?tri ?-se întrebau tinerii revolu?ionari în zilele însângerate ale lui Decembrie 1989. Iar Vl?dicii, din spatele perdelelor grele de catifea aurie, care le camufla mitrele zgâl?âite de cutremurul revolu?ionar, r?spundeau :
Închide?i u?ile Catedralelor s? nu ne pâng?reasc? mojicii ??tia anarhi?ti. ( a ne reaminti de Catedrala din Timi?oara în zilele acelui decembrie însângerat). ?i u?ile grele se închideau, în timp ce „mojicii" c?deau împu?ca?i rând pe rând, înro?ind treptele reci cu sângele lor fierbinte ?i neprih?nit. Dar ?i acum milioane de cre?tini români dezn?d?jdui?i de greaua ap?sare ?i împilare economic?, social?, politic? ?i religioas? prin care trec de atâta amar de vreme, sufer?, se ofilesc, se r?t?cesc, se usuc? ?i se pr?p?desc întrebându-se printre lacrimile amare ?i suspinele convulsive:

Unde sunt Ierarhii no?tri?

Unii, pu?ini la num?r, ar putea r?spunde c? sunt într-o ?edin?? permanent? a Sinodului B.O. R., preocupa?i tocmai de aceast? stare a norodului. Al?ii, poate cei mai mul?i, sunt convin?i c? surzenia ?i mu?enia ierarhilor se datoreaz? lucr?rii de tain? a strângerii de cât mai multe fonduri pentru Catedrala lor (pardon, a Neamului, cic?...).

Unde sunt Ierarhii no?tri? Se întreab? milioane de suflete vitregite de n?pasta îmbog??irii f?r? scrupule a ale?ilor lor, cu ?i f?r? mitr?. Unii, poate dintre cei naivi, ar putea crede c? Vl?dicii sunt în genunchi la rug?ciune, ca Daniil Sihastrul, duhovnicul Marelui ?tefan, în vremurile de bejenie ale Moldovei.
Destui, dintre cei reali?ti, îi v?d mai degrab? preocupa?i de revendicarea f?r? num?r a mo?iilor secularizate de Cuza dar ?i de ob?inerea altora, de la vânz?torii actuali de ?ar?.

Unde sunt Ierarhii no?tri? Întreab? noile doine de jale, profund tânguite de piepturile b?trânilor, care stând în uli?e pro??pi?i, î?i a?tept? copii pleca?i „ afar?" dup? oarece c?p?tuial? pentru c? acas? nu mai au unde muncii. Câ?iva din anturajul bisericii, cu capul plecat, r?spund c? ar putea fi la sfin?irea unui nou L?ca?, care- de ce nu?- va prisosi cu oarece foloase . Majoritatea îns?, îi comp?timesc c? sufer? slei?i de puteri pe canicula aceasta de cuptor, înve?mânta?i în porfir? ?i trene kilometrice din m?t?suri scumpe, ca la celebrele carnavale chineze?ti, sau c? stau înr?ma?i în zecile de kilograme de aur ?i argint, ce-i apas? cu marea povar? a smereniei poleite.

Unde sunt Ierarhii no?tri? Se întreab? în bocete bunicile împov?rate de ani, cu fe?ele br?zdate de suferin?ele bolilor ?i ale neputin?elor, s?r?cite de pensiile mic?orate, dezn?d?jduite de spitalele desfin?ate sau de lipsa medicamentelor compensate. În prag de iarn?, la gândul c? frigul nu o s? aib? cu cel înc?lzii, nu îndr?znesc s? se întrebe ce fac Ierarhii no?trii cu sutele de mii de hectare de p?dure t?iate ?i vândute f?r? nici un drept. ?i dac? cineva le-ar spune c? statul a dat fiec?rei Parohii ?i 30 de hectare de p?dure, tocmai pentru a ajuta familiile nevoia?e, iar în timpul slujbelor, iarna, în biserici singura c?ldur? este cea izvorât? din firava flac?r? a lumân?rilor pentru c? aceste p?duri sunt date Ocoalelor Silvice Biserice?ti spre eficient? exploatare,( a se citi vânzare), poate c? ar pune un ban în plus în cutia milei pentru ca Ierarhii no?tri s? poat? s?-?i pl?tesc?, unii altora, slujba de poc?in?? ?i de iertare a p?catelor. Câteva din cele mai cucernice se roag? îns? Domnului pentru ei, pentru jugul cel greu al grijilor ce le apas? umerii la?i, puternici ?i auri?i. Restul îns?, plâng ?i fac m?t?nii adânci în fa?a crucilor celor f?r? de morminte sau a mormintelor f?r? de cruci.

Unde sunt Ierarhii no?tri? Suspin? bolnavii, ?chiopii, orbii, cer?etorii, calicii, be?ivii, vii ?i mor?ii, râzând sau plângând, rotindu-se într-o imens? plag? ce se rev?rsa amenin??tor deasupra r?bd?rii. Unii, anina?i între cârje oblojite, rânjesc schimonosi?i de durere dar resemna?i c? poate toaca sau clopotele de vifor f?cute s? urle durerea îi vor trezi într-o bun? zi pe marii P?stori.

Unde sunt Ierarhii no?tri? Am surprins recent m?rturia a dou? evlavioase cre?tine ce poart? numele Fecioarei,care ridicaser? împreun? cu Stare?ului lor venerat, iubit ?i ajutat de toat? ob?tea cre?tin?, un minunat complex m?n?stiresc. Spre grea încercare, Stare?ul a primit de la ierarhii locului prigoan? ?i Bunul Dumnezeu l-a ridicat la ceruri mult prea devreme, spre marea mâhnire a celor care îl aveau duhovnic ?i mare sprijin în lupta cu vremurile acestea pline doar de nedreptate. Am?r?ciunea ?i mâhnirea lor avea s? se reverse abia când, Înal?ii prela?i au adus în m?n?stirea ctitorit? de ei, un ?ofer de-al lor c?lug?rit peste noapte, bine preg?tit îns? la ?coala sudalmelor unsuroase ?i a b?d?r?niilor grote?ti. Revolta lor cerea o Înalt? explica?ie ?i motiva?ie. S-au hot?rât ?i umplând un autocar, au plecat la Mitropolie. Binen?eles c? n-au fost primi?i de Alta?a Sa P?storul. Cre?tinii s-au a?ezat atunci lini?ti?i pe treptele Catedralei ?i au început s? se roage. Dup? ore de a?teptare ?i impertinen?? a venit un interimar focos ?i plin de vijelie, apostrofându-i:
Nu v? e ru?ine! Nu v? e fric?! Cum îndr?zni?i s?-l deranja?i pe Înaltul Arhiepiscop... ?i Mitropolit al... ? To?i credincio?ii sosi?i cu autocarul ?i al?ii care se aflau prin preajm? au r?mas consterna?i. Din rândul celor osteni?i îns?, s-a ridicat o cuvioas? b?trânic?, cu tr?s?turi înc? frumoase ?i demn? a r?spuns întrebând: Da ce, Înaltul e diavolul ca s? ne fie fric? ?
R?spunsul Ierarhului nostru i-a lini?tit îns? pe deplin, un pic mai târziu când a acceptat s? primesc? „o delega?ie": De ce trebuie s? v? lega?i de un duhovnic anume?! Ctitorind o m?n?stire v-a?i zidit Biseric? în ceruri! Ce conteaz? unde v? ruga?i acum! Doamnele mele, când mi-au povestit acest dureros recent episod din via?a lor de credincioase moderne, m-au întrebat dac? în acest context în care au primit asigur?ri c? au Biserica în ceruri, nu ar putea s? pl?tesc? slujba de m?rturisire prin virament bancar, dac? tot nu mai conteaz? duhovnicul?!

Unde sunt Ierarhii no?tri? Se întreab? ast?zi to?i de?inu?ii politici coco?a?i pe scara nonagenar?, preacucernic? ?i preacuvioas? a tr?irii lor jertfelnice. Unul mai hâtru r?spunde: Poate sunt în pelerinaje de poc?in?? pe la vestitele închisori, care au ofilit, încarcerat ?i decimat aproape toat? Floarea tinerimii ortodoxe, între 1938-1964 ?i dup?... Vezi-?i de treab?, r?spunde unul dintre cei care a l?sat un sfert de veac din tinere?ea sa în temni??. În to?i ace?ti ani petrecu?i, de altfel de foarte mul?i dintre camarazii dragi prin mai toate închisorile, n-a venit un singur ierarh de Sfintele S?rb?tori s? ne aline durerile ?i suferin?ele, în timp ce confra?ii no?tri de chin, dar de alte confesiuni au avut deseori privilegiul de a fi binecuvânta?i direct de ierarhii lor. Nu mai vorbesc de rabinii evreilor care veneau aproape lunar cu ajutoare ?i mângâieri...

Unde sunt Ierarhii no?tri? Dau n?val? gândurile n?r?va?e ale tinerilor debusola?i sau neîmplini?i spiritual din toate categoriile sociale. Unii,umani?ti, consider? c? t?cerea ierarhilor se datoreaz? neputin?elor lor spirituale, dar mai ales lâncez?rilor fastuoase ?i bahice din grandioasele lor palate princiare. Cum s? stea de vorb? un ditamai Vl?dic?, cu o puturoas? de opinc? ? Al?ii, cinici, cred c? grija de c?p?tâi a p?storilor este chiar aceasta: de a se c?p?tui boiere?te, nu glum?. Majoritatea ierarhilor cred c? î?i fac totu?i un fin ?i u?or examen de con?tiin??:
Ce dac? ne tragem din ??rani cu dou? sau trei ierni de ?coal? sau c? am fost ocroti?i de Dasc?lii Doctori pentru diversele servicii neînsemnate, fie pe la pia??, fie pe sub ma?in?, fie la gospodar acas?... Noi ne-am sp??it râvnind la Cârja din care odr?sle?te arhibun?starea. Îmi aduc aminte de unul, cu care am fost coleg la Sibiu, ?i care era inginera? la baz? (dar f?r? s? practice meseria) hot?rât s? devin? pop?, dup? ce aducea ditamai porcul sacrificat de la ?ar? ?i-l împ?r?ea (?tiu ?i cui...), cum lua o not? mare ?i pupa carnetul. Eu, care sunt oltean ?i am primit în leag?n umorul (chiar f?când ?i haz de necaz) îi spuneam: Pup? b? mai bine porcul..., c? datorit? lui râgâi acum satisf?cut.

Al?i p?stori mai cu stare, mai în stare s? asculte Interna?ionala, mai ghiftui?i în ini?iere, mai s?ritori la avantaje imanente, privesc transcendent de sus, de deasupra norilor, la opincarii, ?opârlanii ?i m?m?ligarii nevoia?i, rânjind vicarilor pe deasupra engolpionului: Spune netrebnicilor acelora telurici, s? pupe ??râna pe unde c?lc?m noi. Atât ?i nimic mai mult ! Cei din categoria cea mai înalt?, care ?i ei fac parte din cele dou? st?ri, dar de, le-a surâs norocul mai mult, cu studii în Apus, pe la Bossey sau Oxford, par mai apleca?i la suferin?ele celor din ??rân?, ?i înclinându-?i mitrele cu condescenden??, poate gândesc: Aici ?i Acolo, chiar peste tot unde la suspinele voastre înl?crimate, nu mai r?spunde nici cerul, când vi se fur? ?ara, religia, cultura, mo?ia, trecutul, prezentul, chiar ?i viitorul, când minciuna st? cu regele la mas?, când sub îmbuibarea lui Lae Chiorul poporul orbec?ie?te în neputin??, când aurul ?i petrolul, mun?ii ?i p?durile, apele ?i pâinea de la gur? v-au fost vândute, ce am mai putea face noi, Ierarhii vo?tri dragi?

Unde sunt Ierarhii no?tri? Ast?zi, liftele de mili?eni ?i procura?i, pl?ti?i tot dintr-o cutie a milei alimentat? de contribuabilul umil, tulbur?, h?ituiesc ?i profaneaz? Bisericile, Sfânta Liturghie ?i marea S?rb?toare a Maicii Domnului, sco?ând credincio?ii din timpul comuniunii Slujbei religioase, pentru a jura pe Biblia pus? pe capota ma?inii, Biblie pe care ei n-au deschis-o cu siguran?? niciodat? sau doar când au verificat num?rul de inventar, c? doar recuzita bâlciului nu se încredin?eaz? oricum! ?i chiar dac? s-a auzit în eter întrebarea mea, rostit? de un cre?tin român cu mult? carte ?i iubire de Neam, cu nume de Chiriac, f?r? a fi Ierarh îns?, NIMENI nu s-a obosit (sinchisit) s? r?spund?! A r?spuns de mult P?storel Teodoreanu, Patriarhul recunoscut al vinului : Sunt cu preotul Burducea/când cu steaua/când cu crucea. (Pr. Constantin Burducea- pop? comunist, ministrul cultelor sub Guvernul Groza.)

În loc de concluzie: p?cat, c? cei aproape o mân? de Înal?i slujitori, n-au curajul de a lupta împotriva celor atât de mul?i ?i atât de nep?s?tori pentru Na?ia noastr?. P?cat, c? au uitat atât de repede chemarea la slujirea hristic? imperioas? a Mântuitorului nostru Iisus Hristos: Tot ceea ce face?i unuia dintre ace?tia prea mici slujitori ai Mei, Mie îmi face?i. ?i totu?i, unde suntem noi dreptm?ritorii cre?tini, temelia ?i stâlpul Bisericii lui Hristos, noi Biserica lupt?toare, noi Biserica m?rturisitoare, noi Biserica jertfitoare, când sfin?i?ii ?i prea înalt prea sfin?i?ii ?i de tot felul prea, prea, prea, ne batjocoresc, ne sfideaz?, ne afurisesc, ne împing în bra?ele r?uf?c?torilor, apoi ne întorc spatele, dar nu înainte îns? de a lua ?i obolul v?duvei ?
Unde suntem? Unde suntem? Unde suntem?

25 August, 2012,
Cobili?arul-teolog, Gheorghe Constantin Nistoroiu
 
Mare?al Ion Antonescu   
Joi, 23 August 2012 00:15
CiteƟte mai mult...Sub titlul „Însemn?ri din celul?", rândurile scrise de Mare?al sub imperiul cumplitelor realit??i ale zilei de 23 august 1944 trebuiesc cunoscute de întregul popor român ?i de c?tre to?i istoricii one?ti. Însemn?rile au fost scrise pe filele unei agende ce apar?inuse Regelui Carol al II-lea, g?sit? de c?tre Mare?alul Ion Antonescu în înc?perea-seif unde fusese închis.

Dup? cum se poate constata, Textul Mare?alului Antonescu, semnat ?i datat - 23 august 1944 - cu men?iunea „scris în celul?", constituie un important document pentru clipa când „Trecutul va fi chemat la judecata dreapt? a Istoriei". În ziua urm?toare (24 august 1944), urmare a bombardamentului aerian german asupra Palatului Regal din Bucure?ti, ordonat de Adolf Hitler ca reac?ie la arestarea Mare?alului, agenda s-a r?t?cit, fiind descoperit? de c?tre c?pitanul Gheorghe Teodorescu, din Corpul de Gard? al Palatului Regal. Ascuns? vreme de decenii, la 20 mai 1980, ofi?erul a prezentat agenda lui Nicolae Ceau?escu, solicitându-i s? aprecieze „asupra valorii politice ?i istorice".  Acesta nu a distrus-o, ci a dispus s? fie depus? la arhiv? ?i p?strat? în siguran??. (Ion M?ld?rescu)

„Func?ionând primatul incontestabil al pozi?iei ?i calit??ii „sursei"! - la capitolul probitate, valoarea remarcabil? a „sursei", va înfrunta în mod sigur, cu succes ,scurgerea nemiloas? a timpului, ceea ce ne ofer? un nou ?i temeinic argument pentru situarea Mare?alului Antonescu nu atât între actorii de prim? m?rime ai Istoriei, ci deopotriv? între observatorii ei exemplari ?i care, în privin?a faptelor la care au participat ori le-a provocat, au ?tiut s? „vad?" ?i s? „transmit?"! (Prof.univ.dr. Gheorghe Buzatu)

Însemn?rile Mare?alului Ion Antonescu,
f?cute dup? arestare, în camera-seif a Palatului Regal

„Ast?zi, 23 august 1944. Am venit în audien?? la Rege la ora 15,30 pentru a-I face o expunere asupra situa?iei frontului ?i a ac?iunii întreprins? pentru a scoate ?ara din greul impas în care se g?se?te. Timp de aproape 2 ceasuri Regele a ascultat expunerea, p?strând ca de obicei o atitudine foarte rezervat?, aproape indiferent?. La expunerea mea a asistat la audien?? Dl. Mihai Antonescu. I-am ar?tat Regelui c? de aproape doi ani Dl. Mihai Antonescu a c?utat s? ob?in? de la Anglo-Americani asigur?ri pentru viitorul ??rii ?i i-am afirmat cu aceast? ocazie c?, dac? a? fi g?sit în?elegere, ?i a? fi putut g?si în?elegere pentru asigurarea vie?ii, libert??ilor ?i continuit??ii istorice a acestui nenorocit popor, nu a? fi ezitat s? ies din r?zboi, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare.

În continuare, i-am ar?tat conversa?ia avut?, imediat la întoarcerea mea de pe front, în noaptea de 22/23 [august 1944], cu D-nii Clodius ?i Mihalache ?i în diminea?a zilei [de 23 august 1944] cu Dl. G. Br?tianu. D-lui Clodius i-am vorbit în fa?a D-lui M. Ant[onescu] pe un ton r?spicat ?i i-am amintit c? atât prin Dl M. Ant[onescu] de acum câteva luni, cât ?i în februarie, la ultima întrevedere, am ar?tat Germaniei ca, dac? frontul nu se va men?ine pe linia Tg. Neam?-Nord Ia?i-Nord Chi?in?u-Nistru, România va c?uta solu?ia politic? pentru terminarea r?zboiului. I-am ar?tat D-lui Clodius c? nici o ?ar?, ?i nici chiar Germania, nu ar putea continua r?zboiul în caz când jum?tate din teritoriul ei ar fi ocupat ?i ?ara total la discre?ia Ru?ilor. I-am cerut ca ?i Dl. M. Ant[onescu] s? arate acest lucru la Berlin, s? roage s? în?eleag? pozi?ia ??rii noastre în fa?a cataclismului ce o amenin?? ?i a mea în fa?a Istoriei ?i a ??rii ?i s?-mi dea dezlegarea a trata un armisti?iu, dorind s? ie?im din aceast? situa?ie ca oameni de onoare ?i nu prin acte care ar dezonora pentru vecie ?ara ?i pe conduc?torii ei. Dl. Clodius a promis c? va ar?ta exact dorin?a noastr?; i-am ar?tat c? noi trebuie s? ne lu?m libertatea de a ne ap?ra via?a viitoare a neamului. Relativ la conversa?ia cu Dl. Mihalache, de?i ea a durat câteva ceasuri, totu?i i-ai ar?tat numai esen?ialul.

Dl. Mihalache mi-a cerut s? m? sacrific ?i s? fac eu pacea, oricât de grele ar fi condi?iile puse. CiteƟte mai mult...I-am ar?tat c? eu, fiind exponentul unei revolu?ii care m-a adus, f?r? a [o] fi pus eu la cale sau s? fi avut vreo leg?tur? cu ea, la conducerea Statului, dându-mi mandatul s? reconstituiesc grani?ele ??rii, s? restabilesc ordinea moral? ?i s? pedepsesc aducându-i în fa?a tribunalului poporului pe acei care... catastrofa grani?elor ?i pr?bu?irea Dinastiei. Cum ?ara îmi impusese ?i pe legionari ?i mai târziu ?i r?zboiul, pentru a legifera actele mele, am cerut aprobarea ??rii pentru faptul c? schimbasem din lupt? regimul legionar pentru tr?d?rile sale ?i pentru c? intrasem în r?zboi în aclama?iile ?i, cu asentimentul întregii na?iuni, trecusem, for?at de opera?iuni, ?i Nistrul. ?ara, prin câte trei milioane de voturi, mi-a dat dezlegare ?i a aprobat tot ce eu f?cusem. În consecin??, a accepta ast?zi propunerile Molotov însemneaz?:
a. - a face un act politic de renun?are ?i pierdere a Basarabiei ?i Bucovinei, act pe care România nu l-a f?cut pân? acum niciodat? de la 1812 ?i pân? la ultimatumul Molotov. I-am ad?ugat c? dup? p?rerea mea, f?când acest act, putem pierde beneficiul Chartei Atlanticului, în care Roosevelt ?i Churchill s-au angajat printre altele „s? nu recunoasc? nici o modificare de frontier?, care nu a fost liber consim?it?".
b. - s? bag ?ara pentru vecie în robie, fiindc? propunerile de armisti?iu con?in ?i clauza desp?gubirilor de r?zboi neprecizate, care, bineîn?eles, constituie marele pericol, fiindc?, drept gaj al pl??ii lor, Ru?ii vor ?ine ?ara ocupat? nedefinit. Cine, am spus D-lui Mihalache, î?i poate lua r?spunderea accept?rii acestei por?i deschise, care poate duce la robia neamului?
c. - a treia clauz?, ?i cea mai grav?, e aceea de a întoarce armele în contra Germaniei. Cine, am ar?tat D-lui Mihalache..., poate s?-?i ia r?spunderea consecin?elor viitoare asupra neamului ale unui asemenea gest odios, când putem s? ie?im din r?zboi oricând dorim. Am avea bazele viitoarei politici a Statului asigurate ?i i-am afirmat c? dac?... de Dl. Maniu, pe care l-am l?sat ?i i-am înlesnit tratativele direct cu Anglo-Americanii sau de Dl. Mihai Antonescu, care a tratat cu ?tiin?a mea, eu nu m-a? da la o parte ?i a? da, dac? mi s-ar cere concurs, pentru a scoate România din r?zboi, luându-mi curajul ?i r?spunderea s? spun Führerului în fa?? c? România se retrage din r?zboi.
d. - a patra condi?ie cerut? de Molotov ?i de Anglo-Americani este s? dau ordin solda?ilor s? se predea Ru?ilor ?i s? depun? armele, care ne vor fi puse la dispozi?ie pentru ca, împreun? cu Ru?ii, s? alung?m pe Nem?i din ?ar?.[1] Care om cu judecata întreag? ?i cu sim?ul r?spunderii ar putea s? dea solda?ilor ??rii un astfel de ordin care, odat? enun?at, ar produce cel mai mare haos ?i ar l?sa ?ara la discre?ia total? a Ru?ilor ?i Germanilor? Numai un nebun ar putea accepta o astfel de condi?ie ?i ar fi pus-o în practic?.
Vecin?tatea Rusiei, reaua ei credin?? fa?? de Finlanda, ??rile Baltice ?i Polonia, experien?a tragic? f?cut? de al?ii, care au c?zut sub jugul Rusiei, crezându-i pe cuvânt, m? dispenseaz? s? mai insist. Notez c?, atunci [când] ni s-au propus acestea, situa?ia militar? a Germaniei, de?i sl?bit?, era totu?i înc? tare.
e. - În sfâr?it, propunerile Molotov mai con?ineau ?i clauza care ne impunea s? l?s?m Rusiei dreptul de a p?trunde pe teritoriul României oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe Nem?i din ?ar?. Adic?, sub alt? form?, prezenta ocupa?iunea Ruseasc? cu toate consecin?ele ei. Reamintind toate acestea D-lui Mihalache, D[umnealui] mi-a spus, ceea ce a constituit o surpriz? pentru mine, c? trebuie s? m?rturiseasc? c? D[umnea]lor, adic? na?ional-??r?ni?tii, s-au în?elat; au crezut în sprijinul Anglo-Americanilor, îns? ?i-au f?cut convingerea definitiv? c? ace?tia sunt total nepreg?ti?i pentru a indispune pe Ru?i ?i c? suntem l?sa?i la totala lor discre?ie, ca ?i Polonia ?i, poate, alte ??ri. În consecin??, trebuie s? ne consider?m o genera?ie sacrificat?, s? ne resemn?m ?i s? a?tept?m. I-am r?spuns D-lui Mihalache c?, într-o astfel de situa?ie, este de preferat ca un popor pe care-l a?teapt?, dac? are siguran?a c? îl a?teapt? o asemenea soart?, s? moar? eroic, decât s?-?i semneze singur sentin?a de moarte. Dl. Mihalache a insistat înc? o dat? s? fac eu armisti?iul ?i s? semnez pacea, fiindc? condi?iile puse sunt condi?ii de pace, nu de armisti?iu (este sublinierea D-sale). Bineîn?eles, am declinat (refuzat) aceasta. În diminea?a zilei de ast?zi, pe când eram în Consiliul de Mini?tri, a cerut s? m? vad? Dl. Br?tianu, care, spre deosebire de Dl. Mihalache, mi-a declarat c? vine de la o întrevedere dintre D-nii Maniu ?i Dinu Br?tianu ?i c? vine cu mandatul formal de la ambii c? sunt de acord ?i c? î?i iau al?turi r?spunderea, dac? accept, s? fac eu tratative de pace. I-am r?spuns c? accept cu condi?ia s? mi se dea în scris acest angajament, s? accepte ca el s? fie publicat, pentru ca poporul s? vad? c? s-a înf?ptuit unirea intern? ?i pentru ca str?in?tatea, alia?ii ?i inamicii, s? nu mai poat?..., prin dezbinarea noastr?.

Dl. Br?tianu urma s?-mi aduc? adeziunea scris? înainte de audien?a mea la Rege, fiindc? voiam s? merg la aceast? audien?? cu hot?rârea luat?, adic? s?-I pot afirma c?, dat fiind faptul c? s-a realizat unirea politic? intern?, îmi pot lua angajamentul s? încep tratativele de pace. Generalul S?n?tescu a intervenit în discu?ii de dou? ori ?i ?i-a luat angajamentul, f?r? s? i-l fi cerut, c?-mi va aduce dânsul acest angajament, pentru care i-am mul?umit. Cum Regele spunea ca aceste tratative s? înceap? imediat, Dl. Mihai Antonescu i-a spus c? a?teapt? r?spunsul de la Ankara ?i Berna pentru a ob?ine consim??mântul Angliei ?i Americii de a trata cu Ru?ii. Aceasta, fiindc? Churchill, în ultimul s?u discurs, a spus, vorbind despre România, c? „aceast? ?ar? va fi curând la discre?ia total? a Rusiei", ceea ce era un avertisment c? vom fi ataca?i în for?? ?i c? vom fi total la discre?ia lor ?i c? va trebui s? trat?m mai întâi cu Ru?ii. Acest „mai întâi", legat ?i de alte indica?ii pe care le-am avut pe c?i serioase, a determinat pe Dl. Mihai Antonescu s? arate Regelui c? este o necesitate s? mai a?tepte 24 de ore, s? primeasc? r?spunsurile pe care le a?teapt? ?i dup? aceea s? continue cu tratativele. Eu am confirmat c? sunt de acord cu aceste condi?ii, chiar cu plecarea D-lui M. Antonescu la Ankara ?i Cairo pentru a duce tratative directe. În acest moment, Regele a ie?it din camer?, scuzându-se fa?? de mine, ?i discu?ia a continuat câtva timp cu generalul S?n?tescu, revenind cu afirma?ia c? va aduce el adeziunea scris? a D-lor Maniu, Br?tianu ?i Titel Petrescu.

CiteƟte mai mult...Când eram în curs de discu?iuni ?i m? plictiseam a?teptând revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intr? în camer? ?i în spatele lui apare un maior din garda Palatului cu 6-7 solda?i cu pistoale în mân?. Regele a trecut în spatele meu, urmat de solda?i, unul din solda?i m-a prins de bra?e pe la spate ?i generalul S?n?tescu mi-a spus: „D-le Mare?al, sunte?i arestat pentru c? nu a?i vrut s? face?i imediat armisti?iu". M-am uitat la soldatul care m? ?inea de bra?e ?i I-am spus ca s? ia mâna de pe mine ?i, adresându-m? generalului S?n?tescu, în obrazul Regelui, care trecea în alt? camer? cu mâinile la spate: „S?-?i fie ru?ine; acestea sunt acte care dezonoreaz? un General". M-am uitat fix în ochii lui ?i I-am repetat de mai multe ori apostrofa. Dup? aceea, bruscat, am fost scos din camer? pe culoar unde o bestie de subofi?er mi-a spus s? scot mâna din buzunar, ceea ce am refuzat. Dup? aceea, împreun? cu Dl. Mihai Antonescu, am fost b?gat la ora 17 într-o camer? „Safe" Fichet ?i încuia?i cu cheile. Camera nu are decât 3 m pe 2, este f?r? fereastr? ?i f?r? ventila?ie. Dup? 2 ore s-a deschis u?a ?i ni s-au oferit scaune aduse din afar?. Nu s-a avut nici o dorin?? de a se da acestei camere-celul? cel pu?in aspectul curat. Este plin? de praf ?i într-o dezordine organizat?. Iat? cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru ?ara lui, care a salvat-o de 2-3 ori de la pr?pastie, care a sc?pat de la o teribil? r?zbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jur?mântul tân?rului Rege în strig?tele mul?imii, care îmi cerea s? dau pe to?i din Palat pentru a fi lin?a?i ?i care a servit timp de patru ani, cu un devotament ?i cu o munc? de mucenic, Armata înfrânt?, ?ara ?i pe Regele ei. Istoria s? judece. M? rog lui Dumnezeu s? fereasc? ?ara de consecin?ele unui act cu atât mai necugetat cu cât niciodat? eu nu m-am cramponat de putere. De mai multe ori am spus Regelui în[tre] patru ochi ?i în prezen?a D-lui M. Antonescu c?, dac? crede c? este un alt om în ?ar? capabil s? o serveasc? mai bine ca mine, eu îi cedez locul cu o singur? condi?ie: s? prezinte garan?ii ?i s? nu fie un ambi?ios sau un aventurier".

Mare?al Antonescu

Grafica - Ion M?ld?rescu

-------------------------------------------------
[1] S-a realizat ca urmare a capitul?rii necondi?ionate - Proclama?ia regelui Mihai I din seara zilei de 23 august 1944. Ignorând-o, în perioada 23 august - 12 septembrie 1944, Armata Ro?ie a luat între 135.000 ?i 170.000 de prizonieri români (situa?ie prezentat? în Raportul M.St. M. din 1946), care s-au predat f?r? lupt?, la ordin regal.
 
Wilfried Lang, Germania   
Miercuri, 22 August 2012 23:44

CiteƟte mai mult...Am primit din parte domnului Wilfried H. Lang, tr?itor al zilelor lui  august 1944, în România, o relatare echilibrat? despre evenimentele petrecute în urm? cu 68 de ani. Actul de la 23 august, cu urm?rile sale dezastruoase au aplicat asupra ??rii, pentru totdeauna, stigmatul ru?inii. Consecin?ele s-au repercutat asupra sutelor de mii de militari români, lua?i prizonieri împreun? cu militarii Wehrmachtului, de c?tre Armata Ro?ie, du?i în tundra siberian?, deporta?i ?i/sau arunca?i în închisori unde foarte pu?ini au suprevie?uit ?i mai pu?ini, dup? ani de cumplit? suferin?? s-au întors la familiile lor. Autorul, pe drept cuvânt, a denumit catastrofa de la 23 august 1944, „Un Stalingrad la Dun?re". De ce? Ve?i citi ?i v? ve?i convinge.

Pe parcursul deceniilor, actul de la 23 August 1944 a fost prezentat sub diferite forme, în majoritatea cazurilor, în func?ie de oportunit??ile ideologice ale momentului. În fapt, actul de la 23 August reprezint? ac?iunea dezonorant? prin care Romania a capitulat necondi?ionat în fa?a inamicului, U.R.S.S., cu întreg ansamblul de consecin?e. Referindu-se la comploti?ti, scriitorul ?tefan Dumitrescu, scria: „...Mare?alul avea s? fie arestat de un pu?oi de rege, care nu-?i ?tersese ca?ul de la gur?... Când au aflat c? Regele ?i tâmpi?ii cu care a f?cut el treaba asta, l-au arestat pe Antonescu, ru?ilor nu le-a venit s? cread?... Ce, ??tia sunt nebuni, î?i bat joc de noi? Cum adic? s?-l aresteze pe Mare?al ?i s? ni-l dea legat, pentru ce ne fac ei cadoul ?sta? [...] a?a suntem noi de?tep?i în istorie, le facem du?manilor de moarte cadouri ?i tot noi le pl?tim dup? aceea." În continuare, cu o am?r?ciune nedisimulat?, autorul subliniaz?: „Aceia care l-au arestat pe Mare?alul Ion Antonescu, pentru c?, în infantilismul lor au crezut c? pentru aceasta li se vor în?l?a statui, „(...) au s?vâr?ituna dintre cele mai mari tic?lo?ii din istoria poporului român, de când este acesta în vatra sa" ... caracterizând actul actul tr?d?rii: „O palm? dat? poporului român ?i istoriei acestui neam. Un scuipat în obraz, pe care cotropitorul ??rii l-a folosit în loc de ?tampil?. Ei s-au mânjit pentru totdeauna de sânge ?i dezonoare"[1] (dar au murd?rit ?i poporul român). Dorind cu orice pre? s? se transforme din personaj de decor, în erou, Regele Mihai a decis s? culeag? laurii personali pe seama altora. Cum a fost recompensat pentru tr?darea sa? A ob?inut câteva satisfac?ii efemere: U.R.S.S. i-a acordat cea mai mare distinc?ie sovietic?, pe care doar Stalin, Eisenhower, Montgomery ?i marii comandan?i sovietici o mai de?ineau - Ordinul „Victoria".

Decretul Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S.CiteƟte mai mult...

„Pentru actul curajos al cotiturii hot?râtoare a politicii României spre ruptura cu Germania hitlerist?, în clipa în care nu se precizase clar înfrângerea Germaniei, Majestatea Sa Mihai I, Regele României, se decoreaz? cu „Ordinul Victoria".
Prezidiul Sovietului Suprem al URSS, M. Kalinin, Secretarul Sovietului Suprem al URSS, Gorkin. Moscova, Kremlin, 6 iunie 1945".

Cu o „oarecare" întârziere, la 10 mai 1947, ambasadorul S.U.A. la Bucure?ti i-a înmânat Regelui Mihai, „Medalia ?i Decretul Legiunii Meritului cu gradul de Comandor", acordate de Pre?edintele Statelor Unite, Harry Truman. (Ion M?ld?rescu)

23 august 1944 - Fapte, cauze, adev?ruri

Despre evenimentele zilei de 23 august 1944 s-a scris ?i s-a vorbit foarte mult. Comuni?tii, monarhi?tii, antonescienii, chiar ?i ??r?ni?tii, prezint? versiuni foarte diferite ?i chiar controversate despre acest eveŹniŹment crucial în istoria contemporan? a României. Acum, dup? 68 de ani, ar fi poate timpul s? privim lucrurile cu distan?a cuvenit?, analizând cu sobrietate faptele concrete, incluzând ?i documentele aflate în arhivele participan?ilor str?ini de atunci - alia?i sau adversari - pentru a c?p?ta o imagine complet? a celor petrecute în realitate. Îndr?znesc s? fac acest lucru, deoarece, pe de o parte am participat direct la cele petrecute atunci iar pe de alt? parte, am avut posibilitatea s? conŹsult ?i o serie de biblioteci ?i arhive din Anglia, Fran?a, Germania ?i Statele Unite ale Americii, în acest sens. În 1995 am realizat chiar un film documentar cu titlul „Un Stalingrad pe Dun?re", care din p?cate nu a fost prezentat în România, con?inând prea multe adev?ruri nepl?cute.

Demersuri diplomatice

Fapt incontestabil este, c? dup? ce lan?ul victoriilor germano-române pe frontul din Est luase definitiv sfâr?it, culminând cu catastrofa de la Stalingrad, cercurile de conducere din România au început s? caute solu?ii pentru a ie?i cât mai nev?t?ma?i din aceast? situa?ie dezastruoas?. În bun? parte, chiar cu consim??mântul mare?alului Ion Antonescu, se f?cuser? demersuri diplomatice prin Suedia, Turcia, Portugalia, Cipru ?i alte contacte externe, toate îns? f?r? rezultate concrete. Multe iluzii, vagi promisiuni, t?r?g?n?ri ?i speran?e efemere au consumat timp pre?ios, nerecuperabil apoi, când t?v?lugul de foc sovietic se apropiase de grani?ele României.

Serviciile de informa?ii ?i contraspionaj germane, fuseser? avizate din timp, c? pe ziua de 26 august 1944, Cartierul General ?i Marele Stat Major al Armatei Române urma s?-l r?stoarne pe mare?al, destituindu-l din func?ia de comandant suprem al armatei ?i la nevoie chiar din func?ia de ?ef de stat.

„...Antonescu wird mich nicht verraten!"

Mai mul?i martori prezen?i atunci la comandamentul german din Bucure?ti, au conŹfirmat faptul c? raportaser? aceste informa?ii la Cartierul General al lui Hitler, care îns? a refuzat s? dea crezare acestor „zvonuri f?r? temei", spuŹnând: „...Antonescu wird mich nicht verraten!"[2], ne?inând cont c? al?ii ar putea s? o fac? dup? eliminarea prealabil? a lui Antonescu. Chiar ?i legatul Germaniei la Bucure?ti, Freiherr (baron) Manfred von Killinger era de p?rere c? astea sunt doar zvonuri, neconfirmate de „prietenii" s?i români. Desigur, Murfatlarul, Cotnarul ?i româncele frumoase î?i aduseser? o important? contribu?ie la aceast? stare de spirit u?uratec? a ofi?erilor superiori din Statul Major German din Bucure?ti. Ar mai trebui men?ionat aici ?i faptul, c? dup? atentatul e?uat împotriva lui Hitler, din 20 iulie 1944, acesta nu vroia s? mai aud? ve?ti proaste de nic?eri. Aflând totu?i de arestarea mare?alului, sub patronajul al însu?i Regelui Mihai, Hitler s-a înfuriat, ordonând bombardarea Palatului Regal ?i a câtorva obiective de ordin strategic din Bucure?ti. La ora aceea îns?, armata german? se afla în retragere pe frontul din Est, nemaiavând decât foarte pu?ine bombardiere, de care, bineîn?eles, avea neap?rat? nevoie în confruntarea cu armata sovietic?. Drept pentru care generalul Hansen, comandantul trupelor germane din România, a putut desprinde numai patru avioane Junkers JU 87 de pe aeroportul din Ghimbav (lâng? Bra?ov). Aceste avioane nefiind bombardiere propriu zise ci avioane de asalt, v?n?toare de tancuri, supranumite „Stukas", pentru zgomotul asurzitor ?i demoralizant pe care îl f?ceau în picaj, bombardamentul a fost destul de slab, lovind doar aripa dreapt? a Palatului Regal ?i a?a zisa „Cas? nou?", adic? locuin?a particular? a familiei regale, din spatele palatului. În locul Palatului Telefoanelor, din gre?eal? sau datorit? impreciziei de tir, a fost lovit Teatrul Na?ional, care a ars în întregime. ?coala de R?zboi (azi Academia Militar?) din Cotroceni a fost doar u?or avariat?. Acele patru avioane, care au efectuat patru raiduri fiecare, au aruncat în total 32 de bombe u?oare de 50 Kg ?i 16 bombe de 250 Kg, multe obiective strategice nefiind lovite. În compara?ie cu cele câteva mii de tone de bombe explosive ?i incendiare, lansate de alia?ii din Vest asupra teritoriului României, acest atac trebuie privit ca un gest mai mult simbolic, f?r? nici un efect militar.

Specula?ii ?i pove?ti

Povestea cu „m?celul îngrozitor" este o inven?ie a monarhi?tilor, care au prezentat drept dovad?, cl?diri distruse pe Bulevardul Elisabeta, care îns?, fuseser? lovite cu câteva zile mai înainte de bombele anglo-americane. Aparent, atacul aerian german, pe cât de inutil pe atât de ineficient ?i strategic gre?it, a avut ca urmare declara?ia de r?zboi a României câtre fostul aliat, Germania, pe data de 24 august 1944. Se afirm? c? Regele Mihai, care, dup? arestarea lui Antonescu, devenise comandantul suprem al Armatei Române ar fi semnat declara?ia de r?zboi. Neclar r?mâne îns?, cum a putut el s? semneze o asemenea declara?ie, dac? nici nu se afla în Bucure?ti la ora aceea? Regele plecase înc? din seara zilei de 23 august undeva în Oltenia, într-un loc secret, f?r? nici o leg?tur? spre exterior, ca nu cumva s?-l prind? nem?ii ?i s? se r?zbune pe el. Deci, ori a semnat-o înainte de a pleca din Bucure?ti, adic? f?r? s? ?tie de bombardamentul german care a urmat abia a doua zi, ori altcineva, neautorizat, a semnat-o, sau nu a semnat-o nimeni. Oricum, invocarea bombardamentului german ca motiv pentru declara?ia de r?zboi, nu e prea verosimil?.

Cronologia evenimentelor

Dar s? relu?m cronologia evenimentelor din ziua de 23 august, care de fapt fuseser? planificate CiteƟte mai mult...abia pentru 26 august 1944. Ce se întâmplase ?i cine organizase complotul împotriva lui Antonescu ? În cadrul Marelui Stat Major al Armatei Române din Bucure?ti se aflau câ?iva generali ?i ofi?eri superiori, care nu-l puteau suferi pe mare?al, din motive mai mult personale sau din invidie pe cariera acestuia ca strateg militar ?i ?ef de stat. Generalii Aldea, S?n?tescu, R?descu ?i al?ii din str. ?tirbei Vod?, precum ?i generalul Racovi?? cu câ?iva subalterni pe front, de abia a?teptau s?-l vad? r?sturnat pe Ion Antonescu. Ocazia a venit odat? cu spargerea frontuŹlui la Ia?i de c?tre Armata Ro?ie, în ziua de 21-22 august, când trupele româno-germane ajunseser? în derut? ?i o decizie tran?ant? devenise inevitabil?. Deoarece Antonescu inten?iona s? plece din nou pe front în seara zilei de 23 august, trebuia ac?ionat f?r? ezitare. Ca urmare, Regele Mihai l-a chemat la palat în diminea?a aceleia?i zile, împreun? cu ministrul de externe Mihai (Ic?) Antonescu, unde, dup? o scurt? convorbire, amândoi au fost aresta?i de c?tre comploti?ti ?i închi?i în camera-seift a Palatului. Ne?tiind cum s? procedeze cu aresta?ii, puci?tii au apelat la Lucre?iu P?tr??canu, respectiv la Partidul Comunist, s?-i preia, pentru a nu fi elibera?i eventual de for?e fidele mare?alului sau chiar de c?tre nem?i.

Comuni?tii ?i ??r?ni?tii

Seara târziu, o echip? condus? de Emil Bodn?ra? i-a preluat pe cei doi Antone?ti, transferându-i într-o cas? conspirativ? din cartierul Vatra Luminoas?. Aceasta este singura contribu?ie real? a comuni?tilor la actul de la 23 august 1944, restul sunt pove?ti lipsite de fundament real. Abia dup? ce Comandamentul German se predase f?r? condi?ii Armatei Române, în ziua de 27 august, s-au format a?a zisele comitete muncitore?ti, înzestrate cu arme capturate ad hoc, care umblau prin diferitele cartiere ale capitalei pentru a g?si nem?i r?zle?i, ascun?i prin casele camarazilor români de odinioar?. La luptele propriu zise, care au urmat dup? aceea, conducerea Armatei Române nu a acceptat participarea nici unui civil ?i nicidecum a comuni?tilor. Cât despre participarea ??r?ni?tilor, aceasta a fost absolut nul?. Dimpotriv?, când Regele Mihai, pe atunci un tân?r de 23 de ani, desigur, f?r? experien?? în probleme de stat, l-a c?utat pe Iuliu Maniu ca s?-i cear? sfatul, acesta se ascundea pe la nepoatele sale din Bucure?ti, eschivându-se din r?sputeri s? apar? pe scena politic? din acele zile.

Starea de confuzie general?

În concluzie, pe toate planurile, române?ti ?i germane, se r?spândise confuzia ?i nimeni nu ?tia cum ar trebui procedat. Militarii germani din Bucure?ti ?i împrejurimi, în m?sura în care nu se predaser? Armatei Române, s-au retras în p?durea B?neasa, unde s-au strâns în jurul bateriilor antiaeriene ale Diviziei a 5-a a Wehrmacht-ului, aflate acolo înc? din anul 1942, pentru ap?rarea aeroportului B?neasa ?i a spa?iului aerian al capitalei împotriva atacurilor aerieŹne ale alia?ilor. Trebue men?ionat aici, c? aceste unit??i militare dispuneau doar de armament individual de infanterie ?i tunuri antiaeriene grele, pe amplasamente fixe, deci complect imobiliza?i în acea zon?. Nici un singur car blindat german nu se afla în Bucure?ti sau în Sudul Carpa?ilor. Din aceasta cauz?, o încercare de a ie?i din p?durea B?neasa pe data de 28 august a e?uat total. A doua zi un bombardament cumplit al U.S. Airforce a pus cap?t oric?rei rezisten?e germane în acea zon?. În urma luptelor de la B?neasa s-au pierdut 8 avioane: 4 de transport, care urmau s? scoat? telefonistele germane ?i restul personalului feminin din zona de lupt?, 2 avioane de v?n?toare, ?i dou? avioane defecte aflate în hangar. Unit??ile germane din jude?ele Prahova, Ialomi?a ?i Arge? au avut o soart? similar?, unele îns?, reu?ind s? se retrag? prin trec?toarea Bratocea spre Mure?, unde se afla atunci grani?a maghiar?.

„Stalingradul" de la Dun?re

CiteƟte mai mult...În urma schimb?rilor de la 23 august 1944, Armata German? a pierdut pe teritoriul României un efectiv între 400.000 - 470.000 de osta?i, deci de dou? ori mai mult ca la Stalingrad în 1942-1943 (majoritatea, prizonieri, despre care nu s-a mai auzit îns? nimic, dup? aceea. Ar mai trebui ad?ugat c? Armata Ro?ie, dup? spargerea frontului la Ia?i, unde avusese ni?te pierderi imense în oameni ?i material, a r?mas foarte surprins?, când de la o zi la alta nu i se mai opunea nici o rezisten?? din partea Armatei Române. Resturile Wehrmacht-ului german se retr?geau în dezordine, tot f?r? lupt?, c?utând doar s? salveze ce mai putea fi salvat. Cu aceast? ocazie, România a pierdut cca. 140.000 de osta?i, lua?i prizonieri de c?tre sovietici, cu toate c? depuseser? armele ?i nu mai luptau împotriva lor, din ordinul Regelui. Împreun? cu prizonierii nem?i, românii au fost du?i pe jos pân? în Siberia. Aproape o treime din ace?ti oameni au murit pe drum sau au pierit apoi în lag?rele de prizonieri ?i gulagurile din U.R.S.S.

Specula?iile despre ce ar fi fost dac? Armata Româna s-ar fi ap?rat în continuare la poalele Carpa?ilor R?s?riteni împreun? cu nem?ii, sunt foarte hazardate. Soarta r?zboiului fusese definitiv decis?, odat? cu debarcarea alia?ilor pe coasta Normandiei în iunie 1944. Câteva luni de întârziere, totu?i, le-ar fi permis americanilor înaintarea mai departe spre Europa de Est, astfel încât la conferin?a de la Yalta, Winston Churchill ar fi fost în pozi?ia de a nu-i ceda lui Stalin controlul asupra României, iar 22 de milioane de români, n-ar fi trebuit s? sufere timp de peste patru decenii sub jugul comunist. Toate acestea, îns?, r?mân ipoteze f?r? valoare. Cert este c? actul de la 23 august 1944 a scurtat r?zboiul cu câteva luni de zile. Dac? se ia îns?, în considera?ie, pre?ul pe care l-a pl?tit popula?ia României, de atunci ?i pân? în zilele noastre, se pune pe drept cuvânt întrebarea, dac? un asemenea eveniment p?gubos ?i ru?inos poate fi s?rb?torit într-un fel sau altul? Mai de grab?, ar trebui trecut la categoria visurilor urâte, care se vor pierde cândva, cu greu, în umbrele istoriei.
-----------------------------------------------
[1] ?tefan Dumitrescu, Delirul vol. II, Râmnicu Vâlcea, Ed. Fortuna, 2004, p. 433, 435)
[2] „Antonescu wird mich nicht verraten!" - Antonescu nu va tr?da!

 
Mihai Antonescu (1)
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Miercuri, 22 August 2012 23:25
CiteƟte mai mult...Mare?alul Ion Antonescu nu a fost liderul politic ?i militar perfect. Nici nu a urm?rit a?a ceva, lucru imposibil, mai ales într-o ?ar? ?i o zon? european? cu nenum?rate ?i grave probleme mo?tenite ori create în plin? prefacere. Iar aceasta, mai cu seam?, în vremea unui conflict de propor?ii planetare, în care ostilit??ile ?i prefacerile n-au pornit, nu le-a determinat ?i nici nu le-a încheiat el. Nimeni nu i-a t?g?duit îns? preg?tirea profesional? de excep?ie, inteligen?a superioar? ?i curajul, dovedit pân? ?i în clipa suprem?, când ?i-a comandat singur plutonul de execu?ie.

Poate c? România, în momentele extreme ale anilor 1940-1944, nu ?i-a aflat în Antonescu liderul ideal, dar a?a ceva unde s-ar fi aflat, în contextul unui r?zboi al „Celor Mari"? În fond, atunci nimeni n-a avut a?a ceva, iar destinul în ansamblu al R?zboiului Mondial din 1939-1945 a depins decisiv de o multitudine de factori, de condi?ii ?i de „actori". Un lucru s-a dovedit categoric în ce prive?te interven?ia ?i ac?iunile lui Antonescu pe scena istoric? na?ional? sau, cât a fost posibil, pe cea general?, ?i anume c? - dup? spusele Cronicarului - „nu sunt vremurile sub om ci bietul om sub vremuri"!

Ceea ce, pe de alt? parte, nu diminueaz? culpa liderilor responsabili, a lui Antonescu în spe??, dar totul r?mâne înc? a fi stabilit cu precizie ?i dreapt? m?sur?, cu echilibru. În baza unor studii serioase, iar dup? inspira?ie ori sub imperiul patimii. În aceast? privin??, net?g?duit, c? numai istoricii vor avea un cuvânt hot?rât de spus, mai c? Antonescu, nu se poate neglija, a?a dup? cum am afirmat dintru începutul c?r?ii noastre, a fost, peste tot ?i întru toate, va r?mâne Omul de la 22 iunie 1941 ?i Cel din urm? „Domn" al tuturor românilor, robul ?i victima unui obiectiv major, imposibil de îndeplinit pentru epoca sa România Mare!

În contextul precizat, Mare?alului Ion Antonescu ?i principalilor s?i colaboratori - Mihai Antonescu, Constantin (Piki) Z. Vasiliu ?i Gh. Alexianu - nu le-a fost rezervat? la 1 iunie 1946 decât o singur? ?ans?: plutonul de execu?ie. O „?ans?" care se proiectase în fapt înc? din 1940, o dat? cu instalarea regimului Antonescu, dar care a devenit inevitabil? în urma loviturii de stat de la Bucure?ti, din 23 august 1944, catastrofal? pentru destinul României.

În timpul guvern?rii Ion Antonescu, Mihai Antonescu (1904-1946), tân?rul colaborator al Conduc?torului Statului, a ac?ionat ?i a fost recunoscut drept Omul nr. 2 al regimului[1]. Atu-urile acestuia, eminent profesor universitar specializat în problemele dreptului interna?ional, care nu avea nici un grad apropiat de rudenie cu Mare?alul, s-au chemat, mai întâi, asisten?a juridic? acordat? lui Ion Antonescu ?i, apoi, rolul s?u activ în convingerea generalului de-a ac?iona pentru constituirea cabinetului de la 14 septembrie 1940 , în care a intrat ca titular la Justi?ie (14. 9 – 31.12.1940), iar ulterior oficializarea titulariz?rii sale (la date diferite) ca vicepre?edinte al Consiliului de Mini?tri ori ca lider al departamentelor de Afaceri Str?ine ?i Propagand? Na?ional?; mai mult, în 1941-1944, în cursul deselor deplas?ri pe front ale Mare?alului, acesta l-a l?sat la conducerea cabinetului, calitate în care a condus nenum?rate ?edin?e ale Consiliului de Mini?tri, astfel c?, de la un moment-dat, „uzurpatorul" ajunse a-?i asuma f?r? s? pretind? - dar cu voia lui Ion Antonescu - titulatura de... Pre?edinte al Consiliului de Mini?tri.

Erau pozi?ii integral acoperite de o activitate extrem de bogat?, sus?inut? de o putere de munc? remarcabil?, mai ales în câteva domenii de mare însemn?tate ?i relevan?? - Externe, Justi?ie ?i Propagand?. Îns? ascensiunea fulger?toare s-a dovedit prea curând a-?i releva p?r?ile ei rele, c?ci, în func?ie de evolu?iile nefericite ale situa?iei militare pe Frontul de Est ?i de „problemele" Mare?alului, dar ?i de ini?iativele diplomatice controversate, Mihai Antonescu a trebuit s? accepte a pl?ti oalele sparte în raport cu Marii Alia?i ai momentului - Germania ?i Italia, fa?? de Rege, Biseric? ?i - de ce nu - fa?? de liderii partidelor istorice, care, de?i sub interdic?ia legii, func?ionau în condi?ii cvasi-normale.[2] Toate astea au survenit, mai ales, în prim?vara anului 1943, atunci când, Axa Berlin-Roma-Tokio fiind într-o faz? delicat? a desf??ur?rii ostilit??ilor pe toate fronturile, Adolf Hitler a decis s?-l invite pe Ion Antonescu la Salzburg (Castelul Klessheim) pentru întrevederi planificate pe dou? zile (12-13 aprilie 1943). Cum Berlinul deja interceptase probe concrete relativ la negocierile secrete de pace angajate de trimi?ii lui Mihai Antonescu cu delega?ii anglo-americanilor ?i cum, totodat?, acesta se exprimase c? „politica român? e independent? fa?? de Germania", Hitler a declan?at în prezen?a Mare?alului Antonescu un atac virulent la adresa ministrului de Externe al României[3]. Mare?alul n-a sc?pat asaltului decât dându-i Führerului asigur?ri de „loialitate" sau promi?ându-i în mod ferm c? „nu va lua niciodat? vreo ini?iativ? [în purtarea r?zboiului] f?r? a-i da anterior de ?tire"[4]. Cu toate acestea, „cazul" Mihai Antonescu avea s? revin? pe agenda convorbirilor Hitler – Antonescu de la Klessheim ?i în ziua urm?toare[5], liderul român exprimând partenerului garan?ii în sensul c? principalul s?u colaborator „a munci prea mult ?i nu s-a menajat deloc", fiind, mai mult decât sigur, „obosit ?i surmenat".[6]

De asemenea, Conduc?torul Statului Român l-a rugat pe Hitler s? admit? c? nu se putea desp?r?i imediat de Mihai Antonescu, întrucât „l-ar durea ?i ar avea puternice remu?c?ri", mai ales c? persoana vizat? „?i-a pus via?a în joc al?turi de Mare?al".[7] În consecin??, Hitler a cedat, dar nu f?r? a preciza c? „statele sunt reprezentate de oameni", iar, pentru el, România însemna Mare?alul, care continua a se bucura „de încrederea sa total? ?i necondi?ionat?". „F?r? aceast? încredere absolut? în Mare?al - a continuat Hitler - el (Führerul) nu ?i-a fi îndreptat niciodat? aten?ia asupra României. Regele [Mihai I] e un copil, dar ?i copiii pot deveni periculo?i când ajung pe mâini rele ..."[8] Era o sumbr? premoni?ie, împlinit? la 23 august 1944, dar, pe moment, Mare?alul, ?i în consecin?? Mihai Antonescu, au sc?pat de furia Führerului ...

Interesant este c? toate repro?urile ?i nelini?tile lui Hitler în ceea ce-l priveau pe Mihai Antonescu erau întemeiate! Cercet?rile istoricilor români ?i str?ini au dezv?luit c? liderul diploma?iei Bucure?tilor, în adev?r, întreprinsese unele sondaje, mai mult ori mai pu?in concrete, pentru o pace separat? cu anglo-americanii[9]. De altfel, nu a fost deloc straniu c?, a doua zi dup? discu?iile Hitler - Antonescu, ministrul Italiei la Bucure?ti, Renato Bova Scoppa, a aflat detalii pe marginea reuniunii de la Salzburg, astfel c? în Memoriile avea s? consemneze: „În aprilie 1943, Mare?alul Antonescu a f?cut o alt? c?l?torie la MCG German. Hitler l-a primit cu o anume r?ceal? ?i l-a interogat asupra tratativelor de pace pe care guvernul român le-a întreprins în ultima vreme în diverse direc?ii. Hitler a dramatizat mult lucrurile ?i i-a spus Mare?alului:
1) c? ministrul român la Madrid, [Nicolae Gr.] Dimitrescu, se oferise fa?? de «corpul diplomatic» (sic!) de acolo s? trateze pacea în numele Axei;
2) c? ministrul român la Berna, [Nicolae Enric] Lahovary, luase contact cu nun?iul apostolic Bernardini, în acela?i scop;
3) c? tratative similare au fost f?cute de ministrul [Victor] C?dere la Lisabona, la Salazar;
4) c? germanii descifraser? o telegram? transmis? de Cordell Hull la Lisabona, în care se d?deau instruc?iuni ministrului american în Portugalia «s? sus?in?»eventualele ini?iative ale d-lui [Mihai] Antonescu. Hitler a declarat sec Mare?alului Antonescu: nimeni nu putea s? vorbeasc? în numele Axei; c? el nu inten?iona s? discute despre pace atunci când r?zboiul trebuia considerat ca îndreptându-se spre victorie, gra?ie mai ales campaniei submarine [...] Întâlnirea [Hitler-Antonescu] s-a încheiat printr-un comunicat b?t?tor la ochi, în care se vorbea despre «lupta împotriva plutocra?iei anglo-saxone» ?i despre «r?zboi pân? la victorie, f?r? compromisuri». Tân?rul [Mihai] Antonescu a sim?it tot ridicolul situa?iei. Mi-a spus textul: «L-am întrebat pe Mare?al cum a putut s? accepte un comunicat atât de emfatic ?i mustr?ri netede contra suveranilor no?tri ?i dac? era normal ca, dup? toate sacrificiile f?cute de România pentru cauza comun?, s? fim trata?i ca ni?te func?ionari subalterni, c?rora li se d? un blam public» ..."[10]
C? Hitler nu se în?ela, deducem categoric din recunoa?terile proprii ale lui Mihai Antonescu relativ la declara?iile ce i-a f?cut lui Manfred von Killinger, la Bucure?ti în 16, 22 ?i 26 februarie 1943, despre necesitatea contactelor sale diplomatice cu Alia?ii anglo-americani, prin mijlocirea Ankarei ?i Lisabonei. „I-am ar?tat d-lui von Killinger - se explic? liderul Externelor de la Bucure?ti - preocuparea pe care o am de a vedea cum r?zboiul ajunge s? epuizeze for?ele Europei, în timp ce Rusia î?i conserv? rezerve mari industriale ?i militare, ?i mai are ?i sprijinul anglo-americanilor ?i i-am spus c? ac?iunea mea diplomatic?, atât la Ankara, cât ?i la Lisabona, va tinde tocmai s? arate primejdia rus? ?i subestimarea pericolului slav în fa?a civiliza?iei Europei. Dl. von Killinger a împ?rt??it punctul meu de vedere"[11].
Tot pe atunci, mai precis la 19 februarie 1943, într-un raport diplomatic trimis nou ministrul italian de Externe, Bova Scoppa surprindea c?, la Bucure?ti, „dezacordul dintre cei doi Antone?ti se agrava pe m?sura agrav?rii situa?iei militare"[12], expeditorul având, bineîn?eles, cuvinte de laud? pentru prietenul s?u, prof. Mihai Antonescu, care, „tân?r, dinamic, chinuit de marile responsabilit??i pe care ?i le-a asumat, nelini?tit de destinul na?iunii, convins fiind c? nu mai exist? speran?e de victorie" ar fi f?cut eforturi „pentru a încerca s? g?seasc? o cale de ie?ire onorabil? [din r?zboiul al?turi de Ax?] pentru ?ara sa"; el s-ar str?dui „s? se opun? prin toate mijloacele inten?iei Conduc?torului de a trimite alte divizii pe frontul rusesc. Mai mult, vrea s? recheme for?ele dispersate ?i, sim?ind c? uraganul se apropie de frontierele lor, inten?ioneaz? s? se gândeasc? la ap?rarea citadelei române?ti"[13]. Asemenea inten?ii, atribuite lui Mihai Antonescu, erau mai mult ca sigur, exagerate, singura realitate ce se impunea fiind aceea c? tizul Mare?alului – cu sau f?r? ?tiin?a acestuia?! - încerca „ceva"...

Nu mai târziu decât la 1 aprilie 1943, înregistra acela?i Bova Scoppa în Memoriile sale, „[Mihai] Antonescu mi-a spus - ?i eu am referit totul, în aceea?i zi, la Roma - c? «pericolul rus, epuizarea progresiv? a Europei în ceea ce prive?te mijloacele ?i rezisten?a moral?, amenin?area anglo-saxon? care se profila în dimensiuni mereu mai formidabile, îl f?ceau s? considere necesar s? ac?ioneze pentru a ?ti care puteau s? fie inten?iile inamicilor no?tri ?i dac? nu era posibil s? se pun? bazele unei p?ci de compromis cu America ?i Anglia. Cu ocazia vizitei lui [Paul Otto] Schmidt la Bucure?ti, Ribbentrop mi-a f?cut cunoscut - a continuat Antonescu - c? el consider? inoportun? o asemenea activitate. Îns? eu a? ignora datoriile mele de om responsabil fa?? de istoria ??rii mele dac? ar trebui numai s? m? supun. Dup? cum nu vrem ca România s? fie o feud? german? dup? încheierea p?cii, tot a?a nu dorim s? fie în timpul r?zboiului. Noi d?m solda?ii ?i petrolul, dar trebuie s? ?tim pân? unde se vrea s? se mearg?...»"[14].

Informa?iile de care dispunem confirm? integral derularea de-acum cunoscut? a evenimentelor diplomatice ?i tentativele lui Mihai Antonescu. În context, avem în vedere un document, descoperit recent în fondul Pre?edin?iei Consiliului de Mini?tri de la Arhivele Na?ionale din Bucure?ti, reprezentând stenograma conversa?iilor din 16 martie 1943 din cabinetul lui Mihai Antonescu cu principalii s?i colaboratori din cadrul Ministerului Propagandei Na?ionale:
Prof. Alexandru Marcu, subsecretar de stat;
Al. B?d?u??, Secretar General;
Mircea Grigorescu, Directorul Presei;
Radu Teodorescu, ?eful Contenciosului[15].
Dintre problemele dezb?tute, colaboratorii prof. Mihai Antonescu au insistat asupra reclama?iilor sosite pe atunci la adresa prof. Sextil Pu?cariu, reputat filolog, membru al Academiei Române, directorul în exerci?iu al Institutului Cultural Român din Berlin. Mihai Antonescu n-a aflat - în afara termenului de „fanariot" - un alt cuvânt mai potrivit pentru a califica comportamentul filologului, iar, în continuare, a f?cut o cuprinz?toare declara?ie privind chiar tema aflat? în aten?ia noastr?:
„ [...] N-a înv??at nimic Neamul Românesc.
Trei veacuri ne-am dat peste cap, de la epoca voievodal?, cea mai m?rea?? ?i frumoas? din istoria noastr?, trei veacuri n-am existat, am fost ni?te râme în p?mânt, expu?i la toate invaziile ?i nu am înv??at nimic, tot slugi, tic?lo?i, fanario?i.
Eu îndr?znesc s?-i spun lui Hitler: sunt contra Imperialismului în Europa ?i voi fi cel dintâi s?-l combat, fiindc? este cea mai mare gre?eal?.
Eu spun ce cred ?i nu s-a n?scut omul care s? m? înve?e s? fac altfel ?i s? lupt împotriva intereselor ??rii mele.
?i g?sesc tic?lo?i de ace?tia, care se duc s? lucreze contra noastr?.
Atunci când a fost vorba de interesele ??rii mele, când a fost vorba s? semnez cu d-l Ribbentrop un act, am spus: dac? acel act nu marcheaz? semne de onoare ?i de respect fa?? de ?ara noastr?, refuz s? semnez [...]"[16].

Este greu de crezut c? avertismentul transmis de Hitler lui Mihai Antonescu, prin Mare?alul Antonescu, ar fi fost cumva luat serios în seam? la Ministerul Afacerilor Str?ine din Bucure?ti. Dimpotriv?, ?eful diploma?iei române, prin oamenii s?i de încredere, ?i-a intensificat contactele cu sursele aliate, ritmul ?i seriozitatea lor sporind pe m?sur? ce situa?ia militar? a tuturor statelor Axei se deteriora iremediabil. Fapt pe care Mihai Antonescu, foarte bine informat, nu putea s?-l neglijeze. A?a, de pild?, la numai o lun? de zile dup? Salzburg, deci la 12 mai 1943, întâlnindu-se cu Bova Scoppa, Mihai Antonescu l-a în?tiin?at despre revenirea momentan? la Bucure?ti a generalului Ion Gheorghe, ata?atul nostru la Berlin, care a dezv?luit inten?iile ofensive ale Reichului nazist, de?i „poten?ialul r?zboinic german este mult diminuat". În ceea ce-l privea îns? Mihai Antonescu a precizat f?r? nici un fel de ezitare: „«Acum, informa?iile noastre ne spun c? ru?ii au înc? mari resurse; ace?tia atac? în condi?iile unui lux de mijloace ?i de trupe. Nu exist? vreun dubiu c? Germania, în acest an, va face un efort gigantic. Dar de ce trebuie s? excludem faptul c? un efort tot atât de gigantic vor face ?i inamicii no?tri? ?i, dac? în aceast? iarn? [1943-1944] ru?ii vor declan?a o alt? ofensiv?, ca aceea din acest an [1942-1943], ce se va întâmpla cu armatele noastre în cazul când, în acela?i timp, vom trebui s? facem fa?? amenin??rii anglo-saxone din Vest? Problema începea s? se pun? în termeni dramatici ?i chiar pe Conduc?tor îl nelini?tea foarte mult. Eu cred c? fa?? de aceste aspecte foarte grave ale situa?iei generale ar fi mai mult decât urgent ca Italia ?i România s? se consulte pentru a stabili o identitate de ac?iune, care ar putea s? fie de o importan?? decisiv? pentru viitorul ??rilor noastre»"[17]. Împrejur?rile fiind serioase, Mihai Antonescu se decise a trece la ac?iune ?i, în acest sens, la 27 iunie 1943, urmat a doua zi de Bova Scoppa, a plecat la Roma pentru a discuta personal cu Benito Mussolini problema constituirii unei "Axe latine" italo-române care s? preia ini?iativa unor negocieri de pace separat? cu Alia?ii anglo-saxoni[18]. Ministrul român de Externe avea s? fie primit la 1 iulie 1943 de c?tre Mussolini, care îns? îi va recomanda o a?teptare de dou? luni, dup? care Ducele se angaja s?-l provoace personal pe Hitler. Iar, dac? acesta refuza, Mussolini a promis s? ac?ioneze. N-a mai fost cazul, evident, în condi?iile în care Ducele, în urma complotului de la 25 iulie 1943, a fost înl?turat de la putere[19].

Ceea ce n-a constituit un motiv pentru ca Bucure?tii s? sisteze contactele diplomatic separate cu Alia?ii. Dup? cum se cunoa?te foarte bine, ele au continuat, f?r? a fi nicicum finalizate, context care a precipitat lovitura de stat din 23 august 1944[20], astfel c? Antone?tii au împ?rt??it soarta lui Benito Mussolini.
În acest fel, negocierile de pace separat? ale Antone?tilor cu Alia?ii (îndeosebi cei anglo-americani) au e?uat ca finalitate. În privin?a semnifica?iei lor, nu se poate afirma îns? c? ele n-au avut vreun rost, de vreme ce, imediat dup? 23 august 1944, raporturile între Bucure?ti ?i Marile Puteri Aliate au continuat dincolo de limitele ?i cadrul stabilite de Mihai Antonescu.

Grafica - Ion M?ld?rescu

---------------------------------------------------------------------

[1] Gh. Buzatu, Mare?alul Ion Antonescu. For?a destinului. O biografie, edi?ia I, Ia?i, Editura Tipo Moldova, 2012, p. 123 ?i urm.

[2] Într-un expozeu prezentat la 25 iunie 1942, în ?edin?a Consiliului de Mini?tri pe care a prezidat-o, prof. Mihai Antonescu a precizat c?, în vara-toamna anului 1940, în condi?iile în care România era „complet izolat?” pe plan interna?ional, el ?i istoricul Gh. I. Br?tianu au avut un rol decisiv întru determinarea generalului I. Antonescu de-a prelua conducerea statului ?i de-a determina orientarea Bucure?tilor spre Berlin ?i Roma, ca singur mijloc „s? ne ap?r?m împotriva Rusiei” (M. D. Ciuc?, ed., Stenogramele ?edin?elor Consiliului de Mini?tri. Guvernarea Ion Antonescu, VII, mai – iulie 1942, Bucure?ti, 2003, p. 390).

[3] Vezi Ion Calafeteanu, Români la Hitler, Bucure?ti, Editura Univers Enciclopedic, 1999, pp. 185-189.

[4] Ibidem, p. 190-191.

[5] Ibidem, p. 195-197.

[6] Ibidem, p. 197.

[7] Ibidem.

[8] Ibidem.

[9] Cf. Mihai Pelin, Diploma?ie de r?zboi. România – Italia, 1939-1945, Bucure?ti, Editura Elion, 2005, passim; Gh. Buzatu, România ?i Marile Puteri, 1939-1947, Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 2003, p. 251 ?i urm.

[10] Apud Mihai Pelin, op. cit., p. 142-143.

[11] Apud J. C. Dr?gan, ed., Antonescu. Mare?alul României ?i r?sboaiele de reîntregire, III, Cannaregio/Vene?ia, Editura Nagard, p. 354.

[12] Mihai Pelin, op. cit., p. 129.

[13] Ibidem.

[14] Ibidem, p. 137-138.

[15] Arhivele Na?ionale ale României, Arhivele Istorice Centrale (ANIC), fond Pre?edin?ia Consiliului de Mini?tri (PCM), Bucure?ti, dosar 307/1940, f. 326 ?i urm.

[16] Ibidem, ff. 331-335.

[17] Apud Mihai Pelin, op. cit., p.145.

[18] Ibidem, p. 160. În context, Mihai Antonescu a avut în vedere ?i reconstituirea unei Mici În?elegeri, reunind – potrivit lui Petre Otu – România, Slovacia ?i Croa?ia.

[19] Mihai Pelin, op. cit., p. 160 ?i urm.

[20] Gh. Buzatu, Dana Beldiman, 23 august 1939 – 1944. România ?i proba bumerangului, Bucure?ti, Editura Mica Valahie, 2003, pp. 23-77.

 
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Miercuri, 22 August 2012 22:44
CiteƟte mai mult...La începutul anilor 2000, sistemul interna?ional a cunoscut schimb?ri importante, catalizate de modificarea politicii S.U.A. Dup? ce, timp de opt ani, pre?edintele Bill Clinton a sus?inut o politic? de dezvoltare economic? trainic?, cunoscând cea mai bun? perioad? a economiei S.U.A. de dup? cel de Al Doilea R?zboi Mondial, regimul noului pre?edinte George W. Bush a trecut la o politic? bazat? pe promovarea unor opera?iuni militare (agresiuni) în diverse p?r?i ale Globului. Regimul politic american avea nevoie de un nou adversar care s? justifice cheltuielile de înarmare ?i de dezvoltare a industriei militare, cel mai important sector al industriei S.U.A. Noul adversar g?sit este terorismul interna?ional, un adversar invizibil, perfid, care apare ?i dispare ?i care poate fi u?or pus în seama adversarilor S.U.A. Într-o lume contruit? pe existen?a adversit??ii, terorismul este argument pentru înarmare, r?zboaie, presiuni politice interna?ionale, „necesit??i" strategice etc. Avantajul acestui inamic strict necesar este c? oricând poate avea loc un act terorist, care poate fi prezumtiv pus în seama oric?ruia dintre inamici. Dac? se dovede?te cumva c? vinovatul este altul, acest lucru se petrece tardiv, cum a fost cazul cu Irakul lui Saddam Hussein. Dup? atentatele de la 11 septembrie 2001, toate suspiciunile de terorism au fost urmate de acuza?ii. Din start, pre?edintele S.U.A. a stabilit „Axa r?ului", compus? din ?apte state. Cinci dintre ele erau state musulmane, inamici ai Israelului: Afganistan, Irak, Iran, Siria ?i Libia. De pe ax? nu puteau lipsi cele dou? st?tule?e comuniste, Cuba ?i Coreea de Nord. Absen?a lor de pe „Axa r?ului" ar fi creat confuzie într-o lume în care, timp de 70 de ani, s-a sus?inut c? regimul comunist este principalul inamic al „binelui". Mai întâi au fost acuza?i de terorism libienii, talibanii afgani, irakienii, iar în prezent iranienii, în func?ie de nevoile de convingere a opiniei publice americane ?i interna?ionale, în leg?tur? cu juste?ea inten?iilor r?zboinice ale S.U.A.

Problema cu care s-a confruntat Casa Alb? în primul mandat al lui George W. Bush a fost opozi?ia vest-european? fa?? de inten?iile belicoase ale Washington-ului. „B?trâna Europ?", cum a numit-o generalul Colin Powell, secretar de stat al Casei Albe, nu-?i vedea propriile interese catalizate de r?zboaiele dorite de Israel ?i de S.U.A. în Orientul Mijlociu. Ca s? sparg? unitatea vest-european?, mai ales cvartetul rebel format din Germania, Fran?a, Belgia ?i Luxemburg ?i s? dilueze opozi?ia european? în N.A.T.O., S.U.A. a decis s? deschid? u?a Alian?ei Nord-Atlantice pentru state din estul Europei, state în care au fost sus?inu?i s? ajung? la conducere conduc?tori filo-americani. A?a a intrat ?i România în N.A.T.O., f?r? s? fi atins standardele necesare, trâmbi?ate anterior, al?turi de alte state foste socialiste. Replica vest-european? a fost prompt?. Pentru a putea s? exercite o autoritate asupra noilor membre N.A.T.O., vest-europenii ?i-au schimbat ?i ei politica ?i au invitat aceste state s? adere la U.E., desigur, dup? ce le-au cerut s? accepte diverse condi?ii economice ?i politice. Intrarea acestor state membre ale N.A.T.O. în U.E., le-a f?cut dependente economic ?i politic ?i de U.E., astfel c? influen?a S.U.A. în aceste state nu a r?mas unic?, ci s-a împ?r?it cu cea a europenilor.

Tratatele de aderare la N.A.T.O. ?i la U.E. au fost înso?ite de anexe secrete care cuprind condi?ii ascunse poporului român. Oare de ce este nevoie s? se ascund? opiniei publice condi?iile puse? Pe parcursul anilor, conduc?torii României au ascuns mereu marile interese occidentale care se promovau în România în dauna ??rii. R?spunsul la aceast? întrebare este unul singur: pentru c? prevederile „negociate", de fapt impuse României, sunt unele împov?r?toare ?i slujesc doar „partenerilor" no?tri, „parteneri" care sunt, de fapt, puteri dominante. Eu îmi amintesc doar de ministrul Finan?elor, Daniel D?ianu, care, în timpul guvern?rii Conven?iei Democratice, s-a opus ?i a adus la cuno?tin?a opiniei publice dezavantajele mari ale unui contract de achizi?ii de elicoptere militare de atac din S.U.A., marca Bell Hellicoters. El a fost imediat destituit din func?ie. Între timp, i-am urm?rtit adeseori noul discurs, care este unul aliniat politicii mondialiste actuale. Corect ?i democratic ar fi fost ca toate cerin?ele N.A.T.O. ?i U.E. s? fie puse în fa?a statelor, dup? care s? se ia deciziile privitoare la aderare, în cuno?tin?? de cauz?. Este cert c? dac? cerin?ele care s-au impus României ar fi fost cunoscute de opinia public?, opozi?ia fa?? de procesul de aderare ?i de integrare în N.A.T.O. ?i în U.E. ar fi fost puternic?. Românii nu au ?tiut nimic despre faptul c? în cadrul N.A.T.O. conducerea serviciilor secrete ?i a armatei se face de la Washington. Numirile se fac sub controlul consilierilor americani care au cuvântul decisiv. Pre?edintele este pus formal s? semneze ni?te decrete de numire. Ori, dup? cum se cunoa?te, indiferent cine este la putere, conduc serviciile. Pân? ?i ?eful statului trebuie s? fie exponent al serviciilor secrete. Cele mai importante decizii care privesc sistemul de ap?rare, siguran?? na?ional? ?i ordine public?, ca ?i politica extern?, se iau la Washington.

Comandantul militar ?i ?eful Comunit??ii de Informa?ii ai N.A.T.O. sunt americani, iar sistemul este unul de comand? ?i de subordonare ierarhic?. Românii nu au ?tiut nimic despre faptul c? pentru a adera la Uniunea European?, guvernul de la Bucure?ti a trebuit s? se angajeze c? î?i va reduce suprafa?a agricol? cu o treime. De aici, pe nesim?ite ?i aparent greu de explicat, s-a ajuns ca în România 8 milioane de hectare de terenuri agricole s? fie nelucrate. Apoi României i s-a cerut s? satisfac? interese ale altor europeni, pe spatele românilor. La începutul anilor 2000, curentul anti-european s-a dezvoltat mult în Austria. Partidul de dreapta, intitulat Alian?a pentru viitorul Austriei, înfiin?at în 2005, condus de remarcabilul om politic Jörk Heider, a con?tientizat opinia public? despre dezavantajele apartenen?ei ??rii la U.E. ?i a propus un referendum privitor la ie?irea Austriei din Uniune. Acest lucru a îngrijorat peste m?sur? diriguitorii Europei ?i ai Lumii. Austria trebuia s? fie recompensat? pentru apartenen?a la U.E. ?i s? fie convins? s? r?mân? în Uniune. României i s-a cerut s? dea unor societ??i austriece Petrom-ul, cea mai important? societate din ?ar?, care contribuise anterior la bugetul ??rii cu 40% pe an, Banca Comercial?, cea mai puternic? banc? a ??rii, Banca Agricol? ?i altele. Privatizarea Petrom-ului a inclus ?i exploatarea de c?tre austrieci a z?c?mintelor de petrol ale ??rii, o bog??ie mare, de care depinde ?i securitatea na?ional? a României. Astfel, Austria a fost convins? c? în U.E. nu este chiar atât de r?u. Haider a fost spionat deMossad, serviciul secret israelian. Agentul Mossad ?i fost membru al partidulkui lui Haider, chiar secretar general al acestui partid, Petre Sichrovscky, a prezentat informa?ii despre leg?turile pe care Haider le-a avut cu conduc?tori proeminen?i din Lumea arab?, între care ?i cu Saddam Hussein, pe care l-a vizitat în 2002 la Bagdad. Jörk Heider a ajuns o ?int? a marilor servicii secrete ale Lumii, un adev?rat inamic public. El a murit într-un accident. Moartea lui este foarte controversat?, iar partidul de dreapta a fost ulterior ponderat, controlat, supravegheat de atotputernicele servicii care urmeaz? linia politic? impus? de mai marii Lumii. În largi cercuri austriece exist? convingerea, pentru care noi nu de?inem probe, c? Jörk Heider a fost asasinat.

Uniunea European? a fost deosebit de tentant? pentru români prin fondurile europene pe care le ofer?. Teoretic, s-a vorbit despre posibilitatea acces?rii a zeci de miliarde de euro. Românii se ?i vedeau cu ?ara îmbog??it? ?i dezvoltat? la cele mai înalte nivele pe banii altora. Pentru asta, România nu trebuia decât s?-?i înstr?ineze b?ncile, societ??ile de asigur?ri, marile companii, s? permit? str?inilor s? achizi?ioneze terenuri agricole, s? accepte exportul masei lemnoase, s?-?i dea resursele naturale, s? înl?ture orice m?suri de protec?ie a pie?ei interne ?i a produc?torilor români etc. Toate acestea au fost acceptate, f?r? re?inere ?i f?r? vreo suspiciune, cu gândul la zecile de miliarde de euro care urmau s? curg? pe str?zile satelor ?i ora?elor din România. O nou? himer? ap?rea în ochii înce?o?a?i ai românilor. Iat? c?, dup? 5 ani de la aderare, începem s? vedem realitatea: România contribuie anual cu aproximativ 1,4 miliarde de euro la bugetul comunitar ?i a absorbit doar câteva procente din fondurile teoretic accesibile. Maximul absorbit într-un an a fost cu aproximativ 100 de milioane de euro mai pu?in decât contribu?ia anual? a României la bugetul Uniunii. Deci, absorbim mai pu?in decât cotiz?m. Sistemul de accesare a fondurilor, modul în care sunt „negociate" (de fapt, impuse) m?surile pentru care se aloc? fonduri europene, conduce la aceast? controlat? alocare de fonduri mai mici decât cotiza?ia anual? a României. Desigur, U.E., împreun? cu unii dintre guvernan?ii de la Bucure?ti, dau vina pe necunoa?terea modului de accesare a fondurilor, pe neîncadrarea în rigorile cerin?elor proiectelor etc., ceea ce pentru mul?i români se în?elege c? am fi prea pro?ti, prea înapoia?i, ca s? acces?m ni?te fonduri atât de nobile.

Pe m?sur? ce a evoluat procesul de lichidare ?i de înstr?inare a economiei române?ti de stat, s-a cedat tot mai mult? suveranitate. Parteneriatul între egali promovat în etapa în care Uniunea European? includea doar state din vestul continentului, a fost transformat într-un sistem piramidal de decizie ?i de promovare a intereselor. În cadrul acestei piramide, numit? Casa Europei, care are în linia întâi Germania ?i Fran?a, în linia a doua Marea Britanie, Spania ?i Italia, apoi Olanda, Belgia etc., România ?i Bulgaria sunt ultimele din toate punctele de vedere, mai ales: ultimele la promovarea propriilor interese. Ele sunt subsolul (pivni?a) Casei Europei... Diriguitorii României au printre obiective ?i pe acela de a se îngriji ca în ?ar? s? nu se ridice nici un Jörk Heider.

- va urma -

Grafica - Ion M?ld?rescu
 
Corneliu Vlad   
Miercuri, 22 August 2012 22:33
CiteƟte mai mult...Cele aflate în cartea aceasta le gândim sau ni le povestim zilnic mai to?i ?i mul?i le-am putea scrie dac? am avea experien?a, competen?ele, luciditatea, puterea de analiz?, harul de exprimare ?i - nu în ultimul rând - curajul autorului ei. Generalul Mircea Chelaru a avut o carier? militar? spectaculoas?, în s?geata, brusc lansat? ?i brusc întrerupt?; s-a încercat, ca politician, în câteva partide ?i mi?c?ri, dar nu pare fi f?cut pentru genul de politic? de pe Dâmbovi?a ?i î?i împline?te acum menirea ca lider de opinie în agora (nu-i zic societate civil?, c?ci la noi au compromis destui conceptul), iar ca autor, exceleaz?. Ca ?i, în ultimii câ?iva ani, Mircea Mali?a (prin „Cumin?enia p?mântului") sau Claudiu Iordache (prin „Apocalipsa dup? Cioran"), Mircea Chelaru scrie o carte depre stricarea (din pricini ?i endogene ?i exogene) a României ?i a românilor ?i stabile?te, ?i el, c? prima ?i cea mai urgent?, esen?iala ?i existen?iala cerin?? a acestui neam este supravie?uirea sa. Interesul na?ional al României, sintagma atât de bagatelizat? prin gongoric? suprafolosire, nu este azi nici cine ?tie ce menire regional?, continental?, ci pur ?i simplu salvgardarea nealterat? a identit??ii na?ionale ?i a suveranit??ii de stat, mai grav, a viabilit??ii ca stat.

Cartea nu e nici „Cântare a României", nici tânguire, ci diagnosticul cuiva care-?i ?tie ?i î?i iube?te pacientul. Nu e strig?t îndurerat de tân?r abia ie?it din adolescen?? ?i, dup? unii, înc? teribilist, cum era Cioran la vârsta când scria „Schimbarea la fa?? a României", nici jurnal de însemn?ri cinice ?i amare ca al lui Argetoianu, ci reflec?ii sobre ?i punctuale, într-un elegant ?i inspirat discurs metaforic, dar prin aceasta nu mai pu?in exact ?i riguros în cele afirmate, într-o viziune pus? sub celebrele fragmente în chestiune din Dimitrie Cantemir ?i Mihai Eminescu (puse ?i ca motto al c?r?ii), despre cum s? ne privim ?i s? ne judec?m noi în?ine, românii, pe noi în?ine. ?i începe cu constatarea c? „am devenit altceva f?r? voia noastr?", nu ne mai în?elegem între noi, „ne c?ut?m st?pâni inventa?i la care s? ne pârâm". Suntem victimele unui „mutant comportamental perfid, extravagant, bazat pe puterea banului, pe consumul dezm??at al clipelor de via??, pe refuzul d?inuirii ?i abandonul continuit??ii".?i a?a am ajuns „în grajdul civiliza?iei moderne", pentru c? legisla?ia, credin?a, educa?ia, etica, armata, sunt puse în slujba convertirii României într-o „târâtoare nevertebrat?". Cu o identitate na?ional? tot mai precar? ?i mai incert?, mai vulnerabil? ?i mai asaltat? ?i mai greu de ap?rat în fa?a t?v?lugului unei „anume" globaliz?ri.

„Corciturile politice au compromis virtu?ile conceptului globaliz?rii", scrie generalul Chelaru, dar au compromis - aten?ie! - ?i virtu?ile patriotismului, na?ionalului, asupra c?rora împroa?c? l?turi a?a-zis europene, mondialiste, cosmopolite. Dar „cinci elemente specifice, ele însele, nu pot fi negociate vreodat?: steagul, cântecul, portul, limba ?i datina". Asupra lor se îndreapt? interesele uniformiz?rii sub o guvernare mondial?, într-o form? sau alta. „Se pare c? nici Na?iune nu mai avem. Civismul sau tot ce este civic este prezentat ca un panaceu universal [...]Suntem pe cale de a deveni Noul Babilon".

Ultima fraz? a c?r?ii este vag încrez?toare în viitor (de?i începe cu „Cred cu convingere c?..."). De aceea, nu vom ie?i demoraliza?i din lectur? acestei c?r?i, dac? revenim la un motto de capitol, din Mircea Eiade: „O na?iune [...] înfrunt? eternitatea [...] numai prin ce gânde?te ?i descoper? ?i se creeaz? între hotarele ei". Unul dintre primii recenzen?i ai c?r?ii (contribu?ia sa e inclus? chiar în volum) prezice c? „foarte probabil, acest volum va fi viu discutat ?i criticat". Enorm?, amarnic? eroare! Se va face totul pentru ca aceast? carte s? treac? total neobservat?. Peste ea vor fi pr?v?li?i mun?i de t?cere. Va fi premeditat ?i metodic ignorat?. Despre bomba atomic? s-a spus.c?, din p?cate, nu mai poate fi dezinventat?. Nici cartea-bomb? a lui Mircea Chelaru - de data aceasta din fericire - nu mai poate fi dezinventat?, ci doar cât mai ascuns? fire?tilor ei cititori. Cel mai de folos lucru pentru aceast? carte - ?i superlativul pe care-l merit?- este îndemnul de a o citi. Aprecierea optim? pentru aceast? carte este îndemnul presant de a fi cunoscut? de cât mai mul?i.
 
Autor necunoscut   
Miercuri, 22 August 2012 22:24
CiteƟte mai mult...„Am înv??at c? p?rin?ii mei ?i-au f?cut treaba a?a cum au ?tiut ei mai bine. [...] Am înv??at c? familia e mai important? decât aurul ?i banii. Via?a nu e a?a cum zic al?i c? e... e a?a cum o faci tu." (Octavian Paller)

În urma celui de-Al Doilea R?zboi Mondial au urmat „genera?iile de sacrificiu", în anii '80 s-a emancipat „genera?ia în blugi", iar dup? '89, urmare a distrugerii sistemului educa?ional românesc, a rezultat ?i tr?ie?te „genera?ia rata?ilor", „genera?ia etnobotani?tilor, „genera?ia Facebook!"... Nu! Nu de ?tiuta „pr?pastie dintre genera?ii" este vorba, ci de faptul c? între „înainte" ?i „dup?" s-a produs haosul creat de un sistemul grav bolnav. Vi se pare c? unii dintre tineri de azi vorbesc sau se poart? urât? Este rezultatul educa?iei primite, nu v? mira?i. Înainte produceam valori. Ast?zi producem... rata?i.

Copiii ?i tinerii no?tri surclaseaz? mult l?udata „genera?ia occidental?" b?tând-o la ea acas?, câ?tigând premii pe terenul ei. Este meritul lor. În firea lucrurilor, noi, vechile genera?ii vom „pleca". Ce l?s?m în loc? Tinerii sunt viitorul, iar f?r? ei ?ara risc? s? ajung? loc viran, tocmai bun pentru a fi ocupat de cei ce ne vor disp?ru?i de pe aceste meleaguri.

Domnilor guvernan?i, în haosul pe care l-a?i creat ?i pentru care, cândva, ve?i da seama, pre?ui?i „genera?ia rata?ilor" nu l?sa?i tinerii s? plece! Opri?i exportul de materie cenu?ie! Nu-i l?sa?i pe medici, ingineri, profesori, meseria?i s? mearg? la cules de c?p?uni! Nu-i umili?i! Nu-i l?sa?i s? emigreze! Oferi?i-le ceea ce merit? - un loc de munc?, un nivel de via?? ?i o siguran?? social? cel pu?in echivalent? cu aceea de „dinainte". Opri?i-i înainte de a fi prea târziu! (Ion M?ld?rescu)

Scrisoarea de protest a unei tinere care a sus?inut examenul de bacalaureat în anul 2012

„Genera?ia rata?ilor! Genera?ia etnobotanistilor! Genera?ia idio?ilor! Genera?ia Facebook!" - a?a ne catalogheaz? mass media ?i opinia public? din întreaga ?ar? pe to?i care am dat Bacalaureatul - eu le spun doar atât:
- Ru?ine!
- Ru?ine tuturor!
- Ru?ine pentru c? a?i ajuns s? da?i vina pe o genera?ie crescut? de voi, ar?tat? cu degetul acum, tot de c?tre voi!
- Ru?ine sistemului care ne-a crescut!
- Ru?ine modelelor care ne sunt promovate de mai bine de dou?zeci de ani încoace!
- Ru?ine nou? ?i vou?, profesorilor, elevilor, politicienilor, mass-media, României!

Am ajuns, dup? mai bine de dou?zeci de ani de ?pag?, de modele gen Becali, T?lm?cean, Bianca Dr?gu?anu ?i Copilul Minune, de înv???mânt prost manageriat ?i de legi prost f?cute, s? profite cei puternici, de facult??i pe pile ?i pe bani, din care au ie?it genera?ii întregi de dasc?li. Ace?tia ne-au educat pe noi, cei idio?i ?i fraieri, cei care ne afl?m acum în aceea?i oal?. Indiferent dac? ne-am luat sau nu Bac-ul, am ajuns la o limit?! Nu mai suport?m! Refuz?m s? credem c? suntem o genera?ie pierdut?! Suntem de fapt prima genera?ie care va fi sacrificat? cu folos, ?i asta de oare ce ne-am s?turat de ceea ce se întâmpl? în ?ara asta. Totul trebuie s? înceteze! Pentru asta vom ie?i în strada ?i vom cere dreptate!

Cerem ajutorul oamenilor corec?i, ajutorul moral de care avem nevoie pentru a progresa! Toat? lumea este ?ocat? de rezultatul Bacalaureatului ?i implicit de al înv???mântul românesc. Ohh, dar ce surpriz?! Cât de nea?teptat! Ce ?oc! Incredibil! Senza?ional!

Ace?ti copii, c?rora din '90 pân? acuma li s-a schimbat programa de n'?pe ori, care au intrat la liceu s? dea Bac din geografie ?i s-au trezit în a XII-a c? dau din fizic?, ace?ti copii au v?zut zi de zi la televizor cum este încurajat? prostia ?i incultura, al?turi de b?ie?ii cu bani f?cu?i fraudulos, înconjura?i de curve semi-îmbr?cate, în direct, la televizor. Ce vin? au ace?ti copii b?tu?i de soart? c? s-au n?scut într-o ?ar? ca asta, o ?ar? în care e mai important ce chilo?i are Crudu sau Z?voranca decât rezultatele sportive ?i intelectuale ale ??rii, c? ace?ti copii nu au devenit ni?te genii eminesciene? Serios? Ace?ti copii nu au intelect nici m?car cât Einstein?

Doamne! Ce neru?inare! M?i nemernici etnobotani?ti! Cum pute?i m?i gunoaielor, m?i loazelor s? nu înv??a?i ?i s? intra?i f?r? pile ?i copiat la facult??i când ave?i atâtea modele demne de urmat? Cum e posibil? o asemenea depravare ? Adic? mai bine sta?i pe Facebook ?i pe Messenger decât s? urm?ri?i modelele oferite la televizor?

Adev?rul e c? de mai bine de dou?zeci de ani ne a?tept?m s? ias? ni?te flori de nuf?r în locuri în care nu am aruncat nici m?car semin?e de urzic?. Asta e realitatea! V? uime?te promovabilitatea de la Bac? Dar de cea de la titulariz?ri de ce nu zice?i nimic? Ei nu-s loaze etnobotaniste? E posibil s? iei 1,20 la titularizare ?i s? te mai consideri profesor? E posibil s? iei diploma frauduloas? ?i apoi s? educi genera?ii întregi? Sau asta nu e important pentru voi? ?tia?i c? suntem pe penultimul loc din Europa, ca nivel al înv???mântului, la egalitate cu Congo? ?i asta nu de acum sau de un an-doi, ci de aproape dou? decenii. A?adar, de ce v? mira?i? De ce sunte?i indigna?i? Aaaa... avea?i impresia c? dac? le oferi?i p?rin?ilor ?i bunicilor no?tri spectacole tv ieftine ?i barbare, adev?rate sugative de rating, sau dac? le cump?ra?i votul ?i îi min?i?i în campanii electorale infinite, noi odraslele lor, o s? fim dintr-o dat? altfel?

Ei bine, suntem altfel, dar nu a?a cum crede?i voi! Suntem diferi?i! Suntem diferi?i prin faptul c? ?tim s? spunem: Gata! Gata cu adev?ratele gunoaie din ?ara asta! Nu v? mai merge! Noi avem onoare ?i demnitate, nu mai suntem ni?te slugi în fa?a voastr?, iar dac? nu vom reu?i s? v? schimb?m, vom pleca din ?ar? ?i atunci s? r?mâne?i voi s? v? plânge?i de mil?. Noi, genera?ia etnobotani?tilor - cum ne spune?i voi - o s? v? ar?t?m c? avem mai mult curaj decât toate genera?iile voastre la un loc! Reprezent?m adev?rata for?? deoarece noi suntem Viitorul, iar voi sunte?i doar ni?te am?râ?i care vor muri ?i vor fi uita?i de istorie! Voi a?i fost perioada neagr? din istoria acestei ??ri ?i a?a ve?i fi ?inu?i minte, iar noi, noi suntem primii, primii care se revolta împotriva voastr?!".

Genera?ia „rata?ilor"
 
Mare?al Ion Antonescu   
Duminică, 19 August 2012 00:26

CiteƟte mai mult...Românul Ion Antonescu a pus ?ara mai presus de interesele politice sau personale. Cu toate eforturile disperate ale unora, Mare a fost ?i Mare va r?mâne în istoria ?i în memoria românilor, cât va d?inui Neamul. Oricât s-ar str?dui, niciunul dintre politicienii de ast?zi nu va putea ajunge la în?l?imea Mare?alului Ion Antonescu. Nu au cum, pentru c?, spre diferen?? de ei, El ?i-a iubit ?ara ?i a ?tiut s? moar? cu demnitate pentru Ea. Cei de ast?zi se apleac? precum trestia, dup? cum bate vântul. Pentru un bac?i? gras, lustruiesc pantofii celor de la Washington, Tel Aviv, Bruxelles sau de oriunde le pic? un profit gras. Lor le sunt str?ine interesele României ?i ale românilor. Ast?zi, ?ara are nevoie, mai mult decât oricând, de un Antonescu. M? refer la Mare?alul Antonescu. (Ion M?ld?rescu)

Extras din stenograma ?edin?ei Consiliului de Ministri, din septembrie 1941. Despre motivele dep??irii liniei Nistrului -


„Istoria se scrie cu spada! Anul trecut ne-au luat ru?ii Bucovina. Noi lupt?m acum s? r?mân? Bucovina în st?pânirea Neamului Românesc. Dac? n-avem alia?i puternici, care s? aib? unitate de interes, si a?a o pierdem. Nu putem rezista fa?? de ace?tia, de la Est. De aceea a trebuit ca, în tot timpul vie?ii noastre istorice, s? facem o necontenit? echilibristic?. Am pierdut ceea ce am pierdut prin politica Regelui Carol al II-lea. Dac? ?tiam s? ne adapt?m la timp situa?iei politice din Europa, nu pierdeam nimic. Dar nu ne-am adaptat la timp. Noi am f?cut sentimentalism în politic?, chiar când a fost vorba de ap?rarea vie?ii Neamului Românesc. Am f?cut mereu sentimentalism pentru c? suntem filofrancezi - ?i am pierdut grani?ele Neamului Românesc pentru c? am fost filoenglezi - ?i am pierdut hotarele ??rii noastre! Noi, filofrancezii! Dar nici nu ?tie ??ranul ce este aceea. Nu i-a v?zut nici în pictur? m?car, nici pe francezi, nici pe englezi. Noi trebuie s? fim filoromâni ?i s? ?tim cum s? ne putem ap?ra grani?ele. În circumstan?ele interna?ionale de azi, pe ce ne puteam sprijini situa?ia noastr?? Pe germani. Nu ne sprijinim pe Germania, suntem sfârteca?i. Dac? o f?ceam la timp, sc?pam Statul Românesc. ?i în lupta pe care o purt?m, puteam eu, când se b?teau germanii cu ru?ii, dup? ce am luat Basarabia, puteam s? m? opresc? Sau s? fi f?cut cum spun unii: s? fi a?teptat, c? ne-ar fi dat-o, la pace, englezii? Puteam s? stau cu bra?ele încruci?ate, când germanii se b?teau cu ru?ii ?i s? a?tept ca s? ni se dea Basarabia de c?tre englezi? ?i dac? am fi pornit la lupt?, f?r? Germania nu ne puteam lua Basarabia. Bravura soldatului român? Priceperea generalului Antonescu? Sunt mofturi. Putea s? fie generalul Antonescu de un miliard de ori mai priceput ?i soldatul român de un miliard de ori mai brav: Basarabia ?i Bucovina nu le luam de la ru?i. ?i dup? ce le-am luat cu ajutorul Armatei Germane, puteam s? m? opresc la Nistru? Puteam eu s? spun: «Eu mi-am luat partea mea, m? opresc aici!»? Ca ?i doi ??rani, care pun ce au împreun? ca s?-?i are locul ?i dup? ce unul ?i-a arat, s? spun? celuilalt: Eu nu te mai ajut, fiindc? mi-am f?cut treaba mea. Dar aceasta n-o fac nici doi ??rani. ?i atunci cum mi se poate pretinde s? fac eu aceasta, pe plan militar? Ar însemna s? dezonorez ?i Armata ?i Poporul Român, pe veci. Ar fi o dezonoare pentru noi, s? m? fi dus pân? la Nistru ?i s? le fi spus nem?ilor apoi: «la revedere!». Vede?i în ce stare de decaden?? se g?se?te conducerea acestui Stat, dac? se g?sesc între conduc?tori oameni cu o astfel de mentalitate, care ne cer s? l?s?m pe nem?i s? se bat? ?i noi s? a?tept?m de la englezi Basarabia ?i Bucovina. Se în?eal? cine crede ca ne-ar fi dat cineva Basarabia ?i Bucovina, dac? nu ne-am fi b?tut pentru ele cu ru?ii. Ba poate c? atunci ne-ar fi intors foaia ?i ne-ar fi spus c? am f?cut o rea politic?, pentru c? nu ne-am b?tut."[1]
Mare?al I. Antonescu

Mare?ale, „Ioane cel f?r? de mormânt, Neamul T?u nu a murit!"

În cele ce urmeaz? red?m un text scris în 2009. Sunt gândurile unui martor al anilor r?zboiului ?i al celor de dup?. O istorie tr?it? în care ve?i descoperi fapte peste care s-a a?ternut uitarea, care ast?zi nu se mai ?tiu ?i nu se mai spun. Sunt comori „demodate": spiritul tolerant al românului ?i respectul pentru adev?r, cugetul primenit al ??ranului care nu ?i-a abandonat credin?a str?mo?ilor în grajdul vitelor ?i al or??anului care nu ?i-a l?sat con?tiin?a în sertar sau în debara. Uzurpatorii, jefuitorii ??rii vreme de peste dou?zeci de ani, strigau prin anii '90, în gura mare: „Nu ne vindem ?ara!" Acum, dup? ce ?i-au burdu?it buzunarele, spun în ?oapt?: „O oferim pe gratis!". Datorit? lor, genera?ii întregi vor pl?ti cu dobând? datoriile pe care le-au f?cut ho?ii b??tina?i ?i asasinii economici din afar?.[2]

„Dac? ne-am lua dup? zisele sârbilor, ar însemna s? le luam ru?ilor Siberia, c? tot este plin? de morminte române?ti."

„Cei ce se implic? în politica acestei ??ri, s? încerce a se compara - dac? pot - cu Românul exemplar - Mare?alul Ion Antonescu. Pot s?-l interzic?, s?-i acopere monumentele, s?-i ?tearg? numele de pe frontispicii ?i s?-i ascund? portretul, Nu va reu?i nimeni s?-l ?tearga din istorie ?i nici s?-i terfeleasc? numele, a?a cum vor ?i cum, din p?cate, se tr?duiesc unii, cu înver?unare. Mare?alul ion Antonescu fost de o cinste ?i onoare nemaiînintâlnite. Pân? ?i du?manii l-au respectat: ru?ii, Stalin personal, nu l-au declarat criminal de r?zboi ?i nici la Tribunalul de la Nürnberg nu a fost citat. I s-au adus ?i înc? i se mai aduc multe învinuiri, aproape toate, închipuite. ?i ast?zi unii evrei, cei interesa?i ?i cei lua?i de valul propagandei holocaustului, îl acuz? pe cel care a salvat, în acele vremuri, cei mai mul?i evrei din Europa. La Antonescu nu exista antisemitism sau anti?ig?nism. La el existau amici ?i inamici, iar unii evrei în care intrase dihonia stalinist? erau inamici pentru c? batjocoreau ?i omorau solda?ii români: li se promisese de c?tre Stalin c? le va face ?ar? evreiasc? în Moldova ?i asta le luase min?ile. Pân? la urma Stalin i-a aruncat în Orientul Îndep?rtat, unde le-a f?cut o republic? evreiasc? cu capitala la Birobidjan. Nu le port pic?, n-au fost singurii p?c?li?i de bol?evici (povestea cu tovar??ul de drum). Dar în r?zboi e ca la razboi: ori te ba?i pe front ?i ai soarta de soldat, ori te ba?i pe la spate cu viclenie sau terorisme, ?i atunci ai soarta meritat?. Pe ?la de pe front îl tratezi drept erou, îl respecti, îl iei prizioner ?i-l trimi?i, la urm?, acas?. Pe cel?lalt...

În satul meu, în timpul lui Antonescu, pe o mo?ie erau adu?i prizonieri sovietici ca s? munceasc? la câmp. ?ti?i cum tr?iau ?i cum munceau? La fel ca toat? lumea. Nici m?car nu-i p?zeau. Între ei erau ?i mul?i evrei, solda?i c?zu?i prizonieri. Unul dintre ei era cismar ?i era în rela?ii de prietenie cu p?rin?ii mei, s?teni. Duminica prizonieri erau liberi de la munca câmpului ?i mergeau pâlcuri, pâlcuri în sat la cârciumi. Prietenul nostru, cizmarul, Nea Shuli, era de obicei invitat la noi la mas?. Probleme ap?reau când se întorceau prizonierii be?i, din sat, spre mo?ie. Trebuia s? ne ascundem care pe unde putem, c? erau r?i la be?ie. Mai venea ?eful postului de jandarmi ?i îi mai potolea. Ce zice?i de astfel de regim antonescian „opresiv"? Pe unii ?igani i-a trimes dincolo de Nistru, în primul rând pentru c? furau cai de la regimentele de cavalerie, care veneau de pe front, la refacere, în ?ar? ?i l?sau caii pe izlaz sau pe miri?te. ?iganii, dup? obiceiul lor cel r?u, neavând sim?ul respectului fa?? de armat?, d?deau iama prin caii armatei. Uneori, din aceast? cauz?, regimentele erau grav afectate ?i nu mai puteau fi trimise pe front, or, atunci, calul era înc? material de r?zboi cu importan?? strategic?. Dumneavoastr?, dac? a-?i fi conduc?tor militar responsabil de istoria ?i rostul ??rii ce a?i fi f?cut? P?rin?ilor mei tot a?a le-au furat ?iganii caii, în prag de campanie agricol?. F?r? cai r?mâneai cu recolta pe câmp, ajungeai prada cruntei s?r?cii, a?a c? Mare?alul a trimis o parte dintre ?igani dincolo de Nistru, pentru c? de acolo veniser? la noi, împin?i de autorit??ile ?ariste ?i sovietice. Era o m?sur? de disciplinare, care se impunea cu necesitate. Dar, nu to?i ?iganii au fost alunga?i, nici vorb?, unii erau mai la locul lor. Cei afecta?i au fost zl?tarii, ??trarii, cei ce se ocupau cu furatul. A?i auzit vreodat? c? ?iganii-l?utari, spoitorii, lingurarii, c?r?midarii au fost alunga?i peste Nistru? Nici pomeneal? de a?a ceva. În lag?rele germane au ajuns evreii români ?i ?iganii români care nu erau sub autoritatea ?i protectia Mare?alului, mai ales cei din Ardealul de Nord, ocupat de Ungaria.

Referitor la evrei, personal le deplâng soarta care i-a lovit în acele vremi nenorocite, dar soarta crunt? a românilor, cine o deplânge? Oare cine a pus la cale acel r?zboi? Românii? Cine i-a finan?at pe „cavalerii apocalipsei" ?i ai mor?ii în perioada interbelic?? Bineînteles c? nu oamenii simpli, care î?i v?d de necazurile lor. Dar cei cu b?ncile ?i cu interesele mereu nest?vilite? ?ia unde sunt? Au pl?tit pentru dezastrele pe care le-au creat în numele zeului „Ban"? Ba, mi se pare c? nu s-au potolit ?i tot mai zgând?resc ceva. Nu vi se pare c? zgând?ricii de atunci sunt cam tot ?ia ?i acum? P?i, atunci pe cine ar?t?m cu degetul? Când au f?cut inventarul averii Mare?alului, ru?ii au r?mas surprin?i s? constate c? nu de?inea propriet??i mai mult decât la nivelul unui ??ran înst?rit. Cine a trimis primii evrei în Palestina? Antonescu. Cine torpila vapoarele cu refugiati evrei care se îndreptau spre Palestina s?-?i refac? patria biblic?? Submarinele sovietice ?i britanice. Cine le d?dea pa?apoarte „în alb", s? scape de urgia Gestapoului? Antonescu. Cine i-a spus verde-n fa?? lui Hitler, c? evreii, cet??eni români nu vor fi preda?i nem?ilor? Antonescu. S-a tinut de cuvânt? Da! În Fran?a Mare?alului Petain, autorit??ile franceze i-au predat pe evreii cet??eni-francezi, nazi?tilor germani, dar evreii din Fran?a cet??eni-români nu au fost preda?i nem?ilor. De ce? Tot Antonescu i-a protejat. Când Iugoslavia a fost atacat? de nem?i, Antonescu ?i Horthy au fost pofti?i la jaf: Horthy s-a repezit s? sfâ?ie vecinul îngenuchiat. Antonescu, nu! Acela?i fapt ?i în nordul ??rii, când a fost sfâ?iat? Cehoslovacia, ?ar? cu care aveam frontier?. Mai mult, Antonescu a f?cut tot ce a putut, ca s?-?i ajute vecinii. Tocmai ace?ti vecini ai no?tri, în 1989, la momentul „Timi?oara", urlau c? acolo unde este un mormânt de sârb, este Serbia, iar conduc?torii lor lucrau pentru provocarea unui r?zboi civil în Banat. Armata lor era preg?tit? pentru interven?ie, iar sârbii din Banat se agitau nevoie mare. Se ?i vedeau st?pâni ?i ne spuneau c? o s? ne mergem la Timi?oara cu pa?aport, a?a cum zic ?i ast?zi unii unguri, prin centrul României. Nu-i uita?i, într-o zi se întoarce roata, sor?ii istoriei sunt schimb?tori. Dac? ne-am lua dup? zisele sârbilor, ar însemna s? le luam ru?ilor Siberia, c? tot este plin? de morminte române?ti." (I. Comneanu... ?)
-----------------------------------------------------------------------
[1] Extras din „Stenogramele ?edin?elor Consiliului de Mini?tri, Guvernarea Ion Antonescu, Vol IV, (iulie - septembrie 1941)", publicat de Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, 2000
[2] Ion M?ld?rescu

 
Democra?ia modern? ?i manipularea
Remus Tanasa   
Duminică, 19 August 2012 00:15
CiteƟte mai mult...Ideea de democra?ie st? la baza societ??ii moderne, astfel încât oricare alt sistem politic este cel pu?in considerat mai „r?u", dac? nu este comb?tut pe fa?? în numele dreptului tuturor popoarelor la libertate ?i la autodeterminare. Pu?ini sunt cei care î?i dau seama de importan?a rolului celor ce administreaz? informa?ia, de importan?a acesteia în formarea convingerelor ?i percep?iei opiniei publice asupra realit??ii. Dac? este evident? importan?a atribuit? propagandei ?i manipul?rii informa?iei într-un regim totalitar, ideea de democra?ie pare a vrea s? interzic? orice form? de dezinformare ?i minciun? în raportul dintre putere ?i cet??ean, transformând canalele de informare în locuri idilice unde Adev?rul este suveran. Îns??i esen?a contractului social este garan?ia c? puterea lucreaz? în numele binelui colectiv. Din ideea de suveranitate popular? face parte convingerea c? cine se ocup? de administrarea lucrului public trebuie s? o fac? „în numele ?i pentru" cei care au desemnat respectivii administratori în respectivele func?ii. Conform idealurilor societ??ii noastre, nu exist? libertate acolo unde nu exist? un raport onest ?i transparent între Stat ?i cet??ean, acolo unde Puterea î?i justific? comportamentul prin intermediul minciunii deliberate.

Unul dintre pilonii de baz? ai democra?iei e, f?r? îndoial?, libertatea de informare. Aceasta din urm? reprezint? o valoare absolut?, indiscutabil?, o consecin?? logic? a exigen?ei ca fiecare cet??ean s? fie în stare s? î?i formeze o opinie autonom? asupra realit??ii. Informa?ia, ?i în mod special informa?ia liber?, este vazut? în societatea modern? ca un drept, un simbol al unui presupus rol activ în interiorul Sistemului, ca o garan?ie a libert??ii de gândire ?i de participare la via?a public?. Într-un sistem democratic, unde oricare cet??ean are posibilitatea s? participe la via?a politic? ?i social?, informa?ia liber? coincide, sau ar trebui s? coincid? cu esen?a îns??i a democra?iei. ?i totu?i ast?zi, informa?ia nu este a?a liber? precum unii dintre noi ar vrea s? cread?, sau mai bine spus, cum unii ar vrea ca noi s? credem. ?i asta pentru c? organele de informare, sau mai concret mass-media, decide ceea ce trebuie s? afl?m, ceea ce nu trebuie s? afl?m ?i modul în care trebuie s? afl?m.

Conceptul modern de democra?ie se bazeaz? pe o defini?ie care presupune suveranitatea popular? drept principiu fundamental; dar suveranitatea popular? se afl? în strans? legatur? cu opinia public?, cele dou? completându-se reciproc. Dac? opinia public? nu st? la originea oric?rei autorit??i atunci democra?iei îi lipse?te substan?a. Se în?elege c? pentru a exercita ceea ce este considerat un drept, adic? suveranitatea, opinia public? trebuie s? fie în stare s? cunoasc? adev?rul în leg?tur? cu variantele disponibile ?i din cadrul c?rora trebuie s? aleag? prin intermediul reprezentan?ilor s?i. În lipsa unui astfel de drept ?i unei astfel de garan?ii, puterea este de fapt exercitat? de grupuri private care se concep ca elite ?i, în numele acestei „superiorit??i" se substituie opiniei publice prin abuzuri ce implic? în special deformarea realit??ii prin intermediul „m?sluirii" informa?iilor. În realitate rolul individului, cet??eanului, este cel de spectator, dimensiunea participativ? care l-ar transforma în protagonist fiind doar un vis. Individul nu este decât un element pasiv în interiorul masei care trebuie s? fie dirijat?, f?cut s? cread? c? are rol decizional ?i pus s? accepte variante ?i decizii cu convingerea c? ac?ioneaz? autonom. În realitate individul este dirijat de un adev?rat bombardament de stimuli ?i sugestii impuse de al?ii. Edward Louis Bernays înca din 1928 accentua importan?a unei manipul?ri inteligente a opiniilor ?i obiceiurilor maselor, pentru o mai bun? func?ionare a unei societ??i democratice. Conform lui Bernays rezultatul este acela de a oferi maselor idei stereotip, sub preten?ia autonomiei intelectuale ascunzându-se de fapt un deliberat proiect de orientare a imaginarului ?i gândirii colective. Ceea ce noi ?tim, sau credem c? ?tim, ne face s? accept?m realitatea în mod acritic, s? accept?m proiec?ii de evenimente construite "în salon" al c?ror unic scop este transformarea Istoriei dup? exigen?ele Puterii. De?i teoretic libertatea de informare este un stindard al democra?iei, sunt evidente manipul?rile asociate transmiterii de informa?ii de c?tre media în dorin?a lor de a sus?ine un sistem, care lep?dându-se de haina sa democratic?, este preocupat de a se autoconserva.

Un fapt interesant, caracteristic democra?iilor moderne, este ideea conform c?reia minciuna poate s? aib? caracter altruist, c? minciuna este util? uneori pentru comunitate. Astfel minciuna este justificat? moral pentru a legitima ac?iuni de camuflare ?i manipulare a realit??ii, dep??ind astfel limitele mandatului oferit de c?tre cet??eni. Minciuna în folosul comunit??ii elaborat? de c?tre media, scoate în eviden?? natura raportului dintre sistemul democratic, mass-media ?i opinia public?. Acest raport, func?ioneaz? într-un mod nu foarte diferit de cel caracteristic regimurilor totalitare; scoate în eviden?? faptul c? minciuna este folosit? ?i de regimurile democratice pentru a p?stra consensul maselor ?i pentru a se legitima, dezinformarea opiniei publice fiind în realitate un mod exclusiv de a p?stra anumite forme de control asupra vie?ii politice, sociale ?i economice. În practic?, mass-media reprezint? principalul instrument prin care se falsific? realitatea, se creeaz? stereotipuri, concep?ii despre lume, stiluri de via?? ?i linii de gândire, a?a încât s? genereze comportamente publice cât mai conforme cu obiectivele sistemului politic, obiective care nu sunt neap?rat în avantajul cet??enilor. Cum am putea deci s? recunoa?tem „buna credin??" a unor structuri care în numele binelui colectiv î?i acord? dreptul de a min?i, de a modifica realitatea ?i de a o construi în a?a fel încât s? induc? în eroare pe aceea?i cet??eni care ar trebui s? fie esen?a respectivelor structuri; cum am putea fi de acord cu o putere care prin intermediul informa?iilor „m?sluite" vrea s? se legitimeze; cum s? nu r?mânem perplec?i în fa?a concubinajului dintre putere ?i organismele creatoare de informa?ie, adica între sistemul democratic ?i mass-media. Presa trebuie s? fie în serviciul guverna?ilor ?i nu în cel al guvernan?ilor. Puterea guvernului de a CiteƟte mai mult...cenzura presa a fost abolit? pentru ca presa s? fie liber? de a cenzura guvernul. Doar o presa cu adev?rat liber? poate s? denun?e eficient un abuz al guvernului. Printre responsabilit??ile unei prese libere cea mai important? este de a impiedica guvernul s? mint? cet??enii.

Naom Chomsky, în 2005, afirma: „Mass-media încearc? s? distreze publicul. Se dore?te ca persoanele s? fac? altceva în a?a fel încât s? nu ne deranjeze pe noi (prin noi se în?elege cei care organizeaz? ?i administreaz? puterea). S? se intereseze, de exemplu, de sport. S? fie înnebuni?i dup? partide, dup? scandalurile sexuale, dup? personajele importante ?i problemele lor, dup? orice informa?ie de genul ?sta. Orice, numai s? nu fie ceva serios. Lucrurile serioase sunt pentru persoanele serioase. De asta ne ocup?m noi". În ziua de azi informa?ia înseamn? putere. Cine are acces la informa?ii de calitate poate pretinde s? ia parte la jocul puterii, c?ci este adev?rat c? ?i în politic? sau economie, cine are mai multe informa?ii verosimile, va avea întotdeauna un avantaj care de obicei este suficient pentru a câstiga partida. ?i totu?i sistemele actuale democratice se laud? c? informa?ia este un bun public la care oricine poate avea acces liber, dar exist? multe dovezi care ne demonstreaz? c? sistemele de putere încearc? s? interzic? accesul liber, sau dac? nu, creeaz? confuzie prin impunerea de multe informa?ii f?r? valoare (precum cele prezentate de Naom Chomsky) astfel c? practic, informa?ia important? s? fie posedat? aproape exclusiv de minoritatea guvernativ? ?i de amicii lor. Majorit??ii guvernate i se las? un procent sc?zut de informa?ii esen?iale astfel încât jocul s? poat? continua.

Ast?zi prin intermediul Internetului, care a cunoscut în ultimii 10 ani o dezvoltare impresionant?, procesul de dezinformare, manipulare ?i camuflare în defavoarea omului de rând a crescut într-un mod alarmant. În interiorul panoramei informative globale o multitudine de site-uri care se declar? a fi pro sau contra unei cauze, unei idei, nu sunt altceva decât emana?ii ale acelora?i aparate de „intelligence" care „lucreaz?" pentru a apar? sistemul „democratic".
Grafica - Ion M?ld?rescu
 
Pink Embassy
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Duminică, 19 August 2012 00:03
CiteƟte mai mult...Adic? Ambasada Roz, a?a ajunsese s? fie poreclit?, par les connaisseurs, Ambasada Statelor Unite din România. Mai pe române?te spus, Ambasada homosexualilor. Asta pe vremea când la Bucure?ti ambasador al Statelor Unite ajunsese unul, Michael Guest. Ne-am tot crucit noi, românii, homofobi - parc? a?a se zice -, homofobi cum ne-a l?sat bunul Dumnezeu. Un homosexual declarat, fudul de bete?ugul s?u, pe care nu se sfia s?-l afi?eze cu ostenta?ia unui buliba?? care-?i pune pe el toate lan?urile de aur pe care le poate duce. Cu un astfel de individ ne-am pomenit la Bucure?ti ca ambasador al Americii, desemnat de Bill Clinton. Îi a?teptam pe americani de o ve?nicie s? vin? s? ne înve?e democra?ia ?i toate libert??ile l?sate Omului, iar americanii ni-l trimiteau pe acest ciudat, pe aceast? curiozitate a naturii. Mai deplorabil? reprezentare a Statelor Unite nici c? se putea imagina!

Ceea ce nu în?eleg nu admit, spun unii. Nu e cazul meu. Ceea ce nu în?eleg, asupra a ceea ce nu în?eleg, eu tac. Nu scot o vorb?. Cazul homosexualilor, de pild?. Dac? nu reu?esc s? le în?eleg ciudata aplecare, în schimb în?eleg ?i nu pot accepta prozelitismul homosexual, care denot? inten?ia de a produce anumite efecte asupra celorlal?i, în sânul societ??ii care te-a acceptat. Inten?ia de a propaga un comportament deviant de la normalitate. A?a ceva nu este de acceptat! Prozelitismul este ceva de prost gust în general vorbind, oricum, dar mai ales atunci când îl practici într-un mediu în care e?ti musafir, ba chiar musafir nepoftit, nedorit. Aceast? regul?, c?ci regul? este, nu am inventat-o eu. Este o regul? pe care o respect? ?i o aplic? chiar ?i cei care din acest neica nimeni au f?cut ambasador american, adic? Departamentul de Stat, celebrul! Curând dup? instalarea lui Michael Guest la Bucure?ti au început s? ajung? la înaltul for american informa?ii tot mai detaliate despre prozelitismul de?ucheat practicat de ambasador. Informa?ii înso?ite de fotografii de la orgiile organizate la re?edin?a domnului ambasador. Am v?zut ?i eu câteva poze ?i filme de-astea, absolut cutremur?toare. Dezgust?toare pân? la mil? ?i compasiune pentru actori. Iar majoritatea actorilor erau tineri români, unii minori chiar, pentru a c?ror racolare la Pink Embassy se organizase o adev?rat? re?ea de proxene?i, bine pl?tit?.

De unde ?tiu eu toate astea? De la ancheta declan?at? la Departamentul de Stat al Statelor Unite. Aceast? anchet? a ?inut seama ?i de opinia unor cet??eni români pe care i-a considerat reprezentativi pentru societatea româneasc?. Pe o list? destul de lung?, al?turi de mine mi-aduc aminte c? au mai figurat opiniile ?i semn?turile lui Aurel ?eitan ?i Matei Boil?. Alte nume, ale unor persoane în via??, nu-mi îng?dui s? mai dau. Prezen?a mea pe lista respectiv? se datora, probabil, faptului c? protestasem public atunci când ne-am pomenit c? Washingtonul ne pricopse?te cu a?a ambasador. Ca om ?i ca român m? sim?isem jignit, desconsiderat ?i ultragiat de venirea lui Michael Guest la Bucure?ti.

Din discu?ia cu trimisul Departamentului de Stat am aflat îns? c? guvernul american trimisese la Bucure?ti o list? cu câ?iva, vreo trei, posibili ambasadori ai SUA, dintre care s? alegem noi ambasadorul! Iar cineva din fruntea guvernului român, spre mirarea Departamentului de Stat, l-a ales s? vin? la Bucure?ti pe Michael Guest! Deci bietul Michael nu fusese un musafir chiar a?a de ne-dorit la Bucure?ti, cum îl considerasem eu. Se g?sise printre noi nevrednicul care s?-l plac? pe Michael ca ambasador al Americii la Bucure?ti. Pe scurt: ancheta Departamentului de Stat s-a încheiat cu demiterea din func?ie a lui Michael Guest, care nu a apucat s?-?i duc? pân? la cap?t mandatul s?u de ambasador exhibi?ionist. O demitere mai discret?, dar demitere, pe care mass-media româneasc? a trecut-o sub t?cere.

Uitasem de individul care poart? numele Michael Guest. Iat? îns? c? individul nu a uitat de noi ?i a intervenit zilele trecute în disputa legat? de demiterea pre?edintelui suspendat, ceea ce ne oblig? s? ne aducem ?i noi aminte de ipochimen ?i de cât r?u a f?cut nu numai Statelor Unite, dar ?i multor români ?i, în general, României. O bun? parte din acest r?u este probabil secret de stat ?i nu vom ?ti niciodat? pre?ul integral al acestui ambasadorlâc jalnic ?i penibil. Mult a mai pierdut prestigiul american de pe urma acestui nefericit individ!

Cu asemenea ap?r?tor, e de sperat s? piard? ?i pre?edintele suspendat. Eram îngrijorat de sprijinul tot mai vizibil, mai jenant ?i mai inacceptabil pe care ambasada S.U.A. ?i unele autorit??i americane îl arat? fa?? de individul cel mai odios din via?a noastr? politic? din ultimii doisprezece ani. Demis pentru incompeten?? de colegii s?i, în ianuarie 1990, pre?edintele suspendat a revenit imediat la suprafa?? cu sprijinul unor entit??i oculte, nici pân? azi identificate f?r? niciun dubiu. Bâjbâim atunci când încerc?m s? în?elegem pe cine trebuie s? punem la stâlpul infamiei, vinovat pentru o ascensiune atât de nemeritat?. Oare la Departamentul de Stat nu se ?tie cât de „pu?c?riabil" este pre?edintele suspendat, ?i asta nu de ieri, de azi, ci chiar de dinainte de 1990?!

Eforturile unor politicieni de la Bruxelles ?i Washington, împinse pân? dincolo de orice limit? a decen?ei politice ?i diplomatice, sunt eforturi de a sus?ine un cadavru politic intrat în descopunere. Un hoit! Ne-au derutat total aceste eforturi americane! Ce s? în?eleg eu c? mai r?mâne din Occidentul de la care am sperat atâtea, dac? Occidentul î?i pune obrazul pentru un neobr?zat pe care, în chipul cel mai democratic, electoratul român l-a declarat demis?! Cum s? nu te apuce disperarea c? nici m?car în Statele Unite nu mai putem s? ne punem n?dejdea noastr? de mai bine, atât de omeneasc??! La cine s? mai n?d?jduim dac? la America nu se mai poate? Noroc cu neispr?vitul de Michael! Perversa hahaler? s-a f?cut hârtia de turnesol de care aveam nevoie. M-a f?cut s? pricep: Occidentul trebuie privit ?i luat numai ?i numai a?a cum este! ?i a?a cum este normal s? fie o lume atât de vast?! Trebuie prizat în toat? complexitatea sa, în toat? lipsa sa de omogenitate ?i consecven??! Am gre?it, naivi ?i genero?i, imaginându-ne înainte de 1990 o Americ? ?i un Occident idealizate, sedii statornice ale valorilor la care ?ineam noi cel mai mult! Iar dup? 1990 decep?ia noastr? a crescut zi de zi, ceas de ceas...

Nu trebuie s? ne dezguste prea mult alde Philip Gordon ori Michael Guest, a?a cum nici un George Patton sau J.F.K. nu trebuie f?cu?i prototipul americanului. Homo americanus, la fel ca ?i homo sovieticus, este mai i-real decât orice alt prototip uman din istorie, a?a c? n-am s? fac dintr-un ambasador demis al Statelor Unite un reprezentant al poporului american, la fel cum nu fac nici din pre?edintele demis al României un reprezentant al românilor! Amândoi, îmi vine s? zic, sunt ni?te accidente ale naturii! Dar gre?esc, c?ci sunt ?i ei reprezentativi, chiar foarte reprezentativi, pentru realitatea care azi, se pare, este predominant?, este cea mai impozant? realitate: realitatea R?ului! Omni-prezen?a R?ului, inclusiv ?i îndeosebi în structurile politice superioare, a?a zis înalte, oricât de josnic? ar fi f?ptura celor care func?ioneaz? în interiorul acestor structuri, ca ambasadori, ca mini?tri, ca pre?edin?i! Omniprezen?a R?ului, pentru care depun dovad? numi?ii Guest ?i B?sescu, Barroso ?i Gordon. ?i dracu' îi mai ?tie pe to?i câ?i or mai fi fiind, pe toate meridianele minunatei noastre planete.
Cât ai s?-i mai rabzi, Doamne?!

Aranjament grafic - Ion M?ld?rescu
 
Diana Toma, Cern?u?i   
Sùmbătă, 18 August 2012 23:55
CiteƟte mai mult...
S? nu uit?m c? suntem români,
c? avem o Mam?, un Grai ?i o ?ar?

P?rin?ii mei, români cu r?d?cini adânci în p?mântul istoric al Bucovinei, se conduc dup? în?elepciunea c? dac? nu-?i cunoa?te graiul matern, omul nu are viitor. Or, fiind bucovineni cu inim? român?, tot timpul au vorbit ?i vorbesc în familie în limba român?. Aceast? dragoste fa?? de graiul str?bunilor am sorbit-o ?i eu odat? cu laptele mamei. De micu?? am fost deprins? ?i de bunei s?-mi iubesc Limba ?i Neamul, s? le port în suflet ca pe o sfânt? icoan?. ?i deoarece în acele timpuri nu exista în Cern?u?i o gr?dini?? pentru copiii românilor b??tina?i, am frecventat una rus?, cea mai apropiat? de casa noastr?. Aveam trei ani?ori ?i nu cuno?team nici o boab? din acea limb? str?in? ?i pân? am înv??at-o, de la mine au însu?it cuvinte române?ti ?i micu?ii mei prieteni de la cre??, cu care m? în?elegeam foarte bine. Când ne întâlneam ?i ne desp?r?eam, ei îmi spuneau în român? „Buna ziua!" ?i „La revedere", iar eu le r?spundeam în rus?. Apropo de adev?r, norocul meu a fost s? am ca educatoare o românc? ?i o ucraineanc?. Ambele î?i iubeau Graiul, ne educau în spiritul iubirii de ?ar?, de Neam ?i al cunoscutei toleran?e bucovinene.

Sub aceea?i aur? de sentimente na?ionale, nimbat? de bunii, erudi?ii ?i în?elep?ii mei dasc?li, am studiat la ?coala Medie nr.29 cu limba român? de predare (ast?zi Gimnaziul nr.6) din centrul Cern?u?iului, cu toate c? se afla la o distan?? de vreo cinci kilometri de casa noastr?. Dragostea fa?? de graiul str?bunilor m-a înso?it ?i în timpul studiilor la Facultatea de Jurnalism a Universit??ii Cern?u?ene. În grup? eram patru românce ?i niciodat? nu ne-a fost ru?ine s? discut?m între noi în limba matern?, iar colegii ucraineni se mirau c? noi, românce, cuno?team atât de bine ucraineana. Chiar ?i teza de magistru în anul V mi-am scris-o pe tematica analizei presei române?ti din Bucovina ?i a celei ucrainene din România.

Serviciul la cel mai vechi ?i popular ziar românesc din ?inut (apare de peste 70 de ani ?i are un tiraj s?pt?mânal de 14 mii de exemplare), „Zorile Bucovinei", ecourile numeroase din partea cititorilor la materialele publicate ce abordeaz? tematica iubirii de Neam ?i ?ar?, de „limba vechilor cazanii", mi-au aprins ?i mai tare în inim? focul dragostei fa?? de aceast? comoar? inestimabil?. Spre regret, în virtutea preocup?rilor, în timpul celor patru ani de munc? la ziar, am întâlnit ?i cazuri, nu pu?ine, de tr?dare a sentimentelor na?ionale, când, bun?oar?, ambii p?rin?i sunt români, se consider? intelectuali, dar copiii lor nu cunosc limba str?mo?ilor, fiindc? în familie vorbesc rusa, iar la ?coal? - ucraineana. Or, în ultimul timp, unii români din ?inut, sus?in c? „româna n-are perspectiv?", iar al?ii spun c? vorbesc „moldovene?te", c? românii îi românizeaz?, c? ?colile „moldovene?ti" sunt românizate. Adep?ii acestei teorii pseudo?tiin?ifice (cei de teapa lui A. Fetescu, V. Stati etc.) au editat, la Tipografia Academiei de ?tiin?e a Moldovei (!) noua edi?ie a „Dic?ionarului moldovenesc-român", care, de fapt, e o sfidare a bunului sim?, o b?taie de joc fa?? de tezaurul limbii române. În cazul respectiv, într-o oarecare m?sur?, suntem vinova?i ?i noi, jurnali?tii români din nordul Bucovinei, deoarece le spuneam adep?ilor limbii „moldovene?ti" c? ea nu exist?, deoarece nu exist? un dic?ionar român-moldovenesc ?i iat?, ei l-au inventat. Nu demult, conducerea Asocia?iei Na?ional-Culturale Panucrainene a Moldovenilor a înaintat o scrisoare de tip stalinist-bol?evic Ministrului ucrainean al Afacerilor Externe, Constantin Griscenco, în care se solicit? luarea unor „m?suri eficiente fa?? de politicienii români, care seam?n? xenofobie... Reprezentan?ii societ??ilor moldovene?ti din Ucraina sunt indigna?i de ac?iunile României privind acordarea cet??eniei române locuitorilor regiunilor Cern?u?i ?i Odesa de na?ionalitate moldoveneasc?...". În scrisoare, autorii afirm? c? eliberarea pa?apoartelor române?ti s-ar face cu pre?ul ca la Recens?mântul popula?iei din toamn?, respectivii cet??eni ai Ucrainei s? se declare români, nu moldoveni.

De fapt, aceast? cerere este o veritabil? provocare F.S.B.-ist?, care are drept scop instigarea zâzaniei între români, c?ci „tovar??ii" nu doresc ca noi, românii, s? fim a treia na?ionalitate din Ucraina ca num?r, dup? ucraineni ?i ru?i. Dar noi trebuie s? nu uit?m c? suntem români, c? avem o Mam?, un Grai ?i o ?ar?, ?i trebuie s? ne p?str?m identitatea na?ional?, s? ne protej?m limba matern?, care în prezent se afl? în primejdie de moarte prin reducerea num?rului de ore în ?coal?, la limba ?i literatura român?, prin deschiderea claselor ucrainene în ?colile noastre române?ti, ce r?mân, în nordul Bucovinei, tot mai pu?ine la num?r. Mai mult decât atât, în acest an, Serviciul Securit??ii Ucrainei a emis, pentru cet??enii români  români Vasile Ilica, veteran de r?zboi, în vârst? de 88 de ani ?i tân?rul ziarist Sergiu Dan, o interdic?ie pentru cinci ani, de trecere a frontierei Ucrainei . Primului i s-a interzis chiar s?-?i viziteze mormintele p?rin?ilor din satul Brosc?u?i, raionul Storojine?, iar celui de-al doilea - s? poat? veni acas?, în Maramure?ul din dreapta Tisei, la p?rin?i, rude ?i prieteni. Atât „de bine" nu s-a lucrat în direc?ia extermin?rii românismului nici în anii regimului totalitar sovietic, când românii erau distru?i ca neam. S? nu r?mânem pasivi la încerc?rile infame ale du?manilor Neamului Românesc de a ne ?terge de pe fa?a p?mântului. S? nu uit?m cuvintele lingvistului ?i istoricului literar Aron Pumnul, c? „poporul este trupul na?iunii, iar limba este sufletul ei". Deci, s? nu uit?m c? suntem ROMÂNI! Numai astfel vom d?inui în veci pe aceste meleaguri str?bune.

Not?: Diana Toma s-a n?scut la Cern?u?i. În anul 2009 a absolvit Facultatea de Jurnalism a Universit??ii Na?ionale „Iu.Fedkovici" din Cern?u?i, dup? care a func?ionat ca reporter la „Zorile Bucovinei". Publica?ia are o bogat? tradi?ie ?i un tiraj de 14 mii de exemplare, bis?pt?mânal. Apare în limba român? de 70 de ani, fiind cea mai îndr?git? apari?ie editorial? a minorit??ilor na?ionale din Ucraina. De-a lungul anilor redac?ia „Zorile Bucovinei" s-a dovedit a fi principala surs? de jurnali?ti pentru mass-media din nordul Bucovinei. Prin intermediul acesteia, Diana Toma se adreseaz? tuturor românilor: „Haide?i s? ne p?str?m graiul str?bun, tradi?iile ?i s? nu uit?m nicicând de r?d?cini!"
 
Prof. univ. dr. Nicolae Radu   
Sùmbătă, 18 August 2012 23:43
CiteƟte mai mult...
România - Destinul unei genera?ii?
Percep?ii asupra vizibilit??ii sociale

5. Fa?? în fa?? cu realitatea?

Potrivit unui oficial „?ara noastr? trece în ace?ti ani prin cea mai grea perioad? dup? al Doilea R?zboi Mondial. Asta înseamn? c? avem de luat m?suri, unele nu foarte pl?cute, dar, cu siguran??, foarte necesare comunit??ilor, ca s? mergem pe un drum bun ?i ca s? ne consolid?m ca ?ar?" (Boc, Declara?ie, 13 aprilie 2010). Subscriind acestui punct de vedere, nu putem s? nu ne întreb?m: ce este de f?cut? „Realitatea este cinic?" (Is?rescu, Declara?ie, 2 iulie 2010); banii nu pic? din cer (...) este nevoie de munc? ?i de un efort major „al întregii colectivit??i umane" pentru a se ajunge la o via?? mai bun? (Is?rescu, Dezbatere, BNR, 22 iulie 2010).

La data de 21 decembrie 1989, România avea un produs intern brut de 800 miliarde de lei, adic? de aproximativ 53,6 miliarde de dolari, ?i un curs mediu de schimb de 14,92 lei pentru un dolar. Exporturile României totalizau, în anul 1989, 5,9 miliarde de dolari. În jur de 58% din venitul na?ional era realizat de industrie ?i 15% de agricultur?. Popula?ia salariat? reprezenta peste 73% din cea ocupat?. Interesant este de urm?rit ?i evolu?ia salariului minim pe economie, pe ani. Dac?, în 1989, salariul minim era de aproximativ 2.000 de lei, adic? 135 de dolari (www.standard.ro), dup? 20 de ani, situa?ia se prezint? conform figurii nr. 1CiteƟte mai mult...

Înainte de 1989, au fost construite: zeci de mii de noi blocuri de locuin?e, metroul din Bucure?ti, Canalul Dun?re-Marea Neagr?. Palatul Republicii, cunoscut drept „Casa Poporului" a ajuns s? fie a doua din lume ca m?rime, între cl?diri administrative, fiind întrecut? doar de Pentagon. Nimic nu a fost f?r? efort, nici în acele vremuri. În ultim? instan??, datoria creat? a devenit o povar? pentru economia româneasc?, între 1971-1982, datoria extern? crescând de la 1,2 miliarde $ la aproape 13 miliarde $.

În februarie 1989, datoria extern? a ??rii era achitat? integral. În acest scop, o mare parte a produc?iei agricole ?i industriale a ??rii ia calea exportului, privând drastic popula?ia, de alimente ?i bunuri de consum. Începând cu anii 1986-1987, a fost instituit? ra?ionalizarea produselor de baz?, iar benzina ?i alimente ca pâinea, uleiul, zah?rul, f?ina, orezul au început s? fie distribuite pe bonuri sau cartele. ?i totusi, dup? ce a fost pl?tita ultima tran?? din datoria extern?, Romania a ramas cu 3,7 miliarde de dolari în rezerva B?ncii Na?ionale. Potrivit unor surse (www.old.standard.money.ro), se pare îns? c? banii s-au cheltuit în 1990 pe „importuri de portocale".

Cu lec?iile înv??ate din istorie, fie c? ne raport?m la anul 2009, fie ca ne raport?m la realitatea prezent?, specific? anului 2010, potrivit surselor media (Wall-Street,13 febr., 2010), situa?ia economic? a României la finele anului 2009, nu era deloc încurajatoare: produsul intern brut (PIB) la închiderea trimestrului al-IV-lea a fost mai mic cu 1,5% decât cel înregistrat în trimestrul al-III-lea din 2009 ?i continu? s? scad?; în acela?i timp, nivelul PIB a fost cu 6,6% mai redus decât cel din trimestrul corespunz?tor al anului anterior. Pe ansamblu îns?, PIB-ul din 2009 a fost cu 7,2% mai mic decât cel înregistrat în 2008.

În acest context, rata ?omajului a atins, la finele lunii ianuarie 2010, 8,1%, timp în care investi?iile str?ine directe în România s-au redus în 2009 cu 48,4% fa?? de 2008, pân? la 4,899 miliarde euro, deficitul de cont curent fiind finan?at în propor?ie de 96,9% prin investi?ii directe ale nereziden?ilor din România. Totodat?, "în 1990, erau 10 milioane de pl?titori de impozite ?i sub un milion de bugetari, iar industria era suprapopulat?. Acum sunt mai pu?in de 5 milioane de angaja?i ?i 1,5 milioane bugetari. Pe lâng? acestea, în 1990 erau sub 3 milioane pensionari ?i asista?i social, acum sunt peste 5 milioane" (Is?rescu, 12 noiembrie 2009, Curierul Na?ional). Potrivit surselor oferite de Adev?rul (www.adevarul.ro), în aprilie 2010, la 5,5 milioane de pensionari mai existau doar 4,29 milioane de salaria?i (fig. nr. 2).
CiteƟte mai mult...Acum, nu putem s? nu ne punem întrebarea: pentru ce a fost nevoie de noi împrumuturi externe, dup? 1989? Dac? la finalul lui 2008, datoria extern? total? a României se cifra la 72,3 miliarde euro, la finalul anului 2009, România avea o datorie extern? total? de 80,2 miliarde euro, din care 65,6 miliarde euro reprezentau datoria extern? pe termen mediu ?i lung (wall-stret.ro). România înregistra la finalul lunii Mai 2010 o datorie externa totala de 87,084 miliarde euro, în cre?tere cu 8,58% (6,88 miliarde euro) fa?? de finalul lui 2009 (Wall-stret.ro). La ce au folosit ata?ia bani ? Ce s? însemne toate acestea?

R?spunsul vine, poate, de la sine. Îndrept??i?i sau nu, parte dintre români tind spre o atitudine defetist?: România se afla în colaps! Cu toate acestea, România mai are o ?ans?: ?ansa celor ce sunt cu adev?rat români ?i nu doar vorbitori de limb? român?! Altfel, în ciuda promisiunilor ce par s? confirme c? circul ?ine loc de pâine, România se îndreapt? cu pa?i rapizi spre pr?pastie! De?i România a contractat în ultima vreme 12 miliarde de euro de la F.M.I., U.E. ?i Banca Mondial?, scenariul împrumuturilor pe termen scurt pare s? se repete ?i în acest an. Potrivit unui specialist RBS Bank România (Molnar, 2010), se estimeaz? pentru sfâr?itul anului un nivel al datoriei externe de aproape 90 miliarde de euro, echivalentul a 73% din PIB, fa?? de 69% din PIB la finele anului 2009. Nu putem s? nu ne întrebam: unde ne oprim?!

Din nefericire, cum aprecia ?i Croitoru, expert B.N.R., într-o ?ar? în care cuvântul de ordine este risipa, luxul ?i extravagan?a, România nu e în stare s? produc? destule economii în interior pentru a asigura o cre?tere în jurul poten?ialului posibil ?i minim necesar. F?r? capitalurile din exterior, România ar fi semnificativ sub poten?ial, mergând vertiginos spre faliment". (Lucian Croitoru, Dezbatere, B.N.R., 22 iulie 2010). Ceeea ce se întâmpl? în România în domeniul fiscalit??ii a fost analizat în „Macromodel Simulations for the Romanian Economy" (Dobrescu, iunie 2010). Surprinz?tor sau nu, în România economia subteran? a ajuns la 40% din PIB iar evaziunea fiscal? reprezinta 15 miliarde de euro, respectiv circa 43 miliarde de lei (Comentariu, 30.06.2010). S? ne mai mire oare faptul c? sistemul de fiscalitate este total r?sturnat, cum nu mai este în alt? parte, astfel c? nimeni nu-l întelege, nimeni nu-l respect?, iar investitorii str?ini ocolesc ?ara noastr??

Nu cumva explica?iile lui Bitman, fost consilier al ministrului finan?elor, sunt mai plauzibile decât ale tuturor oficialilor la un loc? „S? nu crede?i, spunea fostul consilier, c? nu se ?tie la nivelul Ministerului de Finan?e ce se întâmpl? în România. S? nu crede?i c? nu se ?tie pe unde se fur?, cine fur?. Sunt filma?i, sunt îndosaria?i, sunt arhiva?i. To?i cei care fur?. Ministerul de Finan?e ?tie cine fur?, dar exist? firme care nu trebuie controlate niciodat?" (Bitman, Declara?ie, 01 iulie 2010); Bittman a mai precizat c? a lucrat în minister doar pentru a vedea, din curiozitate, ce se întâmpl? „în interior" ?i c? „nu dore?te s? arate cu degetul spre anumite persoane din aceast? institu?ie, pentru c? au mai încercat ?i al?ii („Bookmark & Share" 2 iulie 2010). Acest lucru trebuie avut in atentie, cu atat mai mult cu cat evaziunea a ajuns la dimensiunile unei probleme de securitate nationala (Radulescu, 2010). C? place sau nu, trebuie s? fim con?tien?i c?, f?r? un efort comun, România risc?, din ce în ce mai mult, s? r?mân? doar o pia?? de desfacere, ?i mai pu?in un competitor viabil. Exemplele pot fi nenumarate. Uit?m mult prea u?or c? orice progres înseamn? strategii pe termen mediu ?i lung; Guvernatorul BNR aprecia c? „boga?ia nu se face prin decrete" (Is?rescu, Dezbatere, B.N.R., 22 iulie 2010). Bog??ia se face prin munc?, printr-un „efort major al colectivit??ii umane". Câ?i ?in îns? seama de sfaturile distinsului guvernator?

În ultima vreme tot privim spre Europa, a?teptând salvarea! Nu cu mult timp în urm?, cancelarul german Angela Merkel, avertiza întreaga lume: Uniunea Europeana e pe marginea pr?pastiei (Mediafax, 01 iunie 2010). Dac? statele europene nu-?i reduc cheltuielile, euro se pr?bu?e?te. Dac? se pr?bu?e?te euro, se va pr?bu?i ?i Europa. Iar o pr?bu?ire a Uniunii Europene nu va l?sa neatinse nici Statele Unite, nici China. Criza de pân? acum va fi o glum?! Pentru c? economia mondial? va intra în haos, cu consecin?e greu de prev?zut. Pentru câti ani? Nimeni nu ?tie...! În acest context, unde se va afla România? Greu de spus. Nu o singur? dat?, mi-a fost dat s? aud c? anii 2010 ?i 2011 vor fi ani de s?r?cie ?i violen?e de strad?. S? însemne FMI salvarea na?iunii?! Ce înseamn? cu adev?rat F.M.I.? Dar Banca Mondial?? În eviden?a faptelor, acest lucru este dificil de crezut. Înainte de toate, „pentru a ie?i s?n?tos din criz? ar trebui stimulat? ?i dezvoltat? economia, care aduce elemente de plus-valoare ?i implicit venituri suplimentare la buget (...) dar noi nu mai avem economie!" (Dobrescu, 2010). În aceste condi?ii, România are nevoie de o pozitie clar? ?i de o atitudine proactiv? ?i, în special, de strategii pe termen mediu ?i lung, Din nefericire, an dup? an, în România au fost produse doar "experimente", vizibile mai ales în cultur? ?i în înv???mânt.

Con?tiin?a civic? la noile genera?ii aproape c? nu mai exist?. M?car dac? am fi înv??at ceva din t?ria fra?ilor sârbi sau din prezen?a neobi?nuit? a poporului lui Israel (?afran, 2005). In pofida nenorocirilor ?i a supliciilor indurate, s? nu uit?m niciodat? c? ace?tia nu ?i-au pierdut for?a ?i nici nu ?i-au n?ruit spiritul de lupt?tor. De ce spun acest lucru? Din p?cate, într-un complex de inferioritate, legat de "uitarea" istoriei ?i de "europenizare", cei mai mul?i dintre noi tind s? fie europeni, dar mai pu?in români! În goana dup? putere, fie ea material? sau politic?, pân? ?i fiin?a celor ce ne sunt p?rin?i, fra?i ?i surori este dat? uit?rii! S? ne mai mire c? atunci când amintim de statul geto - dac, de jertfele date de Constantin Brancoveanu ?i fiii s?i, ori de Horia, Clo?ca ?i Cri?an, toate acestea sunt date uit?rii? Istoria, afirma Vasile Goldi? (1862 – 1934), este memoria neamurilor (...) ?i elementul principal de suflet. „S? nu uita?i, spunea Goldi?, de cei mor?i, dac? nu vre?i s? c?de?i sub tirania celor ce vor vie?ui". In ciuda dificult??ilor întâmpinate, România are ?ansa redevenirii unui stat cu dreptul de a juca pe scena politic? mondial?. În contextul actual, România are o percep?ie complex? ?i se prezint? astfel: dispune de a doua frontier? ca lungime (dup? Polonia) a ambelor organiza?ii ?i ?i-a asumat r?spunderea protej?rii ei dup? standardele N.A.T.O. ?i U.E.; pe baza parteneriatului strategic cu SUA, suntem prezen?i în Afganistan, Irak, Kosovo ?i Bosnia-Her?egovina; suntem în curs de realizare a patru structuri militare operabile în comun cu trupele americane, care vor fi prezente pe teritoriul românesc la un moment dat; probabil vom g?zdui un obiectiv de la Ap?rarea Global? Antirachet?.

Interesele României sunt convergente cu cele ale Uniunii Europene, iar promovarea lor impreun? cu Uniunea European? ca entitate, r?spunde în egal? m?sur? expectan?elor României. Viziunea strategiei post -aderare este dat? de: „România anului 2013 – stat cu un standard ridicat de dezvoltare ?i partener credibil în spa?iul european". Conform acestei viziuni, România va avea o abordare constructiv? ?i de cooperare, în îndeplinirea rolului s?u de partener egal în dezvoltarea Uniunii Europene. Nu trebuie uitat nici faptul c? este necesar ca România s? îndeplineasc? la termen obliga?iile pe care ?i le-a asumat prin „Tratatul de aderare ?i s? contribuie la realizarea obiectivelor Europei unite" (Tratat, 1997), precum: modernizarea infrastructurii fizice ?i a capitalului uman; adaptarea sistemului educa?ional la cerin?ele europene; revigorarea cercet?rii ?tiin?ifice ?i inov?rii; restructurarea fundamental? a agriculturii ?i impulsionarea dezvolt?rii rurale; dezvoltarea durabil? ?i protec?ia mediului; consolidarea capacit??ii administrative în vederea acquis-ului comunitar; flexibilizarea for?ei de munc? ?i asigurarea condi?iilor pentru dezvoltarea unui climat concuren?ial optim etc. F?r? s? consider?m subiectul epuizat, se mai impune o singur? întrebare esential? si prioritar?: câte dintre acestea sunt deja duse la bun sfâr?it?
 
De la neoexpresionism la ultima genera?ie
Liviu Ofileanu   
Sùmbătă, 18 August 2012 23:34
CiteƟte mai mult...Nicolae Szekely a publicat pân? în prezent trei c?r?i de poezie: „Astrele interioare", Timi?oara, Ed. Signata, 2000, „St?rile imnice", Arad, Ed. Mirador, 2001 ?i „Buletin de ?tiri", Arad, Ed. Mirador, 2006, ultima ap?rut? ?i de care ne ocup?m mai jos. Volumul liliputan „Astrele interioare" încorporeaz? imnuri c?tre divinitate, nota?ii de atmosfer? interioar?, st?rile unui subiect sensibil la venerabila frumuse?e a naturii ?i subjugat de melancolia „trecerii". Mai apoi, statuia poetului ca arhitect al lumilor secrete (alchimie, kabbala etc.) repostat? în circuitul poeziei de ast?zi nu mai are nici un efect asupra cititorului, numai dac? lumea actual? i se pare o închisoare conform tradi?iei orfice. Variant? aleas? ?i de autor pentru alternan?a versului clasic cu versul alb, unde rostirea grav? ?i vocabularul ales ?in de neoexpresionism, acele incanta?ii menite s? tulbure duhurile apelor, ale p?durii, etc. mai mult prin nominalizarea lor decât pe insisten?a unui motiv anume. A?adar, poemul trebuie s? fie rezultanta unei alchimii interioare: „dar ce logic? mai accept? acum/ acea trecere dintr-un limbaj în altul, f?r?/ o viz? metafizic?,/ f?r? nebunia cuvintelor însetate/ cu însemnele în?elep?ilor alchimi?ti?", (Preludiu pentru o cas? p?r?sit?, p. 65), sau: „Poetul o ia pe scurt?tur? uneori/ el ?tie drumurile dar le ocole?te/ travestit/ (...) el are un alt timp", (chiar miezul pâinii, p. 77). Un timid spirit de frond? afirm? prin nega?ie consecven?a poetului cu programul s?u: „Poezia pe care o scrii acum nu mai ?ine de/ peisaje, culori, iubire, umbre ?i câte altele/ doar ca s? te ia cineva în seam?", (Z?d?rnicie, p. 116).
Al doilea volum – „St?rile imnice", (2001) e o nou? c?r?mid? pus? la temelia unei poetici axat? pe reflexivitate înc? de la prima carte: „Ce se mai întâmpl?, Doamne, ce se mai întâmpl?,/ s? nu fi v?zut eu pân? acum aceast? masc?/ pe care o poart? pe rând Infernul, Sublimul, Iubirea?", (Imn, p. 5). Medita?iile pe seama „universului", a leg?turii dintre Dumnezeu ?i om, rela?iile dintre b?rbat ?i femeie, poet-poezie sunt reluate în registrul metafizic ?i subminate temporar pentru contrast de o îndoial? pasager?: „cum totul e-n zadar ?i totu?i conteaz?/ m? las prad? ?ie, nedumerire", (Imn, p. 14); ?i mai departe: „ca o invazie veneau atunci clipele/ înnegrind zarea vi?inie din care piereau/ rând pe rând secundele alungite ale serilor/ p?rând c? gânduri repetate întruna/ apropiau/ cealalt? via?? - presupusa ve?nicie...", (Imn, p. 22), precum ?i aceste versuri: „oh, Dumnezeule,/ în clipa trecerii la moarte/ vreau s?-mi dai o insomnie lung?/ în care s? contemplu/ la nesfâr?it/ certitudinea de-a nefi", (Fantazie, p. 27), pentru a introduce palinodia mai spre finalul c?r?ii: „privind în propriul abis/ tenta?ia de a crea un fals (oh, Doamne!)/ te poate adeveri într-o clip? - unde mai r?mâne loc/ pentru sinele disp?rut,/ f?r? o copie în divinitate?", (Fantazie, p. 42). Numai c? vremea cuvintelor înc?rcate de „har poetic" a cam trecut ?i insisten?a pe solemnitatea rostirii, a Imnurilor grave adun? aceste poeme sub umbrela poeziei desuete, îndeosebi când autorul lor r?mâne consecvent scriiturii de pân? acum ?i respingând, deocamdat?, auto-ironia ca „figur? de stil".

Modific?ri substan?iale în modalitatea de expresie au loc odat? cu a treia carte - „Buletin de ?tiri", (2006), începând de la discursivitate ?i directe?e a enun?urilor ?i pân? la ajustarea parodic? a scriiturii dup? noul val dou?miist. Acum poetul se delimiteaz? de stilul înalt ?i adopt? un hibrid constituit din alternan?a versurilor elaborate cu cele „de consum" ale biograficului, iar produsul e o rarefiere a spa?iilor (fragmentarism) ?i o aglutinare a lor când narativitatea impune un alt ritm, specific descrierilor de întâmpl?ri ?i personaje pe tonul re?inut al finului observator. De fapt, din dorin?a unei disocieri nete de ceea ce se petrecea în jurul s?u, poetul z?bovise în primele dou? c?r?i pe filonul reflec?iilor crepusculare, î?i conservase aura aristocratic? prin laconism ?i reflexivitate, juxtapunerea versurilor cu pauze de lectur? pentru sedimentarea ecoului; de acum î?i fac apari?ia între constatative nevroza ?i sarcasmul, nararea ?i personajele aferente, argoul ?i luarea în r?sp?r a poeticii care bagatelizeaz? totul în afar? de muzic?, bani ?i sex (conform noii genera?ii). Cu alte cuvinte, poetul face mi?to de cei care fac mi?to, concluzia fiind c? fiecare genera?ie î?i are na?ul... Dar, ?i într-o asociere inedit? pentru scriitura sa, poetul nu renun?? la sublinierea unei diferen?e clare de planuri ?i caractere umane, a?a cum reiese în finalul poemului minat de înclina?ii de estet incompatibile cu hârjoana dou?mii?tilor: „for?ezi prea mult cuvintele/ scuipi a lehamite dar mai bine a?a/ scapi de ele/ nervii te las? ce e drept dar trebuie s? ai r?bdare/ prostia ta se va transforma în ceva omenesc/ un recul atât de puternic încât î?i înfrumuse?eaz? chiar ?i rahatul/ de fapt neputin?a se retrage într-o c?limar? de whisky/ într-un cvartet de Schubert sau mai simplu/ într-o ploaie de var? cu scaie?i (...)", (târfele harului, p. 41).

Evident, ?i poetul consider? un regres aplica?ia de mai sus, unde nu sunt posibile melancolia ?i medita?ia înso?it? de fiorul redescoperirii universului, versul-sintez? ?i alchimia savant?, îns? nici o întoarcere la matc? nu mai este posibil?. Putem afirma c? ruptura cu primele volume e dureroas? cât timp estetismul a mai pierdut un exponent, îns? poezia bun? ?i poetica fragmentului a mai câ?tigat un adept. Exist? ?i câteva accente oniric-suprarealiste în aceast? carte, f?r? a brusca contextualizarea scriiturii în cadrul antenumit, o atmosfer? de tatonare (c?utare a tonului potrivit noului rol) ce impune versurilor diverse ritmuri, priceperea celui în cauz? devenind vizibil? ?i în dreptul artei combinatorii. Sunt multe poeme cu analogii ale actului creator, referin?e livre?ti ?i stropul de biografie strecurat cu talent la locul s?u pentru a între?ine interesul cititorului: „e frig în diminea?a asta îmi iau hanoracul bleumarin/ m?-ntreb cu ce te-a? mai putea ferici azi/ poate s? fac exces de zel ?i s? te cople?esc/ cu propria-mi inteligen??/ uite-a?a s? nu mai vorbim nimic/ în timp ce tr?im buz? în buz?/ c? ?i a?a unul din noi doi doarme face clic/ la trezire ?i cel?lalt închide brusc ochii/ las? un bile?el de bun? diminea?a/ cafeaua o bem cu ochii-n patru/ apoi fiecare în treaba lui/ eu iau o carte din bibliotec? s? citesc/ dar înainte fac mii de repeti?ii/ m? imaginez în miezul lecturii cu ochii holba?i/ îndurând toate caznele din lume ?i înjur/ verific metode noi ?i experimentez unde e mai bine/ în pat fotoliu sau pe veceu/ cu ochelari sau nu beckett e la fel/ mai bine citesc termometrul (...)", (schimb de experien??, p. 26).

Cu toate c? autorul a urm?rit s? scrie la mod?, pare-se împotriva modei, versurile acestui volum sunt ?i cele mai bine închegate; însu?i autorul recunoa?te inten?ia în poemul care d? ?i titlul volumului: „nu mai vreau clip-art-uri/ nici s? ?in via?a în mâini ca pe un dar pre?ios/ mai bine citesc ni?te poeme 2000/ mai aflu una alta una altul la ce or? se treze?te/ cum coboar? din pat dup? un ziar î?i aprinde o ?igar?/ câte o replic? inteligent? apoi o întâlnire/ ca între prieteni desigur cafeaua vinul berea/ apare ?i soarele negru enervantele detalii/ detalu detala// scuza?i bâlbâiala", (buletin de ?tiri, p. 58). Astfel, adus la zi (sau updatat la stilul altora) prin ironie ?i pasti??, în exerci?iul noii func?iuni cu scop experimental - Nicolae Szekely repune în scen? tema dezr?d?cin?rii (din satul copil?riei), revela?iile metafizice ?i impresiile de lectur?, în general ipostazele unui subiect pentru care literatura e mereu înaintea vie?ii personale, l?sând în urma sa o parantez? deschis? pentru alte c?r?i la fel de incitante.
 
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Miercuri, 15 August 2012 13:25
CiteƟte mai mult...Dup? Al Doilea R?zboi Mondial, când a luat fiin?? Comunitatea European? a C?rbunelui ?i O?elului, apoi Pia?a Comun?, care au stat la baza viitoarei Uniuni Europene, raporturile între membri erau unele de egalitate deplin?. Era o asociere în re?ea, pe orizontal?. Statele mici, Luxemburg sau Belgia, aveau acelea?i drepturi ?i putere decizional? cu Fran?a sau Germania. Era o ofert? politico-economic? excep?ional?. Modelul s-a p?strat pe întreaga perioad? a R?zboiului rece. Modelul occidental s-a dorit a fi o ofert? superioar?, net superioar?, modelului Comunit??ii de Ajutor Economic Reciproc a statelor socialiste, dominat de deciziile atotputernicei Uniuni Sovietice. De altfel, în perioada luptei împotriva comunismului, lumea occidental? a promovat modele de excelen?? din punct de vedere moral, legislativ ?i al democra?iei. Pe plan intern, toate statele occidentale î?i coordonau ac?iunile în direc?ia oblig?rii patronatelor de a oferi angaja?ilor drepturi mereu mai mari, un nivel de trai în continu? cre?tere, pân? în 1990 ?i o societate cât posibil de echitabil?. Sistemele de impozitare promovate f?ceau ca majoritatea colect?rilor la bugetele de stat s? provin? din zona bogat? a societ??ii ?i s? fie cât mai relaxate la baza societ??ii. Astfel, sistemul capitalist fusese adus la un nivel de atractivitate foarte ridicat. Aspira?ia popoarelor din statele socialiste la regimul capitalist occidental era justificat? din plin. Realitatea evident? a celor ar?tate mai sus, ca ?i a multor altor aspecte pozitive ale sistemului capitalist occidental era ?i promovat? în mass media interna?ional?, cu mult profesionalism, de c?tre institu?ii specializate (posturi de radio, ziare ?i televiziuni) în care se investea mult ?i cu folos. Popoarele au dorit, în mare parte, s? treac? la regimul capitalist occidental, la acel regim din perioada R?zboiului rece. Acela a fost propagat ?i prezentat ca „ofert?" politico-economic? ?i social? pentru popoarele est-europene pe care Uniunea Sovietic? a lui Mihail Gorbaciov le abandona controlat în mâna Occidentului, în baza unor în?elegeri ?i a unor tranzac?ii foarte bine calculate, finalizate prin Acordul din Malta (2-3 decembrie 1989). Uniunea Sovietic?, mai ales Federa?ia Rus?, î?i modifica modul de promovare interna?ional? a propriilor interese ?i nu mai avea nevoie s? apere cu costuri mari întinse zone de influen?? în Europa Central? ?i de Est, în Asia ?i în Africa. Transferul acestor zone de influen?? c?tre Occident, care era în criz? cronic? de supraproduc?ie ?i avea foarte mare nevoie de noi pie?e, aducea mult mai mult profit politic ?i economic Rusiei. Nici comunismul nu mai era necesar puterii de la Kremlin. Din contr?. Men?inerea comunismului afecta promovarea marilor interese pe care ru?ii le aveau în Occident.

Pe acest fond de generoas? ofert? capitalist?, a ap?rut perspectiva ader?rii fostelor state socialiste europene la N.A.T.O. ?i la U.E. În România, unde schimbarea regimului ceau?ist a fost f?cut? cu mult? violen?? ?i înso?it? de o manipulare colosal?, a existat un important nucleu favorabil acestor ader?ri. ?i în acest caz, al ader?rilor, manipularea a func?ionat. M? refer în primul rând la faptul c? poporului i s-a prezentat situa?ia ca ?i cum N.A.T.O. ?i U.E. nu ar fi avut nici un interes în România ?i c? singurii care doreau aderarea ar fi fost românii. Destul de repede, guvernan?ii ?i o parte a opiniei publice avizate, au constatat c? interesele occidentale se îndreapt? în principal pe acapararea întreprinderilor ?i a pie?elor de desfacere ale României din afara ??rii, ulterior ?i din interiorul ??rii. Reac?ia la aceast? constatare, de?i palid? ?i de scurt? durat?, a fost cea de „nu ne vindem ?ara". În primii ani de dup? evenimentele din 1989, U.E. era preocupat? s? acapareze cât mai mult din economia României, ceea ce le satisf?cea interesele, f?r? a fi nevoit? s? î?i asume r?spunderi politice ?i sociale, eventual ?i de alocare de fonduri. De aceea, doctrina propagat? în România a fost cea de impunere a necesit??ii atingerii standardelor economico-sociale, legislative ?i democratice occidentale pentru aderarea la U.E., astfel încât s? se anuleze marile decalaje care separau România de Occident. Ori, dup? 1989, România a intrat într-un regres continuu, care a durat peste un deceniu, iar decalajele care trebuiau înl?turate s-au m?rit, în loc s? fie anulate. Conform teoriei standardelor de dezvoltare, România nu mai avea perspective de aderare. Acest fapt a descurajat guvernele române s? continue o politic? sistematic? de înstr?inare a bazei materiale a societ??ii. Sub masca „necesit??ii" privatiz?rii, în primul deceniu post-comunist, s-au înstr?inat întreprinderi în func?ie de interese economice punctuale ale guvernan?ilor, dup? cum a semnalat presa ?i opozi?ia, contra unor comisioane care au catalizat tranzac?iile. Privatizarea avea un ritm care nu mai satisf?cea U.E., iar promovarea modelului de privatizare M.E.B.O. (Management Employee Buyouts), prin care angaja?ii cump?rau ac?iunile întreprinderilor, a devenit îngrijor?toare pentru str?ini, ne mai oferindu-le perspective de împropriet?rire. Ori, occidentalii nu investiser? în înl?turarea comunismului din Europa Central? ?i de Est pentru a împropriet?ri muncitorii din România. Aceste nemul?umiri occidentale au condus la formidabila presiune care s-a pus pe guvernarea P.D.S.R. (1992-1996), care s-a încheiat cu aducerea Conven?iei Democratice la putere (1996-2000), în condi?ii care au r?mas în mare parte necunoscute opiniei publice.

În primul deceniu post-comunist, regresul continuu al economiei ?i al vie?ii sociale, ca ?i sc?derea ata?amentului popular fa?? de noul regim, au condus la o dezvoltare a mi?c?rii na?ionale române?ti, mai ales în jurul partidelor România Mare ?i P.U.N.R. Eforturile interna?ionale, ca ?i ale guvernelor pre?edin?ilor Ion Iliescu ?i Emil Constantinescu, ca ?i ale serviciilor de informa?ii române?ti ?i str?ine, au limitat dimensiunea mi?c?rii. Totu?i, la alegerile din anul 2000, mi?carea na?ional? româneasc? a atins apogeul. În aceste condi?ii, diriguitorii din Occident ai estului Europei au acceptat revenirea regimului Iliescu la putere, ca singura alternativ? la o guvernare a Partidului România Mare, al c?rei lider, Corneliu Vadim Tudor, nu era acceptat, fiind v?zut ca un lider potrivnic sistemului capitalist occidental. Presa, lideri politici ?i persoane implicate în procesul electoral din anul 2000 au vorbit despre mari fraude, în urma c?rora Ion Iliescu a devenit pentru a treia oar? pre?edintele României.

România devenise un stat problem?. În ianuarie 1999, a avut loc o r?scoal?-mineriad? înso?it? de violen?e. Au avut loc lupte îndârjite între mineri ?i for?ele de ordine. Consiliul Suprem de Ap?rare a propus ?i Parlamentul a aprobat starea de necesitate pe întregul cuprins al ??rii ?i a luat m?suri specifice st?rii de r?zboi. În calea minerilor, pe Dealul Negru (jud. Arge?), ?oseaua a fost blocat? cu tancuri. Comanda for?elor de represiune ale M.Ap.N. a fost dat? generalului Mircea Mure?an, iar cea a Jandarmeriei generalului, ulterior chestor general de poli?ie, Anghel Andreescu. A fost mobilizat? ?i implicat? Brigada Antitero a S.R.I., echipat? în ?inuta Jandarmeriei ?i comandat? de generalul Ioan ?tef?nu?. Lâng? podul de peste Olt de la Stoiene?ti, minerii au fost ataca?i cu gaze lacrimogene ?i cu o muni?ie special?, din material plastic, achizi?ionat? special din Israel. Represiunea a fost deosebit de violent?. Majoritatea cadavrelor celor mor?i au fost aruncate în Olt ?i s-au dus în Dun?re ?i în mare. Alte cadavre au fost înmormântate de familiile minerilor în diverse zone ale ??rii. Lâng? pod s-a ridicat o singur? cruce, pentru minerul Harag Constantin din Petrila, de 49 de ani, omorât în b?taie, care a fost înmormântat de Prim?ria comunei Stoiene?ti, în cimitirul din localitate, pentru c? era divor?at ?i fosta so?ie nu i-a ridicat cadavrul de la morga din Caracal. În certificatul de deces s-a consemnat c? Harag Constantin a decedat într-un accident de tren. Regimul politic din România, ajuns la putere prin crimele ?i minciunile din decembrie 1989, continua evolu?ia istoric? pe aceea?i linie a crimelor ?i minciunii. Miron Cozma sus?ine c? al?turi de Harag Constantin a fost înmormântat înc? un cadavru, al unui miner r?mas anonim. V?duvele care au acceptat consemnarea în certificatele de deces ale so?ilor a unor mor?i accidentale, au primit pensii de urma?i pentru ele ?i pentru copiii mor?ilor. Multe zeci de mineri au fost r?ni?i, iar 400 de mineri au fost re?inu?i, între ei ?i liderul Miron Cozma, care a fost arestat ?i condamnat la 7 ani de închisoare. Satul Stoiene?ti a fost devastat, majoritatea animalelor murind din cauza gazelor de lupt?. Revista german? „Der Spiegel", dup? o investiga?ie jurnalistic? în România, a men?ionat cifra de 35 mineri mor?i. Din declara?iile neoficiale ale unor mineri participan?i la lupta de la Stoiene?ti, au murit ?i jandarmi. Autorit??ile Conven?iei Democratice („Democratice") au preferat s? ascund? evenimentele opiniei publice. Presa, în cea mai mare parte aservit? puterii ?i banului, a prezentat evenimentele majoritar din punctul oficial de vedere. Regimul politic capitalist din România a reprimat revolta muncitorilor mineri cu mijloace specifice terorismului de stat. Regimul care a folosit aceste mijloace de o brutalitate dus? la extrem, pân? la a provoca moartea a zeci de oameni, s-a compromis din punct de vedere politic, punându-?i legitimitatea la grea încercare. Totu?i, acest regim politic nu a avut nici o re?inere s? continue s? acuze regimul politic dinainte de 1989 de represiunea pe care a practicat-o. Nici minima decen?? nu a fost de întâlnit în discursul politic ulterior pe aceast? tem?. Toate regimurile politice justific? actele de represiune invocând „democra?ia", pe care sus?in cu to?ii c? ar sluji-o. Ast?zi, sus?in?torii regimului politic încearc?, f?r? succes, s? a?tearn? uitarea peste aceast? pagin? de istorie recent? a României.

Ca urmare a situa?iei din România, a deterior?rii grave a nivelului de trai, a lipsei crescânde de locuri de munc?, a e?ecului regimului politic, Uniunea European? a decis s? deschid? pia?a for?ei de munc? pentru români. A?a a început o alt? etap? din istoria recent? a României: era exodului românilor în c?utarea unui alt loc de munc? ?i de via??. Astfel, Occidentul prelua, gata forma?i pe banii românilor, milioane de elite: intelectuali, cei mai buni meseria?i, oameni în putere ai României. Dup? acapararea economiei române?ti, începea preluarea de c?tre Occident a celei mai mari avu?ii a românilor: oamenii de calitate.
În poezia Oltul, Octavian Goga scria cu indignare: „...S? piar? glia care poart?/ Înstr?inatul nost' tezaur;/ ??râna trupurilor noastre/ S-o scurmi de unde ne-ngropar?/ ?i s?-?i aduni apele toate -/ S? ne mut?m în alt? ?ar?!"//

Românii au ajuns s? se mute în alte ??ri, ultima lor solu?ie, ceea ce, la scar? na?ional?, reprezint? o dram? istoric?, chiar dac?, aparent, sau pe fond, unele destine individuale s-au realizat, din punct de vedere material, sau profesional, sau din ambele puncte de vedere. Dar ?i în aceste cazuri, dezr?d?cinarea produce efecte perverse. Modelele occidentale superioare din era R?zboiului rece au fost abandonate în ultimele dou? decenii, în cea mai mare parte. Lipsa adversarului ideologic a transformat regimul capitalist dintr-un model cu performan?e excep?ionale din punctele de vedere men?ionate mai sus, într-un sistem hidos în care popoarele, cu deosebire popula?ia de la baza societ??ii, au tot mai pu?ine drepturi, iar cele pe care le mai au în teorie, sunt tot mai pu?in respectate.

- va urma -
 
<< Început < Anterior 191 192 193 194 195 196 197 198 199 200 Următor > SfñrƟit >>

Pagina 197 din 209