header
ISSN, ISSN-L 2247- 4374

Editorial

„Uite cine vorbe?te!”
Ion Maldarescu Editorial
„Uite cine vorbe?te!”
Pe fondul multiplelor ?i permanentelor scandaluri din primul (sper?m ?i unicul) mandat al navetistului excursionist pe meridianele planetei - pe banii contribuabilului român - ?i al debutului „campaniei dispera?ilor", cum a

Parteneri

revista agero
Revista Clipa - Dinu Sararu
Grand Hotel Sofianu

uzpr

Editura Fortuna
Muzeul de arta - Craiova
Natiunea
Ziaristii online
Uniunea artistilor plastici - Valcea
clipa
SC Diana SRL
Forumul cultural educational
  
Luni, 22 Octombrie 2012 01:46
CiteƟte mai mult...
Ion Iachim - Romanul unui destin legat de Neam

Mai toate modestele mele cronici culturale, volens nólens, sunt intermediate de un nume respectabil care, prin frecven?a prezen?ei sale în demersurile publicistice pe care le semnez, e posibil s? capete o oarecare "uzur?". Distinsul purt?tor al respectivului nume mi-a ?i sugerat asta, cu o subtilitate, iat?, insuficient absorbit? de c?tre receptor. Neobositul intelectual chi?in?uian dr. Vasile ?oimaru (c?ci la acest nume m? refer), trup ?i suflet dedicat Neamului ce are de înfruntat simbolistica nefast? a râului Prut, ori de câte ori are o oportunitate îmbog??e?te cu noi c?r?i scrise la Chi?in?u „ctitoria" sa de la Miroslove?ti: Biblioteca basarabean? (deocamdat? în stadiul de „Sec?iune de carte basarabean?", în extensie, încorporat? Bibliotecii Comunale). În ziua de 3 iunie (a. c.), dr. V. ?oimaru se întorcea de la Bac?u, de la comemorarea patriotului basarabean Andrei Vartic, eveniment accentuat ?i de lansarea postum? a unei noi c?r?i a comemoratului („Ospe?ele nemuririi", ed. a II-a), ap?rut? la Editura bac?uan? „Vicovia". Prietenul nostru era înso?it de distin?ii scriitori Vlad Pohil? (un alt ilustru prieten al comunit??ii miroslove?tene) ?i Ion Iachim, care, împreun?, în contextul evenimentului amintit, participaser? la Bac?u, ca autori sau coordonatori de eveniment, la lans?ri de c?r?i scrise la Chi?in?u. Întâlnirea nostr? conjunctural? avea s?-mi adauge la beneficiile spirituale înc? dou? valori: un CD cu vocea Artistei Poporului Ninela Caranfil ?i romanul „Cire?e pentru Mare?al" (Ed. Vicovia/Babel), înmânat, cu autograf, chiar de c?tre autor. Auzisem de cartea domnului Iachim, al c?rei titlu (cu o rezonan?? poetic? ce m-a acaparat) nu-mi spunea îns? nimic mai mult decât poate transmite construc?ia parafrazic? prin care se legitima cartea nedeschis? înc? de cititor.

Autorul romanului, un domn respectabil prin ceea ce exprima exteriorul persoanei, pu?in cunoscut? mie, distant prin zgârcenia verbal? - în contrast cu jovialul redactor-?ef al „BiblioPolis"-ului, care-mi explicita volubil darul celebrei actri?e de la Na?ionalul din Chi?in?u al c?rei onorant, ?i onorat, curier era - mi-a indus o oarece nesiguran??. Desigur, dasc?lul de ?coal? s?teasc? pe care îl întruchipam ?i-a reactivat spontan compexul ruralului. ?i asta m-a împins iar spre o gaf? pe care o voi insera în context, ca un mod de autopeniten?? ce-mi stimuleaz? corijarea. Ner?bd?tor s? p?trund natura poetic? ?i dramatismul care r?zb?teau misterios din titlul c?r?ii dlui Iachim, n-a durat mult ca s? încep a r?spl?ti, cu moneda convertibil? aflat? la cititor (lectura), produsul cultural al creatorului de Carte. Evident, a?a-zisa r?splat? e întotdeauna, în raportul cititor-autor, o „plat?" simbolic?, neacoperitoare. De aceea eu (cititorul), din când în când, îndr?znesc s? adaug ceva în plus ofertei mele: un modest omagiu de cititor, anume o impresie de lectur? „la cald". De data aceasta îns?, trebuie s? recunosc, mi-a luat timp îndr?zneala de a-mi alc?tui impresiile de lectur?, dat fiind ineditul romanului citit, nefamiliar mie, cititorului, în aceast? nuan?? original?. Dup? un timp de ezitare, am îndr?znit totu?i, cu o accentuat? înc?rc?tur? de timiditate, sperând într-o eventual? disponibilitate de a mi se tolera supralicitarea propriei solvabilit??i.

Un ambient umanizat

A?adar, „Cire?e pentru Mare?al" e un roman istoric, dup? cum îl clasific? chiar autorul, cu o structur? de paisprezece capitole numerotate ca atare, dar scris, oarecum, în alt canon decât romanul comun cunoscut mie. A? îndr?zni s? cred, f?r? a avea îndrituirea, c? am lecturat o carte care ?ine cumva - în form?, nu în fond -, de curentele literare noi, c?ci înc? nu citisem un roman în care autorul, în derularea subiectului, s? se adreseze direct - mie, cititorului -, s? mi se justifice, s?-mi atrag? aten?ia asupra a ceea ce urmeaz? etc. Original, de asemeni, mi s-a p?rut întrep?trunderea atât de îndr?znea?? a fantasticului cu realul; spre exemplu, în capitolul al VI-lea, în scopul unei sugestive aten?ion?ri asupra coexisten?ei culpei cu buna inten?ie, chiar cu dragostea, la om, „de când e lumea". Ariciul, Calul lui darius I (ortografia apar?ine autorului), Darius I, stare?ul bulgar Andronic ?i generalul Ion Antonescu, într-un ambient umanizat, î?i fac confesiuni, dezv?luindu-?i reciproc biografiile. Personajul central al romanului este, în corela?ie cu titlul c?r?ii, Mare?alul Ion Antonescu, atât de controversata personalitate al carei portret cuprinde, în alte opinii, cea ma larg? palet? cromatic?: de la culoarea prin care poate fi creionat criminalul de r?zboi, pân? la cea care poate pune în lumin? eroul na?ional. Basarabeanul osârditor al aceastei c?r?i nu va folosi îns? decât culori din cea de-a doua palet?, dar le va avea pe ?evalet ?i pe celelalte, anume pentru a ne ar?ta c? ele exist? în context. ?i, mai ales, ca sa sublinieze de ce el, totu?i, nu le întrebuin?eaz?.

Personajul-copil din Codreanca Basarabiei

Ac?iunea romanului urmeaz?, fragmentar, cursul temporal ?i teritorial al celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, pe Frontul de Est, în stepa calmuc?. Eroii secundari ai ac?iunii sunt personaje reale sau fictive. Ioan Brad ?i Evdochim V?rz?rescu se deta?eaz? de celelalte personaje prin rolul activ în economia ac?iunii. În ce-l prive?te pe Alistar V?rz?rescu, copilul basarabean care apare numai în prezen?a eroului principal, acesta atinge fantasticul prin modul intr?rilor sale în scen?, prin contradic?ia temporal? în raport cu timpul fizic al Mare?alului, („b?iatul din viitor", c?ruia Mare?alul îi las?, în ultim? instan??, un îndemn testamentar: ...„?i nu m? uita...". Personajul-copil din Codreanca Basarabiei, prin inocen?a caracteristic? vârstei, dar ?i prin iste?imea ?colarului sârguincios, îi ofer? Mare?alului momente necesare de evadare din sinele cel ap?sat de grijile r?zboiului, prilej pentru cititor de a p?trunde mai adânc omul împl?to?at în uniforma lui de general de cavalerie. La locul execu?iei Mare?alului, copilul Alistar, ap?rut prin aportul fantasticului, îi aduce condamnatului cire?e, ca un mod de împlinire a ultimei dorinte a celui osândit la moarte. Cire?ele poart? semnifica?ia anotimpului care a marcat etapele fundamentale ale vie?ii Mare?alului.

Restabilirea demnit??ii patriei

Ac?iunea c?rtii e relativ static?, dar asta cu scopul de a favoriza ceea ce reprezint? mijloacele de for?? ale romanului: evocarea, istorisirea, argumentarea, descrierea, portretizarea. În esen??, cititorul particip?, a? spune, la o analiz? de caz, metod? intermediat? de mijloacele literare - fie cele clasice, fie altele originale, novatoare. Tehnica literatului e îns?, în roman, într-o impresionant? convergen?? cu instrumentele de lucru ale istoricului. Nu atât încât s? se confunde, specific? chiar autorul în „În loc de Epilog". Literatura, aici, nu e îns??i istorie, ci o entitate creatoare care se întrep?trunde cu fapte ?i personaje istorice. Firul actiunii este derulat din ghem cu ajutorul celor doua personaje foarte angajate în desf??urarea evenimentelor pe front, Ioan Blaj ?i plutonierul Evdochim V?rz?rescu. Ace?ti doi bravi osta?i (unul va sfâr?i eroic, iar cel?lalt va c?dea prizonier), c?r?mizi solide la temelia Armatei Neamului, sunt nevoi?i s? lâncezeasc?, într-o vreme de lini?te - lini?tea cea dinaintea furtunii -, într-o „groap? de lup", de fapt un ad?post strategic atât împotriva osta?ului sovietic, cât ?i a inamicului Ger din stepa ruseasc?, timp în care autorul le d? de lucru în interesul construc?iei sale literare. În camuflatele lor escapade dup? vreascuri, pentru a îmblânzi mu?c?turile gerului rusesc, cei doi osta?i descoper? corpul împu?cat al ofi?erului Vasile Fluture, fost preot, înrolat voluntar pentru a-?i „aduce obolul la restabilirea demnit??ii patriei" sale (cum el însu?i motiveaz? în propriul jurnal, aflat asupra cadavrului). Preotul convertit în ofi?er î?i puse singur cap?t zilelor, l?sând, drept testament, un jurnal al s?u de front, un document personal intitulat „Noua Apocalips?". Cei doi, ca s?-?i omoare plictiseala - paradoxal, un inamic nea?teptat în r?zboi –
citesc alternativ, zile la rand, implicând astfel în lectur? ?i cititorul, jurnalul ofi?erului.

Dumnezeu, Patria, O?tirea

Nu m? îndoiesc, Vasile Fluture, autorul jurnalului, intermediaz? crezul ideatic al romancierului. Altfel spus, locotenentul este un alter ego al scriitorului, c?ci în interven?iile sale directe romancierul î?i subtilizeaz? sau chiar afirm? clar pozi?ia convergent? cu a personajelor sale: „În ce m? prive?te, consider c? sunt trei adev?ruri supreme: Dumnezeu, Patria, O?tirea. Aceast? trinitate n-am n?scocit-o eu ca s? epatez. Ea a existat dintotdeauna în subcon?tientul meu, mai bine zis, de la na?terea mea." Între timp, în hruba de camuflaj se ad?poste?te ?i un ofi?er italian, un r?t?cit al stepei, vrednic îns? de pre?uirea cuvenit? osta?ului, c?ci purta la piept distinc?ia care îi confirma bravura. Acestuia autorul îi ata?eaz? însu?iri tipice spi?ei ?i spa?iului cultural prin care se identific?, atribute ce intr? în coliziune cu matricea de via?? a celor doi osta?i români. Conflictul acesta camaraderesc, rezultat din ciocnirea civiliza?iilor, are rolul de a destr?ma monotonia din incomodul ad?post, pân? ce italianul cade r?pus de inamic, la iminenta fatalitate contribuind ?i accesul de panic? din vâltoarea luptei.

Scylla ?i Carybda

Pe tot parcursul c?r?ii, autorul puncteaz? constant apari?ia Mare?alului, în cele mai diverse ipostaze, cele mai multe în raport firesc cu diferi?i deciden?i, cobeligeran?i ai razboiului sau chiar inamici. Presta?ia sa, ajustat? de arta literar? acolo unde lipsesc citatele, e în spiritul documentelor care confirm? rolul s?u capital în ceea ce înseamn? participarea României la cel de-al Doilea R?zboi Mondial. Portretul eroului romanului este construit ?i cu ajutorul unor m?rturii cu tu?e pregnante despre el ale ofi?erilor, ori ale persoanelor civile care au avut contacte cu ?eful statului român, cu strategul militar, cu p?rintele osta?ului român. Ace?ti martori ai vremii sunt introdu?i prin cele mai diverse procedee, aspect care înt?re?te autenticitatea operei. Din toate acestea rezult? un portret tragic al unui Odiseu român f?r? noroc. Cum pe meleagul s?u nu cre?te smochinul, Ulise al nostru n-a avut tutorele de care s? se prind?, spre a se salva de câinii celor doi mon?tri, Scylla ?i Carybda, cu numele convertit în Germania hitlerist? ?i Rusia stanilist?. Autorul romanului, de?i atribuie spa?iu dominant Mare?alului Antonescu, g?se?te loc pentru a face din cartea sa un univers enciclopedic, c?ci acestui traseu cu urmele pa?ilor Mare?alului îi ata?eaz? o re?ea de c?i secundare care, plecând de la context, duc spre o diversitate de întâmpl?ri ?i personaje din arhiva experien?elor umane, din antichitate ?i pân? în prezent. Curiozit??i ce ?in de domeniile cunoa?terii ?tiin?ifice, ori pilde de via?? (unele consacrate, altele scoase din uitare) ne induc, categoric, erudi?ia prozatorului Ion Iachim, acesta excelând pe t?râmul Istoriei.

Controverse controversate

Iat?, acum e momentul s? m? explic în leg?tur? cu gafa invocat? mai sus, s?vâr?it? în frântura de conversa?ie cu scriitorul, în momentul când mi-a înmânat cartea. Primind o carte cu un titlu legat de o personalitate atât de controversat? în Romania - ?i nu numai -, restric?ionat?, chiar cu efecte penale, de la opiniile pozitive asupra sa, am avut impulsul s?-l întreb pe scriitor dac? e ?i istoric. Desigur, nu se c?dea s-o fac, ceea ce am realizat ?i din starea de disconfort a celui care mi-a replicat într-o propozitie pe care am s-o substitui aici cu r?spunsul concis, g?sit chiar în roman, ca ?i cum prozatorul a intuit c? i se va pune o asemenea întrebare. A?adar iat? ce spune Ion Iachim, legat de scriitorul-istoric despre care intempestivul cititor s-a interesat: „Într-un roman istoric, doua lucruri, cel pu?in, sunt foarte importante: fantezia autorului ?i substratul istoric". Si, spre edificare, îl folose?te ca exemplu pe Lev Tolstoi, autorul romanului „R?zboi ?i pace". În context, autorul mai adaug?: „Noi, când am scris romanul despre Mare?al am consultat mai multe c?r?i. Consultarea/lectura s-a deosebit de compulsarea fireasc? pentru un savant-istoric. Oricum, f?r? aceste volume istorice, romanul nostru ar fi fost imposibil." ?i urmeaz? o enumerare de 13 titluri, unele în mai multe volume, ale câtorva c?r?i cu autori români ?i str?ini (lista nefiind complet?), „care ne-au ajutat s? în?elegem mai profund atât caracterul epocii cât ?i pe cel al Mare?alului", specific? autorul. ?i, în sfâr?it - desigur, sfâr?itul unui comentariu mult prea sumar ?i modest în inten?ia de a crea, pe lâng? modul îndr?zne? al cititorului comun de a-i mul?umi autorului, ?i o imagine poten?ialului cititor, legat? de excep?ionala carte cu titlul „Cire?e pentru Mare?al" -, a? mai ad?uga un am?nunt legat de starea de spirit care l-a c?l?uzit pe autor în alc?tuirea c?r?ii sale. La primirea romanului, în men?ionata mea atitudine de circumspec?ie legat? de controversata personalitate devenit? erou de roman, i-am amintit romancierului Ion Iachim de la fel de controversata - Ordonan??, devenit? Lege - legat? de tabu-ul Ion Antonescu, evident, pe teritoriul României. Reac?ia la observa?ia mea a fost una succint? ?i categoric? din partea celui care i-a dedicat Mare?alului un Monument între coper?i de carte. Ion Iachim a invocat, f?r? t?gad?, onoarea de a suporta, ipotetic, consecin?ele acuza?iilor incluse în actul legislativ invocat.

Omagiul scriitorului basarabean adus celui care s-a ridicat, în fruntea Statului Român ?i a Armatei Române, spre a readuce la Vatra Neamului ?inuturile române?ti

Închei prin a mai ad?uga c? romanul „Cire?e pentru Mare?al" nu e doar a nu ?tiu câta carte a prolificului scriitor Ion Iachim de la Chi?in?u, ci, în mod excep?ional, este omagiul scriitorului basarabean adus celui care s-a ridicat, în fruntea Statului Român ?i a Armatei Române, spre a readuce la Vatra Neamului ?inuturile române?ti smulse de c?tre imperiul sovietic (?i cedate umilitor de ?ara-mam?). Între aceste ?inuturi str?mo?e?ti se afl? ?i Basarabia, cu ba?tina neamului s?u familial. Cartea a fost conceput? ?i ca un obol personal adus memoriei legate de începutul calvarului Basarabiei, la împlinirea a 200 de ani de la raptul din 1812. Iat?, efortul ?i harul scriitorului, intermediaz? ?i cititorului, omul Prezentului, necesara rede?teptare a memoriei, pentru a putea avea în timpul Trecut reperul fundamental spre timpul Viitor. De la cititor, omagiu, domnule Ion Iachim!
 
Ora lui Tilic? Rotaru
Teodor Ghi?escu   
Luni, 22 Octombrie 2012 01:37
CiteƟte mai mult...
Caracterul antidemocratic al programelor TVR1
- În loc de „Ora Poporului", „Ora Regelui" -

De curând TVR a decis „necesitatea ?i oportunitatea" deschiderii unei emisiuni antidemocratice ?i antiromâne?ti „Ora regelui", aflat? pe 25.10.2011 la a 5-a edi?ie, sub semn?tura realizatoarei Marilena Rotaru. Colectivul de realizare, format din Camelia Csiki, Bogdan ?erban Iancu, Mailena Rotaru ?i produc?torul Cristina Tilic?, sunt prezenta?i drept „profesioni?ti"? Scopul „profesioni?tilor" men?iona?i, este evident: reactualizarea canoanelor orânduirii feudale, a atitudinii, a comportamentului de slug? fa?? de st?pânii biblici în mileniul al III-lea. Oare în interesul cui se practic? aceast? „profesionalizare"? Ca ?i la emisiunea de trist? amintire „Judec? tu" realizat? de fosta angajat? a TVR Rodica Culcer, sunt alese ?i aduse în emisiune acelea?i persoane, care manipuleaz? audien?a prin prezentarea unor „adev?ruri" imaginare drept realit??i, a unor tendin?e politice anacronice, drept democratice ?i moderne. Caracterul antidemocratic al emisiunii este declarat prin însu?i titlul ?i obiectivul ei: „Ora Regelui". Cum poate o institu?ie public?, de stat, pl?tit? din bani publici, s? promoveze un asemenea subiect, declarând c?: „reflect? prezentul românesc prin prisma valorilor Coroanei"? [1] Prin emisiunea cu pricina, conducerea TVR sfideaz? realitatea. Tipul de guvernare românesc este configurat ca republic? parlamentar? ?i nu monarhie constitu?ional? ?i nu poate fi interpretat prin „prisma valorilor ?i principiilor coroanei".

„Profesioni?tii" realizatori ?i invita?ii lor doresc, evident, s? demonstreze românilor ignoran?i ce man? cereasc? a adus pe capul românilor acela?i grup de interese externe care l-au înlocuit pe A. I. Cuza, promotorul unor reforme benefice ??rii, cu o „familie de str?ini", care au implementat în România domina?ia capitalului transna?ional, s?r?cind popula?ia pân? la revolte (1907, 1933, etc.) ?i acumulând pentru ei ?i urma?ii lor averi colosale. Acela?i grup oligarhic ne-a pricopsit ?i cu actul tr?d?rii de la 23 august 1944, cu lovitura de stat din 1989 ?i cu „modelul democra?iei occidentale", prin care România a fost vândut? bucat? cu bucat? în virtutea unor „principii ?i valori ale capitalismului pie?ei libere, foarte asem?n?toare celor ale coroanei" ?i transformat? în colonie economic? a Occidentului. A aduce în discu?ie modelele primitive ?i antidemocratice de guvernare (monarhiile), este un atac direct ?i perfid sadic la adresa inteligen?ei românilor, dar ?i la speran?a noastr? c?tre un viitor mai bun. Servilismul moderatorilor, în convorbirile cu fostul rege este, în egal? m?sur? grotesc ?i revolt?tor. Conform Constitu?iei, în republica România nu exist? nici „Cas? regal?" nici titluri nobiliare, prin urmare folosirea apelativelor monarhice ?i nobiliare este o nou? dovad? a promov?rii mentalit??ii de slug? ipocrit?, iar întoarcerea la mentalit??i ?i comportamente feudale este o manifestare retrograd? de neacceptat. Pr?pastia dintre opulenta prosperitate a familiilor regale ?i marea mas? a cet??enilor este demonstrat? de realitate. Prin urmare manipularea noilor genera?ii, prin sugestia explicit? sau/?i subliminal? c? monarhia ar putea fi o solu?ie a crizelor politice ?i economice ale capitalismului occidental, în care triunghiul Londra-Tel Aviv-Washington ne înghesuie echivaleaz? cu un act de sadism intelectual. Dac? analiz?m s?r?cirea supu?ilor ?i genocidul, produse de dinastiile monarhice de-a lungul istoriei, prin r?zboaie, colonizare ?i pauperizare, caracterul d?un?tor intelectual al emisiunii se reliefeaz? f?r? echivoc.

„Profesioni?tii" TVR1 vor s? arate tinerei genera?ii c? monarhii ar fi „eroii" na?iunii, împotriva argumentelor eviden?iate de marii no?tri înainta?i: M. Eminescu, I. L. Caragiale, M. Eliade, A. C?linescu ?i mul?i al?ii. Ei vor ?i încearc? s? transforme adev?ra?ii eroi cum au fost A. I. Cuza, mare?alul Antonescu ?.a., ai perioadelor dificile ale ??rii în criminali, iar pe criminali s?-i prezinte drept eroi! Conducerea TVR nu a fost receptiv? la nenum?ratele sugestii f?cute de contribuabilii ei, de a include emisiuni destinate exclusiv intereselor actuale ale majorit??ii poporului, a?a cum ar cere un comportament democratic al unei institu?ii publice: investiga?ii privind fraudele economice asupra bunului public ?i urm?rirea solu?ion?rii lor ?i dezbateri ?tiin?ifice privind variantele de evolu?ie viitoare a ??rii, etc.. Marile excrocherii economice practicate de oligarhi asupra României, care au afectat ?i mai afecteaz? înc? în mod vital viitorul nostru ?i al copiilor no?tri, sunt eviden?iate doar trec?tor. Conducerea TVR se teme s? difuzeze opinia românilor umili?i ?i batjocori?i timp de peste 20 de ani de o guvernare antiromâneasc?. De asemenea se teme de p?rerea unor speciali?ti din principalele domenii sociale si economice neaservi?i politic (precum prof. Ilie ?erb?nescu, acad. Dinu Giurescu, ec. dr. Constantin Cojocaru, general Mircea Chelaru, etc.) ?i evit? aducerea lor în dialog direct cu apologe?ii „noi democra?ii" demolatoare.

Aportul TVR la blocarea gândirii prodemocratice a noilor genera?ii, a criticii constructive la adresa direc?iei sociale ?i economice spre care ar trebui s? se îndrepte România pentru a reveni la un minim de prosperitate, este tot mai sfid?tor ?i mai agresiv. Direc?ionarea spre modelul occidental - european sau american -, vizibil corupte ?i distructive pentru majoritatea statelor europene (Grecia, Islanda, Irlanda, Italia, Spania, Anglia, toate statele fost socialiste etc.) este o dezonorant? ac?iune de a „min?i poporul cu televizorul", adic? tocmai pe cel ce pl?te?te efectiv pentru ca s? fie corect informat. Promovarea gândirii economice speculative specifice economiei de pia?? liber? de tip occidental (prin emisiuni de genul „ora de bussines"), opacizeaz? gândirea spre o economie normal?, în care domina?ia oligarhiei bancare - trebuie tratat drastic, precum o boal? canceroas?. Este necesar? o ac?iune civic? de amploare pentru a aduce strategia conducerii TVR spre valorile na?ionale reale ?i spre proliferarea unei gândiri sociale pozitive, normale, orientat? cu fa?a spre viitor, spre evitarea erorilor trecutului ?i cu atât mai pu?in orientat? spre anacronic.
-------------------------------------------------
[1] http://www.tvr.ro/regele-mihai-i-despre-23-august-1944-la-ora-regelui-pe-tvr-1_2757.html#view
 
Mihai Dragnea   
Luni, 22 Octombrie 2012 01:27
CiteƟte mai mult...Analele Regatului Francilor (latin? Annales regni Francorum, Annales Laurissenses maiores; german? Reichsannalen) sunt ni?te scrieri medievale, ce ne ofer? informa?ii despre regatul francilor ?i conduc?torii acestuia, în perioada 741-829. Analele reprezint? o surs? principal? pentru istoria politic? ?i militar? a epocii dinastiei carolingiene. Personajul central este Carol cel Mare, împ?ratul francilor (25 decembrie 800). Informa?iile din Annales regni Francorum sunt prezente ?i în Analele Sfântului Bertin (latin? Annales Bertiniani), scrise în perioada 830-832, în Francia apusean?. În cea r?s?ritean?, informa?iile din Annales regni Francorum spuravie?uiesc în manuscrisele numite Annales Fuldenses[1] (m?n?stirea Benedictin? Fulda) ?i au fost scrise aproximativ în aceia?i perioad?, ca un r?spuns la Annales Bertiniani. În Annales regni Francorum, cronicarul lui Carol cel Mare, Einhard,[2] îi men?ioneaz? pe daci în regiunea bazinului mijlociu ?i superior al Tisei, c?tre Morava ?i izvoarele Oderului, în fosta Iazigie din perioada antic?. Dup? o campanie militar? victorioas? a lui Carol cel Mare, afl?m c? acesta „...s-a întors în Francia în triumf, trecând pe la Daci, Iazigi, Moravi...".[3] Este evident c? locuitorii regiunii dintre Pannonia Inferioar? ?i Dacia Traian?, numi?i de c?tre franci „daci", sunt urma?ii dacilor liberi din antichitate.[4] ?i geograful anonim din Ravenna atribuie Daciei teritoriul dintre Tisa ?i Dun?re.[5] La vremea acestuia, teritoriul respectiv, numit Avarica Barbaria f?cea parte din Khaganatul Avar; geograful informându-ne c? „în Dacia (teritoriul dintre Tisa ?i Dun?re) locuiesc avarii".[6]

Ca ?i împ?ratul roman Traian, Carol cel Mare a considerat c? nu este în interesul imperiului s?u s? stapâneasc? ?i Iazigia, urmând ca dup? cucerirea ?i desfiin?area statului avar s?-?i limiteze grani?ele Imperiului Carolingian la Dun?rea panonic?. Termenul de Dacia mai apare în cronicile francilor, f?cându-se referire la triburile slave ale obotri?ilor, care, dup? spusele lui Einhard, locuiesc în Dacia, fiind numi?i ?i raedenecen?i.[7] Despre ace?ti slavi afl?m c? sunt vecini al bulgarilor, având Dun?rea ca linie de marcaj între Dacia si ?aratul Bulgar. Astfel, putem trage concluzia c? în secolul al IX-lea, bulgarii nu st?pâneau ?i teritoriul de la nord de Dun?re,[8] a?a cum afirm? istoricii lor.[9] De altfel, în istoriografia modern? bulgar? ?i o bun? parte din cea interna?ional?[10], pentru ?aratul Bulgar, istoricii de la sud de Dun?re folosesc numele de Primul ?arat Bulgar (681-1018), iar statul întemeiat de dinastia valah? a As?ne?tilor, poart? numele de Al Doilea ?arat Bulgar (1185-1396).

„DCCCXXIIII. [...] Ipse Aquisgrani, ubi hiemare statuisset, profectus est. Quo eum venisset, allatum est ei, quod legati regis Bulgarorum essent in Baioaria; quibus obviam mittens ipsos quidem usque ad tempus congruum ibidem fecit operiri. Caeterum CiteƟte mai mult...legatos Abodritorum, qui vulgo Praedenecenti vocantur et contermini Bulgaris Daciam Danubio adiacentem incolunt, qui et ipsi adventare nuntiabantur, ilico venire permisit. Qui cum de Bulgarorum iniqua infestatione quererentur et contra eos auxilium sibi ferri deposcerent, domum ire atque iterum ad tempus Bulgarorum legatis constitutum redire iussi sunt."[11] „824. [...] La Aix-la-Chapelle, dup? s?rb?torirea Na?terii Domnului, i se veste?te împ?ratului c? au sosit în Bavaria delega?ii regelui Bulgariei. Trimite înaintea lor, dispunând ca ei s? a?tepte acolo pân? la timpul oportun. Vestindu-i-se îns? c? vin delega?ii Abodrigilor, în deob?te numi?i Praedenecen?i, care vecini cu Bulgarii, locuiesc în Dacia de la Dun?re, dispune ca ace?tia s? vin? imediat. Ei se plâng de înc?lc?rile nedrepte ale Bulgarilor ?i cer s? li se dea ajutor împotriva lor. Sunt trimi?i înapoi în ?ara lor ?i li se spune s? vin? la data hot?rât? pentru delega?ii Bulgarilor."

Bibliografie

B?rc?cil? Al., „Dacia dela Dun?re" a analelor france din secolul al IX-lea. Evenimente ?i probleme, extras din „Arhivele Olteniei", anul XXIII-XXV, nr. 131-148, ianuarie 1944-decembrie 1946, Tipografia Colegiului Na?ional "Carol I", Craiova.
Crampton R. J., A Concise History of Bulgaria (second edition), Cambridge University Press, 2005.
Rosamond McKitterick, History and Memory in the Carolingian World, Cambridge University Press, Cambridge, 2004.
Schnetz Ioseph, Itineraria Romana, volumen alterum, Ravannati anonymi Cosmographia, Lipsiae, 1940.
Scholz Bernhard Walter, Nithard, Carolingian Chronicles: Royal Frankish Annals and Nithard's Histories, University of Michigan Press, 1970.
?????? ??????, „?? ????????? ??????? ?? ??????? ????????? ??????? ???? XIII-XIV ?.", LiterNet, 2009. (http://liternet.bg/publish13/p_pavlov/za.htm)

Grafica - Ion M?ld?rescu
-------------------------------------------------------------
[1] În Annales Fuldenses întâlnim ?i informa?ii din alte scrieri medievale precum Annales laureshamenses (m?n?stirea Laurissa). Acestea cuprind o perioad? istoric? de 100 de ani (703-803) ?i au fost copiate în 835.
[2] Curtean ?i cronicar franc al Imperiului Carolingian (775-840). A scris în timpul împ?ra?ilor Carol cel Mare ?i Ludovic cel Pios.
[3] "Carolus... per Dacos, Iaziges, Marehenses in Franciam ovans rediit." Aceast? ?tire este redat? în Res Gestae Avarum din anul 790.
[4] Al. B?rc?cil?, "Dacia dela Dun?re" a analelor france din secolul al IX-lea. Evenimente ?i probleme, extras din "Arhivele Olteniei", anul XXIII-XXV, nr. 131-148, ianuarie 1944-decembrie 1946, Tipografia Colegiului Na?ional "Carol I", Craiova, p.22.
[5] Ioseph Schnetz, Itineraria Romana, volumen alterum, Ravannati anonymi Cosmographia, Lipsiae, 1940, p.V.
[6] Al. B?rc?cil?, op.cit., p.24.
[7] Bernhard Walter Scholz, Nithard, Carolingian Chronicles: Royal Frankish Annals and Nithard's Histories, University of Michigan Press, 1970, p.116.
[8] Istoricii bulgari sus?in c? în timpul Primului ?arat ?i Imperiului Vlaho-Bulgar, bulgarii st?pâneau un teritoriu vast, situat la nord de Dun?re (681-1396). Istoricii bulgari sus?in c? în documentele bizantine, acest teritoriu apare sub numele de Bulgaria de dincolo de Dun?re, teorie respins? datorit? lipsei unor izvoare bizantine care s? ateste acest lucru. Vezi N. J. G. Pounds, An Historical Geography of Europe 450 BC-AD 1330, Cambridge University Press, 1973, p.178-180.
[9] ?????? ??????, "?? ????????? ??????? ?? ??????? ????????? ??????? ???? XIII-XIV ?.", LiterNet, 2009. (http://liternet.bg/publish13/p_pavlov/za.htm)
[10] R. J. Crampton, A Concise History of Bulgaria (second edition), Cambridge University Press, 2005, p.12.
[11] Al. B?rc?cil?, op.cit., p.12.

 
Voci din penumbr?
Geo G?letaru   
Luni, 22 Octombrie 2012 01:07
CiteƟte mai mult...- V? mai aminti?i caii no?tri? întreab? mama. Acum la Cenad e iarn? ?i mama st? cu spatele lipit de cuptor, întotdeauna a fost ea cam friguroas?, f?ceam chiar haz pe socoteala ei ?i-i spuneam c? nu ar strica s? mai dea jos de pe ea câteva kilograme, ?i a?a avea cam multe la vârsta ei. „Cine e gras e ?i s?n?tos", ne spunea ea cu convingere, cu convingerea înc?p??ânat? c? ne transmite un mare adev?r, ?i un îndemn în acela?i timp, f?r? s?-?i fac? îns? prea mari iluzii c?-l vom urma.

- V? mai aminti?i caii no?tri? Întrebarea mamei suna rug?tor, aproape imperativ, cum s? nu ni-i amintim, doar ei erau printre pu?inele mândrii ale noastre, dovezi solide c? mai aveam un sâmbure de siguran?? de care s? ne ag???m, f?r? teama c? lucrurile se vor schimba prea curând ?i c? schimbarea lor ne va da peste cap obiceiurile ?i toate acele ritualuri domestice care se statorniciser? demult, devenind tiparul în care îns??i via?a noastr? curgea înainte. Caii no?tri, cei doi cai, care f?ceau aproape parte din familie, ?i care în?elegeau ca nimeni al?ii comenzile tatei, ascultându-l, f?r? s? ?ov?ie, cu o bucurie pe care probabil c? o sim?eau în felul lor, violent? ?i frustr?, a?a cum violent? era nevoia lor de apropiere, în rarele lor momente de r?gaz, când se odihneau unul în preajma celuilalt, nestingheri?i de nimeni ?i de nimic.

Pe arm?sar îl chema Bubi, un exemplar robust, cu coama ?i coada negre. Cel?lalt cal, Sura, care avea o întreag? poveste, era o iap? n?r?va??, inaccesibil? ?i mofturoas?, pe care tata o cump?rase cu vreo doi ani în urm?, la târgul de la Sânnicolau, de la un gospodar din Tomnatic. Mândra, c?ci a?a se chema ar?tarea aceea numai piele ?i os, abia ?inându-se pe picioarele sub?iri, nechezând cu disperare, poate din cauza foamei, poate fiindc? o speria toat? acea aglomerare necunoscut? de animale, vaci, cai, porci ?i p?s?ri de toate felurile ?i de toate m?rimile, privea cu spaim? în jurul ei, ne?tiind nici pe departe ce o a?teapt?, ce soart? i se preg?te?te, privea cu ochi mari ?i umezi, cer?ind parc? o amânare pe care, oricum, st?pânul nu i-o mai putea da, era evident c? vrea s? scape de ea, în orice chip, chiar dac? pentru asta ar fi trebuit s? lase din pre? cât de mult, s-o dea chiar cu jum?tate din pre?ul gândit de-acas?, ?i înc? socotind c? face o afacere rentabil?. Tata se apropiase încet de iap?, îi d?duse ocol din toate p?r?ile, privindu-i pielea fle?c?it?, pe care p?rul se tocise ?i se r?rise, îl pusese pe proprietar s-o plimbe în ?arc, în jurul ??ru?ului înfipt în p?mânt ?i, dup? ce-i v?zuse spinarea plin? de broboane mari de sudoare, se retr?sese la o parte, privind sceptic trapul ei m?runt ?i nesigur ?i, totu?i, din extenuarea ei r?zb?tea la suprafa??, prin pâcla de transpira?ie care-i mustea din piele, o voin?? puternic?, o dorin?? abia reprimat? de a se avânta într-o goan? nebun?, smulgându-se din acel loc ru?inos, din mijlocul oamenilor care-i cânt?reau f?r? mil? mersul bicisnic.

Tata s-a întors, pe jum?tate hot?rât, spre proprietar, p?strând totu?i, în ochi ?i în gesturi, o ?ov?ial? bine afi?at?, o rezerv? ce nu trebuia s?-i scape celuilalt ?i l-a întrebat scurt: „Cât", cu un glas din care r?zb?tea mila, mil? pentru starea jalnic? a animalului, dar ?i pentru el, care-?i lua pe cap o asemenea belea. Omul s-a codit ni?el, î?i d?dea seama totu?i c? d?duse peste un client serios ?i nu voia s? scape prilejul din mân?, c?ci altul nu i s-ar mai fi ivit, putea el s? a?tepte mult ?i bine, cu mâr?oaga lâng? el. „?tiu ?i eu, spuse omul destul de tem?tor, acuma vezi ?i dumneata c? iapa nu-i prea ar?toas?. Dar dac? o hr?ne?ti bine ?i ai grij? de ea, peste un an s? vezi numai ce frumoas? se face, nici n-o s-o mai cuno?ti". Tata a mai privit-o o dat?, i-a cercetat din?ii la?i ?i galbeni, dup? care i-a întors spatele, uitându-se peste capetele oamenilor din târg ?i c?utând-o pe mama. Ar fi vrut s? fie ?i ea acolo, s?-?i dea ?i ea cu p?rerea, nu la urm? s? se iveasc? certuri ?i vina s? cad? numai pe el. A descoperit-o repede ?i a chemat-o: „Hai, c? poate amândoi lu?m o hot?râre mai bun?, de nu ne-o p?rea r?u la urm?". S-au mai învârtit pre? de cinci-zece minute în jurul calului, de fapt, într-un fel inutil, c?ci ceea ce aveau de v?zut v?zuser? deja ?i nu mai trebuia decât s? spun? da sau nu. „Tu ce crezi, Gheorghe, mai poate ie?i ceva din calul ?sta?". ?i atunci, tata s-a hot?rât pe loc, f?r? s? ?ov?ie, f?r? s? aib? siguran?a c? lucrurile vor fi a?a cum dorea el, se l?sase condus de hazard ?i de o presim?ire de moment, f?r? remu?care sau teama c? gre?e?te, dar cu o încredere oarb? c? viitorul trebuie s? ia forma dorin?ei lui din acea clip?. ?i a cump?rat iapa cu dou? mii de lei, bani destul de mul?i pe vremea aceea, f?r? s? se mai tocmeasc? deloc. ?i, î?i aminte?ti? Peste un an cine ar mai fi recunoscut-o pe Mândra în iapa aceea gras? ?i plesnind de s?n?tate, care forn?ia cu putere când Bubi încerca s? se apropie de ea? În câteva luni, Mândra ajunsese s?-?i merite numele, cu toate c?, din dispre? sau dezaprobare pentru farsa primului nume, tata i-l schimbase în Sura.

Bubi ?i Sura formau o pereche minunat?. Tata f?cuse o c?ru?? nou?, galben?, pe cea veche o descheiasem ?i o c?rasem, bucat? cu bucat?, în ?ur?, sub baloturile de paie ?i pleav?, cât mai adânc, s? nu se vad? nici m?car un ?urub, c?ci ar fi fost destul ca s? ias? la iveal? totul. La fel, plugurile ?i grapele le-am demontat ?i le-am camuflat în c?pi?ele de tulei, tremurând ori de câte ori perceptorii ?i oamenii sfatului se învârteau în jurul lor, neîndr?znind îns? s? cerceteze mai adânc, cine ?tie, le r?m?sese ?i lor un rest de ru?ine sau se gândeau poate c?, în asemenea vremuri tulburi cum erau acelea, nu e bine s? mergi prea departe, niciodat? nu po?i ?ti care e reac?ia omului când nu mai are prea multe de pierdut.
- V? mai aminti?i caii no?tri de atunci? ne întreab? mama, ?i în vocea ei nu distingi de data asta nici regret, nici admira?ie, e pur ?i simplu o rememorare personal?, pe care încearc? s? ne-o transmit? ?i nou?.

Iarna aceea c?zuse pe nea?teptate. Înc? nu era frig, de?i fulgi mari, imen?i, pufo?i c?deau de sus, a?ternându-se pe p?mânt într-un strat care cre?tea v?zând cu ochii. Copacii împungeau v?zduhul cu bra?ele lor scheletice, sporind dezolarea începutului de iarn?. Str?zile erau pustii, pu?inii oameni care treceau pragul casei, afar?, aveau o singur? ?int?, apoi se întorceau gr?bi?i, speria?i parc? de o vedenie r?u prevestitoare. Nimeni nu se gândea cât va ?ine iarna, ce ne va aduce în cele câteva luni cât avea s? z?boveasc? pe aici, o nep?sare universal? îi înso?ea pe oameni la bufet, acolo unde li se p?rea c? uit? de toate, c? totul poate deveni altfel, mai frumos ?i mai sigur. Birtul gemea de lume, mai ales b?rba?ii socoteau c? este umilitor s? r?mân? acas? pe asemenea vreme, vocile, la început în surdin?, abia murmurate, apoi g?l?gioase, imperative, stridente, se amestecau într-un v?lm??ag de nedescris, fiecare voia s? se fac? în?eles peste capul celuilalt ?i to?i sfâr?eau prin a vocifera în van, într-o perfect? harababur? de strig?te ?i ?ipete. Tata trecea printre mese ?i scaune, salutând din când în când câte-un cunoscut, dar prefera s? se a?eze mai totdeauna singur la mas?, cu o jum?tate de mastic? în fa??, gândindu-se la cine ?tie ce ?i privind h?rm?laia din jur f?r? s? vad? sau s? aud? ceva. Dup? vreo jum?tate de ceas, timp în care î?i sorbea por?ia de mastic? cu înghi?ituri rare ?i cump?tate, î?i aprindea o „M?r??easc?" sau o „Na?ional?" ?i arunca o privire distrat? în jur. Nu-i pl?cea spectacolul pe care-l vedea, dar sim?ea o imens? comp?timire ?i, la drept vorbind, nu avea ce s? fac?, nu mai putea îndrepta nimic. În cele din urm? se ridica, saluta din nou de câteva ori în dreapta ?i-n stânga ?i o pornea încet spre cas?. Mama m?tura z?pada care se adunase în fa?a casei, o rânea cu lopata, ?i uli?a întreag? forfotea de femei care f?ceau acela?i lucru.

Din când în când, sp?rgând lini?tea satului, se auzeau gui?aturile unor porci, oamenii se puseser? pe treab?, iarna s-ar fi putut s? fie lung? ?i ei trebuia s? se aprovizioneze cu de toate, ca s? reziste pân? la prim?var?. „Noi când t?iem porcii, tat??", îl întrebam pe tata, ?i eu ?i Traian, ?i a?teptam r?spunsul numai urechi, c?ci presim?eam c? pân? la sorocul cu pricina nu mai era mult. ?i iat? c?, într-o vineri seara, când timpul se muiase pu?in, dar nu atât de mult încât s? se topeasc? z?pada ?i s? se dezghe?e p?mântul, tata trimitea dup? rudele de la Sânnicolau, singurele rude mai apropiate care ne puteau ajuta. Sigur, puteam apela ?i la vecini (c?ci, pe vremea aceea, to?i ar fi s?rit s? dea o mân? de ajutor), dar tata era de principiu c? între rude totul merge mai repede ?i mai cu folos. Urmau s? soseasc? Maica ?i Mo?u, cei doi unchi, ?tefan ?i Gheorghe, care erau fra?i gemeni, apoi tu?a Aurica, sora mamei ?i a celor doi unchi, ?i uica Gic?, b?rbatul tu?ei Aurica, o namil? de om care dintr-o smucitur? trântea porcul la p?mânt ?i cu o singur? mi?care îi t?ia gâtul, spre mila ?i spaima noastr?, care ne ascundeam pe unde apucam, s? ne ferim ochii de oribilul spectacol. Tu?a Aurica aducea în mare grab? ligheanul, s? nu se piard? sângele scurs, ?i vederea ?uvoiului ro?u care ?â?nea cu putere îmi provoca o stare de grea?? vecin? cu le?inul. Dup? ce porcii î?i trimiteau în v?zduh ultimele respira?ii horc?itoare, îi a?ezam pe câte o scar? ?i-i transportam în curte, unde îngr?m?deam pe ei furci de paie ?i le d?deam foc. Eu ?i Nelu, câteodat? ?i Traian, înte?eam focul, pân? ce p?rul porcului se pârlea bine ?i r?mânea pielea curat?, întins? ca o tob? gata s? plesneasc?. Dup? aceea stingeam focul, m?turam porcul de scrum ?i-i frecam pielea rumenit? cu buc??i de ?igl?, pân? disp?rea orice fir de p?r ?i pielea se ar?ta neted? ?i frumoas?, numai bun? de ?oric. Dup? ce porcul era bine pârlit, îi t?iam coada ?i urechile, pe care apoi le clef?iam cu poft?, t?v?lite pu?in ?i în sare.
Restul, despicatul porcului, t?iatul c?rnii, f?cutul cârna?ilor ?i al jum?rilor ?i toate celelalte erau treaba celor mari.
 
Atac la istorici
Ion Maldarescu   
Joi, 18 Octombrie 2012 06:07

CiteƟte mai mult...Din când în când, asemenea întâmpl?rilor din scriiturile poli?iste ale romancierului Arthur Conan Doyle, fantomele bântuie internetul. Scos de la naftalin? - dac? o mai fi r?mas ceva, dup? atâta amar de vreme cât au ros moliile, sau, m? rog, de la t?mâie, dac-o fi trecut în alt? „dimensiune” -, „defect-atul” Ion Mihai Pacepa (îl voi numi Fantômas[1]) a aruncat, cu ceva timp în urm?, o serie de „mizerii pacepiste”, printre care ?i un articol r?suflat despre Putin, Rusia ?i F.S.B. (fostul K.G.B.), în care sus?inea c? Rusia „este condus? de K.G.B.!”. La auzul acestei asemenea n?zbâtii, un cunoscut jurnalist a exclamat: „Extraordinar! Pân? acum toat? lumea credea c? Rusia e condus? de C.I.A.! Noroc cu ayatollahul Pacepa ?i «farfuriile lui zbur?toare!», c? ne-am dumirit…”[2] De atunci au mai r?suflat în pres? unele texte atribuite ex-generalului fantom?, dar oamenii aviza?i din serviciile secrete române?t sus?in c? doar umbra m?sc?riciului ar mai putea emite astfel de bazaconii. M? rog, ast?zi se poate întâmpla orice!

Bazat pe mai vechile sale conexiuni cu tr?d?torul dezertor pardon, „defectorul”-Fantômas (agent K.G.B., dovedit chiar de c?tre unul dintre ?efii C.I.A.), dar ?i de al?ii, fostul ?ef al institu?iei de falsificare a istoriei recente a românilor - Vladimir Tismaneanu ?i-a permis s?-i amenin?e pe istoricii români autentici. Un fel de atac al ?oarecelui Jerry din desenele animate ale echipei William Hanna & Joseph Barbera împotriva leilor. Motivul împr??tierii bazaconiilor lui Fantômas ca ?i obr?znicia atacului visceral al Tism?neanului împotriva unor mari istorici români s-a datorat, în mod expres, aprecierilor favorabile ale acestora fa?? de ineditele dezv?luiri, publicate de c?tre americanul Larry Watts în excep?ionala sa lucrare „Fere?te-m?, Doamne, de prieteni…”, vol. I, ap?rut? la editura Rao. Spre disperarea urma?ilor cominterni?tilor veni?i în România în ’44, „pe tancurile glorioasei armate sovietice” ?i a m?sluitorilor de istorie gen Roller-Tismeni?ki jr., din declara?iile unor mari istorici români contemporani: Gheorghe Buzatu, Dinu C. Giurescu, Florin Constantiniu, Dan Berindei ?i al?ii, reiese c? Larry Watts a venit cu o contribu?ie important? la deslu?irea unor semne de întrebare din istoria recent? a României. „Oare pe cine ar trebui s? credem? Pe Tism?neanu, Ple?u ?i ga?ca lor sau pe Buzatu, Giurescu, Constantiniu ?i Berindei?”[3]

P?rerea istoricilor

Acad. Florin Constantiniu - „O contribu?ie excep?ional? la istoria contemporan? a României!”

„… Publicul cititor din ?ara noastr? are acum oportunitatea de a judeca singur cum trebuie scris? o istorie a trecutului recent. Istoricul nici nu elogiaz? ?i nici nu condamn?. El explica, pentru c? acesta este rolul s?u, s? explice. Eu o spun ?i o tot repet: cercetarea istoric? se desf??oar? pe dou? paliere: reconstituirea faptelor - ceea ce istoricul Larry Watts a f?cut cu o baza documentar? impresionant?, punându-ne la îndemân? o succesiune de evenimente a?a cum sau petrecut ele - ?i, în al doilea rând, istoricul caut? leg?turile cauzale: de ce s-au petrecut acele evenimente în felul în care s-au petrecut. Deci, cercetarea istoric? e reductibil? la doua elemente: cum? ?i de ce? - iar Larry Watts a r?spuns exact acestor întreb?ri. Distan?a e enorm? între cartea lui ?i cei care aici, la noi în ?ara, confund? cercetarea istoric? cu un fel de rechizitoriu permanent!”

Prof. Univ. Dr. Gheorghe Buzatu: „Fere?te-m?, Doamne, de prieteni...”

Cartea lui Larry L. Watts se integreaz? în rândul marilor c?r?i consacrate marilor probleme ale istoriei noastre recente. Avem în fa?? un studiu temeinic ?i complet: organizare; cantitatea ?i calitatea surselor în majoritate inedite ?i bog??ia bibliografiei […]; cunoa?terea aprofundat? ?i analiza model a «dosarelor» investigate; originalitate ?i inteligen??, orizont ?i obiectivitate în abordarea ?i tratarea problemelor; metod? ?i rigoare într-o construc?ie istoriografic? de propor?ii; concluzii sistematice ?i pertinente, ferme ?i clare, excluzând interpret?rile nesigure ?i confuziile. «Calit??i» specifice, din câte cunoa?tem, mai tuturor Rapoartelor privind etapa comunist? de la Bucure?ti, iar nu numai de aici! Propor?iile construc?iei lui Larry L. Watts sunt impresionante […], succedate de o impresionant? bibliografie ?i un indice. Sub acest aspect, cartea lui Larry L. Watts exceleaz? în func?ie net?g?duit? ?i de preferin?ele autorului sau de specificul surselor folosite. În fond, dup? cum deducem dintr-un motto al c?r?ii, ostilitatea Moscovei împotriva României era… tradi?ional?, de vreme ce însu?i Fr. Engels afirmase, la 1848, c? românii se dovediser? «suporteri fanatici ai contrarevolu?iei», astfel c?, pentru «cauza»revolu?iei proletare, dispari?ia lor «de pe fa?a p?mântului va fi un pas înainte». «Fere?te-m?, Doamne, de prieteni...»

Acad. Dinu C. Giurescu - „Larry Watts, un deschiz?tor de drumuri”

„…O analiz? multipl? a serviciilor de informa?ii ale mai multor ??ri în acela?i timp, vizând o singura ?ara, eu nu ?tiu dac? s-a mai f?cut vreodat?! ?i, bineîn?eles, r?zboiul împotriva României este o realitate, pe care Larry Watts o descifreaz?. El stabile?te ?i un nou model: de acum înainte, când trebuie s? studiem materialele pe linia serviciilor de informa?ii, va trebui s? avem în minte ?i s? ne asimil?m metoda pe care a folosit-o Larry, care e un deschiz?tor de drumuri - ?i nu-l laud, pentru c? nu am nimic de câ?tigat de la el, decât acest schimb intelectual ?i de informa?ii pentru care îl felicit ?i îi mul?umesc! Deci, pe de o parte e un deschiz?tor de drumuri ?i al unei noi metode de cercetare. În al doilea rând, a mai adus o inova?ie care-l serve?te foarte mult pe istoric. În fruntea fiec?rei „desp?r?ituri” mari a c?r?ii, a pus extrase scurte, de dou?-trei rânduri, pentru a ilustra felul în care gândeau diferi?ii lideri ai momentului. În acest fel, autorul a deschis un subiect foarte sensibil, sarcina cea mai grea a istoricului fiind tocmai aceea de a reconstitui modul în care gândeau în realitate cei de atunci. Or, când v?d ast?zi atâ?ia de?tep?i care se extind asupra microfoanelor ?i-?i dau cu p?rerea, le spun ca nu m? intereseaz? p?rerea lor, ci a celui ?i celor de atunci! Deci, vrem reconstituirea felului lor de a gândi de atunci, iar Larry o face cu prisosin?? în fa?a fiec?rui capitol al c?r?ii sale!”

Acad. Dan Berindei - „Sunt impresionat de propor?iile ?i de complexitatea lucr?rii!”

„… Sunt impresionat în primul rând de propor?iile lucr?rii lui Larry Watts, dar când am ?i parcurs-o, mi-am dat seama ?i de complexitatea ei! Domnul Watts a avut curajul, dar mai ales priceperea de a se descurca într-un h??i? de informa?ii uria?. În acest fel îns?, a venit cu o contribu?ie foarte important?, care ofer? o imagine extraordinar? a ?es?turilor din lumea nev?zut? a informa?iilor, deschizându-ne drumul prin acest h??i?. A f?cut-o cu competen??, cu senin?tate, f?r? parti-pris-uri, dar în acela?i timp ?i cu convingerea dat? de m?rturiile întâlnite în procesul s?u de investiga?ie, potrivit c?rora România a fost o nedrept??it?. Vreau s?-l felicit

„Tr?d?torii r?mân tr?d?tori toat? via?a!”

În loc s?-i fie mediatizate „farfuriile zbur?toare”, statul român ar trebui s? cear? extr?darea individului, repartizându-i-se pentru tot restul zilelor o „garsonier?” la „Hotel Jilava”. Subscriu f?r? rezerve urm?torului citat din revista „Na?iunea”[4]. „Tr?d?torii r?mân tr?d?tori toat? via?a ?i trebuie s? pl?teasc? pre?ul tr?d?rii. În 1917, când colonelul Sturdza a tr?dat armata român? ?i a trecut la inamic, în liniile germane din Moldova (în Primul R?zboi Mondial n.r.), Tribunalul Militar (românesc - n.r.) l-a condamnat la moarte, în lips?. În 1940 când Ion Antonescu a venit la putere ?i s-a aliat cu Germania, colonelul Sturdza care tr?ia pe meleaguri germane a cerut sprijinul lui Hitler pentru a fi gra?iat în România ?i a se putea întoarce acas?. Spre cinstea lui, Generalul Ion Antonescu, a refuzat interven?ia lui Hitler în favoarea colonelului Sturdza spunând c? un tr?d?tor care a tr?dat armata ?i neamul românesc r?mâne tr?d?tor toat? via?? ?i nu-l iart?. Pentru români ?i România, (ex)generalul Pacepa r?mâne un tr?d?tor care trebuie arestat ?i încarcerat iar spusele lui luate ca afirma?ii necredibile…”

Grafica - Ion M?ld?rescu
------------------------------------------------
[1] Fantômas - Unul dintre cele mai populare personaje din istoria criminalit??ii fic?ionale franceze, Fantômas a fost creat în 1911 de scriitorii francezi Marcel Allain (1885–1969) ?i ?i Pierre Souvestre (1874–1914). Personajul a stat la baza mai multor filme, adapt?ri de televiziune ?i adapt?ri pentru benzi desenate. În istoria criminalit??ii fic?ionale, el reprezint? o tranzi?ie de la r?uf?c?torii din secolul al XIX-lea la criminalii în serie din perioada modern?.
[2] Victor Roncea, „Ziari?tii online”.
[3] Ibidem
 
Mihail Moruzov (1)
General Br. (r) Prof. univ. dr. Cristian Troncota   
Joi, 18 Octombrie 2012 05:04
CiteƟte mai mult...- Date despre biografia ?i personalitatea lui Mihail Moruzov [1]

„Mihail Moruzov s-a n?scut la 16 septembrie 1887, în satul Zebil, comuna Sarichioi, jude?ul Tulcea ca fiu al preotului Nicolae ?i al Mariei Moruzov, dintr-o familie de cazaci. ?i-a început cariera în 1909, ca agent special în Direc?ia General? a Poli?iilor ?i a trecut prin toate treptele ierarhice, ajungând, în 1917 - la vârsta de 30 de ani, în plin r?zboi -, în fruntea „Serviciului de informa?ii al Deltei".[...] Mihail Moruzov ?i serviciul s?u au influen?at categoric soarta luptelor pe acest front. Pân? la sfâr?itul r?zboiului, din 178 de spioni germani trimi?i în liniile române?ti, 156 au fost prin?i, printre care ?i colonelul Friederich von Mayer, ?eful informa?iilor germane în Dobrogea. [...] Serviciul creat de Moruzov era echipat cu cele mai performante instrumente ce ap?ruser? la vremea respectiv?: echipament de înregistrare (pe band?, sau pe discuri), microfoane, detectoare, oglinzi transparente, periscoape, celule fotoelectrice. Dup? 1936, el a organizat ?coli pentru preg?tirea de speciali?ti în radio-telegrafie, fotografie, filmare, amprente, etc. [...] Un ofi?er de informa?ii american, venit in misiune, în România, imediat dupa actul de la 23 august 1944, afirma c? dosarele S.S.I. „con?ineau cea mai mare culegere de date despre sovietici din toat? Europa, cu excep?ia dosarelor g?site în Germania".[2]

„?tiind s? se strecoare prin toate u?ile, atent, gata s? ?i introduc? antene peste tot, a devenit indispensabil celor ce voiau s? ?tie tot, f?r? eforturi. Românul dispre?uie?te spionajul. Moruzov nu l a dispre?uit. El se ?tia dispre?uit, dar ?i temut. ?i a jucat cartea pân? la urm? cu pasiune. A întrev?zut finalul? Cred c? da. Unele fonduri g?site în str?in?tate ar sprijini supozi?ia." (Colonel Octav Vorobchievici)

În aten?ia posterit??ii

Mihail Moruzov este un personaj despre care s a vorbit - ?i înainte de 1989[3], dar ?i dup?[4] - mult mai mult decât despre succesorul s?u Eugen Cristescu sau Traian Borcescu ori Gheorghe Ionescu Micandru. Evident, prin anvergur? ?i rezultate, i-a dep??it pe to?i ceilal?i. El r?mâne ?i ast?zi înc? cel mai bun om de informa?ii din câ?i a avut aceast? ?ar?. Dar ?i cel mai enigmatic. Mihail Moruzov a l?sat pu?ine documente scrise. Câte au fost au avut o soart? tragic?, multe fiind distruse în septembrie 1940, cu ocazia arest?rii lui, ?i în 1944 (de exemplu în bombardamentul de la Turnu Severin, din septembrie), când a ars cea mai mare parte a arhivei SSI din perioada 1924 1928[5].

Înainte de 1989, în ciuda limitelor ideologice binecunoscute (?i a comodit??ii celor ce au avut acces în arhivele ferecate, mul?umi?i s? culeag? un citat dintr un document sau dou?), numele lui Moruzov a ap?rut ?i în lucr?rile destinate marelui public, nu numai în cele de uz profesional, pentru lucr?torii din Securitate. Dup? 1989, revista „Magazin istoric" i-a consacrat un portret realizat de un fost salariat al S.S.I., Nicu?or D. St?nescu[6]. În publica?ia „Strict Secret", Ion Pavalescu a publicat cercet?rile sale, pe baza m?rturiilor l?sate de Veniamin, nepotul lui Mihail Moruzov, strânse apoi într-un volum[7]. S-au mai publicat documente despre Moruzov ?i în alte gazete, servite de cei ce le „pescuiser?" înainte de 1989 în acela?i ambalaj din lucr?rile „profesionale"[8]. Televiziunea Român? i-a consacrat primul episod al serialului „Jocuri periculoase", realizat de regiŹzoŹrul George Borcescu. Au fost publicate sau republicate lucr?ri memorialistice, în care personalitatea lui Mihail Moruzov ocup? spa?ii impoŹtante[9].

Autorii str?ini, care s-au ocupat de evolu?ia societ??ii române?ti, în perioada premerg?toare ?i în timpul celui de Al Doilea R?zboi Mondial, au ?inut cont, în lucr?rile lor, de ac?iunile importante ini?iate ?i conduse de Mihail Moruzov ?i Serviciul Secret român, precum ?i de rolul ?i locul acestora în angrenajul puterii politice[10]. Este firesc deci s? ne punem întrebarea: se mai pot spune lucruri necunoscute despre cel care a fost ?eful Serviciului de informa?ii ?i siguran?? al Dobrogei, în PeŹrioada 1917 - 1919, ?i, apoi, ?eful Serviciului Secret de informa?ii al Armatei Române, în perioada 1924 -1940? R?spunsul este categoric da, ?i vom c?uta s? îl argument?m în cele ce urmeaz?. Vom evoca tocmai faptele de noutate, punctând doar acolo unde este strict? nevoie, pentru cursivitatea prezent?rii, elementele deja cunoscute.

În leg?tur? cu originea sa etnic?, însu?i numele de Moruzov sugereaz? o descenden?? slav?. Memorialistul legionar ?tefan Palaghi?? îl considera pe Mihail Moruzov „un str?in"[11]. La rândul sau, Mihail Sturdza, cel care a îndeplinit func?ia de ministru de externe în guvernul din perioada statului na?ional legionar, spunea despre Moruzov c? „avea origini dubioase", c? „a fost comisar sovietic din Harkov", care „se refugiase în RŹmânia dup? 1920" ?i c? era „un venetic" pus de Carol al II lea în postul cel mai de încredere din toat? administra?ia noastr? civil? ?i militar?[12]. Ultimul comandant al Mi?c?rii Legionare, Horia Sima, face ?i el aluzie la originea lui Moruzov în felul urm?tor: „fa?a lui l?t?rea?? aproape turtit?, dezv?luie o ascenden?? slavo mongol?"[13].

Familia

Documentele de arhiv? p?strate atest? c? Mihail Moruzov s-a n?scut la 8 noiembrie 1887, în comuna Zebil din Jude?ul Tulcea. Toate sursele îi indic? pe Moruzovi drept descenden?i ai cazacilor zaporojeni, refugia?i în România la o dat? ce nu poate fi precizat?, într-o declara?ie dat? la 20 noiembrie 1940, Pelaghia, sora lui Mihail, pe arunci în vârsta de 74 ani, se declara „de origine rus?"[14]. Un certificat de na?ionalitate, emis de Prim?ria comunei Zebil, la 26 iulie 1921, atest? faptul c? „preotul Simion Moruzov, decedat, tat?l tân?rului Gheorghe Moruzov, a domiciliat în aceast? comun? de la anul 1898". Potrivit aceluia?i act, Simion era „îndeob?te cunoscut ca român"[15]. Nicolae Moruzov, tat?l lui Mihail, fusese preot, vreme de 40 de ani, la biserica rus? din Tulcea. Împreun? cu Maria, avusese 5 b?ie?i ?i dou? fete. În acest punct, relatarea surorii lui Moruzov se distan?eaz? de cea a lui Veniamin, nepotul s?u, care ?tia doar de existen?a unei m?tu?i. Potrivit Pelaghiei, ea a mai avut o sor?, Teodosia, care murise la Tulcea înaintea tat?lui ei. La fel, murise deja, în 1940, ?i Teodor (Feodor) Moruzov, pictorul. Ceilal?i trei erau Simion (mort ?i el), Ivan (Fedea la Veniamin) ?i Afanasie. În vreme ce Pelaghia spunea, în 1940, c? Afanasie, Ivan ?i Mihail se aflau la Bucure?ti, Veniamin d?dea alte date despre ei. Cert este c? Mihail a p?strat leg?tura cu fra?ii s?i, pe care i a folosit în str?in?tate. Tot Pelaghia ne ofer? informa?ii despre averea familiei. Dup? moartea tat?lui, au r?mas 5 pogoane de p?mânt ?i o cas? în Tulcea, pe str. Basarabilor nr. 147. Mo?tenirea a fost împ?r?it? între fra?i. Pelaghia mai primea ?i 50 000 lei. În 1940, Pelaghia avea 8 ha de p?mânt, parte ?i din ceea ce primise de la Moruzov. Pelaghia i a administrat ?i averea fratelui ei, Mihail Moruzov. Pe p?mânturile sale, acesta îns? construise o cas? ?i o moar? de vânt.

S? vedem acum, pe baza relat?rii lui Constantin Maimuca, un om care nu îl avea la inim? pe Mihail Moruzov, la fel ca ?i memoriali?tii legionari, în ce consta averea acestuia la sfâr?itul vie?ii: „La arestarea lui Moruzov s-a descoperit o avere destul de important? cump?rat? pe nume str?ine. A?a, palatul [din Bucure?ti - n.n.] de la ?osea era pe numele unui prieten al s?u, bulgar de origine, care a m?rturisit aceasta. Mobilierul artistic ?i covoarele scumpe persiene din palat reprezentau sume serioase. Apoi, ferma din Prahova, via din Tulcea, cl?dirile ?i ?colile pe care le construise acolo pentru folosul public, reprezentau, de asemenea, investi?ii mari. Mai cump?rase unul sau mai multe apartamente pe numele nepoatei sale, de care se spune c? era « foarte ata?at »"[16]. Legat de casa lui Moruzov, fiica acestuia, Aurora Florina, i-a relatat domnului Ion Pavelescu o poveste extrem de interesant?, ce se afl? în cartea deja men?ionat?. De altfel, domnul Pavelescu a descoperit ?i al?i urma?i ai lui Moruzov, între care o nepoat? c?s?torit? cu un ?ef de sec?ie la ziarul „România liber?", în anii '50, ?i alta c?s?torit? cu cunoscutul publicist ?i realizator de televiziŹune Emanuel Valeriu.

Mihail Moruzov s a c?s?torit în dou? rânduri. Prima so?ie se numise V?raru; din c?s?toria lor s a n?scut Aurora Florina, singura fiic? a lui Moruzov. Divor?at, Moruzov s a rec?s?torit cu Teodora S?ndulescu, profesoar? din Silistra, dar a divor?at ?i de ea. În ultimii ani, se amorezase neŹbuŹne?te de o nepoat?, care l-a înso?it ?i într-o c?l?torie la Paris. Colonelul Gheorghe Petrescu, pe atunci ata?at militar la Roma, ne a l?sat o interesant? descriere, una dintre pu?inele în care reg?sim pe Moruzov omul. „Aici [la Paris - n.n.] g?sesc pe Moruzov la Grand Hotel, nu singur, a?a cum era cu dou? zile mai înainte, când l-am condus de la Vene?ia la Milano, ci cu o doamn? pe care mi-o prezentase la Bucure?ti, cu o ocazie, ca o nepoat? a sa... În cele dou? zile cât am stat la Paris, am avut posibilitatea s? observ starea de spirit a lui Moruzov ?i s? constat c? era cu totul alt om decât acela pe care îl cunoscusem. Acest om, care nu a avut niciodat? nici o aten?ie sau sl?biciune fa?? de vreo femeie, care dispre?uia femeia, în sensul c? o considera un impediment în via?a ?i activitatea unui om, acest om care spunea c? nu cunoscuse niciodat? ce este sentimentul de afec?iune pentru o femeie, era obsedat de data aceasta numai de înso?itoarea sa de acum. Imposibil s? se concentreze asupra unei chestiuni serioase, distrat ?i indiferent la chestiuni importante, aproape evita s? vorbeasc? de ele ?i parc? nici nu-l interesau"[17].

„Realitatea se împletea cu legenda"

Lucrurile nu sunt prea clare nici în privin?a studiilor f?cute de Mihail Moruzov. Gheorghe Cristescu ?tia c? numirea definitiv? a lui Moruzov în fruntea S.S.I. s-a t?r?g?nat pentru c? el nu avea studiile superioare pe care le cerea postul. Ini?ial fusese pl?tit ca diurnist (angajat temporar). Oricum, „Moruzov ?tia din familie limba rus?. Vorbea ?i ucraineana, bulgara, turca ?i t?tara", relata acela?i Gheorghe Cristescu. O descriere a lui Moruzov ne a l?sat N. D. St?nescu: „Ca înf??i?are fizic?, Mihail Moruzov era de statur? potrivit?, lat în umeri ?i îndesat, ceea ce determina impresia c? era mai scund decât era în realitate, cu nasul pu?in turtit ?i cu o fa?? aducând într-o m?sur? cu tipul melancolic, explicabil?, poate, prin încruci??rile ce s-au produs, în decursul timpurilor, în col?ul european din care se tr?gea. De?i avea extremit??ile membrelor mici, era dotat cu o for?? fizic? superioar? ?i cu toate c? nu p?rea suplu, putea fugi cu mare vitez?. Ca înf??i?are general?, aducea uneori ?i într o m?sur? cu Mussolini. Avea ochii verzi, cu reflec?ii metalice, umbri?i de sprâncene stufoase ?i cu putere de p?trundere magnetizant?, iar când te privea cu încordare, sim?eai c? te p?trund în str?funduri, ceea ce cred c? a contribuit la succesele sale profesionale.
Se îmbr?ca sobru ?i f?r? varia?ie, purtând acela?i costum cenu?iu-închis, ca un desen discret"[18].

Despre începuturile lui Moruzov în munca de culegere a informa?iilor s-a vorbit deja. Se pare c? era un om n?scut pentru a?a ceva. ?tefan Enescu aprecia c? „pe Moruzov îl ajuta o extraordinar? energie ?i voin??, o capacitate natural? ?i putere de p?trundere uimitoare. Cazac zaporojan, întrupa s?n?tate, inteligen??, abilitate, voin?? ?i îndr?znesc s? spun c? avea geniu"[19].

Horia Sima considera c? Mihail Moruzov era un „om f?r? scrupule ?i de un rafinament diabolic... simpla evocare a numelui s?u impunea groaz?". Acela?i memorialist m?rturiŹsea c?, pân? s?-l cunoasc? direct - în prim?vara anului 1940 -, auzise despre el multe lucruri, dar nimic precis, astfel încât „realitatea se împletea cu legenda", „în orice caz - continua Horia Sima - pentru legionari întrupa sistemul organizat de Armand C?linescu pentru distrugerea mi?c?rii"[20].
Doctorul ?erban Milcoveanu îl apreciaz? pe Moruzov ca „inteligen?a cenu?ie" ?i „mult superior în inteligen?? lui Eugen Cristescu"[21].

S? prezent?m acum descrierea f?cut? de Gheorghe Cristescu: „Scund, vânjos, ple?uv, dinamic ?i foarte inteligent, poseda într-un grad intens abilitatea profesional? detectiv?... Ambi?ios pân? la orgoliu, poseda un spirit de dominare despotic?, neadmi?ând replici sau corect?ri, fapt ce constituia un mare defect pentru flexibilitatea care se cere ?efului unui asemenea serviciu în raporturile cu subalternii s?i"[22]. S-a spus despre Moruzov c? avea nervi de o?el ?i o capacitate de concenŹtrare ie?it? din comun. Adev?rat, dar era ?i el om. Am v?zut deja ce ne spune Gheorghe Petrescu despre Moruzov. S? mai ad?ug?m, în relatarea aceluia?i, cum l-a g?sit la Vene?ia, cu câteva zile înainte de a fi arestat: „Moruzov era ab?tut, negru la fa??, complet absent, preocupat în a?a fel încât începea o vorb? ?i apoi î?i pierdea ?irul ?i renun?a... Îmi spune c? este obosit, c? nervii nu-l mai sus?in ?i-mi arat? mâinile care tremurau; îmi spune c? este ferm hot?rât s? se retrag? din func?ie, undeva la ?ar? ?i s? nu mai vad? pe nimeni ?i s? nu mai aud? de nimic"[23]. Era ?i foarte b?nuitor, dup? cum ne las? s? în?eŹlegem medicul s?u, Andrei Frank, cel care îl caracteriza astfel: „A fost un om închis, inteligent, culant ca client, prietenos când voia, vorbea foarte pu?in". Dar iat? ce mai povestea doctorul Frank: „În 1938 am fost chemat la dânsul personal de vreo dou? ori pentru maladii intervenite, în vara acestui an am fost chemat o dat? urgent dup? întoarcerea dumisale de la Mamaia, prezentând fenomene hepato-gastrice ?i fiindu-i fric? de o tentativ? de otr?vire. Internat în spitalul Elias, s-a constatat un calcul biliar care produsese fenomenele gastrice"[24]. În decembrie 1939, Moruzov a fost operat pentru hernie ombilical?.

Peste ani, Gheorghe Cristescu î?i amintea de sprijinul pe care i-l acordase Mihail Moruzov într o poveste de amor contra fratelui s?u, Eugen Cristescu. Gheorghe se îndr?gostise de vara sa, fiica unui unchi la care st?tea în gazd? pe când era student la Facultatea de drept. Familiile s-au opus c?s?toriei tineriŹlor. Eugen Cristescu, subdirector în Direc?ia General? a Poli?iei de Siguran??, î?i amenin?? chiar fratele cu arestarea. Moruzov l-a ajutat s? se c?s?toreasc? cu aleasa inimii lui pe ascuns, la Prim?ria de Verde din Calea Rahovei, scutindu-i de dispensa legal? ce s-ar fi cerut între veri. Tot el le a f?cut rost de pa?apoarte ?i i-a trimis, împreun? cu nepotul lui, Malencu (Veniamin) Moruzov la Paris. C?l?toria de nunt? a prev?zut ?i o s?pt?mân? la Vene?ia ?i alta la Milano. Dup? cinci luni, tinerii c?s?tori?i au revenit la Bucure?ti, punând familiile în fa?a faptului împlinit. Rela?iile lui Moruzov cu Eugen Cristescu nu au avut, evident, de câ?tigat în urma acestui episod[25].

Mihail Moruzov era un om extrem de abil ?i care se putea u?or adapta mediului. Cea mai bun? dovad? o constituie ispr?vile lui din perioada anilor 1917-1918, când s-a descurcat, cu mult curaj, cu comitetele revolu?ionare ruse?ti din Dobrogea ?i sudul Basarabiei, episod asupra c?ruia vom reveni, în timp îns?, omul Moruzov s-a schimbat. O spunea, într-o manier? indirect?, ?i colonelul Gheorghe Petrescu: „era ?i s-a men?inut mult timp un om extrem de modest, foarte sobru ?i foarte muncitor"[26], într adev?r, ?i al?i oameni care l-au cunoscut vorbesc despre modific?rile petrecute pe m?sur? ce puterea de care dispunea a sporit. Generalul Ion Gheorghe, care în perioada 1934 1938 a fost ata?at militar la Ankara, a avut ocazia s?-l cunoasc? pe ?eful Serviciului Secret, despre care consemneaz? în lucrarea sa memorialistic?: „Moruzov a început ca agent de informa?ie de mâna a treia al Statului Major român. Obraznic ?i descurc?re? cum era, a reu?it s? dea marea lovitur? dup? ani de activitate neimportant?: l-a informat pe Carol al II lea despre anumi?i politicieni români. Aceasta i-a adus postul de ?ef al Serviciul Secret român. L-am v?zut cu prilejul unei serb?ri din Palatul Regal, în eleganta uniform? a Frontului Rena?terii Na?ionale, dup? ce figura sa îmi atr?sese mai înainte aten?ia pe culoarele Statului Major, fiind îmbr?cat pe atunci în haine modeste"[27]. Iat? ce declara ?tefan Enescu, mul?i ani secretarul s?u: „Moruzov deveni din ce în ce mai nervos ?i... [text neclar - n.n.], iar puterea fa?? de subalterni tot mai dispre?uitoare ?i mai aspr?. Ofi?eri superiori ?i generali îi f?ceau anticamer?; oameni politici îl solicitau pân? peste puterile posiŹbile de a-i primi ?i vorbi cu ei. Pe la serviciu venea din ce în ce mai rar, iar când venea era nervos ?i gr?bit"[28]. Ideea este înt?rit? ?i de Gheorghe Cristescu: „Din priŹcina influen?ei pe care o avea, toat? lumea, atât militar?, cât ?i politic?, îl adula, c?utând a-i c?p?ta bun?voin?a ?i protec?ia. La Ministerul Ap?r?rii Na?ionale devenise atotputinte ?i cum era din fire foarte vindicativ, nu ierta nicicând un afront adus"[29]. Tot acesta îi repro?a c? de?i Eugen, fratele lui, îl recomandase c?lduros pentru numirea în fruntea S.S.I., Moruzov îl „dribla" deseori în probleme de serviciu, înc?lcându-?i ?i dep??indu-?i atribu?iile.
-------------------------------------------------------------
[1] Cristian Troncot?, Mihail Moruzov ?i fontul secret, Bucure?ti Editura ELION, 2004
[2] http://vladturcanu.blogspot.ro/2012/04/mihail-moruzov-fondatorul-spionajului.html
[3] C. Neagu, D. Marinescu, R. Georgescu, Fapte din umbr?, vol. II, Editura politic?, Bucure?ti, 1977, p. 176 ?i urm.; Ion Bodumescu, Ion Rusu-?irianu, Descifrarea unei istorii necunoscute, Editura Militar?, Bucure?ti, 1975, vol. III, p. 12 ?i urm.; Horia Brestoiu, Ac?iuni secrete în România, Editura ?tiin?ific?, Bucure?ti, 1973.
[4] Paul ?tef?nescu, Istoria serviciilor secrete române?ti, Editura Divers?Pres, Bucure?ti, 1994, p. 69?149; Alina Ionescu, Formalitatea a devenit asasinat, în „Bucure?ti?Match", nr. 1/1994; Vasile Bobocescu, Momente din istoria Ministerului de Interne, vol. 1, 1821?1944, Editura Ministerului de Interne, Bucure?ti, 1996, p. 313?336; „Magazin istoric", nr. 4/1995, p. 62?64, 93.
[5] Arhiva Ministerului Ap?r?rii Na?ionale (în continuare se va cita sigla Arh. M.Ap.N.), fond Micro­filme, r. P II c. 415.
[6] N.D. St?nescu, 1930?1940. întâmpl?ri ?i oameni din Serviciul Secret (fragmente de memorii editate de Marian ?tefan ?i Gheorghe Neac?u în „Magazin istoric", s.n. ianuarie?iunie 1991.
[7] Veniamin Moruzov, Moruzov despre Moruzov, în „Strict?Secret", an II, nr. 35/1990 ?i urm; Ion Pavelescu, Enigma Moruzov, Cel mai mare spion din istoria României, Editura Gaudeamus, Ia?i, 1993.
[8] Vezi Vasile Bobocescu, Mihail Moruzov un as al serviciilor secrete, în: „Spionaj?Contraspionaj", nr. 13/1991; Idem, ?eful serviciului secret de informa?ii român, Minai Moruzov, despre Pactul secret Germano?Sovietic, în „Est?Vest", sept. 1991, p. 2.
[9] Eugen Cristescu, Organizarea ?i activitatea Serviciului Special de Informa?ii, în: Cristian Troncot?, Eugen Cristescu asul serviciilor secrete române?ti, Memorii 1916?1944, Editura Roza Vânturilor, Bucure?ti, 1995, passim.; Mihail Sturdza, România ?i sfâr?itul Europei. Amintiri din ?ara pierdut?, Fronde Alba?Iulia, Paris, 1994 passim.; Horia Sima, Era libert??ii. Statul na?ional legionar, vol. II, Editura Mi?c?rii Legionare, Madrid, 1986, passim; Constantin Maimuca, Memorii, în „Lumea?Magazin", 3?6/1995.
[10] Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol al II?lea ?i Mare?alul Antonescu, Editura Humanitas, Bucure?ti, 1993, passim; Larry L. Watts, O Casandr? a Româ­niei. Ion Antonescu ?i lupta pentru reform? 1918?1941, Editura Funda?iei Culturale Române, Bucure?ti, 1993, p. 243 ?i urm.
[11] Istoria Mi?c?rii Legionare scris? de un legionar, Editura Roza Vânturilor, Bucure?ti, 1992, p. 102.
[12] Mihail Sturdza, op. cit., p. 175.
[13] Horia Sima, op. cit., p. 198.
[14] Arh. S.R.I.. fond „y" dosar nr. 20954, vol. 4, f. 275.
[15] Documentul ne?a fost pus la dispozi?ie de regretatul Simion Moruzov (nepotul lui Mihail Moruzov), depozitarul unor documente de inesimabil? valoare istoric? despre unchiul s?u.
[16] Arh. S.R.I., fond „y" dosar nr. 73865, vol. I, f. 325.
[17] Ibidem, dosar nr. 20954, vol. 21, f. 40.
[18] „Magazin istoric", s.n., ianuarie 1991, p. 65.
[19] Arh. S.R.I., fond „y", dosar nr. 105443, f. 87.
[[20 Horia Sima, op. cit., p. 198.
[21] „Învierea", nr. 4/1994, p. 162.
[22] Arh. S.R.I., fond „d", dosar nr. 17474, vol. I, f. 10.
[23] Ibidem, dosar nr. 20954, vol. 21 f. 9.
[24] Ibidem, f. 110?111.
[25] Ibidem, dosar nr. 4703, f. 2.
[26] Ibidem, dosar nr. 20954, vol. 21, f. 8.
[27] General Ion Gheorghe, Un dictator nefericit. Mare­?alul Ion Antonescu (Calea României spre statul satelit), edi?ie îngrijit? de Stelian Neagoe, Editura Machiavelli, Bucure?ti, 1996, p. 137.
[28] Arh. S.R.I., fond „y", dosar nr. 105443, f. 88.
[29] Ibidem, dosar nr. 17474, vol. I, f. 12.
 
Demolarea simbolurilor na?ionale
Cezar Adonis Mihalache   
Joi, 18 Octombrie 2012 04:58
CiteƟte mai mult...Pentru par?zile L.G.B.T. se g?sesc bani, pentru campanii electorale de?an?ate ?i „aranjate" se g?sesc bani, pentru Ziua Osta?ilor Patriei se face economie. Pân? ?i s?raca bucat? de Românie din stânga Prutului g?se?te bani pentru o parad? militar?. Guvernului României, nu! (Ion M?ld?rescu)

Cinstirea jertfei înainta?ilor

Un ministru al ap?r?rii care nu este capabil s? onoreze memoria înainta?ilor, care nu lupt? pentru dreptul Armatei Române de a defila de Ziua Na?ional? a ??rii în serviciul c?reia se afl?, nu are ce s? caute în fruntea o?tirii. Nu are dreptul de a mai fi acolo din clipa în care anun?? fie ?i doar posibila necelebrare a Zilei Na?ionale de c?tre Armat? din presupuse considerente financiare. La rându-i, un guvern care accept? o asemenea abordare a economisirii la buget, iar??i nu are dreptul s? mai ?in? în mâini frâiele ??rii. C?ci, acel ocârmuitor care nu este interesat s? asigure cinstirea jertfei înainta?ilor, este cu atât mai pu?in probabil s?-i pese în vreun fel de urma?ii acestora. Desigur, dac? la 1 Decembrie ar fi fost rost de o nou? suspendare a pre?edintelui, de un referendum ori chiar anticipate, nu s-ar fi pus problema fondurilor. S-ar fi g?sit bani pentru organizarea unor alegeri chiar în acea zi în care celebrarea eroilor neamului nu ar mai fi fost posibil? din cauza lipsei de fonduri la buget.

Într-adev?r, poate c? nu mai sunt suficien?i bani la buget, dar asta este numai vina guvernului care ?i-a pus ca prioritate achizi?ii aberante, inclusiv a unor fiare ruginite din Portugalia pe post de avioane de lupt?. ?i ar fi poate justificat?, folosind ca marot? criza economic?, o redimensionare a amplorii manifest?rilor dedicate zilei de 1 Decembrie. În nici un caz nu este acceptabil? insinuarea posibilit??i de a nu se mai organiza nimic sub patronajul Armatei Române. Pentru c?, atunci, este clar c? altele sunt jocurile, iar scopul vizeaz? de fapt conturarea unei noi etape în procesul de strivire, ?tergere ?i desfiin?are a simbolurilor noastre na?ionale.

În fond, este visul maghiarimii politice de a vedea un 1 Decembrie cât mai sumbru. F?r? fast, f?r? celebr?ri... Or, dup? ce am permis maghiarimii politice s? întineze Ziua Na?ional? a României, arborând drapelele în bern?, noi singuri punem ast?zi um?rul la disolu?ia dreptului pentru care s-au jertfit atâtea genera?ii de eroi: onorul la drapelul Demnit??ii Na?ionale. Iar totul este parte a unui proces pe care numai noi pare c? nu vrem a-l cuprinde în dimensiunea lui hidoas?. La nivel central, acolo unde se tânguie ocârmuirea a s?r?cie, s-au g?sit bani inclusiv pentru comemorarea Holocaustului! Iar la nivel local, acolo, în Harghita, Covasna ?i Mure?, oricât de mari ar fi neajunsurile românilor, se g?sesc mereu bani pentru finan?area ac?iunilor „culturale", paramilitare ?i antistatale, ale forma?iunilor extremiste maghiare.

S-au g?sit bani pentru a „renova" Arcul de Triumf doar pentru a asigura ?tergerea numele Budapestei din rândul ora?elor eliberate de c?tre Armata Român?

Acum, dup? ce ni s-au desfiin?at unit??ile militare din Ardeal, dup? ce s-au g?sit bani pentru a „renova" Arcul de Triumf doar pentru a asigura ?tergerea numele Budapestei din rândul ora?elor eliberate de c?tre Armata Român?, se încearc? ?inerea o?tenilor în cazemate chiar de ziua Na?iunii Române. Deja, în Harghita ?i Covasna, Statul Român a renun?at la simbolurile sale, permi?ând sufocarea Drapelului Na?ional, acolo unde mai este arborat pe cl?diriile institu?iilor publice, între cârpele secuie?ti ?i maghiare. Se schimb? denumirile str?zilor cu nume ale eroilor neamului pentru a se înscrie numele unor criminali de r?zboi maghiari. Se las? în paragin? monumentele eroilor români în vreme ce apar tot mai multe obeliscuri impun?toare dedicate veneticilor. Închinate acelora care i-au ucis pe cei ce îi d?m ast?zi jos din Panteonul Na?ional. În jurul monumentului din Parcul Carol s-au pus cordoane desp?r?itoare pentru a nu-i mai l?sa pe românii s? se apropie pentru a le citi copiilor numele de jertf? ale acelora care au pierit în r?zboaiele de reîntregire. Pe alte monumente se urc? basflemitor, cu picioarele lor pline de noroiul intrigii social-politice, fel ?i fel de personaje. Monumentalul „1907" din Bucure?ti a fost t?iat bucat? cu bucat? la ordinele unui primar-ordonan?? care, la festivit??i, se g?te?te fudul în uniforma de general în rezerv?. Cât? ipocrizie! Casa „Cr?i?orului Mun?ilor" este periodic devastat? ?i înjunghiat? în inima românismului de c?tre urma?ii hoardelor de venetici, dar nimeni, niciodat?, nu vede nimic. Iar la mitingurile lor de protest, româniilor prea vocali le sunt confiscate steagurile tricolore de c?tre jandarmii-epigoni.

Mâna ce coboar? de la chipiu pentru a îndesa argin?ii tr?d?rii

Cu fiecare efigie demontat?, cu fiecare virtute c?lcat? în picioare, suntem împin?i tot mai aproape de momentul propriei noastre disolu?ii. O ?ar? care nu mai are nici m?car voin?a de a-?i impune dreptul la cinstirea zilei devenirii sale, este o ?ar? condamnat? la uitare. ?i de parc? toatea acestea nu erau de ajuns, ast?zi, Demnitatea Na?ional? ne este întinat? ?i de cei chema?i tocmai s? vegheze la fruntariile onoarei, mâna ce coboar? de la chipiu pentru a îndesa argin?ii tr?d?rii având pe ea grade tot mai înalte. ?i cum po?i s? crezi c? totul este o întâmplare când sugestia neonor?rii simbolurilor na?ionale, chiar a necelebr?rii Zilei Na?ionale a României, vine sub mandatul aceluia care, ca prim? m?sur? ca pre?edinte al unui partid social-democrat, a impus suspendarea festivit??ilor de 1 mai?! De aceea, când tricolorul nu va mai flutura la fruntariile ??rii, s? nu ne întreb?m cum am ajuns acolo... S? nu ne mir?m c? hotarele ne vor fi fost mutate, prin brazdele-mormânt ale înainta?ilor, pe sub monumentele ?i simbolurile devenirii noastre na?ionale. C?ci poporul care accept? r?m??i?e de criminali în trupul ei este sortit s? nu-?i mai ridice privirea din p?mânt.

S? ne a?tept?m oare ca la urm?toarea „economisire" de fonduri dictat? de la nivel central s? fie vizate ?i costurile legate de arborarea drapelului na?ional pe numeroasele cl?diri ale institu?iilor publice? Tot ce se poate! Ba, chiar s? nu ne mire dac? se va impune ?i renun?area la înlocuirea periodic? a drapelelor decolorate ?i rupte pentru c?, fire?te, nu vor mai fi bani! Se vor g?si îns? fonduri s? în?l??m pe mai departe steagul Uniunii Europene ?i, Doamne fere?te, „dona?ile" de altfel de flamuri...
 
Lt. col.(r) Dr. Petre Opri?   
Joi, 18 Octombrie 2012 04:48
CiteƟte mai mult...În lunile august ?i septembrie 1972, o delega?ie militar? din Republica Democratic? Popular? a Yemenului a efectuat o vizit? în România cu scopul a primi un ajutor nerambursabil format din armament (pistoale, pistoale-mitralier? AKM, carabine semiautomate cal. 7,62 mm, mitraliere antiaeriene cal. 12,7 ?i 14,5 mm, arunc?toare cal. 82 ?i 120 mm, tunuri f?r? recul B-10 cal. 82 mm, arunc?toare de grenade antitanc RPG-7, tunuri de câmp cal. 76 mm), muni?ii (pentru întregul armament solicitat, plus grenade de mân?, lovituri pentru tunul cal. 122 mm, mine antipersonal, trotil), tehnic? auto (mijloace grele de evacuare, autocamioane, autosanitare, autoînc?rc?toare), echipament de avia?ie (piese de schimb pentru avioane MiG-17 ?i MiG-17 F, lovituri pentru tunurile NR-28 cal. 23 mm ?i N-37 D cal. 37 mm, bombe ?i rachete de avia?ie pentru MiG-17), mijloace de transmisiuni (sta?ii radio R-108 M, R-104 AM ?i UM), echipament farmaceutic, instrumentar medical ?i chirurgical, o tipografie de campanie, studiouri fotografice, lunete de artilerie, binocluri, telemetre, uniforme, corturi ?i p?turi.

Cererea respectiv? a fost analizat? la Ministerul For?elor Armate ?i generalul-colonel Ion Gheorghe a propus lui Nicolae Ceau?escu s? fie aprobat? acordarea unui ajutor în valoare de 3,9 milioane lei, în anii 1972-1973. La reuniunea din 4 septembrie 1972, membrii Prezidiului Permanent al C.C. al P.C.R. au fost de acord cu propunerea ?efului Marelui Stat Major ?i, astfel, Republica Democratic? Popular? a Yemenului a fost sprijinit? de România cu urm?toarele cantit??i de produse speciale: 800 pu?ti Mauser cal. 7,92 mm, 200 pistoale-mitralier? AKM cal. 7,62 mm, 500.000 cartu?e cal. 7,62 mm pentru AKM, 10.000 de grenade de mân? GR-42, 100 binocluri, instrumentar medical în valoare de 87000 lei, piese de schimb pentru avioane de vân?toare-bombardament MiG-17, provenite din excedentul existent în România (în valoare de 300.000 lei), 2500 metri de pânz? alb? ?i kaki, 3000 metri de pânz? de doc (albastr? ?i kaki), 1000 perechi bocanci negri, câte 1000 de p?turi ?i bidoane pentru ap?.[1]

Cinci ani mai târziu, autorit??ile de la Bucure?ti au primit zece militari din Republica Democratic? Popular? a Yemenului pentru a li se acorda în mod gratuit tratament medical. În acela?i timp, nu a fost acceptat? trimiterea unui nou ajutor nerambursabil, constând din pistoale cal. 9 mm, mitraliere cal. 7,62 mm, mitraliere antiaeriene cal. 12,7 mm ?i 14,5 mm, tunuri antitanc B-10, cal. 82 mm, pistoale pentru lansarea de rachete de semnalizare, cal. 26 mm, cartu?e cal. 7,62 mm, cartu?e cal. 12,7 ?i 14,5 mm, lovituri explozive pentru tunul antitanc B-10, lovituri perforante ?i de iluminare pentru tunul cal. 85 mm, 5000 de uniforme kaki, 2000 de perechi de bocanci din piele, 1000 de perechi de pantofi, 5000 de perechi de teni?i, 5000 de castroane din aluminiu, 5000 de costume pentru sport, 50 de corturi mari de campanie, 5000 de p?turi din lân? – a?a cum solicitase Ali Nasser Mohamed, prim-ministru ?i ministru al Ap?r?rii al R.D.P. a Yemenului.[2]

Motivul invocat de generalul Ion Coman pentru refuzarea cererii yemenite de armament, muni?ii ?i echipament militar a fost simplu ?i concis: „actuala situa?ie politico-militar? din Yemen nu ar justifica acordarea acestuia, iar Ministerul Ap?r?rii Na?ionale nu are prev?zute fonduri pentru aceast? destina?ie"[3].
-----------------------------------------------------------------
[1] Arhivele Na?ionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 102/1972, f. 4; 70-71; 74-80.
[2] Idem, fond C.C. al P.C.R. – Sec?ia Administrativ-Politic?, dosar nr. 6/1977, f. 80.
[3] Ibidem, f. 79.
 
Eleonora Cercavschi, Tiraspol   
Joi, 18 Octombrie 2012 04:33
CiteƟte mai mult...Alexandru Bejan, elev în clasa a XI-a la Liceul Teoretic „Lucian Blaga" din Tiraspol, a fost r?pit în februarie din ?coal? de doi ofi?eri KGB, potrivit site-ului moldova.org. Timp de ?ase ore a fost supus unor presiuni inimaginabile, fiind for?at s? semneze un autodenun?, dup? ce a fost acuzat c? a trimis bilete de amenin?are unor gr?dini?e din localite, fiind ?antajat ?i cu o „expertiz? grafologic?" legat? de acele scrisori. B?iatul în vârst? de 17 ani a fost amenin?at c?, în cazul în care nu-?i va recunoa?te „vina", va fi dus la mili?ie, unde va fi b?tut ?i va fi închis timp de 16 ani. În iunie, elevul a fost condamnat de c?tre autorit??ile din Tiraspol la trei ani de închisoare sub acuza?ia de terorism, f?r? s? în?eleag? m?car de ce i se întâmpl? tocmai lui acest lucru. „În 2009, atunci când venisem din satul meu, Tocmagiu, în ora?ul Tiraspol, la studii, am avut un singur incident. O cuno?tin?? de-a mea s-a luat la b?taie cu un locuitor, iar eu am fost re?inut ?i am depus m?rturii, ulterior condamnat pentru «huliganism». Atât. Nu în?eleg de ce am figurat pe lista lor de suspec?i ?i nici rezultatele expertizei lor n-o în?eleg pentru c? n-am scris nicio scrisoare de amenin?are niciodat?", a explicat Alxandru.[1]
Un elev din Br?ila a aflat de Alexandru ?i s-a mobilizat pentru a-l ajuta. Alin Cristea, pre?edintele Consiliului Jude?ean al Elevilor din ora?, este singurul român care a luat pân? acum atitudine. El a sesizat pân? acum autorit??ile din Republica Moldova, pe cele România ?i a formulat o peti?ie on-line, la care a strâns, în 72 de ore, peste 160 de semn?turi.

ADRES?

Ambasadorilor statelor membre ale OSCE, acredita?i în Republica Moldova
Reprezentanului Special al Pre?edin?iei Irlandeze a OSCE pentru conflictul transnistrean
Inaltului Comisar pentru Minorit??i al OSCE
Misiunii O.S.C.E. în Republica Moldova
Expertului superior O.N.U. cu privire la drepturile omului în Transnistria
Secretarului General O.S.C.E.
Pre?edintelui Republicii Moldova
Prim-ministrului Republicii Moldova
Pre?edintelui Parlamentului al Republicii Moldova
Biroului pentru Reintegrare

Excelen?ele Voastre,

Asocia?ia „Lumina" a Pedagogilor Transnistreni din Republica Moldova este nevoit? s? apeleze la domniile Voastre pentru a împiedica organele administra?iei separatiste din regiunea transnistrean? s? distrug? via?a, destinul elevului clasei a XII-a, din Liceul Teoretic „Lucian Blaga" din or. Tiraspol, Alexandru Bejan, care este învinuit de terorism.
Prin aplicarea violen?ei de c?tre „organele de drept" din regiunea transnistrean?, fiind lipsit de asisten?a unui avocat, tîn?rul a fost obligat s? recunoasc? comiterea unei presupuse infrac?iuni de terorism.
Este vizibil faptul c? dovezile vinov??iei acestui elev au fost ob?inute prin falsificare ?i metode inumane, cu grave înc?lc?ri ale legisla?iei Republicii Moldova, dar ?i ale celor interna?ionale, în condi?iile unor mari ?i frecvente presiuni psihologice asupra lui ?i a p?rin?ilor dînsului.
Aceste fapte denot? esen?a regimului separatist, instaurat prin minciun? ?i violen?? de c?tre for?ele antina?ionale ?i antidemocratice, dirijate din centrul fostului imperiu sovetic.

Totodat? noi, pedagogii celor opt institu?ii de înv???mînt, din regiunea transnistrean?: Liceul Teoretic „Lucian Blaga" din or.Tiraspol, Liceul Teoretic „Alexandru cel Bun" din or. Bender, Liceul Teoretic „Evrica" din or. Râbni?a, Liceul Teoretic „?tefan cel Mare ?i Sfînt" din or. Grigoriopol, Liceul Teoretic „Mihai Eminescu" din or. Dub?sari, gimnaziul-internat pentru copii orfani din or. Bender, gimnaziile din satele Corjova ?i Roghi, raionul Dub?sari, care activeaz? în baza grafiei latine ?i a Curriculumului Ministerului Educa?iei al Republicii Moldova, consider?m c? ceea ce vor s? înf?ptuiasc? for?ele secesioniste nu este întîmpl?tor. Ei caut? s? demonstreze c? în institu?iile sus-nominalizate elevii primesc o educa?ie orientat? spre violen??. Aceast? inten?ie a lor noi o respingem cu vehemen??. Consider?m c? aceast? ac?iune este o nou? încercare a administra?iei separatiste de a compromite imaginea institu?iilor nominalizate ?i de a descuraja popula?ia local?, de a o lipsi de dorin?a de a-?i alege una din aceste institu?ii pentru instruirea copiilor s?i.

În realitate, modul de educa?ie al elevilor no?tri este unul îndreptat spre toleran??, respect reciproc, valori na?ionale ?i europene. Administra?iile acestor institu?ii ?i profesorii suntem ?i am fost deschi?i pentru colaborarea cu succes pentru realizarea educa?iei ?i instruirii de calitate. Drept dovad? serve?te ?i faptul c? în institu?ile noastre se predau mai multe limbi str?ine, printre care, ca disciplin? obligatorie ?i limba rus?, pe care elevii no?tri o cunosc la perfec?ie, comunic? în acesta la nivel avansat.

Este un fapt care merit? s? fie luat drept exemplu demn de urmat ?i de pretin?ii conduc?tori ai „republicii moldovene?ti nistrene" (RMN), care au declarate oficiale trei limbi de stat, dar în realitate nu cunosc decât una - limba rus?. Ei îi for?eaz?, folosind diferite metode, pe to?i locuitorii din stânga Nistrului, inclusiv pe localnici, s? vorbeasc? în limba rus? în mod obligatoriu, uitând de faptul c? anume ei sunt aceia, care-s obliga?i s? cunoasc? trei limbi: româna (dân?ii o numesc moldoveneasc?), rusa ?i ucraineana.

Declara?iile ostile anterioare ale a?a-zisului ministru al afacerilor externe al autoproclamatei „RMN", Nina ?tanski, îndreptate contra acestor licee ?i gimnazii, precum ?i cazul acuza?iilor nemotivate aduse elevului Liceului „Lucian Blaga" din ora?ul Tiraspol, Alexandru Bejan, de terorism, vorbesc despre faptul c? actuala conducere transnistrean?, la indica?iile Moscovei, continu? politica de lichidare a institu?iilor noastre de înv???mînt, folosind acelea?i metode condamnabile ca ?i predecesorii s?i, pe care îi consider?m cu o mentalitate demodat? ?i lipsit? totalmente de dorin?a de a progresa.

În contextul celor expuse, solicit?m:
sprijinul Domniilor Voastre, folosind toate pârghiile posibile, pentru salvarea, în cazul dat, a liceanului Alexandru Bejan, de a nu permite întemni?area acestuia în baza presupuselor probe, care au fost ob?inute sub presiune, aplicând metode inadmisibile, precum ?i salvarea de la dispari?ie a liceelor ?i gimnaziilor nominalizate. În modul acesta va fi salvat viitorul a mii de copii, care înva?? în institu?iile de înv???mânt enumerate mai sus.

Domnilor ambasadori ?i conduc?tori ai Republicii Moldova,
V? rog s? primi?i respectul ?i asigur?rile înaltei noastre considera?iuni.

Pre?edintele Asocia?iei „Lumina" a Pedagogilor Transnistreni din Republica Moldova

Eleonora Cercavschi
15 octombrie 2012

Tel: (373) 69156031
Această adresă de e-mail este protejată de spamboƣi; aveƣi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
---------------------------------------------------------
[1] Alexandru Bejan - http://www.youtube.com/watch?v=fmlHuFS9qnA
 
Tablete
Marian Ioan   
Joi, 18 Octombrie 2012 04:21

CiteƟte mai mult...Despre schimbare

În cartea lui Alvin Toffler intitulat? „?ocul viitorului", este descris un experiment f?cut în Africa. Acolo, a fost rulat un film în fa?a unor b??tina?i, iar la sfâr?it li s-a cerut p?rerea. Cei mai mul?i au spus c? nu au în?eles nimic, întrucât ei nu ?tiu unde s-a dus cel ce a luat-o la dreapta la începutul filmului. Acela era un personaj nesemnificativ pentru film, era un figurant, dar ei nu putuser? urm?ri ac?iunea filmului, pentru c? nu ?tiau unde s-a dus ?la.

Probabil, mul?i au râs pe seama acestei întâmpl?ri, f?r? s? sesizeze c? acest tip de a în?elege lucrurile este cel ce le-a permis oamenilor ?ia s? tr?iasc? f?r? s? regrete c? trebuie s? tr?iasc?, f?r? schimb?ri majore, f?r? stres, f?r? boli psihice, timp de sute, dac? nu mii, de ani. Este de râs, sau ar trebui s? ne pun? pe gânduri pe noi, cei ce nu reu?im s? stabiliz?m nimic ?i schimb?m aproape orice regul? de trei ori ori pe an, astfel încât, spre sfâr?itul vie?ii noastre, nici noi nu vom în?elege un sistem despre care toat? via?a ne vom fi l?udat c? l-am perfec?ionat?

Externalizarea vie?ii

De câ?iva ani încoace, suntem bântui?i de o nou? dambla importat? de „b?ie?ii de?tep?i" care ne-au n?p?dit f?r? s? ne-ntrebe ?i dac? îi vrem. Externalizarea serviciilor, c?ci despre ea este vorba, este concep?ia în virtutea c?reia armata nu-?i mai cur??? singur? cartofii, nu-?i mai g?te?te singur?, nici m?car nu se mai p?ze?te singur?. Era s? cad pe spate de râs când am auzit prima dat? discutându-se despre posibilitatea ca o unitate militar? s? angajeze o firm? ca s? îi asigure paza. Noroc c? nu am c?zut de râs, c?ci nu mai apucam s? cad de plâns, c?ci s-a dovedit a nu fi glum? ceea ce mie mi se p?ruse a fi. Nu îmi propun s? fiu mali?ios, chiar dac? „naturelul" meu m? ajut? s? par a?a ?i atunci când nu îmi propun, dar nu pot s? nu constat c? se dep??esc limitele ra?ionalului în implementarea acestui concept. Pentru c? este ra?ional s? nu pl?te?ti cu bani frumo?i un soldat (profesionist, nu?) ca s? cure?e foile de pe ceap?, dar este anormal s? angajezi o firm? de „security", ai c?rei angaja?i trebuie musai s? aib? armata f?cut? (oare, de ce?!), ca s? p?zeasc? ni?te... solda?i înarma?i.

A?a cum se întâmpl? cu toate conceptele importate, care au ap?rut dintr-o necesitate „acolo, la ele" dar nu dintr-o necesitate „de aici", se implementeaz? excesiv ?i, adeseori, nejustificat. Nu întâmpl?tor, printre promotorii concep?iei privind importul de concep?ii se g?sesc cei mai mul?i p?rin?i ai c?ror copii "zboar?" din gr?dini??-n gr?dini??, de la cea de englez? la cea de german?, apoi la cea de muzic? ?.a.m.d, p?rin?i care au ca principal? leg?tur? cu proprii copii doar faptul c? numele lor este înscris pe certificatul de na?tere al progeniturilor. C?ci ei externalizeaz? tot, în numele eficien?ei. M?nânc? „externalizat", citesc „externalizat", chiar gândesc „externalizat". Mul?i dintre ei ?i-au externalizat pân? ?i partenerii de via??.

A?tept cu sufletul la gur? urm?torul val de „externali?ti". Cei ce-?i vor externaliza propria via??. Mă bag s? le-o trăiesc eu, ... dac? m? plătesc bine.

Schimbare de paradigm?

Am dat acest titlu ca s? fiu în ton cu cei care apeleaz? la aceast? formul? ?i atunci când î?i schimb? ciorapii. Toat? lumea este familiarizat? cu vorba „Ca la noi, la nimenea". Nici nu-i mai prezint semnifica?iile, c? a? fi caraghios. Zilele astea am avut impresia c? s-ar fi schimbat situa?ia! Nu mai e „Ca la noi, la nimenea" ci „La noi, numa ca la ?ilal?i". D-aia am zis ce-am zis în titlu.
La tembelizor, ni?te ziari?ti discut? despre nu ?tiu ce. Nu v? gr?bi?i, c? nu o s? critic ceea ce nu ?tiu c? au spus. Altceva vreau s? eviden?iez, pentru c? altceva m-a frapat. Orice zicea unul dintre ei, ceilal?i întrebau dac? a?a este ?i în U.E.. Dac? cel întrebat r?spundea pozitiv, urma întrebarea: „Da tot a?a e ?i la...?", sau „Da tot a?a e ?i în...?", sau „Da la... cum e?". În loc de puncte-puncte pune?i ce nume de ??ri sau popoare dori?i. Adic?, ce m-a frapat ? C? noi nu mai suntem în stare s? gândim nimic, decât dac? gândim a?a cum e la..., sau în... Altminteri, ori ne pun al?ii la zid, ori ne punem singuri c?lu?ul în gur?. De aia ziceam de schimbarea de paradigm?. Acum este „La noi, numa ca la ?ilal?i!".

Chestia asta mi-aduce aminte de un banc care circula pân?-n '89, c?ci atunci avea haz. Se pare c? îi revine hazul. Cic?, la o ?edin?? de partid, unu ia cuvântul ?i tot ce spunea începea cu „A?a dup? cum bine a zis..." ?i îi în?ira pe antevorbitorii s?i ?i ce spuseser? ei. Dup? câteva minute de repetat ce spuseser? ceilal?i, cineva din prezidiu intervine zicându-i: „Bine, bine, tovar??e, noi am în?eles c? e?ti de acord cu ce au spus ceilal?i, dar dumneata nu ai un punct de vedere personal?". La care „tovar??ul" r?spunse: „Ba am, tovar??i, dar nu sunt de acord cu el." Ce ar mai fi de zis? Curat schimbare de paradigm?!

Schimbarea f?r? de-n?elegere

In Cairo, pe orice drum cu 3 piste pe sens circul?, în acela?i timp, minimum 5 ma?ini una lângă alta ?i la orice intersec?ie te po?i a?tepta ca cel situat pe partea dreapt? a drumului s? vireze brusc la stânga, t?ind calea tuturor celorlal?i. Cu toate astea, cei de acolo îmi spuneau c?, la ei, num?rul accidentelor de circula?ie este mai mic decât în alte capitale cu num?r similar de locuitori. Explica?ia lor era aceea c? orice ?ofer egiptean se a?teapt? în orice clip? ca pân? ?i din cer s?-i apar? ceva în fa?ă ?i, de aceea, sunt foarte pruden?i.

Într-o perioadă, autorită?ile municipale din Cairo au încercat s? sistematizeze traficul ?i au angajat un expert german pentru a-i sf?tui. Nu fusese întâmplător anagajat un german, ?tiut fiind spiritul organizatoric ?i pornirea lor natural? spre sistematizare. Numai c?, după 6 luni, neam?ul, cinstit, le-a mul?umit ?i a zis c? renun?? la a le mai lua banii, întrucât nu le poate fi de folos. La nedumerirea egiptenilor, neam?ul le-a spus: „Domnilor, nu v? pot sf?tui ce modific?ri s? face?i pentru a sistematiza acest trafic, pentru simplul motiv c? eu nu în?eleg cum se desf??oară acest trafic!".

A?i în?eles? El nu putea propune schimb?ri pentru c? nu în?elegea cum func?iona sistemul pe care i se cerea s?-l schimbe. Atunci m-am ab?inut s? zic ceva, dar îmi st?tea pe limb? să le spun egiptenilor: „Lua?i un român. A?tia schimb? totul, f?r? să în?eleag? nimic din ce fusese pân? la numirea lor".

Cam asta este realitatea crudă. O gr?mad? de „rumâni" dau n?vală să ocupe func?ii ?i se apucă să schimbe. Dac?-i întrebi de ce schimb? ce schimb?, î?i r?spund cu lozinci. Ba c? „A?a nu se mai putea!", ba c? „Trebuie s? ne moderniz?m ?i noi", ba c? „Trebuie s? fim în pas cu lumea", etc. Aproape nici unu nu poate s?-?i explice cum func?iona sistemul pân? la numirea lui, ce era bun ?i a p?strat ?i ce era r?u ?i a trebuit s? schimbe. Ei doar schimb?. Culmea este c? schimb? până ?i ceea ce este luat drept model de c?tre străinătate, exact atunci când ei alearg? cu limba scoas? după modele str?ine f?r? s? ?tie de ce. A?a s-a-ntâmplat în '45, când pe noii lideri nu i-a interesat s? p?streze ce fusese bun înainte, tot a?a s-a-ntâmplat după '89. Indrăznesc să afirm c?, dac? n-am fi fost atât de neghiobi ?i ne-am fi str?duit s? în?elegem înainte de a schimba, am fi fost cu 50 de ani mai avansa?i din toate punctele de vedere. C?ci noi am avut cele mai bune condi?ii de dezvoltare, atât cele naturale cât ?i cele politico-interna?ionale. Am curaj s? fac pariu pe afirma?ia asta. Se prinde cineva?

Despre competen?ă

Vorba cuiva, trebuie s? am o doag? s?rit? s? m? apuc eu, nespecialist fiind, s? vorbesc despre competen??, într-o epoc? în care se calc? pe picioare vorbitorii pe aceast? tem?. Am zis „vorbitorii", iar? nu „speciali?tii", pentru c? doar o parte dintre vorbitori mai ?i în?eleg ceea ce spun. Asta nu-i împiedic? pe ceilal?i s? dea lec?ii, s?-?i deschidă firme, s? su?in? dizerta?ii, etc. Si cum ziceam, m? bag ?i eu în chestia asta. Dar, dac? tot m-am băgat, m?car s? ies cât mai repede. A?a c? voi fi scurt:
1. Teorie
Competen?a se sprijin? pe trei piloni ?i anume:
- inteligen?a, care include imagina?ia dar nu ?i cuno?tin?ele;
- cuno?tin?ele;
- implicarea.
Sper ca cititorii s? nu zâmbeasc? la lecturarea pilonului „cuno?tin?e", c?ci nu la acele cuno?tin?e m? refer. Adic? nu despre „pe cine cuno?ti" este vorba, ci despre „ce cuno?ti" ?i dac? tot ziceam c? nu sunt specialist, nici n-a? dezvolta mai mult. A? mai spune doar c? nu exist? competen?? real? f?r? vreuna dintre aceste componente. Altminteri, î?i moare pacientul în pat, de?i e?ti burdu?it cu toate cuno?tin?ele despre corpul lui ?i despre boala de care sufer? ?i ai ?i o imagina?ie debordantă, da' ai plecat de lâng? bolnav c? aveai bilete la spectacol, luate mai de mult!

2. Practică
„Costic? Tze" a fost numit inginer ?ef la un atelier. Acolo, mul?i meseria?i ?i mai?tri. Vechi, pricepu?i, dar care tot avuseser? de a face cu ?efi c?rora nu prea le pl?cea să se amestece în vaselina cu care î?i f?ceau ei treaba ?i luau de bun ceea ce ziceau meseria?ii. Intr-o zi, Costic? se duce la me?terul X ?i-i d? o lucrare. X se uit? la ea, se uit? ?i la Costic?, se uit? ?i la ceas, dup? care decreteaz? c? nu se poate face. C? n-are nu ?tiu ce dispozitiv ?i nu ?tiu ce material, etc. Costic? se învârte în jurul utilajului la care lucra me?terul X ?i-l întreabă la ce folosesc diversele manete, manivele, butoane, cu?ite ?i alte d-alea dispuse pe utilaj. Me?terul îi r?spunde cam în dorul lelii. La sfâr?itul discu?iei, Costică îi zice „Bine, me?tere. Mul?umesc! Acu, d?-te ni?el la o parte", se a?az? la utilaj ?i face piesa despre care me?terul zisese c? nu se poate face. Si ce-i zice Costic㠄Tze" la sfâr?it me?terului? „Da, bre, aveai dreptate, nu se putea face, dar uite c? acuma, dup? ce mi-ai explicat la ce folosesc astea, îi d?dur?m de cap!". Să v? mai spun c? din clipa aia la acel atelier nimeni nu a mai mârâit, nu a mai cârâit ?i c? me?terii se întreceau între ei? Oare cum se nume?te aceast? calitate a unui ?ef, care îi face pe subalterni să lucreze în draci?! Dac? ar fi s? m? iau dup? „cuno?tin?ele" vorbitorilor despre competen??, nu se nume?te în nici un fel. C? n-au auzit ei de ea!

N.B. Costic? „Tze" exist?, poate fi atins cu mâna, spre convingere. Nu l-am inventat eu spre a-mi sus?ine afirma?iile.

 
Ion Maldarescu   
Sùmbătă, 13 Octombrie 2012 22:15

CiteƟte mai mult...„Îmi pare r?u c? am tr?it ca s? asist la un asemenea faliment na?ional. Am reu?it s? ne eliber?m de ru?i, dar, iat?, nu suntem în stare s? ne eliber?m de sub st?pânirea unor români mafio?i, organiza?i mai al dracului decât mafiile siciliene sau americane." (Florin Constantiniu)

Dup? ce b?ncile i-au atras pe români în capcana „creditului cu buletinul", criza fabricat? ?i-a ar?tat col?ii. Sute de mii de salaria?i „disponibiliza?i" sau pur ?i simplu concedia?i, n-au mai avut resurse nici pentru supravie?uire, cu atât mai pu?in pentru a-?i achita datoriile ?i ratele la b?nci. A?a cum am importat fel de fel de „s?rb?tori" comerciale, gen Valentine Day sau Halloween, tot astfel a fost importat sistemul occidental „american", prin care s-a înpuiat pe plaiurile mioritice - nici nu se putea altfel - o nou? specie de parazi?i - „recuperatorii", un fel de vulturi devoratori de „cadavre". R?zboiul psihologic purtat de ace?ti interlopi afla?i la limita legii are destui adep?i printre corup?ii barourilor de avoca?i. Mul?i dintre ei, avizi de câ?tiguri facile s-au transformat în „recuperatori", de?i s-au ?colit s? respecte ?i s? apere legea. Cum s? nu dispar? grija fa?? de popor când, de mai bine de de dou?zeci de ani, la conducerea României, pe care o consider? sat f?r? câini, se tot rotesc aceia?i jefuitori la drumul mare, preocupa?i de înavu?ire rapid? ?i f?r? scrupule. Românii, l?sa?i prad? c?m?tarilor bancari, dispera?i ?i dezorienta?i, abandona?i de proprii conduc?tori, caut? solu?ii, se sinucid sau p?r?sesc ?ara. Ajun?i victime ale sistemului social corupt, r?mân datori la între?inere, la achitarea serviciilor (energie electric?, gaze, telefon...) î?i pierd locuin?ele, ajungând pe drumuri, î?i pierd demnitatea uman?, respectul fa?? de stat ?i chiar fa?? de propria persoan?. Orice s-ar spune, cu toate neajunsurile ?tiute, vechiul regim , „ceau?ist", avea mai mult? grij? fa?? de om. Absolven?ii liceelor, ai facult??ilor ?i ?colilor profesionale (disp?rute azi, de parc? de meseria?i nu ar mai fi nevoie) aveau, dup? absolvire, locul de munc? asigurat. M? poate contrazice cineva? Pân? în 1989, economia „cu picioare de lut", cum o numea cineva, func?iona la capacitate maxim?. Acum, ultimele citadele ale economiei, ale industriei „comuniste", sunt falimentate sistematic, chiar de c?tre cei care, prin lege ?i func?ie au obliga?ia s? apere avu?ia ??rii. Dac? pân? în 1989, pe râul Olt - pentru a da un exemplu - au fost construite ?i puse în func?iune 22 centrale, dup? 1990, pe parcursul a dou? decenii abia s-au mai terminat dou? (aflate la nivelul anului 1989 în stadiu de construc?ie de peste 70%). De precizat c? cele dou? au fost finalizate ?i puse în func?iune cu „forcepsul", adic? mai mult prin voin?a salaria?ilor, decât prin (ne)în?elepciunea decizionarilor. Nu trebuiesc studii economice pentru a putea distinge care dintre sisteme au ac?ionat în folosul sau în detrimentul cet??eanului: sistemul „putred" socialist sau sistemul capitalismului s?lbatic instalat dup? '90? În acest context este inevitabil s? amintim de siguran?a social?. Câte locuri de munc? ?i câ?i „?omeri" avea România în 1989, în compara?ie cu num?rul de la nivelul anului 2012? În locul fabricilor s-au construit mall-uri, în locul terenurilor agricole au r?s?rit cartiere reziden?iale. I-a întrebat cineva (Justi?ia) de unde au avut banii pe care-i flutur? sau pe care-i arunc? l?utarilor la nun?ile opulente politicienii corup?i ?i ?iganii sugruma?i cu kilograme de lan?uri de aur ? Legea18 emis? de Ceau?escu n-a fost abrogat?, ci ascuns? într-o firid? întunecat? ?i uitat? a arhivelor. Poate dau de el U.D.M.R.-i?tii doritori s? desfiin?eze - cu încuviin?area guvernan?ilor - întreaga zestre secular? a Arhivelor Na?ionale din România.

Contraria?i de mai vechile sau actualele mele analize, unii m-au numit „nostalgic", desigur, în?elându-se. Nu poate fi vorba de nostalgie, ci de compara?ia lucid? a unui om care a tr?it în ambele sisteme economice. Din p?cate, corbii, vulturii devoratori de cadavre ai sistemului capitalist au în?f?cat bucat? cu bucat?, trupul economic al ??rii.

„Acest popor în?eleg?tor este ca o turm? de oi mânat? de ni?te ciobani tâmpi?i într-o pr?pastie".

„Na?ia asta trebuie s? în?eleag? c? politicienii pe care-i voteaz? trebuie s? fie oameni de calitate care s? în?eleag? interesele na?ionale ?i s? apere ?ara, pentru c? suntem într-un moment de r?scruce. Se vrea acum Moldova Mare a lui ?tefan, se vorbe?te c? Transilvania este altceva decât România, îns??i stema ??rii noastre nu reprezint? un simbol al unit??ii na?ionale. România nu este o aglomerare de provincii cum au ar?tat tâmpi?ii ??tia-n stem?. Suntem un stat unitar, poate cel mai omogen din Europa. Exist? o unitate lingvistic? de excep?ie; limba român? nu are dialecte ca în Fran?a sau Italia, ci graiuri. To?i românii din lumea asta se în?eleg, vorbesc aceea?i limb?, în pofida faptului c? ne-au separat ?i ne-au distrus de-atâ?ia ani. ?i nu mai ?tiu de ce acest popor în?eleg?tor ?i r?bd?tor este certat ba c? n-a ie?it la vot, ba c? n-a f?cut nu-?tiu-ce... Este scârbit de tic?lo?ii ??tia care-?i bat joc de el. Este ca o turm? de oi mânat? de ni?te ciobani tâmpi?i într-o pr?pastie."[1]

Ca o concluzie, ironic?, bineîn?eles, la sfâr?itul acestei veri, a?a, pocnind din degete, ne-am mai c?p?tuit cu un partid, de parc? nu era suficient? droaia celor existente. Când oare or fi adunat semn?turile necesare, sau poate le-au copiat dup? c?r?ile de imobil ale blocurilor de locuin?e. Le-a verificat cineva autenticitatea? Categoric, NU! Nici n-ar fi avut vreme. Un Pinochio - mare amator de cosmetice - are tupeul s? afirme c? „România este o ?ar? în suferin??, o ?ar? strâmbat?"... dar cine a adus-o în situa?ia asta? Nu tot ei? Nu trebuie s? pierdem din vedere c?, venind de nic?ieri, nu se ?tie niciodat? unde pot ajunge ace?ti viitori-fo?ti-profitori ai ve?nicei noastre tranzi?ii. ?ara condus? de o mân? de jefuitori, merge spre pr?pastie, iar ei, atunci când vor sim?i c? li se apropie funia de par, vor urca în avioane ?i vor zbura spre paradisurile fiscale de ei ?tiute, unde vor toca, nestânjeni?i, miliardele furate. În dou?zeci de ani nu am înv??at, s? fim uni?i pentru a elimina r?ul. Singura speran?? de stopare a avalan?ei demolatoare a r?mas votul lucid de la finele acestui an.

A sosit momentul s? spunem: ajunge cu mita, cu zaharicalele, f?ina ?i uleiul împ?r?it de papagalii cu e?arfe colorate! Trezi?i-v?, Români!
------------------------------------------------------------------
[1] General Br.(r) Gheorghe V?duva http://www.art-emis.ro/jurnalistica/1185-romania-o-tara-practic-distrusa.html

 
Cubreacov Vlad   
Sùmbătă, 13 Octombrie 2012 22:03
CiteƟte mai mult...„România nu trebuie s? mai aib? preten?ii la tezaur pentru c? a ocupat Basarabia ruseasc?, în 1918, ?i pentru c? a f?cut parte din for?ele de ocupa?ie din timpul Celui de-al Doilea R?zboi Mondial." (Mihail Miagkov ?eful Centrului de Istorie a R?zboaielor ?i Geopolitic? din cadrul Institutului de Istorie General? din Rusia)

Tezaurul Romaniei de la Moscova - în aten?ia A.P.C.E.
Raport informativ

Am urm?rit un schimb de replici între Ministerele de externe de la Moscova ?i Bucure?ti în leg?tur? cu problema Tezaurului României, aflat în Rusia. Pu?in? lume cunoa?te c? acum câ?iva ani aceast? chestiune a f?cut ?i obiectul preocup?rilor Adun?rii Parlamentare a Consiliului Europei (A.P.C.E.). Public mai jos, Spre avizarea tuturor celor interesa?i, v? prezent?m versiunea în limba român?, traducere dup? originalul francez al Raportului Comisiei A.P.C.E. pentru Cultur?, ?tiin?? ?i Educa?ie din 7 mai 2002, Doc. 9459, intitulat „Tezaurul na?ional al României" ?i întocmit de doamna Vlasta Stepová, deputat socialist din delega?ia Cehiei. Examinarea acestui Raport nu a mai ajuns s? se finalizeze cu adoptarea unei Rezolu?ii sau Recomand?ri în plenul A.P.C.E..pentru dezbatere în Comisia permanent?, conform articolului 15 al Regulamentului [1]

Tezaurul na?ional al României
Doc. 9459/7 mai 2002

Raport informativ (Aprobat de Comisia pentru Cultur?, ?tiin?? ?i Educa?ie la 25 aprilie 2002)
Raportor general pentru patrimoniul cultural: Dna Vlasta Stepová, Republica ceh?, Grupul socialist

Istoric

1.Problema restituirii Tezaurului na?ional al României vine de la începutul secolului XX, mai exact din timpul Primului R?zboi Mondial. În august 1916 România s-a al?turat alian?ei dintre Anglia, Fran?a, Italia ?i Rusia. Atunci când Puterile centrale au ocupat teritoriul României, guvernul roman s-a instalat la Ia?i (Moldova). Banca Na?ional? a României a plecat de asemenea într-acolo pentru a-?i stabili sediul. Securitatea rezervelor sale constând în metale pre?ioase nu putea fi totu?i asigurat? mai mult acolo, motiv pentru care guvernul român a decis s? le deplaseze la Moscova pentru a le încredin?a spre p?strate Rusiei. Au fost luate în calcul ?i alte locuri, în Regatul Unit sau în Scandinavia, dar acestea au fost excluse ?inând cont de posibilele atacuri ale submarinelor germane în timpul transport?rii.

2. La 11 decembrie 1916, generalul Mosolov, îns?rcinat cu afaceri ad interim al Rusiei în România, a semnat, în numele guvernului Rusiei, un act de garan?ie cu privire la securitatea Tezaurului na?ional al României, pentru "faza transport?rii ?i depozit?rii la Moscova". Conform protocolului româno-rus din 14 decembrie 1916, semnat de generalul Mosov ?i ministrul de finan?e al României M. Antonescu, guvernul imperial al Rusiei garanta transportatea, p?strarea ?i întoarecerea Tezaurului în România. Potrivit termenilor protocolului, au fost înc?rcate 27 de vagoane de tren con?inând 1738 l?zi cu lingouri ?i obiecte din aur, în valoare de 314.580.456,84 lei aur, ?i alte dou? l?zi con?inând bijuteriile Reginei Maria, în valoare de 7.000.000 lei aur – pentru a fi transportate sub convoi la Moscova. Valoarea total? a acestei prime înc?rc?turi a fost de 321.580.456,84 lei aur.

3. Dup? verificarea ?i inventarierea la Moscova, Tezaurul a fost depus în Sala Armelor (Orujeinaia palata) din Kremlin, iar opera?iunea a fost consemnat? într-un proces-verbal semnat la 16 februarie 1917 de c?tre reprezentan?ii autoriza?i ai Rusiei ?i României.

4. Întrucât riscurile din cauza r?zboilui erau în cre?tere în România, o a doua garnitur? de 3 vagoane, cuprinzând 188 de l?zi, a plecat din Ia?i în data de 27 iulie 1917. Mai multe sume b?ne?ti, a c?ror valoare a fost consemnat? în scris, între 1.594.836.721,09 (f?r? îndoial? sum? exact?) ?i 1.519.836.721,09 lei aur (aceasta reunind 574.524,57 lei aur în aur ?i metale, adic? 574.523,57 lei aur, precum ?i arhive estimate la 500 000 lei, ?i alte valori). Potrivit procesului-verbal româno-rus semnat la 27 iulie 1917, guvernul rus garanta din nou transpotarea ?i paza Tezaurului, iar apoi returnarea lui în România.

5. La 27 iulie 1917 de asemenea, fondurile B?ncii de Economii ?i Consemna?iuni a României, cuprinse în 1621 de l?zi cu depunerile ?i plasamentele b?ncii, dar ?i bijuterii, colec?ii de art? ?i diverse obiecte pre?ioase, în valoare total? de 6.500.000.000,00 lei aur (sau 7.500.000.000,00 potrivit unor documente) au fost transferate la Moscova în 21 de vagoane, ?i depuse sub garan?ia guvernului rus (privind, din nou, transportarea, p?strarea ?i întoarcerea în România) la Trezoreria Statului Rus din strada Nastasinskaia nr. 3.

6. La 5 august 1917, oficiali români ?i ru?i au semnat la Moscova un proces-verbal privind instalarea unui nou deposit la Kremlin, potrivit c?ruia protec?ia acestuia ?i returnarea întregului Tezaur în România a fost garantat? de c?tre guvernul Rusiei.

7. A fost întocmit un inventar al depozitului: 3549 l?zi cuprinzând rezervele totale în aur ale B?ncii Na?ionale a României; bijuteriile Reginei Maria a României; activele B?ncii de Credit ?i de Economii apar?inând persoanelor private, constitând în bijuterii, titluri, documente, testamente, tablouri etc. Totalul global a fost cifrat la 8.416.417.177,93 lei aur (sau 9.416.417.177,93 lei aur). Pentru a accede la deposit erau necesare dou? coduri numerice. Primul cod numeric i-a fost încredin?at reprezentantului B?ncii Na?ionale a României, altul a fost p?strat de reprezentan?ii Rusiei.

8. Pe deasupra lingourilor de aur ?i a hârtiilor de valoare, Tezaurul trimis la Moscova includea Arhivele Na?ionale ale României, Arhivele Istorice de la Bra?ov, tablouri provenind din Galeria Na?ional? a Statului Român, muzee ?i diverse colec?ii private, bunuri apar?inând "Muntelui de Pietate", colec?ii de manuscrise ?i c?r?i rare, colec?ia numismatic? a Academiei Române, colec?ii de obecte rare din aur, argint ?i pietre pre?ioase de la Muzeul Na?ional de Antichit??i, precum ?i tezaurele istorice ?i medievale ale m?n?stirilor ?i bisericilor din Oltenia, Muntenia ?i Moldova, ?i ale mitropoliilor din Ia?i ?i Bucure?ti.

9. Dup? revolu?ia bol?evic? din noiembrie 1917, consulul general al României în Rusia informa guvernele aliate c? ?ara sa risc? s? piard? controlul asupra Tezaurului s?u ?i caut? o cale de a-l deplasa în America. Îns? în ianuarie 1918, dup? sosirea trupelor române în Basarabia, guvernul sovietic a declarat r?zboi României, arestându-l pe îns?rcinatul cu afaceri al României ?i întregul personal al lega?iei. Rezolu?ia Comisarilor Poporului din 13 ianuarie 1918 a declarat Tezaurul drept "intangibil pentru oligarhia român?" ?i promitea c? acesta "va fi restituit poporului român". Aceast? rezolu?ie este semnat? de mâna lui Lenin.

10. Interesele României erau reprezentate la acea dat? de Consulatul General al Fran?ei, care a intrat în posesia codului numeric al României ?i a documentelor originale ale Inventarului. În aceast? calitate, consulul general al Fran?ei, asistat de omologul s?u englez, a intervenit la 1 februarie 1918 pe lâng? Comisarul Poporului din Uniunea Sovietic? îns?rcinat cu afacerile externe, reprezentat de dl Fritsche, cu scopul de a i se atribui protec?ia Tezaurului. Ca r?spuns, Comisarul poporului îns?rcinat cu afacerile externe l-a rugat pe consulul general al Fran?ei s?-i predea codul numeric al depozitului. Consului a refuzat ?i a redactat un proces-verbal de caz. La 14 martie 1918 M. Fritsche a amendat cererea consulului ?i i-a cerut la rândul s?u s?-i transmit?, cel pu?in temporar, codul numeric al României, pentru a deschide u?ile depozitului ?i popunea s? inspecteze Tezaurul în prezen?a consulului francez. El a trimis la Consulatul Fran?ei o garan?ie scris? potrivit c?reia "valorile guvernului României depuse conform proceselor-verbale oficiale vor fi p?strate intacte". Dându-li-se curs acestor stipul?ri, codul numeric al României le-a fost încredin?at reprezentan?ilor sovierici care au sustras deîndat? opt l?zi din deposit, afirmând c? acestea apar?in Sovietelor. Dup? care codul numeric i-a fost transmis consulului general al Fran?ei. Cele opt l?zi con?ineau bilete bancare emise de Banca Na?ional? a României în valoare de 1.350.000 lei aur (sau 1.920.000 lei aur).

11. În august 1918, consulul general al Fran?ei fiind arestat de c?tre autorit??ile sovietice, codul numeric al Tezaurului a fost transmis consulatului general al Danemarcei care reprezenta interesele Fran?ei. La aceast? dat? interesele României erau reprezentate de Consulatul general al Norvegiei. În februarie 1919 consulul general al Danemarcei i-a încredin?at codul numeric Ministerului francez al Afacerilor externe, fiind ulterior, în 1926, restituit României.

12. Problema restituirii Tezaurului României a fost evocat în timpul negocierilor de pace purtate la Paris în 1910-1920, în timpul Conferin?elor interna?ionale de la Genova (1922) ?i Lausanne (1922), precum ?i în timpul convorbirilor româno-sovietice de la Copenhaga (1920), de la Londra (decembrie 1920 – ianuarie 1921), de la Var?ovia (septembrie 1921) ?i de la Viena (martie-aprilie 1924). În pofida deciziei luate la Conferin?a economic? interna?ional? de la Genova, potrivit c?reia guvernul Uniunii Sovietice trebuia s?-i restituie guvernului României valorile depuse la Moscova, nimic nu s-a produs în acest sens.

13. În iunie 1935, ca urmare a restabilirii în 1934 a rela?iilor diplomatice dintre Bucure?ti ?i Moscova, 1436 de l?zi cu documente istorice, h?r?i funciare, titluri de proprietate, c?r?i, dosare ?i alte acte private au fost restituite de c?tre guvernul URSS, într-un e?alon de 17 vagoane (f?r? ca s? se fi putut compara aceast? înc?rc?tur? cu inventarul original, dup? cum precizeaz? "Raportul privind sosirea la Bucure?ti a arhivelor restituite în 1935 de c?tre guvernul sovietic" datat cu 28 iunie 1935). Deschizând l?zile, s-a descoperit c? ele au fost for?ate ?i r?scolite, ?i c? bunurile private, în special bijuteriile, lipseau.

14. O a doua faz? a restituirii Tezaurului României a avut loc în 1956, când obiecte de valoare artistic? ?i istoric? au fost returnate Muzeului Na?ional de istorie a României, Institutului de Arheologie din Bucure?ti ?i B?ncii Na?ionale. Procesul-verbal sovietic din 6 august 1956 cu privire la restituirea bunurilor istorice c?tre guvernul Republicii Populare Române stipula c? toate bunurile de valoare, cu caracter artistic sau istoric ale României, depuse în URSS, au fost identificate, examinate ?i inventarariate. Acest inventar a fost apoi comparat de c?tre români cu obiectele restituite efectiv. Potrivit unei surse, 39.320 de obiecte de art? de provenien?? româneasc? au fost restituire, în special: 1350 de desene ?i picturi, 156 de icoane, 418 covoare, 495 de obiecte religioase sau asimilate lor, 33.068 de monede, 2.465 de medalii ?i 1307 alte obiecte. În total acestea corespundeau unei cantit??i u?or peste 33 kilograme de aur ?i 690 kilograme de argint.

15. Statutul Tezaurului României depus la Moscova a fost examinat din nou în 1965 ?i 1991. În 1965, ca urmare a unei cereri a României cu privire la Tezaurul s?u, înal?i oficiali sovietici (inclusive dnii Brejnev, Kosîghin ?i Andropov) au refuzat orice negociere, pretextând c? datoria României fa?? de Rusia dep?sea cu mult cele 93.000 kilograme de aur reclamate. Delega?ia României (condus? de dl Ceau?escu) a respins acest argument. În anul 1991, în timpul unei vizite în Uniunea Sovietic?, pre?edintele României Ion Iliescu a ridicat din nou problema, de aceast? dat? în fa?a pre?edintelui Gorbaciov, care a promis s? examineze situa?ia.

16. Dl Iliescu trebuie s? se deplaseze anul acesta din nou la Moscova.

Observa?ii

17. Lucr?rile Adun?rii asupra acestei chestiuni au început în anul 1995, ca urmare a unei recomand?ri a dlui Severin (doc. 7356), care a fost supus? ulterior Comisiei pentru Cultur? ?i Educa?ie. Baronul Hooper, iar apoi dl Hadjidemetriou au studiat aceast? chestiune. În plus, dl Hadjidemetriou a consultat exper?i în drept ?i s-a deplasat de dou? ori la Bucure?ti pentru a discuta acolo cu ace?tia. O dat? limit? fiind stabilit? de Adunare pentru întocmirea unui raport, problema i-a fost încredin?at? Raportorului general pentru Patrimoniul cultural (iunie 2001). Investiga?iile recende f?cute de dl Legendre au confirmat prezen?a Tezaurului la Moscova în 1917, dar nu au adus clarific?ri asupra alc?tuirii lui exacte.

18. De la bun început secretariatul Comisiei a jucat un rol active în elaborarea unui dosar, acum substan?ial, asupra acestei chestiuni.

19. Aceasta din urm? r?mâne totu?i f?r? r?spuns. Mai multe observa?ii vor trebui luate în prezent în calcul.

20. Întâi de toate mari incertitudini se men?in în privin?a comopozi?iei ini?iale a Tezaurului. Ceea ce a sosit la Moscova în 1916-1917 a fost înso?it în mare grab? în virtutea unei situa?ii periculoase. Exist? dovezi c? nu au fost întocmite inventare precise. Într-un loc este chiar stipulat c? prezen?a sigiliilor intacte pe l?zi se consider? drept o garan?ie suficient? privind con?inutul acestora.

21. În al dolea rând, se pare c? p?r?i ale Tezaurului au fost deplasate de la Moscova în provincie pentru ra?iuni de securitate. Anumite p?r?i s-ar prea putea s? fi fost r?t?cite, mutate sau puse în alte l?zi.

22. În al treilea rând, valoarea ?i cifrele menite s? defineasc? con?inutul Tezaurului variaz?. ?i, pentru a complica lucrurile ?i mai mult, com?inutul este evaluat în lei aur, inclusive arhivele ?i c?r?ile.

23. În al patrulea rând, s-a dovedit imposibil s? ob?inem de la români o list? complet? a obictelor nerestituite. Am încheiat prin a cere de curând o list? indicativ? a obiectelor importante nerestituite.

24. În al cincilea rând, o parte substan?ial? a Tezaurului original avea o valoare monetar? ?i nu cultural?. O bun? parte (dac? nu esen?ial?) a con?inutului cu valoare cultural a fost restituit?. Cererea în a?teptare (nesolu?ionat?), a?a cum este definit? aceasta de convorbirile din 1956, se refer? la 93.000 kilograme de aur.

Concluzii

25. Din punct de vedere cultural, situa?ia actual? se rezum? dup? cum urmeaz?. Este evident c? un num?r considerabil de obiecte de valoare cultural? au fost depuse la Moscova în anii 1916-1917. Aceste obiecte apar?ineau Statului Român, unor institu?ii (între care mai multe m?n?stiri) ?i persoanelor private. Se pare c? acestea nu le-au fost restituite toate proprietarilor lor.

26. ?inând cont de circumstan?ele legate de transportarea ?i depozitarea Trezaurului, ?inând cont de asemenea de ceea ce aCiteƟte mai mult... fost deja restituit (bun?oar? comoara de la Pietroasele cu "Clo?ca cu puii de aur"), aceste obiecte cuprindeau obiectele cele mai frumoase pe care România le poseda la vremea respectiv?. Nu este de mirare c? românii se arat? deosebit de sensibili în aceast? chestiune, întrucât aceasta aduce atingere mândriei lor na?ionale.

27. Ar fi nerealist s? dorim inversarea mersului istoriei. Ar fi salutar îns? ca ru?ii s? accepte s? fac? cunoscut ?i s? expun? ceea ce, eventual, au p?strat din Tezaurul României. Aceasta ar constitui, în termeni culturali, o solu?ie acceptabil?. Ea ar pune cap?t unei neîn?elegeri. Ea ar servi de asemenea ca baz? pentru ni?te discu?ii bilaterale deschise. Raportorul general de ast?zi este mai mult decât dispus s? vin? cu un ajutor suplimentar în acest sens.

28. Aceasta este starea le lucruri în ajunul vizitei Raportorului general la Moscova din 13-14 mai 2002.

Not?: Vlad Cubreacov este jurnalist ?i politician din Republica Moldova. (n. 24 septembrie 1965 în comuna Crihana Veche, Cahul).
- Absolvent al Facult??ii de Jurnalistic? a Universit??ii de Stat din Moldova. A lucrat în calitate de colaborator ?tiin?ific la Muzeul Republican de Literatur? „Dimitrie Cantemir" (1989-1991), apoi de ?ef al Departamentului Culte din cadrul Ministerului Culturii ?i Cultelor (1991-1994).
- Deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1994-2009).
- Membru al delega?iei permanente a Republicii Moldova la Adunarea Parlamentar? a Consiliului Europei - Comisia Cultur?, ?tiin?? ?i Înv???mânt, Comisia Juridic? ?i Drepturi ale Omului ?i Subcomisia pentru Minorit??i (1996)
- Pre?edinte al Asocia?iei „R?s?ritul Românesc" din Republica Moldova pentru sprijinirea diasporei (din 1998), al Fr??iei Ortodoxe Române din Republica Moldova ?i al Institutului pentru Dezvoltare Regional? ?i Administrativ? Durabil? (IDRAD).
-------------------------------------------------------------------
[1] sursa: http://cubreacov.wordpress.com/2009/06/01/apce-si-tezaurul-romaniei/
 
Serghei Golubi?ki, Rusia   
Sùmbătă, 13 Octombrie 2012 21:22
CiteƟte mai mult...La 24 mai 2005, Dumitru Prunariu, Ambasador Extraordinar ?i Plenipoten?iar al României în Federa?ia Rus?, dup? numai un an de mandat în aceast? func?ie de stat, la solicitarea Ministrului de Externe (pe atunci MRU) a fost chemat în ?ar? de c?tre Pre?edintele României, Traian B?sescu, pentru c? emisese demersuri c?tre guvernul Federa?iei Ruse, privind restituirea Tezaurului Românesc aflat la Moscova. (Ion M?ld?rescu)

„Rusia continu? politic? în a nega existen?a tezaurului românesc dus la Moscova în 1917, în timpul celui Primului R?zboi Mondial ?i se eschiveaz? c? cele 93,4 tone de aur în monede ?i lingouri s-au dus în contul datoriilor de r?zboi ale României fa?? de Rusia acumulate dup? ce de-Al Doilea R?zboi Mondial. În urma introducerii acestei chestiuni a tezaurului în textul rezolu?iei A.P.C.E. care are la baz? raportul privind îndeplinirea obliga?iilor ?i angajamentelor Federa?iei Ruse fa?? de Consiliul Europei, elaborat de raportorii Gyorgy Frunda ?i Andreas Gross, trei parlamentari români au cerut Rusiei înapoierea tezaurului dus la Moscova ?i care nu a mai fost înapoiat niciodat? de partea rus?. În schimb, Rusia vine cu o nou? tez? inspirat? de logica stalinist? de care nici ast?zi Moscova nu dore?te s? se lepede. În aceast? chestiune, M.A.E. rus vine cu o replic? delirant? care nu are niciun fundament de drept interna?ional sau istoric. „Nu este pentru prima dat? când parlamenŹtarii români încearc? s? interna?ionalizeze o tem? care ?i-a pierdut de mult timp actualitatea", a spus în acest sens Aleksandr Luka?evici, purt?torul de cuvânt al M.A.E. rus. Moscova consider? c? problema legat? de Tezaur a fost de mult timp reglementat? pe seama decontului reciproc, relateaz? postul guvernamental Vocea Rusiei. „Moscova nu a încasat de la Bucure?ti desp?gubiri în valoare de 300 de milioane de dolari. [...] Acela?i comportament îl au ?i unii istorici ?i cercet?tori ru?i care încearc? s? g?seasc? tot felul de scuze ?i mistific?ri ale adev?rului istoric ce nu poate fi interpretat. „În general, orice fapt istoric trebuie examinat in context. Ce ar fi ca Rusia sa ceara despagubiri in bani de la Franta pentru ceea ce a facut Napoleon in Moscova in anul 1812? Ar fi cel putin hilar. Îns? aceasta cerere ar fi mai întemeiat? decât preten?iile Moldovei fa?? de Rusia", a declarat pentru Vocea Rusiei, ?eful Centrului de Istorie a R?zboaielor ?i Geopolitic? din cadrul Institutului de Istorie General? de la Moscova, Mihail Miagkov. [...]

?eful diploma?iei române, Titus Corl??ean, a declarat c? Tezaurul de la Moscova r?mâne o tem? important? pe agenda bilateral? a celor dou? ??ri." (M?d?lin Nec?u?u[1]

„Aurul românesc"
(fragmente din articol)[2]

[...] Cu totul aparte st? chestiunea „aurului românesc", care nu permite în nici un chip, sub nici o form?, niciun fel interpret?t?ri ambigue. ?i vreau s? subliniez înc? o dat? c? aceast? chestiune are o importan?? principial? anume pentruCiteƟte mai mult... Rusia, anume pentru noi, ?i într-o m?sur? cu mult mai mare, decât pentru România ?i, cu atât mai mult, pentru Moldova, ai c?rei parlamentari, apropo, au ?i intervenit pentru includerea chestiunii în rezolu?ia A.P.C.E.. De ce are aceast? chestiune o importan?? principial? anune pentru noi, dar nu pentru România? Pentru c? în cazul României este vorba pur ?i simplu despre pierderea unor bunuri materiale, în timp ce în cazul Rusiei aceast? chestiune se pune într-un cu totul alt plan, în cel moral. Dac? noi nu recunoa?tem aceast? chestiune, noi îi spunem nu atât str?in?t??ii, câte ne spunem nou? în?ine c?, da, noi suntem ni?te ho?i! Noi recunoa?tem con?tient, în deplin?tatea facult??ilor mintale, c? suntem urma?ii ?i continuatorii de drept ai unei ho?ii bol?evice, c? suntem pui destoinici din cuibul lui Tro?ki. Doar a?a ?i nicidecum altfel. ?i nici un fel de inep?ii de genul comentariilor oficiale ale cinovnicilor ru?i despre faptul c?, adic?telea, tema „aurului românesc" ?ine de timpurile demult apuse, este o chestiune istoric?, f?r? nici o tangen?? cu politica actual?, nu pot acoperi monstruoasa pr?pastie moral? care ne separ? pe noi de Lumea Binenului ?i a Luminii dac? refuz?m s? ne recunoa?tem obliga?iunile de returnare a ceea ce am furat în mod deschis, cinic ?i impertinent. Presupun c? atât colegii mei, cât ?i marea majoritate a cet??enilor ru?i, nu au nici cea mai vag? idee despre ceea ce reprezint? chestiunea „aurului românesc", motiv din care nu exist? nici cel mai mic temei s? trag? vreo concluzie pripit? ?i, cu atât mai mult, s? se lanseze în acuza?ii de imoralitate împotriva cuiva. Întrucât mass-media oficial? din Rusia nu s-a obosit s? aduc? faptele la cuno?tin?a cititorilor s?i, voi încerca, pe cât îmi st? în putin??, s? completez aceast? lacun? m?car pentru publicul cititor al Re?elei Na?ionale a Oamenilor de Afaceri.

În august 1916, România a intrat în Primul R?zboi Mondial de partea Alia?ilor ?i a ocupat Transilvania. Las în spatele scenei motivele care au determinat aceast? ?ar? s? adopte, timp de doi ani, starea de neutralitate: politica ??rilor mici este o chestiune complicat? ?i - ceea ce este mai important! - absolut neprincipial? din punctul de vedere al demersului nostru. Aici ?i cum, nu m? intereseaz? România, pe mine m? intereseaz? doar Rusia. Demersul României a avut consecin?e foarte deplorabile: armatele aliate ale Mittelmächte (Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria ?i Imperiul Otoman) au replicat imediat printro contraofensiva, care, în cel mai scurt timp posibil, a înfrânt Armata Român?. Guvernul României a fost evacuat în grab? de la Bucure?ti la Ia?i, la grani?a cu provincia Basarabia din Imperiul Rus. Dobrogea, Oltenia ?i Muntenia fuseser? deja ocupate, astfel încât cotropirea total? a teritoriului na?ional p?rea, pe bun? dreptate, doar o chestiune de timp. În noiembrie 1916, Consiliul Na?ional al B?ncii Centrale a României a decis s? transmit?, pentru p?strare temporat?, întregul s?u Tezaur aliatului s?u - Rusia, care, de fapt, î?i oferise cu amabilitate serviciile. O variant? alternativ? luat? în calcul era transportarea Tezaurului la Londra, dar pozi?ia dominant? pe care o aveau submarinele germane în spa?iul maritim a fost determinant? pentru alegerea f?cut? în favoarea Imperiului Rus. La 2 decembrie Banca Central? a decis, iar la 12 decembrie Consiliul de Mini?tri al României a aprobat aceast? decizie. Ca precedent interna?ional s-a apelat la experien?a Fran?ei, care transmisese deja Tezaurul s?u spre p?strare Statelor Unite ale Americii.

Guvernul rus a garantat integritatea necondi?ionat? a Tezaurului României

Pentru Rusia procesul verbal cu privire la transmiterea Tezaurului a fost semnat de general-locotenentu Aleksandr Aleksandrovici Mosolov, ?eful cancelariei ministeriale a Cur?ii Imperiale, iar din toamna anului 1916 - ministru-delegat în România. Guvernul rus s-a angajat nu doar s? preg?teasc? transferarea, dar a ?i garantat integritatea necondi?ionat? a Tezaurului României atât în timpul transport?rii, cât ?i pe întreaga durat? a ulterioarei lui p?str?ri. Trebuie s? spun c? în Rusia au fost trimise nu numai rezervele de aur ale B?ncii Centrale a României, dar, efectiv, toate economiile b?ncilor private române?ti, ale companiilor ?i ale cet??enilor. Inventarul a cuprins: documente, manuscrise, monede vechi, tablouri, c?r?i rare, arhivele m?n?stirilor din Moldova ?i ?ara Româneasc?, colec?iile muzeistice apar?inând institu?iilor publice ?i celor private, precum ?i 93,4 tone de aur. Întrucât toate aceste comori au fost descrise în cel mai am?nun?it mod cu putin?? în procesul verbal de transmitere, nu este dificil s? calcul?m valoarea lor actual? (desigur, cu excep?ia valoarii pur istorice a exponatelor de muzeu) : 2 miliarde 800 milioane de dolari.

„Guvernul U.R.S.S. ?i poporul sovietic au tratat întotdeauna aceste valori ca fiind proprietatea inalienabil? a poporului român."

CiteƟte mai mult...„Aurul românesc" a fost transmis în Rusia în dou? etape: la 12 ?i 14 decembrie 1916 - în 17 vagoane cuprinzând 1738 l?zi, cu un con?inut în valoare de 314.580 456 lei ?i 84 de bani. Acestor l?zi li s-au ad?ugat altele dou? cu bijuteriile ale Reginei Maria, toate în valoare de 7 milioane de lei. În zilele de 23-27 iulie 1917 (deja dup? revolu?ia din februarie), a fost trimis la al doilea e?alon cu p?r?i ale Tezaurului României: 24 de vagoane, bunurile având o valoare de inventar de 7,5 miliarde de lei. Sub paza unei unit??i de cazaci trenul a ajuns cu bine la Moscova, la 3 august 1917. Apoi s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat: o band? bol?evic? de terori?ti a acaparat puterea sub directa conducre a Statului Major german, iar la 26 ianuarie 1918 Leiba Dovidovici Bronstein, alias Tro?ki, a declarat public cu cinism: „Activele române?ti plasate la Moscova, vor fi indisponibile pentru oligarhia român?. Guvernul sovietic î?i asum? obliga?ia de p?strare a acestor active, ca ?i pe cea de returnare ulterioar? a lor în mâinile poporului roman". Cuvântul lui Leiba este lege, astfel încât poporul român, care de mult ?i-a r?sturnat regii, a?teapt? ?i în prezent s?-i fie restituit propriul Tezaur. Pentru a aprecia întreg cinismul situa?iei trebuie s? amintim în mod neap?rat despre cele trei restituiri oficiale, f?cute în 1935, în 1956 ?i 2008. Aceste restituiri au fost înso?ite de o retoric? triumfalist? de genul celei din urm?torul comunicat publicat la 12 iunie 1956 în presa sovietic?: „În to?i ace?ti ani poporul sovietic a p?strat cu meticuloas? grij? operele de art? de o mare valoare istoric? ?i artistic?. Guvernul U.R.S.S. ?i poporul sovietic au tratat întotdeauna aceste valori ca fiind proprietatea inalienabil? a poporului român". E frumos, nu-i a?a? E nobil. E onest. Cum i se ?i cuvine oric?rei ??ri cu demnitate, nemaivorbind despre o superputere. Am înapoiat picturi, desene, manuscrise, hrisoave, arhive, monede de aur, medalioane, icoane, odoare biserice?ti, am înapoiat pân? ?i r?m??i?ele p?mânte?ti ale eminentului gânditor Dimitrie Cantemir. Am uitat îns? un „mizilic" colea: s? restituim 93,4 tone de aur. Acest „mizilic" nu a f?cut obiectul sentimentelor bol?evicilor de solidaritate de clas? cu poporul român. Dup? cum nu a f?cut nici obiectul obliga?iunilor de restituire a ceea ce nu-?i apar?ine.

„Tezaurul furat altui neam, propriului nostru aliat, care ne-a încredin?at toat? averea sa, e un fleac."

România nu a încetat niciodat? s? revendice restituirea de c?tre Rusia a ceaa ce fusese transmis, pe cuvânt de onoare, spreCiteƟte mai mult... p?strare în anii Primului R?zboi Mondial. Din toate declara?iile publicate în presa sovietic? reiese clar ?i univoc faptul c? Uniunea Sovietic? a recunoscut întotdeauna dreptul de proprietate al României asupra Tezaurului s?u. ?i atunci, care-i problema?! De unde apar ast?zi aceste cinice ?i monstruoase fraze ale oficialilor ru?i privind chestiuni de interes pur istoric?! Au furat ceea ce nu ne apar?ine! ?i ne-au f?cut pe to?i ostatici ai acestei meschin?rii! Pe to?i cet??enii Rusiei! De ce eu, de ce anume eu, trebuie s? tr?iesc cu sentimentul c? sunt cet??ean al unei ??ri care s?vâr?e?te pe fa?? ?i cinic cea mai oribil? crim? damnat? de codul moralei cre?tine: în?elarea celor care ?i-au dat încredere? La Dante Alighieri, cei care au în?elat încrederea sunt supu?i celor mai îngrozitoare cazne în cea de-a noua - ultima - treapt? a Iadului: pe lacul înghe?at, Cozit, dracii le reteaz? capetele. Pentru orice cre?tin nu exist? o crim? mai oribil? decât în?elarea celor care ?i-au dat încredere. ?i aici nu mai este vorba despre cântecelele ?i ?op?iturile celor de la Pussy Riot în biseric?, aici este vorba despre un lucru cu mult mai îngrozitor. Din p?cate îns?, nim?rui nu-i pas? de „aurul românesc". De Riot Pussy - da, aceasta este o crim? strig?toare la cer împotriva puterii. Pe când tezaurul furat altui neam, propriului nostru aliat, care ne-a încredin?at toat? averea sa, e a?a, un fleac , „o chestiune istoric?".

Not?: Serghei Golubi?ki este un scriitor, filolog ?i journalist rus, specialist în internet-trading. S-a n?scut la 11 iulie 1962. A absolvit magna cum laude (diplom? ro?ie) Facultatea de litere a Universtit??ii de Stat din Moscova, în 1984, iar în 1989 ?i-a sus?inut teza de doctorat cu tema „Mitologia social? ?i nomenologia filosofic? în lirica românesc? contemporan?", la aceea?i universitate. Este cunosc?tor al limbilor: rus?, englez?, francez?, german?, portughez? ?i român?. În 2004 a publicat o carte în dou? volume cu titlul „Care este numele Dumnezeului vostru? Marile afaceri oneroase ale secolului al XX-lea", în care descrie peste dou?zeci de afaceri oneroase din Statele Unite ale Americii, începând cu scandalul panamez ?i terminând cu cazul Enron. Este autor al cursului multimedia „TeachPro Internet Trading", care, potrivit revistei de burs? „Technical Analysis Of Stocks And Commodities", nu are analogie pe pia?a american?. În clasamentul celor „100 de creatori din spa?iul postsovietic", stabilit de „Global Intellect Monitoring" în anul 2009, a fost plasat pe locul 30, „pentru gândirea creatoare asupra realit??ilor în transformare dinamic?".

„????????? ??????" - ?????? ??????????
- Articolul original în limba rus? -

?????????? ?????? ????????? ????????? ????????????? ????????? ?????? ?????? (????), ?????? ?????????? ???????? ?????????, ???????? ??????? ??????? ????? ??????????? ????????? ?? ????????. ? ???????? ???????, ?????????????? ??????????? ????????? ????????? ??????? ? ??????? ???????? ???????, ?????????? ??????????????? ????? ????????? ? ????? ??????. ?????????? ?????? ????? ??????, ??? ????? ????? ???????? ? ?????? ????????????? ? ????????? ??????? ???????? ????? ?????????? ????????? ? ?????? ???????????? ??????????. ??????? ??????, ?? ??? ??????, ??????? ????????? ????, ??????????? ? ?????????? ? ????? ???? ?????????? ?????????????? ? ?????????????? ?? ?????????? ????? - ???? ?????? ???????????, ???? ????????????, ??????? ???????????, ???? ??????????, ??????? ?????????????, Pussy Riot, ???????? ? ??????? ? - ?????? ?????? ????????????? ???????????-????????????????? - "?????????? ??????".
????, ???????, ???? ????? ??????, ?????? ??? ?????? ?????????-??????????????? ???????????, ??????????? ?? ????????? ??????????? ??? ???????????? ????????? ??????, ????? ???????? ??????????? ????????? ?????????? ???????. ??? ? ?????????? ??? ?????? ? ????: ? ?????????, ? ????????, ? ????? ????????, ? ???????????? ??????????. ??????? ????, ??? ?? ?? ???? ?????????? ?? ????? ???????: ???? ?? ????????????? ????????? ???? ??????? ????????? ?????? ????? ?????? ? ????? ?????, ??????????? ? ???? ???????? ??????, ??? ??, ??????? ??, ?? ?????????? ???????? ?? ?????????, ? ???????? ?? ?? ???? ?? ?? ?? ???????, ?? ???? ?? ?? ?????? ??????????. ???, ?? ?????? ?? ? ????, ?? ? ?????? ?? ???????, ??????? ?????????? ?????????????? ???????? ????? ?? ??????.
????? ??? ????? ??????? ??? ?????? ???????????? ?????????. ??? ????????? ??? ?????, ??? ???????????, ??? ???????????? ????????, ???????????? ?????????, ????? ? ?????????? ???????? ???????. ???????, ???????, ??????? ??????, ??? ?? ????? ???????????? ? ????????????. ?????? ??? ???? ??? ????? ????????, ???????????? ???????, ????? ?????? ???????? - ??? ????????????? ?? ?????????-???????? ???????????? ???????? ? ??????????? ??????????? ??????? ????? ????????????? ????????? ????????.

????, ? ????? ????????? ????? ?? ?????? ???? ????? ???????, ?????, ??? ??????????, ??? ???? ???? ? ????, ?????????? ? ????????? ???????????? ?????. ???? ? ???, ??? ??????????? ?????? ???????????, ???? Pussy Riot, ??????????? ???????? ? ??????????, ??????? ?????????????, ????? ??? ? ???? ????????? ?????? ????????? ???? ?? ??????? "????????? ????????????? ???? ????????", ??? ???????, ???????? ??????????? ?????????? ??? ??????, ? ?????? ??????? ??????????? ? ?????? ???? ?? ?????? ???????? ?? ????? ?????? ??? ?????????? ??????? ??????????????? ?????????. ?????? ?? ????????????? ????????? ??? ????????????? ??????? ??????????, ??????. ?? ?? ????? ????, ?????? ??? ?????? ????? ????? ?????? ???????? ?????? ???????? ?? ??? ???? ??????? ? ?????????: ???????? ??????? ??????????? ???? ??? ?? ????????, ?????????? ????????????? ??????? ??? ?? ??????????, ???????? ???????? ?????????? ? ?????????????? ??? ?????????????? ???.

????? ???????, ? "????????????? ?????" ???? ?????. ?????????? ????????? ????? "????????? ??????", ??????? ?? ????????? ?? ? ????? ?????, ?? ? ????? ????, ?? ??? ????? ?????????? ????????????? ??????????. ?????? ??????? ??? ??? ???????????, ??? ?????? ???? ????? ?????????????? ???????? ?????? ??? ??????, ?????? ??? ???, ? ? ??????? ??????? ???????, ??? ??? ??????? ? ?? ??????? - ??? ????????, ??? ?????????????, ??????, ? ??????????????? ? ????????? ??????? ? ????????? ????. ?????? ???? ?????? ????? ?????????????? ???????? ?????? ??? ???, ? ?? ???????? ?????? ??? ??? ??????? ???? ???? ?????? ? ?????? ???????????? ????, ????? ??? ??? ?????? ?????? ???????? ? ?????????? ???? ????????? - ????????????. ???? ?? ?? ???????? ???, ?? ?? ??????? ???????? ????, ??????? ???? ????? ???????, ??? - ??, ?? ????! ?? ? ?????? ??? ? ???????? ???????? ???? ???????????? ? ???????????????? ??????????????? ????? ? ?? - ????????? ?????? ?????? ????????.

?????? ??? ? ????? ?????. ? ??????? ?????????, ????? ??????????? ???????????? ?????????? ?????????? ? ???, ???, ???, ???? "?????????? ??????" - ??? ???? ????? ???????? ????, ?????? ???????, ?? ????? ?? ??????????? ????????, ?? ????? ????????? ?????????? ???????????? ????????, ??????? ???????? ??? ?? ???? ????? ? ????? ? ??? ??????, ???? ?? ???????????? ???????? ????????????? ?? ???????? ??????????, ????? ? ??????? ???????????. ? ????????, ??? ???????, ??? ? ??????????? ??????????? ??????? ??????, ??????? ?? ????? ? ???, ??? ???????????? ????? ??? ???? - "????????? ??????", ??????? ??? ?? ???????? ????????? ?????? ????? ?? ?? ?? ???? ???????????????? ?????? ?, ??? ?????, ????-?? ??? ???????? ? ?????????????????. ????????? ??????????? ?????????? ??? ???????? ????????? ?????? ?? ????? ????????? ?? ???????????, ????????? ?? ???? ??? ?????????????? ??? ???? ?? ??? ????????? ???????????? ??????? ????.

? ??????? 1916 ???? ??????? ???????? ? ?????? ??????? ????? ?? ??????? ??????? ? ???????????? ?????????????. ? ???????? ?? ?????? ??????, ??????? ????????? ??? ?????? ??? ???? ???????????? ? ????????????: ???????? ????? ???? ???? - ???? ???????, ? - ???????! - ??? ????? ?????? ?????????? ????????????????. ?????? ???? ?? ?????????? ???????, ???? ?????????? ?????? ??????. ????????? ?????????? ??????? ???????? ????? ?????????: ???????????? ????? Mittelmächte (????????, ??????-???????, ???????? ? ??????????? ???????) ??? ?? ???????? ?????????????????, ??????? ? ????????? ??? ???????? ??? ????????? ?????. ????????????? ??????? ???? ???????? ???????????? ?? ????????? ? ????, ?? ??????? ? ???????????? ????????? ?????????? ???????. ????????, ??????? ? ???????? ??? ???? ????????????, ??? ??? ?????? ?????? ???????????? ?????????? ??????????? ??????? ???? ???????? ???????. ? ?????? 1916 ???? ???????????? ????? ??????????? ??????? ?????? ??????? ? ????????? ???????? ?? ???????? ???? ????? ??????? ??????? ?????? ???????? - ??????, ???????, ??????????, ???? ??????? ? ?????????? ??????. ? ???????? ??????????????? ???????? ??????????????? ??????????????? ???????? ? ??????, ?? ?????????? ???????? ????????? ????? ?? ????? ????????? ????????????? ????? ? ?????? ? ?????? ?????????? ???????.

2 ??????? ???? ??????? ??????? ????????????, 12 ??????? - ?????????? ??????? ????????? ???????. ? ???????? ?????????????? ?????????? ????????????? ???? ???????, ??????? ??? ?????????? ???? ??????? ?????? ?? ???????? ??????????? ?????? ???????. ?? ?????? ???????? ? ???????? ???????? ??? ???????? ???????-??????????? ??????????? ??????????????? ?????????, ??????????? ?????????? ???????????? ?????????????? ?????, ? ? ????? 1916 ???? - ?????????-??????????? ? ???????. ????????????? ?????? ?? ?????? ????????? ??????????? ?????????, ?? ? ????????????? ?????????????? ??????????? ????????? ???????? ??? ?? ????? ???????????????, ??? ? ?? ????? ????? ????? ???????????? ????????. ???? ???????, ??? ? ?????? ???? ?????????? ?? ?????? ??????? ?????? ???????????? ????? ???????, ?? ? ??????????? ??? ?????????? ??????? ????????? ??????, ???????? ? ???????. ?? ????? ?????????: ?????????, ???????????, ????????? ??????, ???????, ?????? ?????, ???????????? ?????? ?? ??????? ? ????????, ??????????? ?????????, ????????????? ???????????? ? ??????? ????????????, ? ????? 93,4 ????? ??????.

????????? ??? ??? ????????? ???? ???????????? ??????? ??????? ? ???? ? ????????, ?? ?? ????????? ????? ?????????? ?? ??????????? ????????? (??? ?????, ??????????, ????? ???????????? ???????? ???????? ??????????) - 2 ????????? 800 ????????? ????????. "????????? ??????" ???? ???????????? ? ?????? ????? ???????: 12 ? 14 ??????? 1916 ???? - ? 17 ??????? ? 1738 ??????, ????? ?????????? 314 580 456 ???? 84 ????. ? ???? ?????? ???? ????????? ??? ??? ? ??????????????? ???????? ????? ?????????? 7 ????????? ????.

23-27 ???? 1917 ???? (??? ????? ??????????? ?????????!) ??? ????????? ?????? ????? ? ?????????? ???????????: 24 ??????, ?? ????? - 7,5 ????????? ????. ??? ??????? ????????? ????????????? ????? ???????????? ?????? ? ?????? 3 ??????? 1917 ????. ?????? ?????????, ??? ?????????: ?????????????? ????? ??????????? ????????? ?????? ??? ?????? ???????????? ????????? ????????, ? 26 ?????? 1918 ???? ????? ????????? ????????? ?? ?????? ??????? ??????? ?????? ????: "????????? ??????, ??????????? ? ??????, ????? ?????????? ??? ????????? ?????????. ????????? ????????????? ????? ?? ???? ????????????? ?? ???????? ???? ??????? ? ??????????? ?? ???????? ? ???? ?????????? ??????". ????? ????? - ?????, ??????? ????????? ?????, ??????-????? ??????????? ????? ?????, ???? ??????? ???? ?????? ? ??????. ????? ??????? ??? ?????????? ????????, ?????????? ?????????? ?????????? ? ???? ??????????? ?????????, ??????? ???? ??????????? ? 1935, ? 1956 ? ? 2008 ?????. ??? ???????? ?????????????? ???????????? ????????? ????? ?????????? ?????????, ??????????????? 12 ???? 1956 ???? ? ????????? ???????: "??? ??? ???? ????????? ????? ? ?????????? ??????? ?????? ???????????? ?????????, ?????????????? ???????? ???????????? ? ?????????????? ????????. ????????????? ???? ? ????????? ????? ?????? ????????????? ??? ???????? ??? ???????????? ????????????? ?????????? ??????".

???????, ?? ?????? ??? ??????????. ??????. ??? ? ?????????? ????? ????????? ??????, ?? ?????? ?? ? ????????????. ??????? ???????, ???????, ????????, ??????, ??????, ??????? ??????, ?????????, ?????, ????????? ??????, ???? ??????? ??????? ??????????? ????????? ??????? ?????????, ? ?? ???????. ?????? ???? ??????? ????? ?????? - 93,4 ????? ??????. ?? ???? ? ??????????? ?? ???????????????? ??????? ????????? ???????????? ? ????????? ???????. ????? ??? ? ?????-?? ????????????? ?? ???????? ??????.

??????? ??????? ?? ?????????? ??????? ??????????? ??????? ?? ?????? ??, ??? ???? ???????? ??? ??????? ????? ?? ???????? ? ???? ?????? ??????? ?????. ?? ???? ?????????????? ? ????????? ?????? ????????? ?????????? ????????, ??? ???? ?????? ?????????? ????? ?????????????

??????? ?? ???? ??????? ?????.

??? ?? ??? ?? ?????! ?????? ??????? ??????? ??? ?????????? ???????? ????? ?????????? ?????????? ? ????????, ?????????????? ????? ???????????? ????????! ????? ??????! ? ??????? ??????????? ???? ???????? ???? ???! ???? ??????? ??????! ?????? ?, ??? ????? ?, ?????? ???? ? ?????????? ????, ??? ??????? ??????????? ??????, ??????? ??????? ? ??????? ?????? ????? ???????? ????????????, ????? ?????? ????????? ? ???????????? ??????? ??????????????, - ????? ????????????? ? ????? ???????? ??, ??? ??????? ????????????, ???????????? ????? ???????? ?????? ? ????????? - ??????? - ????? ???: ? ??????? ????? ????? ???? ??????? ?? ??????. ??? ?????? ??????????? ??? ????? ????????? ????????????, ??? ????? ????????????. ? ??? ?? ????? ? ?????? Pussy Riot ? ?????, ??? ??????? ????? ???????? ?????. ??, ???, "????????? ??????" ?????? ?? ??????????. Pussy Riot - ??? ??, ??? ???????? ???????????? ??????. ? ?????????? ????????? ??????? ??????, ?????? ????????, ??????????? ??? ??? ???? ?????????, - ??? ???, ??????, "?????? ???????".

Serghei Golubitki, Taguri: ?????? ??????????, Alexandr Alexandrovici Mosolov ????????? ????????????? ???????, Leiba Dovidovici Bronstein-Trotzki, Tezaurul romanesc de la Moscova
------------------------------------------------------------------------------
[1] http://www.curentul.ro/2012/index.php/2012100578448/Actualitate/Tezaurul-Romaniei-inca-o-tema-de-mistificare-stalinista-pentru-Moscova.html
[2] ????????? ?????? - ?????? ?????????? http://i-business.ru/blogs/23309 (Re?eaua Na?ional? a Oamenilor de Afaceri din Rusia)
 
Vasilii Grossman - nega?ionistul evreu al holocaustului din Transnistria
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Sùmbătă, 13 Octombrie 2012 21:13
CiteƟte mai mult...Am primit mai demult textul ce urmeaz?, pe care îl redau, îng?duindu-mi s?-l înso?esc de un comentariu menit s? ajute cititorul s? perceap? mai bine importan?a notelor de lectur? ale domnului Ioan Ispas din S.U.A.:

Ilya Ehrenburg - Vasile Grossman

R?sfoind diverse lucr?ri istorice din perioada ultimului r?zboi mondial am dat, la bibliografia care se referea la Odesa, de mai multe ori peste numele lui Ilya Ehrenburg, ca unul din cei mai vehemen?i acuzatori ai Armatei Române. Am vrut s? aflu mai multe despre el, dar enciclopediile consultate erau s?race în informa?ii. Encyclopedia iudaica, din 1971, îi prezinta pe larg via?a ?i opera, în vol. 5, unde, la pag. 506, g?sim urm?toarea explica?ie: „Activit??ile sale din ultimul timp aveau destul de frecvent aspectul unui oportunism cinic, la fel alura sa de mai târziu de campion al libert??ii ar fi putut fi dictat? de dorin?a sa de a-?i isp??i vina de complice moral la crimele lui Stalin." Este o formulare elegant? pentru c?, vom vedea mai jos, Stalin doar a aprobat ?i încurajat instigarea la crim? în mas? a lui Ehrenburg f?cut? prin ziarul Armatei Ro?ii. Elanul aparte al lui Ilya Ehrenburg, r?zbun?tor ?i instigator la uciderea prizonierilor, i-a apar?int în întregime. Despre caracterul lui Ilya Ehrenburg am g?sit câte ceva ?i în „Stalin, a biography", Robert Service, Cambridge, The Beltknop Press of Universites Press, 2006, unde la pag. 543 g?sim urm?toarea relatare: „Ilya Ehrenburg a stârnit furia liderului când a declarat c? filmul f?cut dup? romanul « Tân?ra Gard? » de Alexandre Fadeev este f?r? valoare":
- Unde sunt tinerii l?sa?i s? piar? în ora?ul capturat de nazi?ti ?
- Unde a fost organiza?ia de Komsomol ?
- Unde a fost secretarul de partid?"
Cu alte cuvinte, Fadeev nu a f?cut un roman de „adev?rat? propagand?", a?a cum ?tia s? fac? el, b?trânul bol?evic.

În lucrarea „A writer at war, Vasily Grossman, A soviet journalist with the Red Army 1941-1945" editat? ?i tradus? de Antony Beenor ?i Liuba Vinogradova, editura Vintage, 2005, pe baza noti?elor r?mase ?i a articolelor din ziarul armatei „Krasnaya Zvezda", la pag.243 afl?m c? „În noembrie 1941, Ehrenburg l-a auzit pe Mihail ?olohov, autorul romanului „Pe Donul lini?tit", f?când remarci antisemite:
- Tu ai luptat, i-a spus ?olohov lui Ehrenburg, dar în acest timp Abraham î?i vedea de afaceri în Ta?kent! Ehrenburg a explodat, numindu-l pe ?olohov „instigator la pogromuri". Grossman a auzit apoi aceste cuvinte spuse de Ehrenburg, reproduse de to?i militariii evrei pe care el i-a întâlnit pe front".

Iat? cum o discu?ie la o cafea sau un pahar de vin între doi colegi scriitori, în care unul îl tachineaza pe cel?lalt cu o glum? nevinovat?, chiar dac? Ehrenburg n-a gustat-o, dându-i conota?ii apocaliptice, în loc s? r?mân? acolo, între ei, este f?cut? public? ?i transformat? în dela?iune. Acest lucru nu l-a deranjat ?i pe Grossman, chiar evreu fiind. ?olohov a sc?pat u?or în urma acestui denun?, N.K.D.V.-ul n-a reac?ionat, probabil luând-o tot ca o glum?.

O alt? lucrare, „The Siege of Budapest - 100 Days in World War II" de Krisztian Ungvary, Yale University Press, New Haven, London, 2005, la pag.336 îl prezint? în postura sa adev?rat? pe Ilya Ehrenburg: „În lucrarea sa de propagand? « The German », autorul sovietic Ilya Ehrenburg numea f?r? ezitare pe germanii obi?nui?i înrola?i ,«criminali»,«fiare salbatice » sau «?obolani» ?i a declarat «Noi nu-i privim ca f?pturi umane». Europa trebuie s? ?tie c? «un german bun este un german mort» (...) «Articolele lui Ehrenburg ?i ale colegilor s?i care au ap?rut pe prima pagin? a ziarelor de front, începând cu iulie 1941, erau obligatoriu citite militarilor Armatei Ro?ii. Starea de spirit astfel creat? a fost responsabil? pentru moartea multor prizonieri germani."

Probabil c? într-un mod asem?n?tor au fost prezenta?i ?i solda?ii români pentru c? ?i mul?i dintre prizonierii români au avut aceea?i soart? ca ?i prizonierii germani. Grossman în noti?ele sale, din cartea sus amintit?, la pag. 192, referitor la b?t?lia de la Stalingrad, descrie ce a v?zut: „Trupele române, îmbr?cate în uniforme maro ?i c?ciuli din blan? de oaie, nu aveau echipament modern, tunuri antitanc etc. Ei curând au l?sat jos armele ?i au strigat «Antonescu kaput!», dar aceasta desigur c? nu le-a salva. Mii de prizonieri cu mâinile goale au fost impu?ca?i, iar drumurile înghe?ate erau pline de r?m??i?ele armatei învinse."

„Ehrenburg valoreaz? cât câteva divizii" (Viaceslav M. Molotov)

Incitarea la crim? practicat? sistematic în publicistica lui Ilya Ehrenburg este remarcat? ?i în cartea „No simply victory , World War II in Europe 1939-1945," de Norman Davies, editura Viking, 2006, unde la pag.340 se spune: „Climatul de violen?? care a încurajat astfel de crime a fost creat de persoane oficiale care chemau la r?zbunare, de exemplu romancierul Ilya Ehrenburg ale c?rui articolele pline de valuri de sânge ap?reau in ziarul Steaua Ro?ie al armatei ro?ii. Ehrenburg nu incita în mod explicit la violen??, cum cerea Gobbeles, dar în mod categoric a avut un rol important pentru tot ce s-a întâmplat. Lev Kopelev, mai târziu un faimos scriitor, a fost arestat de NKDV pentru c? l-a criticat pe Ehrenburg ?i pentru r?spândirea propagandei burgheze a umanismului ?i pentru c? ?inea parte inamicului."

Ehrenburg a fost r?spl?tit pentru activitatea sa cu premiul Stalin, care oficial l-a primit pentru romanul „C?derea Parisului", în realitate pentru articolele din ziarul armatei. Pe lista înaintat? pentru premiere lui Stalin era trecut ?i Vasili Grossman, dar Stalin l-a t?iat, articolele sale nefiind atât de incitante la r?zbunare.
Trebuie men?ionat c? toate articolele din „Krasnaia zvezda"# erau citite de Stalin, nimic nu ap?rea f?r? aprobarea lui, asa de mare importan?? acorda Stalin propagandei. Ziarul era citit de politruci obligatoriu tuturor solda?ilor. Norman Davies mai scrie în cartea sus amintit? la pag. 452 c? „Molotov a spus odat? c? Ehrenburg valoreaz? cât câteva divizii".

„Carte Neagr?"

Ehrenburg si Grossman, amândoi erau evrei ucrainieni, au scris împreun? ?i o „Carte Neagr?" (The Black Book), iar al doilea a depus m?rturie ?i la Tribunalul de la Nürnberg sub forma unui articol referitor la lag?rul de la Treblinka unde a intrat odat? cu Armata Ro?ie. Probabil erau ?i prieteni, totu?i caractere total diferite.
Nu am citit descrierea Odesei f?cut? de Ehrenburg dup? aruncarea în aer a cl?dirii în care se afla Comandamentul Militar Român. În toat? literatura holocaustului, inspirat? de propaganda sovietic?, se face mare caz de represaliile care au urmat. Cât au fost de reale aceste represalii ?i la ce dimensiuni? Altminteri, orice armat?, inclusiv cea a Israelului de azi, în situa?ii de acest gen recurge la represalii dispropor?ionate, având toat? acoperirea moral? ?i juridic?.

O persoan? ca Ilya Ehrenburg, devotat? trup ?i suflet ideologiei bol?evice, denun??tor, propagandist apreciat ?i r?spl?tit, oportunist cinic, instigator la crim?, poate oare s? constituie o surs? credibil? în aflarea adev?rului? R?spunsul este categoric nu! O parte din autorii c?r?ilor despre holocaust ?i-au dat seama de acest lucru ?i nu-l mai citeaz? la bibliografie. De exemplu Martin Gilbert, autorul c?r?ii „The Holocaust: a history of the Jews of Europe during the Second World War. An Owl book", New York, editura Henry Holt and Company, 1987, la pag 218, unde se refer? la represaliile de la Odesa, d? ca surs? bibliografic? pe M. Carp, cu „Cartea neagr?", Bucharest 1947, volume 3, page 208. Tare m? tem îns? c? în spatele lui Matatias Carp se afl? tot Ilya Ehrenburg. (Ioan Ispas)

Iat? ?i câteva comentarii, oarecum în ordinea din text a pasajelor care m-au stârnit cu aceste mici adausuri. Nu vreau în felul acesta decât s? pun mai bine în valoare un text atât de binevenit. Precizez c? sublinierile efectuate pe textul domnului Ispas îmi apar?in:

„Un german bun este un german mort" (Ilya Ehrenburg)

- Ilya Ehrenburg este cel care a lansat formula deplorabil? „un german bun este un german mort", dup? care ulterior au ap?rut parafrazele un indian bun este un indian mort ?.a.m.d., inclusiv, fire?te, un evreu bun este un evreu mort. Un oarecare MichaelCiteƟte mai mult... Schafir sus?inea în Contemporanul (nr.5, 2009) c? aceast? blasfemie a fost lansat? de legionari. Îl invit pe individ s? dea citatul legionar respectiv sau m?car unul apropiat ca nemernicie... Nu! ?i de data aceasta prioritatea ?i originalitatea este sut? la sut? ne-cre?tin?, iudeo-bol?evic?! (Dac? sunt motive serioase pentru a contesta conceptul «iudeo-bol?evism», argumnetele respective cad toate dinaintea impozantei m?rturii pe care o depune Ilya Ehrenburg prin tot ce a f?cut).
- Nu ?tiam c? Ilya Ehrenburg a fost co-autor la o Carte(a) Neagr? scris? împreun? cu Vasile Grossman. Ar fi de v?zut în ce m?sur? aceast? carte seam?n? cu „Cartea Neagr?" scris? la Bucure?ti de Matatias Carp. Asem?n?rile nu ar fi deloc întâmpl?toare, c?ci la vremea aceea, anii 1945-50, toat? lumea ?tia c? Ilya Ehrenburg participase la scrierea c?r?ii de la Bucure?ti. De ce ar fi important? stabilirea unei eventuale filia?ii? Pentru c? pierderea credibilit??ii, de care sufer? azi numele lui Ilya Ehrenburg, s-ar r?sfrânge astfel, într-un mod binemeritat, ?i asupra lui Matatias Carp, discreditâ
nd „C?rtea Neagr?" de la Bucure?ti, o carte pe cât de tic?loas? pe atât de prost?nac?.
- În mod deosebit devine interesant acest Vasile Grossman. Mai întâi e de aflat ce con?inea m?rturia sa despre lag?rul de la Treblinka, depus? în fa?a marelui tribunal de la Nürnberg. Localitatea Treblinka face parte din geografia Holocaustului din Transnistria ?i e de a?teptat ca textul în cauz? s? con?in? informa?iile cele mai credibile. În mod normal, la câ?i bani a cheltuit ca s? nu spun? nimic clar ?i concludent, Comisia Wiesel ar fi trebuit s? ajung? ?i la acest document.
- Onestitatea lui Vasile Grossman rezult? din noti?ele sale publicate în volum de Anthony Beevor ?i Liuba Vinogradova, din care cit?m mai întâi aprecierea general?: „sub români, regimul de ocupa?ie a Ucrainei a fost aproape pl?cut" (gentle, în englez?). O asemenea apreciere este în total? contradic?ie cu scrierile holocaustizante, dar se afl? în deplin? consonan?? cu documentele cele mai sigure, printre care în primul rând un fapt, insuficient mediatizat, asupra c?ruia atragem în mod special aten?ia cititorilor, detaliind informa?ia oferit? ?i de domnul Ioan Ispas: „La sfâr?itul r?zboiului, din ordinul lui Stalin, to?i cei care au îndeplinit func?ia de guvernator al unui teritoriu sovietic ocupat de germani au fost aresta?i ?i pu?i s? dea socoteal? de faptele lor chiar la locul faptei, adic? în capitala respectivului guvernamînt, în fa?a locuitorilor. Cu consemnul c? vor fi condamna?i la moarte pentru cel mai mic abuz de care se va plânge cineva c? l-a suferit din partea acuzatului. Au fost adu?i astfel la judecata poporului unsprezece fo?ti guvernatori, de diverse etnii, printre care ?i românul George Alexianu, guvernator vreme de aproape 3 ani al Transnistriei. Judecata s-a ?inut în pia?a public? cea mai mare, unde a fost ridicat din timp un e?afod, urmând ca decizia de condamnare la moarte s? fie executat? imediat dup? pronun?are. Ei bine, din cei unsprezece acuza?i, zece au fost ridica?i în ?treang la sfâr?itul dezbaterilor, ?i numai împotriva lui George Alexianu nu s-a prezentat nimeni s? reclame vreun abuz, vreo f?r? de lege! Niciun ucrainean, niciun evreu nu a reclamat vreo nedreptate pe care s? i-o fi f?cut George Alexianu. Astfel c? autorit??ile sovietice l-au trimis pe George Alexianu la Bucure?ti, g?sindu-l nevinovat!"

„Ordinul Orbis et Urbis" pentru George Alexianu

Aceast? relatare, întru totul adev?rat? ?i nemaipomenit de frumoas?, ar merita s? nu lipseasc? din niciun manual de istorie a românilor. Din p?cate, în loc s? o facem cunoscut? - dac? nu lumii întregi, m?car opiniei publice române?ti. Acest veritabil capitol important din Istoria Omeniei Române?ti este ?inut la obroc, la index, de cenzura din ultimii 65 de ani. Îmi fac datoria de a mai semnala o dat? acest caz, al lui George Alexianu, care a ilustrat atât de conving?tor virtu?ile cre?tine?ti ale comportamentului tipic românesc. S? mai preciz?m c? în 1943, din partea Vaticanului, a Crucii Ro?ii Interna?ionale ?i a Ambasadei Elve?iei, s-au efectuat în Transnistria mai multe inspec?ii interna?ionale, pentru a verifica în ce condi?ii tr?iesc evreii deporta?i. Concluzia a fost aceea?i, sintetizat? perfect prin gestul Papei Pius al XII-lea, care i-a acordat lui George Alexianu cea mai înalt? distinc?ie pontifical? acordat? vreodat? unui român, „Ordinul Orbis et Urbis". La vizita din 1999 a Papei Ioan Paul al II-lea în România, fiul lui George Alexianu, domnul ?erban Alexianu, a fost invitat la recep?ia oferit? de Pap?. Era un fel de a înt?ri dup? o jum?tate de secol aprecierea f?cut? de Papa Pius al XII-lea asupra persoanei lui George Alexianu, apreciere la care subscria astfel ?i de vrednic? amintire Papa Ioan al II-lea, alias Padre Voicila. Cu strângere de inim? fac cunoscut cititorilor faptul c?, revenit în ?ar?, George Alexianu a fost judecat al?turi de mare?alul Ion Antonescu, acuzat de crime imaginare, condamnat la moarte ?i executat împreun? cu Mare?alul.

„Evreii sunt vinova?i de foametea uciga?? a milioane de ucraineni în anii '30" (Ilya Ehrenburg)

- Sunt extrem de utile referin?ele la rolul jucat în Transnistria de poli?ia ucrainean? ?i, în general, de ucraineni. Eu unul cuno?team acest aspect din relat?rile lui Simion Ghinea, combatant pe frontul de R?s?rit, care spunea c? „Rolul jandarmilor români în Transnistria a fost s?-i p?zeasc? pe evrei de furia localnicilor". Odat? cu retragerea administra?iei sovietice, evreii din Ucraina au r?mas de izbeli?te, s? dea socoteal? de ce au f?cut evreii în anii cumpli?i ai înfomet?rii ??ranilor. Au fost evreii vinova?i de moartea a câteva milioane de ??rani ucraineni? Nu ?tiu, dar ceea ce m? intereseaz? personal este c? românii nu au practic nicio responsabilitate pentru uciderea sistematic? de evrei în Transnistria. Din p?cate, istoricii mercenari ai Holocaustului vor s? trag? anumite foloase sau s? evite anumite nepl?ceri ?i procedeaz? la incriminarea românilor pentru crime ?i masacre s?vâr?ite de ucraineni. Mai mult, dup? 1990 ace?ti istorici au „descoperit" c? românii, pe lâng? evreii adu?i din România, au ucis ?i zeci de mii de evrei localnici, ucraineni, c?ci numai a?a, apelând ?i la ace?ti evrei, se putea încropi acel total fatidic de 400.000 de evrei victime ale Holocaustului din România, formul? ambigu?, iar raportat? la fapte, complet neacoperit?. Dac? s-a produs o exterminare în mas? a evreilor din România, aceasta a f?cut victime numai printre evreii deporta?i din Ardealul înc?put sub administra?ie maghiar?. Dac? îns? este adev?rat? ?i îndrept??it? opinia curent? ?i azi în Ucraina c? „evreii sunt vinova?i de foametea uciga?? a milioane de ucraineni în anii '30", atunci avem toate motivele s?-l vedem pe Ilya Ehrenburg foarte interesat s? fac? ascuns? dorin?a, relativ motivat? a ucrainenilor, de a ie?i „la vânat evrei". Aruncând vina pe români, Ilya Ehrenburg se purta ca un „bun" vreu ?i deopotriv? „bun" ucrainean, „bun" cet??ean sovietic!
- Unde se afl? în arhive dosarele ?i documentele legate de asasinii de evrei de la Odesa trimi?i în judecat? de regimul Ion Antonescu?

Nici aceste documente nu au intrat în aten?ia amintitei comisii Wiesel, ceea ce nu e deloc de mirare, c?ci concluziile acestei comisii au precedat chiar îns??i înfiin?area ei. A?adar Ion Antonescu nu a acceptat comportamentul bestial al poli?iei ucrainene, al ucrainenilor r?zbun?tori. În general, cum am mai spus-o ?i în alte texte, istoricii ?i chiar oficialii evrei se feresc s? spun? vreun cuvânt despre evreii asasina?i sau persecuta?i de ru?i, de sovietici în anii Holocaustului, printre altele ?i pentru c? ru?ii de?in importante documente cu privire la dimensiunile reale ale holocaustului. Solu?ia care s? împace toate interesele evreie?ti a fost g?sit? prin incriminarea românilor, incapabili s? r?spund? bombardamentului mediatic dezl?n?uit împotriva lor de mercenarii holocaustului. C?ci nu vinova?ii au fost c?uta?i, ci ghe?eftul care se poate ob?ine de pe urma unor tragedii umane!
Începutul acestei vaste ?i nemernice manipul?ri l-a f?cut Ilya Ehrenburg, care avea de ascuns atât crimele s?vâr?ite de evrei în Ucraina, cu milioane de victime printre ucraineni, cât ?i crimele s?vâr?ite în replic? de c?tre ucraineni, cu zeci, poate sute de mii de victime printre evrei, inclusiv printre evreii str?muta?i din România peste Nistru.

Opera diabolic? a lui Ilya Ehrenburg este azi continuat? de Radu Ioanid ?i ga?ca de sub pulpana lui Elie Wiesel. Printre ei, printre evreii care se pronun?? public asupra acestui subiect, nici m?car un singur urma? al lui Vasile Grossman.

Vasile Grossman, evreu sovietic, nega?ionist al Holocaustului din Transnistria

Vasile Grossman a fost corespondent sovietic de r?zboi, în al II-lea r?zboi mondial. A semnat împreun? cu mai cunoscutul Ilya Ehrenburg multe texte, printre care ?i o Carte Neagr?. Probabil c? dup? modelul acesteia, Matatias Carp ?i-a pus semn?tura în 1946 pe „Cartea Neagr?" de la Bucure?ti, scris? îns? în strâns? colaborare cu numitul Ehrenburg. Din acest CiteƟte mai mult...motiv ?i înc? multe altele, valoarea de document a c?r?ii este aproape nul?. Citit? cu aten?ie, de cele mai multe ori cartea men?ionat? dovede?te cu totul altceva decât ce ?i-au dorit autorii ei. Ar fi interesant s? afl?m ce a mai scris ?i publicat Matatias Carp pe aceea?i tem? dup? ce a plecat din România în Israel. Cum în România cartea a fost destul de repede retras? din libr?rii, ar fi fost de a?teptat ca, în Israel, Matatias Carp s-o reediteze, s? aduc? argumente în plus ?.a.m.d., dup? cuviin??. A f?cut-o? Se pare c? nu! De ce? Evreii din Israel proveni?i din România, în num?r de câteva sute de mii, ?tiau prea bine c? Matatias Carp a min?it. Ca martori ai celor relatate, nu ar fi primit aceast? carte f?r? s? reac?ioneze virulent împotriva minciunii. Le este u?or evreilor de azi s? înghit? minciunile lui Matatias Carp în m?sura în care nu cunosc adev?rul, nu au tr?it acele evenimente. Din informa?ii orale, ?tiu c? în?i?i evreii au scos din circula?ie cartea mincinoas?, curând dup? apari?ie.

Despre ce a mai scris Ilya Ehrenburg ?tim mai multe. A scris mult, numai abjec?ii ?i minciuni, la vremea lor mult apreciate de Stalin, ulterior f?cute uitate de posteritatea sovietic? ?i mai ales de c?tre cea evreiasc?. Este jenant s? fii pus al?turi de un asemenea individ. Nimeni nu revendic? mo?tenirea publicistic? r?mas? în urma lui. Aviz emulilor s?i de azi, alde Radu Ioanid ?i ga?ca de holocaustologi ?i de transnistrologi!

„A writer at war"

Cu Vasile Grossman este alt? situa?ie. A fost un corespondent de front mai onest, poate chiar onest. A fost de fa?? când în aprilie 1944 trupele sovietice intr? în Odesa abandonat? de Armata Român?. Consemneaz? cu încântare imaginea unui ora? care s-a bucurat din plin de binefacerile unei ocupa?ii militare civilizate. La p?r?sirea Odesei ?i, în general, a Ucrainei de sud-vest, pe care au avut-o în administra?ie, românii nu au spart nici m?car un geam. Au l?sat totul în stare de func?ionare. Ne-au r?mas de la acest Vasile Grossman ?i însemn?ri care nu au v?zut lumina tiparului în presa militar? sovietic?. Dup? cîteva decenii, aceste noti?e au fost traduse ?i publicate de doi americani, Antony Beenor ?i Liuba Vinogradova, autorii c?r?ii „A writer at war", Vasilii Grossman, Editura Vintage, 2005. Despre apari?ia editorial? ne-a scris domnul Ion Ispas, român din America. Revin asupra acestui text atât de important, pentru a deta?a în chenar însemnarea f?cut? de Vasile Grossman asupra represaliilor antievreie?ti de la Odessa. Îl citez a?adar pe evreul sovietic Vasile Grossman:

„Darea de seam? a secretarului OBCOM, Riasents: Domanevka a fost locul în care evreii au fost executa?i. Ei au fost du?i acolo de poli?ia ucrainean?. ?eful poli?iei din Domanevka a ucis el însu?i 12.000 de oameni. În noiembrie 1942, Antonescu a emis legi care d?deau drepturi evreilor. Execu?iile în mas? care au avut loc în cursul anului 1942 au fost oprite. ?eful poli?iei din Domanevka ?i opt din cei mai apropia?i colaboratori au fost aresta?i de români, du?i la Tiraspol ?i trimi?i în judecat?. Crime a f?cut ?i procurorul public din Domanevka, un jurist rus din Odesa, care ucidea opt sau nou? oameni pe zi ca s? se distreze. Aceasta se numea pentru el „s? mergem la împu?cat". Ei ucideau oameni în grupuri separate. [...] Dar pân? a fost publicat ordinul lui Antonescu, doar 380 de evrei din Odesa au mai putut p?r?si Domanevka ?i patruzeci de copii care se aflau în cre??. Num?rul total al evreilor din Odesa, executa?i în Domanevka, a fost de aproape 90.000 de oameni. Cei care au supravie?uit au primit ajutor de la Comitetele evreie?ti din România".

Citat memorabil, glorios pentru cauza adev?rului. Glos?m pe marginea acestui citat urm?toarele întreb?ri:
- De ce nu apare acest text în lucr?rile holocaustologilor? De ce nu a fost mediatizat ?i comentat de angaja?ii Institului care cheltuie banii publici ai românilor pentru cercetarea Holocaustului imaginar din Transnistria?
- De ce în Raportul comisiei Wiesel nu apare nici o referin?? la procesul intentat de autorit??ile române?ti din Transnistria criminalilor de la Domanevka? Cum s-a încheiat acest proces? Unde se afl? arhiva acestui proces?
- Existau în Transnistria, sub ocupa?ia românilor, cre?e pentru copiii evrei?

„În Transnistria satele în care au fost deporta?i evreii erau p?zite nu ca s? nu ias? evreii, ci ca s? nu intre peste evrei ucrainienii, dornici de r?zbunare!"

De la acela?i Vasile Grossman ne-a r?mas ?i explica?ia pentru crimele s?vâr?ite împotriva evreilor din Ucraina: „În 1932, zece ani dup? r?zboiul civil, campania dus? de Stalin împotriva chiaburilor ?i pentru colectivizarea for?at? a agriculturii a provocat o mare foamete ?i moartea a ?apte milioane de oameni. [...] Agen?ii stalini?ti au r?spândit zvonul c? evreii au fost de vin? pentru aceast? foamete. Acest factor ar putea explica mai târziu entuziasmul cu care ucrainienii i-au ajutat pe germani la masacrarea evreilor".

A?adar, „entuziasmul cu care ucrainienii i-au ajutat pe germani la masacrarea evreilor". Acest evreu Vasile Grossman, un evreu bine informat, nu spune niciun cuvânt despre români în relatarea sa, relatare produs? chiar în zilele imediat urm?toare evenimentelor la care se refer?. În schimb, dup? 60-70 de ani, evreii Radu Ioanid ?i Jean Ancel, Lya Benjamin ?i Andrei Oi?teanu, al?i nemernici, printre care ?i angaja?ii români ai institutului mai sus pomenit, inventeaz? o vinov??ie a românilor: românii i-au omorât pe evreii ucrainieni! Românii au omorât zeci de mii de evrei ucainieni! De ce aceast? mistificare? Pentru c? dac? spui adev?rul despre acei evrei ucrainieni, c? au fost omorâ?i de compatrio?ii lor ucrainieni, atunci trebuie s? vorbe?ti ?i de cei ?apte milioane de ucrainieni, despre care toat? lumea în Ucraina de azi ?tie c? au fost victimele politrucilor stalini?ti, majoritar evrei!

Un basarabean care a f?cut armata în Ucraina prin 1960, domnul Andrei Sofonea, poveste?te c? localnicii, când aflau c? este român, imediat comentau cu sup?rare ?i indignare atitudinea Armatei Române care, în timpul ocupa?iei, i-a împiedicat pe ucrainieni s?-i ucid? pe evrei dup? pofta inimii lor. Ceea ce mi-a confirmat spusele lui Simion Ghinea: „În Transnistria satele în care au fost deporta?i evreii erau p?zite nu ca s? nu ias? evreii, ci ca s? nu intre peste evrei ucrainienii, dornici de r?zbunare!"
A?adar, dând vina pe români pentru evreii uci?i de ucrainieni, banda de transnistrologi (evrei ?i români) încearc? s? evite un subiect extrem de dureros: cine sunt vinova?ii pentru moartea cumplit?, prin inani?ie, a ?apte milioane de oameni, de europeni, în plin Secol al XX-lea, în timp de pace? Nu cumva tot românii?!

Regimul de ocupa?ie sub români

Nota bene: Dac? cifra de 6 milioane, a evreilor mor?i în Holocaust este contestat?, ?i e contestat? pe bun? dreptate ca fiind exagerat? (din fericire!), cifra de 7 milioane, de ucrainieni, mor?i din vina lui Stalin, adic? a politrucilor acestuia, este o cifr? înc? necontestat?, dup? ?tiin?a mea. Din p?cate este ?i o cifr? aproape deloc comentat?. Cu ce este mai valoros un evreu mort prin gazare decât un ucrainean mort prin înfometare? Sinistr? întrebare! Dar ne oblig? s? ne-o punem, Radu Ioanid ?i ga?ca, în m?sura în care au mai inventat, în ultimii ani, ?i aceast? tez? ordinar?: „în Transnistria, românii au ucis zeci de mii de evrei ucrainieni!"

În contrast net cu aceste hecatombe consemnate de Vasile Grossman, d?m printre însemn?rile sale ?i de urm?toarea apreciere: „Regimul de ocupa?ie a Ucrainei de sud-vest sub români a fost aproape pl?cut în compara?ie cu tratamentul german al popula?iei". Consemnare f?cut? la fa?a locului, la pu?in? vreme dup? ce se încheiase „regimul de ocupa?ie sub români", când impresiile erau proaspete ?i toat? lumea cuno?tea subiectul. Ca ziarist, corespondent de front, Vasile Grossman avea de unde s? afle adev?rul, editorii s?i publicîndu-i însemn?rile în Statele Unite, în cea de mai sus folosesc cuvântul „gentle", tradus pe domnul Ion Ispas prin pl?cut. Mai existau ?i alte cuvinte române?ti echivalente pentru englezescul „gentle", de la care cunoa?tem cu to?ii derivatul gentleman. Acesta s? fi fost comportamentul românilor în Transnistria, al unor gentlemani? Majoritatea surselor serioase, credibile, acrediteaz? acest calificativ!

Asta nu se poate numi nici genocid, nici holocaust!

Interesant ar fi de v?zut care a fost cuvântul rusesc folosit de Grossman. Iat? o tem? de cercetare pentru un holocaustolog autentic, specialist în ceva ce nu s-a întâmplat: holocaustul din Transnistria! Nici cuvântul „gentle", englezesc, nici cuvântul pl?cut, românesc, nu se potrivesc cu imaginea curent? a Transnistriei anilor 1941-1944, pus? în circula?ie de propaganda holocaustizant?, la Yad Vashem, la monumentul Holocaustului din Bucure?ti ori în alte temple ale minciunii. În schimb aprecierea dat? de evreul Grossman situa?iei evreilor din Transnistria ocupat? ?i administrat? de români se potrive?te cu cele spuse sau scrise despre Transnistria de c?tre al?i evrei serio?i, precum Wilhelm Filderman, Alexandru ?afran, Sigfried Jagerdorf, Leone Blum, Marius Mircu, Barbu Bron?tein, Nicolae Minei-Grünberg, Mihail Bruhis, Moshe Carmilly Weinberger, Mizzi Locker, asupra c?rora nu planeaz? suspiciunile sau chiar dovezile de sperjur ori minciun?. Dimpotriv?. Sunt evrei cu care orice evreu se poate l?uda în fa?a oricui, în contrast flagrant cu prostul renume al unora ca Radu Ioanid, Sonia Palty & Co!

Cu alte cuvinte, prima consemnare despre Transnistria a ziaristului evreu Vasile Grossman, f?cut? imediat dup? încetarea ocupa?iei române?ti, afirm? foarte clar c? dac? evreii au suferit în aceast? regiune, nu au suferit din pricina românilor. Au suferit evreii asupra c?rora autoritatea ocupantului român era minim?: evreii localnici, evreii ucrainieni. Ceilal?i evrei, evreii adu?i din România, afla?i sub controlul strict al administra?iei române?ti, nu au suferit decât ca oameni, de boli ?i de neputin?ele vârstei, de ravagiile molimilor, care au lovit deopotriv? pe evrei ?i români. Asta nu se poate numi nici genocid, nici holocaust!

Avem de ales între doi evrei, între opiniile contradictorii ale a doi evrei: de-o parte Ilya Ehrenburg care îi incrimineaz? pe români în termeni extrem de duri, paranoici de-a dreptul ?i de cealalt? parte acest ins cumsecade ?i necunoscut, ca orice ins normal, Vasile Grossman, coleg cu primul în batalioanele propagandei staliniste. Ca om ?i ca român m-a? bucura ca dreptatea s? se afle de partea lui Vasile Grossman. Dreptate nu pot avea ?i Ilya Ehrenburg, ?i Vasile Grossman! Unul dintre ei minte. A spune c? unul dintre ei minte, se cheam? a fi antisemit! Sunt, a?adar.
 
Prof. univ. dr. Adina Berciu-Dr?ghicescu & Prof. Maria Petre   
Sùmbătă, 13 Octombrie 2012 21:02
CiteƟte mai mult...Conform tradi?iei, originile vie?ii monahale athonite s-ar afla în timpul împ?ra?ilor Constantin cel Mare (313-337) ?i Teodosie (408-434), când se crede c? s-au a?ezat aici primii c?lug?ri. Dup? ocuparea Palestinei (638) ?i Egiptului (640) de c?tre arabi, unii c?lug?ri din aceste ??ri s-au refugiat la Muntele Athos, iar în secolele VIII-IX, în timpul disputelor iconoclaste, al?i c?lug?ri din Imperiul bizantin s-au retras tot aici. Cea mai veche mân?stire este Marea Lavr?, întemeiat? de Atanasie Athonitul (963), urmat? de Iviru (972), Vatoped, Filoteu, toate datând înainte de anul 1000. În secolul al XI-lea iau fiin?? mân?stirile Esfigmenu, Dohiar, Xenofon, Xiropotam, Caracalu, Costamonitu ?i Zografu, în secolul al XII-lea Rusicon ?i Hilandar, iar în secolul al XIV-lea Cutlumu?, Pantocrator, Sfântul Pavel, Grigoriu, Simonpetra. În decursul vremii, num?rul mân?stirilor a variat, dup? cum au evoluat evenimentele istorice. În timp ce unele au disp?rut, altele au fost asimilate iar ordinea lor ierarhic? s-a schimbat. În prezent la Athos sunt aceste 20 de mân?stiri mari, c?rora le apar?ine teritoriul ?i conducerea. Pe lâng? acestea se mai g?sesc 8 schituri, circa 200 de chilii, multe colibe ?i câteva mici sih?strii. Schiturile, chiliile, colibele ?i celelalte a?ez?ri monahale se g?sesc sub controlul ?i administra?ia mân?stirilor pe teritoriul c?rora se afl?.. Ele nu dispun liber de averea lor ?i nici nu particip? la conducerea Sfântului Munte.

Condus? pân? în secolul al XVII-lea de un Protos, comunitatea athonit? începe s? fie îndrumat? treptat de adunarea colectiv? a celor 20 de egumeni ai marilor mân?stiri, denumi?i ini?ial proisto?i ?i apoi epista?i. Ace?tia, împ?r?i?i în cinci grupe de c?tre patru epista?i, a alc?tuit Epistasia, care exercit? conducerea prin rota?ie, în fiecare an de la 1 iunie pân? la sfâr?itul lunii mai a anului urm?tor. Cei patru epista?i ai fiec?rui grup, aleg din sânul lor un pre?edinte care ?ine cârja Primatului ?i poart? titlul de Protoepistat sau Protosul Sfântului Munte. Ca organ administrativ permanent superior Epsitasiei, func?ioneaz? Adunarea Extraordinar? sau Sfânta Sinax?, format? din reprezentan?ii celor 20 de mân?stiri, iar ca organ legislativ ?i judec?toresc, Dubla Adunare Bianual? sau Sinaxa Dubl? Extraordinar?, care se întrune?te de dou? ori pe an în or??elul Careia, capitala Athosului. Comunitatea athonit? s-a bucurat din secolul al IX-lea ?i pân? la cucerirea Constantinopolului de c?tre otomani (1453), de autonomie teritorial? ?i administrativ? din partea împ?ra?ilor bizantini. Sultanii otomani au confirmat ?i au înt?rit aceste privilegii iar cele 8 tipicoane I (972), II (1046), III (1394), IV (1406), V (1574), VI (1783), VII (1810), VIII (1911), au asigurat autonomia administrativ?, politic? ?i religioas? a Sfântului Munte. Dup? cucerirea Constantinopolului în anul 1453 ?i pân? la mijlocul secolului al XIX-lea, sus?inerea Muntelui Athos a revenit ??rilor Române. F?r? ajutorul masiv material ?i moral al românilor, a?ez?mintele Sfântului Munte, cu toat? autonomia dat? de turci nu s-ar fi putut men?ine.

Evenimentele politice din a doua jum?tate a secolului al XIX-lea ?i prima jumatate a secolului al XX-lea au adus problema Sfântului Munte în aten?ia Conferin?elor de pace europene. Astfel prin Tratatul de pace de la Berlin (1878), se înt?reau privilegiile Sfântului Munte. Situa?ia a r?mas neschimbat? pân? la R?zboaiele Balcanice (1912-1913). În noiembrie 1912 armata greac? a ocupat Muntele Athos iar puterile europene ?i-au rezervat dreptul de a decide asupra Statutului acestuia în cadrul Conferin?ei de pace de la Londra. În noiembrie 1913, Muntele Athos era declarat autonom, independent ?i neutru. Primul R?zboi Mondial a împiedicat aplicarea hot?rârilor Conferin?ei de la Londra. Guvernul grec a instalat la Careia func?ionari de poli?ie pentru asigurarea ordinii. În anul 1918 Chinotita de la Careia în colaborare cu un consilier grec, întocmea un Statut în care se specifica autonomia, neutralitatea ?i independen?a în condi?iile stipulate de Tratatul de la Londra din anul 1913. Grecia recuno?tea autonomia Muntelui Athos ?i prin Tratatul de la Sèvres (1920) iar la Conferin?a de la Lausanne (iulie 1923), în urma r?zboiului greco-turc, Muntele Athos r?mânea sub administra?ie elen? cu titlu de teritoriu sub mandat. La începutul anului 1924 o comisie alc?tuit? din cinci c?lug?ri greci a alc?tuit Statutul Muntelui Athos, semnat la 10 mai 1924 de reprezentan?ii a 19 mân?stiri athonite, mân?stirea rus? Sfântul Pantelimon refuzând s?-l semneze. În anul 1925, Patriarhia de la Constantinopol, ?i-a dat adeziunea asupra statutului iar guvernul elen emitea la 16 septembrie 1926, decretul-lege intitulat Despre ratificarea regulamentului Sfântului Munte Athos. Prin acest statut, schiturile, chiliile ?i colibele athonite erau declarate anexe ale celor 20 de mari mân?stiri; se stabilea num?rul mân?stirilor mari la 20, se refuz? dreptul de proprietate al celorlalte a?ez?minte, cu excep?ia celor 20; se prevedea obligativitatea cet??eniei grece?ti pentru to?i monahii athoni?i indiferent de na?ionalitate; se declarau schiturile, chiliile, colibele, proprietate neînstr?inabil? a mân?stirilor tutelare; se interziceau transformarea schiturilor în mân?stiri sau a chiliilor în schituri ?i a colibelor în chilii; se oprea vânzarea chiliilor ?i colibelor f?r? aprobarea prealabil? a mân?stirilor tutelare, care erau declarate primul cump?r?tor; se limita la trei num?rul monahilor cu drept de mo?tenire asupra unei chilii.

Constitu?ia elen?, elaborat? în anul 1926 proclama suveranitatea statului grec asupra Muntelui Athos ?i interzicea orice modificare a sistemului administrativ în ceea ce prive?te num?rul mân?stirilor ?i regulile ierarhice sau raportul lor cu a?ez?mintele dependente de ele. Statul elen era reprezentat de un guvernator iar puterea judec?toreasc? era exercitat? de autorit??ile mân?stire?ti ?i Chinotit?. De?i constitu?ia Greciei a suferit dup? anul 1926 mai multe modific?ri, statutul Muntelui Athos a r?mas neschimbat. Astfel Constitu?ia elen? din iunie 1975 stabile?te c? Muntele Athos reprezint? o regiune care se autoadministreaz?, dar face parte din statul grec. Din punct de vedere spiritual, Muntele Athos se afl? sub jurisdic?ia direct? a Patriarhiei Ecumenice, iar monahii athoni?i primesc cet??enia greac?. Statul elen asigur? men?inerea ordinii ?i securit??ii publice în Sfântul Munte. Prin urmare prerogativele civile, politice ?i biserice?ti ale organelor de conducere ale Sfântului Munte au fost transferate în competen?a statului grec care le exercit? de fapt.

Schitul Lacu

Cel dintâi schit românesc înfiin?at la Muntele Athos a fost Schitul Lacu, pe mo?ia mân?stirii Sf?ntul Pavel, in secolul al XVIII-lea. Dup? unele informa?ii el a fost întemeiat de câ?iva c?lug?ri de la mân?stirile Neam?, C?ld?ru?ani, Cernica ?i de la câteva mân?stiri din Basarabia. În anul 1760 a fost reînnoit de ieromonahul moldovean Daniil. În acea perioad? schitul avea în componen?a sa peste 30 de chilii, în care vie?uiau 80 de c?lug?ri. În secolul al XIX-lea c?lug?rii basarabeni, ieromonahul Nicolae ?i schimonahul Iustin, revigorat schitul. Între dichiii ?i duhovnicii care au vie?uit în acest schit în secolul al XVIII-lea s-au distins ieromonahii Daniil ?i Nicolae ?i schimonahii Iustin, Anastasie, Dositei ?i Valasie, iar în secolul al XIX-lea duhovnicii Leontie, Dionisie ?i Luchian. Al?turi de c?lug?rii basarabeni, c?lug?rii moldoveni de la mân?stirea Neam? construia chilii noi la începutul secolului al XIX-lea ?i au strâns în jurul lor noi ucenici, promovând un curent de reînnoire duhovniceasc?. Astfel, duhovnicul Leontie ?i ucenicii s?i au zidit o chilie de piatr? cu hramul Adormirea Maicii Domnului pe marginea unei pr?pastii.[1] Stilul de via?? în acest schit era cel idioritmic. Fiecare chilie î?i avea superiorul ei ?i se între?ineau din rocodelie (confec?ionarea de obiecte de cult). Unele chilii aveau paraclis, altele nu. Duminica ?i la s?rb?tori to?i membrii schitului participau la slujbe în biserica central?, care avea hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie. În fiecare an, dintre membrii lui, î?i alegeau un dichiu, care coordona activit??ile comune ajutat de un num?r de epitropi. Schitul pl?tea anual un bir mân?stirii Sfântul Pavel, iar c?lug?rii prestau un num?r de zile de clac?.

Începând cu a doua jum?tate a secolului al XIX-lea, documentele privind acest schit încep s? furnizeze informa?ii concrete. Astfel, la 11 iulie 1867 Ministerul Afacerilor Str?ine îi cerea gerantului Agen?iei României la Constantinopol s?-i comunice date despre schitul românesc Lacu de la Muntele Athos. Aceasta în urma unei peti?ii a dichiului acestui schit, monahul Dionisie, c?tre Ministerul Cultelor ?i Instruc?iunii Publice, în care ar?ta c? schitul se afl? pe proprietatea mân?stirii Sfântul Pavel, are 46 de monahi ?i, pentru c? nu are niciun venit, „soborul sufer? cea mai mare lips? ?i biserica se afl? neterminat? înc?", în care privin?? cere a se acorda schitului o subven?ie. În adres? se specifica faptul c? Ministerul Cultelor nu avea „nici o cuno?tin?? despre zisul schit".[2] La 26 august 1867, Ministerul Afacerilor Str?ine, informa printr-o not? Agen?ia României la Constantinopol c? Ministerul Cultelor ?i Instruc?iunii Publice, în urma datelor furnizate de aceasta despre schitul Lacu, avea s? prevad? în bugetul pentru anul 1868 o subven?ie pentru acesta.[3] În raportul din 17 septembrie 1867 al Agen?iei de la Constantinopol se ar?ta c? mijloacele de comunica?ie cu Muntele Athos nu erau sigure, iar „situa?ia acelui schitule? român între cinobii mari, eterogene, de a c?ror amici?ie sincer? nu am avut înc? ocaziunea de a fi încredin?a?i", o determin? s? propun? venirea la Constantinopol, la un interval de ?ase luni, a unu sau doi c?lug?ri ai schitului Lacu, având o împuternicire a dichiului pentru a ridica subven?ia. Din lista cu numele celor 46 de monahi ai schitului Lacu rezult? c? în anul 1867 dichiu era monahul Dionisie. Existau ?ase preo?i ?i duhovnici slujitori: ieromonahii Teofilact, Nicanor, Nil, Serapion, Leontie ?i Athanasie. Dichiul anterior fusese ieromonahul Anania. Cite?i ?i cânt?re?i erau: schimonahul Varsanufie ?i monahii Inochentie ?i Constandie. Restul erau schimonahi ?i monahi, precum ?i patru fra?i.[4]
La 7 decembrie, Ministerul Afacerilor Str?ine, în?tiin?a Agen?ia de la Constantinopol c? ,Ministerul Cultelor ?i Instruc?iunii Publice, prev?zuse în proiectul de buget pe anul 1868 o subven?ie de 3.200 de lei pe an, care urma s? fie votat? în Camera Legiuitoare.[5]

La 21 martie 1872 Agen?ia de la Constantinopol anun?a conducerea schitului Lacu s? ridice subven?ia pe anul 1871, in valoare de 1.173,15 lei. A?adar, suma de 3.200 de lei propus? de minister, nu fusese acceptat?.[6] La 13 august 1873, dichiu era monahul Serapion, care-l împuternicea pe monahul Nil s? ridice de la Agen?ia din Constantinopol subven?ia pe anul în curs. Suma acordat? era tot de 1.173,15 lei, dar urma s? fie încasat? abia în aprilie 1874.[7]
Subven?ia pe anul 1874 era încasat? la 18 iunie 1875 de monahul Zosima, iar la 14 mai 1876, Ministerul Cultelor ?i Instruc?iunii Publice, comunica Agen?iei de la Constantinopol c? subven?ia schitului Lacu pe anul 1875 nu fusese solicitat?. Prin urmare, ministerul a omis trimiterea ei ?i ruga s? se transmit? schitului c? suma se va reporta pentru anul 1876 ?i c? din acel an subven?ia „este desfiin?at? din bugetul ministerului".[8] Nu ?tim care a fost cauza acestei m?suri, dar la 25 martie 1878, epitropii schitului Lacu eliberau o împuternicire superiorului schitului, ieroschimonahul Varsanufie, pentru a veni la Bucure?ti la Ministerul Cultelor ?i Instruc?iunii Publice s? ridice „subven?iunea ce a binevoit înaltul guvern al României de a ne milui pentru între?inerea în bun? stare a comunit??ii noastre".[9]
În februarie 1881, ieromonahul Ghimnasie ?i monahul Ghedeon de la schitul Prodromu, împuternici?i de superiorul schitului Lacu, schimonahul Laz?r, încasau subven?ia de 1.134 de lei a schitului. De altfel, monahul prodromit Ghedeon elabora la 8 iunie 1881 un memoriu asupra situa?iei schitului Lacu. Dup? ce descria locul arid de pe mo?ia mân?stirii Sfântul Pavel, pe care era situat schitul, monahul aprecia c? grecii acceptaser? a?ezarea c?lug?rilor români „fiindc? este cu greu de locuit de alte na?iuni ?i mai cu seam? de greci". ?i pentru c? monahii români pl?teau bir anual mân?stirii Sfântul Pavel, Ghedeon continua: „în tot anul îl vinde românilor acest loc ?i el tot grecesc este".[10] Monahul prodromit descria situa?ia de „cl?ca?i grece?ti" a monahilor români de la schitul Lacu, care vie?uiau în 50 de case construite de ei. Unii locuiau singuri, al?ii câte doi, trei sau patru. Cele 50 de case formau fiecare „o st?pânire" ?i erau supuse mân?stirii Sfântul Pavel, care, „numai ea este în drept a-i judeca ?i a hot?rî pentru dân?ii cum voie?te". Mân?stirea chiriarhic? recuno?tea dintre ei pe unul ca „reprezentant sau dichiu ?i doi membri, îns? anual". Ace?ti reprezentan?i ai schitului erau obliga?i s? respecte învoiala cu mân?stirea chiriarhic? „iar nu cu interesul na?ionalit??ii din care se compune acest loc". Prin urmare, monahul prodromit deplânge lipsa de autonomie a monahilor români de la schitul Lacu „?i, într-un cuvânt, st?pânire româneasc? nu este acolo, ci greceasc?". ?i el demonstra în continuare „cum acest loc se vinde ?i niciodat? nu este vândut".

Era explicat sistemul care func?iona la Muntele Athos în rela?iile dintre cele 20 de mân?stiri independente ?i schiturile ?i chiliile dependente de ele. ?i monahii chiliilor care alc?tuiau schitul Lacu le cump?rau de la Mân?stirea Sfântul Pavel, c?reia îi pl?teau un bir anual, iar dac? vindeau, o treime din pre?ul încasat revenea mân?stirii. Dac? titularul chiliei deceda ?i nu avea mo?tenitori (diadohi), chilia revenea mân?stirii, iar dac? avea diadoh, acesta pl?tea mân?stirii a treia parte din valoarea chiliei. Mai mult, era semnalat faptul c? „nimeni nu are voie s? aib? mai mul?i ucenici, ci numai unul sau cel mult doi", fapt ce determina într-adev?r vinderea ?i cump?rarea chiliilor în mod repetat, aducând venituri mân?stirii chiriarhice.
Se specifica faptul c? monahii schitului nu puteau „avea nicio rela?ie cu vreo autoritate bisericeasc? ?i politiceasc? în numele lor sau al na?iunii lor, ci numai în numele monastirii celei grece?ti". Urmarea acestei lipse de autonomie era c?, „ori?icând ar vrea acea monastire a desfiin?a acest schit Lacu ?i a-l transforma în grecesc poate prea bine, pentru c? numele lui este schitul Lacu al monastirii Sfântul Pavel, iar nu al românilor ?i, de?i se nume?te ast?zi de noi, de români, schitul Lacu Românesc, este numai un nume simplu, iar nu propriu, dat ?i recunoscut de monastirea suprem? Sfântul Pavel sau de vreo alt? autoritate".[11]
În privin?a modului de între?inere a c?lug?rilor schitului se ar?ta c? unii dintre ei veneau cu bani din România, din care se între?ineau, al?ii confec?ionau linguri ?i cruci, „îns? cu to?ii, în genere, sunt datori a s?pa viile mân?stirii grece?ti ?i a le culege alunii ?i olivii". Aceste îndatoriri ale c?lug?rilor schitului c?tre mân?stirea chiriarhic? erau ap?s?toare ?i le îngreuna peste m?sur? existen?a. Monahul Ghedeon aprecia faptul c? monahii trebuiau s? dea dovad? de umilin??, îns? „eu zic umilit fie, dar înaintea lui Dumnezeu ?i a lep?d?rii de pofte", iar nu umilit prin interzicerea manifest?rii na?ionalit??ii lui ?i a „progresului spiritual cuvenit na?iunii lui, niciodat? la aceasta nu trebuie umilit, ci s? fie egal". Prin urmare, c?lug?rul prodromit, care vie?uia la cel?lalt schit românesc, care ducea o lupt? îndelungat? cu mân?stirea Lavra, pentru recunoa?terea unor raporturi echitabile în rela?iile dintre schituri ?i mân?stiri, ar?ta care sunt urm?rile lipsei de egalitate în drepturi ?i ale suprema?iei monahilor greci athoni?i.

Monahul Ghedeon ar?ta c? majoritatea c?lug?rilor schitului Lacu erau s?raci ?i nu aveau cu ce pl?ti birul anual. În acest scop, pentru a-i ajuta, statul român le d?dea subven?ia anual? de 1.200 de lei. Se ar?ta ?i cum foloseau ei subven?ia: pentru plata birului tuturor c?lug?rilor c?tre mân?stirea Sfântul Pavel, pentru repara?ii „la trebuin?ele comune ale lor, adic? biserici ?i mori", pentru acoperirea cheltuielilor f?cute la s?rb?toarea hramului Sfântului Dimitrie „?i s? nu mai umble cu talerul pe la greci din mân?stire în mân?stire, cerând", iar atunci când mai r?mâneau bani, se d?deau celor mai s?raci dintre ei. Stare?ul ?i epitropii prezentau un raport la sfâr?itul fiec?rui an,înaintea soborului schitului, asupra modului cum fusese folosit? subven?ia. Se constata c? unii c?lug?ri voiau ca subven?ia s? fie împ?r?it? de la început între ei, lucru care ar fi dus la situa?ia ca „tot cel care are mai mult s? ia mai mult ?i cel ce nu are, s? ia mai pu?in sau deloc ?i s? fie silit a-?i pl?ti birul de unde ?tie ?i când are nevoie de repara?ii ?i cheltuieli comune s? umble cu talerul pe la u?ile grecilor". A?adar, se considera c? modul cum era folosit? subven?ia era corect. Din memoriu reiese c? monahul Ghedeon nu cuno?tea conduita noului dichiu al schitului, dar existau zvonuri despre ni?te neîn?elegeri între c?lug?ri asupra modului de întrebuin?are a subven?iei. Dichiul depusese subven?ia schitului pe anul 1880 la schitul Prodromu, ob?inând o dobând? de 5% pe an, fie pentru „neîn?elegerile între ei sau nu au avut trebuin?? neap?rat? acum de bani".

În încheierea memoriului ,monahul prodromit,sugera guvernului român s? le „ordoneze s?-i întrebuin?eze dup? cum am zis mai sus ... Iar, de g?se?te guvernul de cuviin??, s?-i împ?r?easc? între ei, apoi împ?rt??easc?-i, ?i când au necesit??i comune, umble cu talerul pe la u?ile str?inilor, dac? le face onoare."[12]
Constat?m îns? din raportul noului stare? al schitului Lacu, Serapion, din 24 iulie 1881, c? se anexeaz? „contul pentru distribuirea sumei de 1.172 de lei noi, reprezentând subven?ia pe anul 1880" (conform ordinului Consulatului General al României la Salonic, nr. 469 din 20 noiembrie 1880). Din acesta rezult? c? 225 de lei au fost cheltui?i pentru repararea bisericii, 270 de lei pentru plata birului anual c?tre mân?stirea Sfântul Pavel ?i 676 de lei au fost împ?r?i?i celor „58 de p?rin?i s?rmani, vie?uitori în schit, pentru între?inerea vie?ii".[13] În afara noului dichiu, schimonahul Serapion, raportul era semnat de arhimandritul Lavrentie, de ieromonahii Anatolie, Calinic, Atanasie ?i de monahii Iustin ?i Zosima, epitropi.
La 24 martie 1883, într-un memoriu înaintat consulului român la Salonic, dichiul Iustin împreun? cu to?i p?rin?ii ?i fra?ii schitului Lacu, în num?r de 67, se plâng c? „ne afl?m în mare strâmtorare, împila?i întru toate dinspre Sfânta Monastire, lemnele ce le-am avut prin gr?dini ni le-am t?iat". Mai mult, birul anual, care fusese pân? atunci de 12 lire, fusese m?rit la 25 de lire otomane „?i cei mai mul?i dintre noi nu sunt în stare ca s?-?i scoat? pâinea zilnic?", fiind nevoi?i s? cear? c?lug?rilor ru?i de la mân?stirea Sfântul Pantelimon „câte pu?ini posmagi". Aceasta, explic? ei, din cauza faptului c? fuseser? secularizate mân?stirile închinate din România în decembrie 1863, iar monahii greci, sup?ra?i, îi înfruntau, spunându-le: „duce?i-v? la guvernul vostru, c? el ne-a luat mo?iile noastre!" Mai mult decât atât, biserica era într-o avansat? stare de degradare, încât era „rezemat? în lemne, st? s? cad? ?i voie de a se reînnoi nu ni se d?".[14] Consulul era rugat „de a nu fi trecu?i cu vederea, chibzui?i precum Dumnezeu v-a lumina, ar?ta?i unde se cuvine ca s? ne mai u?ur?m de aceast? nevoie".[15]
În perioada urm?toare, schitul primea subven?ia din partea statului român uneori cu întârziere, îns? situa?ia lui era precar? fa?? de situa?ia schitului Prodromu. La 12 mai 1905, într-un memoriu adresat ministrului Cultelor ?i Instruc?iunii Publice, arhimandritul Antipa Dinescu, stare?ului schitului Prodromu eviden?ia situa?ia monahilor români de la schitul Lacu, care au cerut mân?stirii chiriarhice Sfântul Pavel s? recl?deasc? biserica Sf. Dimitrie care se ruinase, pe aceea?i temelie. „Li s-a dat voie, îns? cu condi?iune ca suma de bani necesar? s? se dea în mân?stire, iar grecii s? tocmeasc? me?teri zidari ?i tâmplari la lucrarea bisericii ?i s? fie pl?ti?i tot de ei, din banii aduna?i din milostenie cu condic?, de monahii români, îndatorându-i a face oarecare îmbun?t??iri ?i în biserica mân?stirii. Încânta?i de multe laude ?i promisiuni, le-au luat cu încetul atâ?ia bani, încât au f?cut tâmpla de piatr? de marmur?, multe iconostase ?i alte îmbun?t??iri în interiorul bisericii catedrale a mân?stirii, plus cadouri particulare". ?i arhimandritul ar?ta c? noua biseric? a schitului Lacu a ajuns s? coste „îndoit ?i pentru aceast?, c?ci banii se depuneau în mâna grecilor ?i ei îi speculau dup? cum voiau". Când au voit s? sfin?easc? noua biseric?, grecii le-au cerut monahilor români de la schitul Lacu înc? 500 de lire turce?ti „în folosul mân?stirii, cu un cuvânt s? o r?scumpere înc? o dat?. Neavând ?i nici voind a le mai da bani li s-au dat voie s? slujeasc? Sfânta Liturghie numai cu Sfântul Antimis. Vom vedea în viitor ce va mai urma".[16]

În urma cutremurului din 26 octombrie 1905, biserica ?i chiliile schitului au suferit stric?ciuni importante. Arhitectul trimis de Consulatul României la Salonic a evaluat pagubele la suma de 5.000 de franci. Într-un memoriu adresat la 1 decembrie 1913 ministrului Cultelor ?i Instruc?iunii Publice, superiorul Ioanichie schimonahul ar?ta c?, de?i a cerut ajutor din ?ar?, schitul Lacu nu a primit nimic, în timp ce schitul Prodromu ?i chilia Sfântul Ioan Botez?torul, Cucuvinu au primit ajutor s?-?i refac? cl?dirile deteriorate de cutremur. Datorit? a?ez?rii sale într-o zon? greu accesibil?, la schitul Lacu ajungeau cu dificultate pelerinii, deci ?i ajutoarele. În afara subven?iei de 1.400 de lei anual , cei 80 de c?lug?ri ai schitului vie?uiau în anul 1913 în 24 de chilii, dintre care 17 cu paraclise ?i 7 f?r? biseric?. În total erau 17 biserici plus biserica mare, Sfântul Dimitrie, cu un paraclis ?i biserica din cimitirul unde erau îngropa?i c?lug?rii. Dintre cei 80 de monahi, 13 erau preo?i ?i 4 diaconi din România, Transilvania ?i Basarabia, iar ca mod de organizare duceau via?? ascetic?, între?inându-se din rocodelie. Cheltuiala schitului se ridica la 150 de lire otomane pe an, iar haraciul c?tre mân?stirea Sfântul Pavel era de 30 de lire anual. Soborul schitului solicita ajutor pentru construirea a dou? arhondarice, a unei buc?t?rii precum ?i pentru repararea morii, a trapezei ?i acoperirea cu plumb a bisericii principale.[17]

La 11 noiembrie 1914 dichiul schitului, Ruvim schimonahul, solicita ministrului Cultelor ?i Instruc?iunii Publice ajutor pentru refacerea zidului care ap?ra biserica ?i o parte dintre chilii ?i care fusese deteriorat de ploile abundente care inundaser? schitul în luna septembrie. În timpul primului r?zboi mondial, schitul Lacu, nu a mai primit niciun ajutor din ?ar?. Dintr-un memoriu adresat primului ministru, I.I.C. Br?tianu, la 21 iulie 1919 ,rezult? c? în schit vie?uiau 70 de monahi „care tr?im cum numai un singur Dumnezeu ?tie" ?i care, din cauza marilor greut??i materiale, î?i amanetaser? chiliile. Ace?tia solicitau ajutor de la „patria noastr? mum? ?i la sfetnicii ei, de a se milostivi asupra noastr? cu ceea ce vor binevoi". Semnau dichiul, ieromonahul Nicolai ?i epitropii, Sava R?dulescu ?i ieromonahul Iosif.[18]
La 10 august 1920, dichiul Ioanichie monahul, împreun? cu epitropii, acordau o împuternicire ieroschimonahului Damaschin „pronumit M. Beju", român din Transilvania, proprietar al chiliei Buna Vestire care f?cea parte din schitul Lacu, pentru a primi din partea guvernului român subven?ia pentru perioada 1915-1920. În locul banilor, dichiul solicita „s? ne dea grâu" ?i alte lucruri ce erau necesare vie?uitorilor schitului „fiindc?-n ?ara greceasc? este scump ?i banii române?ti nu umbl?".[19] Din referatul întocmit pe împuternicire rezulta c? nu se eliberase nimic pentru perioada 1915-1920, în bugetul pe anul 1920 figura cu 1.400 de lei, iar pentru 1917-1919 fondul fusese reportat.

La 15 martie 1922, dichiul chiliei Sfântul Ierarh Nicolae din schitul Lacu, Eftimie monahul, îi scria Episcopului de Arge?, Visarion Puiu, c? a achitat datoriile pe care le avea, totu?i mân?stirea chiriarhic? Sfântul Pavel „nu-mi îng?duie a mai tr?i aici, invocând fel de fel de motive cu totul neserioase. Mi-a ordonat s? vând casa, ceea ce eu n-am f?cut înc?. M-a anun?at acum c? va veni cu chinoul s? m? dea afar? cu ucenicii împreun?." Monahul athonit se hot?râse împreun? cu ucenicii, „v?zând atâtea turbur?ri, nesiguran?a ?i lipsa de orice sprijin în str?in?tatea aceasta", s? se retrag? într-un schit din Basarabia, „unde nu vom mai fi socoti?i ca sarea în ochi ?i vom sc?pa de a mai robi streinilor". Îl rugau pe Visarion Puiu „ca dup? cum alt?dat? ne-a?i ar?tat toat? bun?voin?a ?i tot sprijinul ... ?i vom fi toat? via?a recunosc?tori celui ce ne va sc?pa din robia strein? în care ne afl?m, unde cel ce judec? condamn? ?i execut?, neavând cui ne plânge durerea".[20]
Monahul Eftimie Movil?, superiorul chiliei Sfântul Nicolae din acela?i schit, îi scria aceluia?i episcop, Visarion Puiu, ?i-l recomanda pe schimonahul Inochentie de la chilia În?l?area Domnului, unde era stare? ieromonahul Ioachim, ca fiind „c?lug?r cu via?? bun? ?i cu ajutorul lui Dumnezeu ... s?-l binecuvânteze ?i s?-l ajute s? vad? Episcopia Arge?ului ?i alte mân?stiri". Monahul Eftimie inten?iona s? viziteze ?i el ?ara „dac? se vor mai alina evenimentele prin care treceau ... În Muntele Athos domin? o scumpete ?i o criz? nemaipomenit? la toate, nu ?tiu pân? când."[21]

Dup? anul 1924, când monahismul athonit intr? în criz?, schitul Lacu decade spiritual ?i material. Monahii b?trâni se sting din via?? unul câte unul. Tineri nu mai vin, în primul rând din cauza piedicilor puse de autorit??ile elene. Chiliile se pustiesc ?i se ruineaz?. Procesul se accentueaz? dup? anul 1945, când regimul comunist a întrerupt orice leg?tur? cu Muntele Athos ?i când ajutoarele ce mai veneau din partea credincio?ilor români au încetat cu totul. În anul 1975 schitul Lacu mai avea doar 4 monahi b?trâni în frunte cu egumenul Neofit Negar?. În anul 1976 soseau din ?ar? 3 c?lug?ri tineri: ieromonahul Iulian Laz?r, monahul Meletie Ifrim de la mân?stirea Sih?stria ?i monahul Melchisedec Ghi?un de la Mân?stirea Putna.[22]
În prezent Schitul Lacu mai are 10 chilii ?i alte câteva în ruin?, ?i este locuit de 40 de c?lug?ri români:
Cea mai important? dintre ele, chilia Buna Vestire, are 9 monahi în frunte cu stare?ul ?tefan Ni?escu;
Chilia Sfântul Artemie - 8 monahi, stare? p?rintele Pimen;
Chilia Sfântul Prooroc Ilie - 2 monahi, stare? p?rintele Sofronie;
Chilia Întâmpinarea Domnului - 4 monahi, stare? p?rintele Paisie;
Chilia Sfântul Ierarh Nicolae - 5 monahi, stare? p?rintele Rafael;
Chilia Acoper?mântul Maicii Domnului – 3 monahi, stare? p?rintele Isidor;
Chilia Sfântul Antonie cel Mare - 4 monahi, stare? p?rintele Nichifor;
Chilia Intrarea în Biseric? a Maicii Domnului - stare? monahul Pimen Vlad.
Pentru între?inerea schitului, statul român ar trebui s? reînceap? acordarea unei subven?ii, a?a cum a procedat în 2007 cu cel?lalt schit românesc, Prodromu, pentru c? ?i monahii isiha?ti din chiliile schitului Lacu duc aceea?i via?? a sfin?eniei, prin ascultare, nevoin?? ?i rug?ciune.

----------------------------------------------------
[1] Gh. Vasilescu, Monahul Ignatie, Românii ?i Muntele Athos, Vol. II, Bucure?ti, Editura Lucman, 2007, p. 241.
[2] AMAE, fond Constantinopol, vol. 276, nepaginat.
[3] Ibidem.
[4] Ibidem.
[5] Ibidem.
[6] Ibidem.
[7] Ibidem.
[8] Ibidem.
[9] Ibidem.
[10] Ibidem.
[11] Ibidem.
[12] Ibidem.
[13] Ibidem.
[14] Ibidem, fond Problema 15, vol. 21, f. 31.
[15] Ibidem.
[16] Ibidem.
[17] DANIC, fond Ministerul Cultelor, Direc?ia Contabilit??ii, dosar 4314/1914, ff. 6; 13.
[18] Ibidem, dosar 956/1919, f. 1.
[19] Ibidem, dosar 1001/1920, f. 4.
[20] Ibidem, fond Visarion Puiu, dosar 9, f. 17.
[21] Ibidem, f. 22.
[22] Gh. Vasilescu, Monahul Ignatie, op. cit., p.241.
 
Lt. col.(r) Dr. Petre Opri?   
Sùmbătă, 13 Octombrie 2012 20:54
CiteƟte mai mult...Deoarece în prezent se discut? în România despre modalitatea de înlocuire a avioanelor sovietice MiG-21 din dotarea For?elor Aeriene Române cu aparate americane F-16, ne-am propus s? prezent?m câteva detalii inedite privind problemele care au existat în urm? cu 50 de ani, în momentul în care primele avioane de vân?toare MiG-21 au fost achizi?ionate din U.R.S.S. pentru Armata Român?.[1]

În cadrul Consf?tuirii mini?trilor Ap?r?rii ai statelor membre ale Organiza?iei Tratatului de la Var?ovia (O.T.V.) (Praga, 30 ianuarie - 1 februarie 1962), mare?alul Serghei Biriuzov a men?ionat faptul c? armatele statelor din alian?? aveau înc? în înzestrare avioane de vân?toare MiG-17, care nu mai corespundeau cerin?elor câmpului de lupt? modern, ?i era necesar? înlocuirea acestora. Conducerea Armatei Române nu a fost surprins? deloc de concluzia comandantului Ap?r?rii Antiaeriene a Teritoriului Uniunii Sovietice deoarece autorit??ile de la Bucure?ti adoptaser? din timp m?suri pentru importarea a 104 avioane MiG-21 (dintre care 60 MIG-21 PF, de interceptare, cu livrare în 1964-1965) pentru dotarea regimentelor de vân?toare, precum ?i transferarea tuturor avioanelor MiG-15 ?i MiG-17 din România la dou? regimente de vân?toare-bombardament.[2] Cu toate c? mare?alul Serghei Biriuzov ?i-a exprimat la Praga opinia referitoare la înlocuirea aparatelor MiG-17 din arsenalul OTV, liderii militari de la Moscova au insistat în anul 1962 pentru ca armata român? s? cumpere în continuare avioane MiG-17. Doi ani mai târziu, colonelul inginer ?tefan Ispas a men?ionat despre situa?ia respectiv? într-o not? întocmit? pentru adunarea activului de partid pe armat? (Bucure?ti, 4-6 mai 1964), astfel: „În 1962, URSS, prin Consiliu[l de Ajutor Economic Reciproc] a propus ?i a f?cut presiuni s? lu?m avioane vechi MiG-17 pe care ei le scoteau din dotare, dându-ne ex[e]mplu pe bulgari, care au luat".

Alte aspecte referitoare la problemele din domeniul colabor?rii militare dintre româno-sovietice au fost consemnate de c?tre colonelul ?tefan Ispas, pentru aceea?i reuniune, astfel: „Ne-au dat teh[nic?]. de avia?ie ?i documenta?ia de repara?ie au dat-o la 2-3 ani (caz[ul] motor[ului] RD-9 B) ?i nu ne-au dat piese de schimb.
- Rulmen?ii speciali de avia?ie, de?i tehnica era de la ei ?i ei erau obliga?i s? ni dea, totu?i, dup? 14 ?edin?e la Moscova la diferite organe ?i chiar la uzin?, n-am ob?inut de la ei decât o mic? parte.
- În acela?i timp, la bulgari le-au livrat toate reperele în cantit??i foarte mari (La Uz[ina] de repara?ii motoare din Plovdiv, noi am v?zut în magazie 200 de buc[??i]. de rulmen?i, din care nou?, cu mare greutate, [sovieticii] ne-au dat 30).
- Ne ofer? acum avioane [MiG] 21 FP (corect: PF – nota P. Opri?), dar f?r? elementele necesare ducerii luptei în condi?ii deosebite ?i când ei au deja alte avioane interceptoare (La 1 mai [19]64 au defilat interceptoare f?r? pilot) (sic!);
- Cazul consilierului [sovietic de la] C[omandamentul]. A[p?r?rii]. A[ntiaeriene]. [a] T[eritoriului]., care, la o aplica?ie, nu s-a informat complet asupra func?ion?rii fotomitralierei de pe av[ionul] MiG-19 ?i a raportat date eronate;
- P[en]tr[u] produc?ia actual? de tehnic? [în România], dup? licen?? sovietic?, cu f[oarte] mare greutate ?i numai la repetate interven?ii [sovieticii] trimit complet?rile la documenta?ie, buletinele de modific?ri etc.
- Speciali?tii pe care-i trimit [sovieticii] nu sunt preg?ti?i (caz [:] Uzina 2 Bra?ov ?i Combinatul chimic F?g?ra?)".

Aceste exemple negative privind colaborarea militar? româno-sovietic? nu au fost singulare. La aceea?i reuniune cu activul de partid din armat?, generalii-maiori Vasile Alexe ?i Ion Stoian au men?ionat c? patru avioane MiG-21 nu erau utilizate în România de cinci luni din cauza defect?rii unor pompe de presiune ?i livrarea lor de c?tre sovietici întârzia foarte mult. Comandantul Ap?r?rii Antiaeriene a Teritoriului a sus?inut de asemenea c? aproape 100 de motoare RD-9 B nu au fost reparate deoarece uzina din Bacau nu a primit din U.R.S.S. o carte în care se descria modul de reparare (a?a-numita „Cartea 8-a" a fost descoperit? întâmpl?tor la Budapesta de c?tre generalul Ion Ioni??). La rândul s?u, generalul-maior Ion Stoian a declarat c? pilo?ii nu zburau cu MiG-ul 21 în România din cauza faptului c? URSS nu a livrat toate c??tile speciale de zbor pentru acel aparat, iar documenta?ia necesar? exploat?rii ?i între?inerii unor sta?ii de radioloca?ie ?i a unui atelier de verificare a rachetelor de bord a fost primit? în primul caz doar par?ial, iar în cel de-al doilea caz, cu întârziere.

Cu titlu informativ, men?ion?m atitudinea adoptat? în anul 1956 de autorit??ile politice ?i militare din Elve?ia, în momentul în care acestea au analizat situa?ia achizi?ion?rii unor avioane moderne pentru propriile for?e aeriene. Astfel, la începutul anului 1956, în cadrul Serviciului Tehnic Militar elve?ian ?i la Comisia de Achizi?ii de Avioane Militare au avut loc discu?ii privind ofertele primite aproape simultan la Berna, de la cehoslovaci (prin colonelul elve?ian Philipp Vacano, apoi printr-un diplomat cehoslovac) ?i de la sovietici (prin ata?atul lor militar de la Berna), de cump?rare a unor aparate de vân?toare MiG-15 de c?tre armata elve?ian?. De?i la Statul Major General elve?ian se considera pe bun? dreptate c? MiG-ul 15 era deja dep??it din punct de vedere tehnic, Paul Chaudet (ministru al Ap?r?rii) a sus?inut în luna iunie 1956 faptul c? Elve?ia era liber? s? achizi?ioneze armament atât din Vest, cât ?i din Est, iar ofertele care veneau din Uniunea Sovietic? puteau fi luate în considerare la Berna (nu îns? ?i cele cehoslovace). Opinia respectiv? a fost criticat? de ministrul de Externe, Max Petitpierre, care s-a opus încerc?rilor de compromitere a rela?iilor pe care Elve?ia le avea cu statele occidentale.[3]

În concluzie, atât în România (la începutul anilor '60), cât ?i în Elve?ia (în anul 1956) au existat analize în care s-a ?inut cont în primul rând sistemul politic existent în ??rile respective ?i, pe cale de consecin??, apartenen?a la un bloc politico-militar (în cazul Elve?iei, men?inerea neutralit??ii ?i apartenen?a în acela?i timp la sistemul capitalist). În al doilea rând, autorit??ile de la Bucure?ti ?i Berna au discutat despre performan?ele aparatelor respective ?i modul de aprovizionare cu avioane, piese de schimb ?i muni?ii, în caz de r?zboi. Pre?ul solicitat de sovietici pentru MiG-15 (în cazul Elve?iei) ?i MiG-21 (în cazul României) nu a fost men?ionat de liderii politici ?i militari din cele dou? state, probabil ?i pentru faptul c?, de?i era foarte important pentru bugetele Elve?iei ?i României, acesta nu a fost considerat singurul factor determinat în alegerea respectiv?.
------------------------------------------------------------------------------------------
[1] Primele avioane MiG-21 F-13 destinate României au ajuns în ?ar? în luna februarie 1962 ?i au aterizat pe aerodromul Deveselu (jude?ul Olt), unde sta?iona Regimentul 91 Avia?ie Vân?toare (înzestrat cu MIG-19 P ?i PM). Acestea f?ceau parte din lotul de 12 aparate planificate pentru livrare în anul 1962 ?i au fost aduse de c?tre pilo?i sovietici. Dup? finalizarea lucr?rilor de extindere a pistei de decolare-aterizare de la Giarmata (jude?ul Timi?), toate MiG-urile 21 F-13 de la Deveselu au fost mutate lâng? Timi?oara, intrând în dotarea Regimentului 93 Avia?ie Vân?toare. Ioan Chereche?, Aerodrom ?i cer, Editura Militar?, Bucure?ti, 2002, p. 199-200; 206; Paul Sandachi, Avia?ia de lupt? reactiv? în România (1951-2001), Muzeul Avia?iei, f.a., p. 58.
[2] Pentru detalii, vezi Petre Opri?, Leontin S?l?jan, nemul?umit de primele MIG-uri 21 primite de România, în revista „Art-emis. Magazin cultural", nr. 63, duminic?, 23 septembrie 2012, http://www.art-emis.ro/istorie/1190-mig-21-in-dotarea-aviatiei-militare-din-romania.html.
[3] Marco Wyss, Neutrality in the early Cold War: Swiss arms imports and neutrality, în „Cold War History", Vol. 12, No. 1, February 2012, p. 38-39.
 
Remus Tanasa   
Sùmbătă, 13 Octombrie 2012 20:43
CiteƟte mai mult...„Trei milioane de români, împiedica?i s?-?i dezvolte propria cultur? na?ional?, asupri?i ?i zdrobi?i de greutatea celei mai teribile tiranii, gem sub jugul maghiar; alte trei milioane de români în Basarabia, Bucovina ?i Macedonia duc o lupt? titanic? pentru a-?i p?stra intacte limba ?i tradi?iile na?ionale".[1] (Roberto Fava, „Mesagerul Na?ional", 28 septembrie 1895)

Ast?zi când iredentismul maghiar î?i face tot mai sim?it? prezen?a este fundamental s? explic?m semenilor no?tri ceea ce a însemnat pentru români st?pânirea maghiar? în Transilvania: discriminare, persecu?ie ?i suferin?e. Lupta milenar? a românilor transilv?neni este unul dintre episoadele na?ionale care trebuie povestite ?i repovestite, f?r? a ne fi fric? c? am putea atinge un subiect sensibil sau c? am putea leza amintirea sau onoarea vecinilor no?tri unguri.

Italianul Roberto Fava (11.02.1859-26.10.1924) este un personaj mai pu?in cunoscut publicului românesc. Acesta a fost un fervent ap?rator al cauzei românismului, o portavoce a României în Italia ?i în Occident, un lupt?tor pentru libertatea popoarelor asuprite din Europa. N?scut la Parma, absolvent al facult??ii de litere, jurnalist de meserie, redactor-?ef la ziare precum „Il Presente" din Parma, „La Ragione" din Milano sau „L'Epoca" din Genova, va locui în România între anii 1894 ?i 1897 de unde va trimite în mod regulat pentru ziarele din Italia articole privitoare la situa?ia României ?i a românilor din jurul grani?elor. Tot în aceast? perioad? va publica la Bucure?ti „Mesagerul Na?ional, ziar septamanal popular na?ionalist" (28 septembrie 1895 ?i 23 februarie 1896). Referitor la activitatea acestui ziar vom reveni cu alt? ocazie.

Pe meleagurile natale, în Italia, publicistul R. Fava s-a remarcat ca „avocat" al cauzei românilor transilv?neni. Între 5 aprilie 1913 ?i 25 iulie 1914, sub conducerea sa va ie?i la Parma ziarul „Corrispondenza romena" (Coresponden?a româneasc?), ziar prin care se dorea informarea publicului italian cu privire la situa?ia românilor din Transilvania aflat? în componen?a Imperiului austro-ungar. Edificator în acest sens este articolul s?u intitulat „Românii din Transilvania", publicat în primul num?r din 5 aprilie 1913. Prezent?m în continuarea traducerea aproape integral? a acestui articol.

„Printre diversele lupte de na?ionalitate ce se combat în ??rile apartenente monarhiei Habsburgice cea mai vie ?i mai periculoas? este cea dintre români ?i maghiari în Transilvania ?i în comitatele orientale ale Ungariei. Aproape patru milioane de români se zbat cu energie disperat? pentru a se sustrage durei opresiuni a unei tiranii care se folose?te de orice modalitate, oricât de nemiloas? ?i violent?, pentru a reu?i s? ?tearg? ultima urm? a exiten?ei lor na?ioanale.

Marele vis al maghiarilor este s? fac? din Ungaria poliglot? un stat na?ional maghiar unitar: pentru aceast? utopie sacrific? nemilos popoarele aflate sub hegemonia lor. Maghiarii care atât de mult ?i de viguros au luptat pentru a-?i ap?ra limba ?i cultura lor incipient? în fa?a influen?ei germane, acum, din domina?i devenind dominatori, sufoc? cu arogan?? nemaiauzit? de pe buzele convie?uitorilor lor orice voce ce se face auzit? într-o alt? limb? divers? de cea ungureasc?. Croa?i ?i slovaci, sârbi, italieni ?i români, din dragoste sau prin for??, trebuie s? devin? maghiari. Mai mult, dac? pentru al?ii exist?, cel pu?in aparent, oCiteƟte mai mult... oarecare stim?, pentru români, care ocup? primul loc ca importan?? numeric? ?i intelectual?, ?i care au opus mereu cea mai energic? rezisten?? fa?? de tendin?ele de maghiarizare, nu trebuie s? existe pic de mil?! [...]

Exclu?i aproape în totalitate din via?a politic? ?i administrativ?, comb?tu?i atunci când folosesc propria limb? în ?coal? ?i în biseric?, supu?i unor tratamente excep?ionale prin care sunt priva?i de libertatea presei ?i de dreptul de reuniune, persecuta?i, maltrata?i, fiindu-le violate averile ?i persoana, procesa?i ?i condamna?i pentru cele mai fantastice acuze, ai no?tri neferici?i fra?i de sânge sunt subiectul tuturor josniciilor unui despotism care nu cunoa?te limite. Iar condi?iile lor se vor înr?ut??i datorit? efectului reac?ionarei ?i monstruoasei legi electorale pe care domnii Lukács ?i Tisza au f?cut s? fie votat? de c?tre amabilii lor discipoli dup? ce în prealabil au alungat din aula Adun?rii legislative, prin for?? armat?, pe to?i membrii opozi?iei; dar ?i datorit? efectului noii legi ?colare pe care guvernul vrea s? o d?ruiasc? ??rii ?i care va fi lovitura decisiv? dat? ?colilor române?ti ?i a altor na?ionalit??i, prin care se urm?re?te suprimarea aproape complet? a înv???mântului confesional spre gloria maghiariz?rii. Dar românii au destul? vitalitate, destul? energie ?i for?? de rezisten?? pentru a trece peste toate primejdiile si violen?ele prin care se încearc? distrugerea lor. Ace?tia au de partea lor dreptul ?i a?a cum s-au salvat în fa?a hoardelor barbare în cele ?aptesprezece secole întunecate de când s-au desp?r?it de Roma, mama imortal? a rasei lor, tot a?a vor ?ti s? reziste în fa?a violen?elor ferocei na?iuni maghiare pân? când va veni ?i pentru ei ziua libert??ii na?ionale. Dorin?a noastr? este ca ziua repara?iilor tuturor injusti?iilor ?i opresiunilor s? vin? cât mai rapid".[2]

Roberto Fava a fost unul dintre pu?inii prieteni sinceri ai poporului român, dovad? fiind activitatea sa publicistic? ?i efortul depus pentru a face cunoscut? în Europa soarta românilor din Transilvania, Basarabia, Bucovina ?i din Balcani. Dac? pentru majoritatea occidentalilor România era doar „o insul? latin? într-o mare slav?", pentru R. Fava poporul român era fratele de sânge al na?iunii italiane, un popor care s-a opus timp de ?aptesprezece secole valurilor de invadatori care au încercat s? îl cotropeasc?, p?strându-?i nealterat? identitatea daco-roman?. Deznod?mântul Primul R?zboi Mondial, la care România a participat al?turi de Italia, a dus la un context favorabil realiz?rii unirii tuturor românilor, iar R. Fava, care a tr?it pân? în 1924, a avut bucuria s? vad? c? efortul s?u nu a fost zadarnic, suferin?ele românilor din Transilvania luând sfâr?it odat? cu realizarea Marii Uniri de la 1918.

---------------------------------------------------------------------------
[1] Claudio Isopescu, La stampa periodica romeno-italiana in Romania e in Italia, Roma, Istituto per l'Europa Orientale, 1937, p. 40.
[2] Ibidem, pp. 162-163.
 
Republica Popular? Chinez? 1949-2012
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Miercuri, 10 Octombrie 2012 15:52
CiteƟte mai mult...
1 octombrie 1949 - Mao Zhedung proclam? Republica Popular? Chinez?[1]

La 1 octombrie 1949, dup? trei r?zboaie civile revolu?ionare (1924-1927; 1927- 1937; 1946-1949), a fost proclamat? Republica Popular? Chinez?. Peste numai patru zile, la 5 octombrie 1949 s-au restabilit rela?iile diplomatice dintre România ?i China, la nivel de ambasad? la Bucure?ti ?i Beijing. Anterior, din 3 iulie 1939 ?i pân? la 21 iulie 1941, între România ?i China au existat rela?ii diplomatice la nivel de lega?ie.

23 august 1968 - „România poate conta în apararea independen?ei sale pe sprijinul poporului chinez".

În momente hot?râtoare ale istoriei sale, din a doua jum?tate a veacului trecut, România a avut în China un mare ?i devotat prieten, care a sprijnit necondi?ionat aspira?iile de independen?? ale poporului român. Dar nu numai atât. China a fost singura mare putere a lumii dispus? la un angajament de r?zboi cu Uniunea Sovietic?, în august 1968, pentru a ap?ra România în fa?a pericolului extrem ?i iminent de agresiune ?i ocupa?ie militar? din partea for?elor Tratatului de la Var?ovia. La 23 august 1968, mesajul Chinei, transmis de Zhou Enlai, Premierul Consiliului de Stat a fost: „România poate conta în ap?rarea independen?ei sale pe sprijinul poporului chinez". Concomitent, la Moscova, Leonid Ilici Brejnev a primit din partea Beijingului avertismentul c? dac? România va fi atacat?, Armata Populara de Eliberare a Chinei va intra pe teritoriul Uniunii Sovietice, în regiunile cu grani?ele „incerte", unde eliberarea Chinei nu este încheiat?. La rândul s?u, generalul de Gaulle, pre?edintele Republicii Franceze a avut o luare de pozi?ie categoric?, oportun? ca moment ?i echivalent? în termeni cu suspendarea oric?ror rela?ii ale Fran?ei cu Uniunea Sovietic?. Dup? cinci zile de la avertismentul Chinei, la 28 august 1968, pre?edintele S.U.A., Lyndon B. Johnson l-a convocat pe ambasadorul U.R.S.S., la ranch-ul s?u din Texas (locul este semnificativ pentru natura gestului!), pentru „a ob?ine asigur?ri din partea Moscovei c? interven?ia asupra Cehoslovaciei nu se va mai repeta ?i asupra altor ??ri". Cu prilejul respectiv, secretarul de stat, Dean Rusk i-a invederat ambasadorului Anatoli Dobranin: „În numele omnenirii, v? cerem s? nu invada?i România, întrucât consecin?ele sunt de neprev?zut". Desigur, consecin?ele erau de neprev?zut, în principal, ca urmare a atitudinii exprimate de China.

Dup? acest necesar arc în timp, câteva cuvinte despre China. În cei 63 de ani de republic? popular?, despre care ambasadorul Republicii Populare Chineze la Bucure?ti, Excelen?a Sa Doamna Dr. Huo Yuzhen spunea, la recep?ia aniversar?, c? nu sunt decât o clip? în istoria de cinci ori milenar? a celui mai numeros popor al lumii, China a realizat cel mai mare salt în istorie, din medievalism la statutul de putere spa?ial?.

Armata de teracot?, Dinastia Qin, cca. 210 i.e.n. Figurile celor peste 8.000 de r?zboinici seam?n? cu zece dintre caracterele CiteƟte mai mult...alfabetului chinez, ceea ce se interpreteaz? c? ar avea semnifica?ia unui mesaj secret

Contribu?iile excep?ionale aduse de China umanit??ii au devenit fundamente ale civiliza?iei moderne

Istoria „de o clipa" a Republicii Populare Chineze a fost marcat? de cuprinz?toare ?i profunde experien?e politico-economice ?i sociale, cu valoare de unicate istorice. Nici nu se putea altfel. Cea mai veche civiliza?ie p?mântean? care d?inuie de peste cinci milenii, contemporan? cu celelalte trei mari civiliza?ii antice disp?rute - Egiptul antic, Babilonul antic ?i India veche -, a dat umanit??ii contribu?ii excep?ionale (fabricarea hârtiei, tiparul, busola, praful de pu?c?, sistemul serviciilor civile, sistemul civil de evaluare, sisteme filosofice, conceptul sistemului binar, ceramica, m?tasea, ceaiul, medicina chinez? tradi?ional?, craniotomia (cca 1.000 i.e.n.) utilizarea petrolului ?i a lichidelor anestezice (dinastia Han), num?rul „pi", sistemul zecimal, crearea ?i aplicarea lacului, tapetul, umbrela ?i multe altele, despre care savantul american Derke Bodde remarca: „[...] toate ne-au schimbat stilul de via?? ?i au devenit fundamente ale civiliza?iei moderne".

China nu a cunoscut nici un r?zboi religios. Budhismul a fost invitat, cre?tinismul (în varianta nestorian?) a p?truns aproape în acela?i timp cu islamismul (sec. al VII-lea), fiind accepta?i emisarii religiilor, c?rora li s-a îng?duit contruirea laca?urilor ?i oficierea serviciilor de cult. În întreaga sa istorie China a combinat culturile create de toate grupurile etnice ale na?iunii, dar, în acelasi timp, a continuat s? asimileze punctele forte ale culturilor str?ine, care au devenit parte a propriei civiliza?ii.

Doua secole de declin ?i dramatism

În pofida acestor extraordinare resurse de civiliza?ie, ultimele dou? secole din istoria Chinei au fost marcate de un dramatism aparte. „Lumea nou?" pare s? nu fi în?eles China ?i marile ei ziduri. C?ci China nu are doar Marele Zid, vizibil din spa?iul extraterestru, ci ?i ziduri interioare ale spiritualit??ii, mult mai puternice ?i durabile, precum limba ?i scrierea, apoi cultul secretului, poate cel dintâi zid, specific, urmare a influen?elor chineze, ?i vecinilor coreeni ?i japonezi. Contactele ?i deschiderea agresive ale por?ilor Chinei de c?tre Marea Britanie, Fran?a ?i S.U.A., prin interven?ie în for?? (r?zboaiele din 1840-1842 ?i 1856-1860) au pus China la dispozi?ia capitalului str?in. Marea Brtitanie ocupa Hong Kong-ul. Fran?a î?i impune protectoratul asupra Vietnamului ?i Coreii. Japonia anexeaz? Taiwanul, Rusia ?i Germania primesc ?i ele teritorii, Turcia fondeaz? un regat independent în bazinul Tarim, iar în 1899-1901, în urma r?scoalei Yihetuan (R?zboiul boxerilor) are loc interven?ia militar? în China a celor opt puteri, care vor institui condominioanele - unit??i teritoriale cu dubl? administra?ie. Timp de 40 de ani, destinul Chinei a stat în mainile unei împ?r?tese manciu, o femeie cu idei conservatoare, egoist? ?i crud?.

Se impune a observa c?, de?i, are valoroase idei strategice în cultura militara ?i prima strategie militar? general? , „Arta R?zboiului" codificat? de Sun Tzu, (n. 544 î.Hr. - d. 496 î.Hr.), potrivit c?reia „Arta r?zboiului este de o importan?? vital? pentru stat. Este o problem? de via?? ?i moarte, fie un drum c?tre siguran??, fie un drum spre înfrângere. Prin urmare este un subiect de cercetare care nu poatefi neglijat", China, urmare a dragostei poporului sau pentru pace, a fost prudent? în fa?a r?zboaielor. Revolu?ia burghezo-democratic? din 1911 a înl?turat dinastia manciurian?, urmat? de proclamarea, la 1 ianuarie 1912, a Republicii Chineze. La scurt timp, diverse fac?iuni militare vor prelua puterea ?i aservi China intereselor str?ine. Din 1924 ?i pân? în 1949, un sfert de secol, China s-a aflat in permanent? stare de r?boi civil, antiimperialist ?i împotriva ocupa?iei japoneze. În primul r?zboi civil revolu?ionar, precum ?i în r?zboiul împotrina ocupan?ilor japonezi (1937-1945) comuni?tii condu?i de Mao Tzedung ?i na?ionali?tii condusi de Cian Kai ?i au fost alia?i. Dup? capitularea Japoniei, între comuni?ti ?i na?ionali?ti (Gomindandul, sprijinit de S.U.A.) are loc un nou r?zboi civil revolu?ionar (1946-1949), la încheierea c?ruia a fost proclamat? Republica Populara Chinez?.

România mediator între Marea Britanie, S.U.A. ?i China

La Bucure?ti a existat un lider politic cu u?ile secrete ale Chinei permanent deschise, fapt remarcat atât la Londra, cât ?i la Washington. L-am numit pe Emil Bodnara?. Aflat în misiune special? la Moscova, Emil Bodnara? l-a cunoscut pe Kang Sheng, dar ?i pe al?i viitori lideri chinezi, care studiau la Universitatea Sun Yat-sen din Moscova sau reprezentau, în anii '30, Partidul Comunist la Comintern. Cu Kang Sheng, viitorul responsabil politic pentru securitatea Chinei , Bodnara? a legat o bun? rela?ie de prietenie. Din Anglia, Lordul Julien Amery, fost coordonator al sec?iei Intelligence Service la Bucure?ti în anii '30-'40 ai veacului trecut, a sosit la Bucure?ti pentru o audien?? discret? la Emil Bodnara?. Scopul audien?ei a fost acela de a face uz de bunele sale oficii pe lânga liderii chinezi Kang Sheng ?i Zhou Enlai, în vederea stabilirii rela?iilor diplomatice cu Republica Popular? Chinez?. Urmând exemplul „v?rului mare" britanic, S.U.A. au recurs la aceia?i cheie secret? pentru deschiderea por?ilor, atunci ferecate, ale Beijingului. Ambele demersuri au fost de succes. Numai de la Washington, peste ani, s-a comentat ca s-ar fi preferat o mediere pakistanez? pentru stabilirea leg?turilor diplomatice cu China.

Amintiri si sim??minte personale

Am avut marele privilegiu de a fi de doua ori oaspete al Chinei, la interval de 18 ani. În 1988 am cunoscut Beijingul, cu tot ce trebuia obligatoriu v?zut, Ora?ul Interzis, Palatul de Vara, Templul Soarelui, Marele zid la Badaling, Mormintele imperiale Ming ?i provincia Shandong-Jinan, Tai'an, Muntele Tai Shan, Jinin, Qingdao ?i am fost ?i acasa la Confucius.

CiteƟte mai mult...Marele Zid la Badaling

Am descoprit o lume cum nu-mi imaginasem c? poate exista ?i pe care nu mi-au descris-o aivea nici-un c?l?tor celebru, de la Nicolae Milescu Sp?taru la contemporani. Nu aveam termeni de compara?ie. Am întâlnit o lume în mare vitez? ?i nici nu b?nuiam unde va ajunge în 2006, când am revenit în China ?i am ajuns pân? la Shanghai.

Shanghai, municipalitatea cu o popula?ie cât a României, este doar unul dintre simbolurile reu?itei conceptului „O ?ara, dou? sisteme"

Drumul pân? la Shanghai a trecut prin Nanking, fosta capital? imperial?, situat pe malul drept al fluviului Yangtze. Ora?ul a c?p?tat notorietate mai recent? ca urmare a masacrului popula?iei civile de c?tre ocupan?ii japonezi, timp de ?ase s?pt?mâni, începand din 9 decembrie 1937. În timpul acestei perioade, sute de mii de civili au fost uci?i ?i zeci de mii de femei au fost violate de c?tre militarii imperiali japonezi. Masacrul r?mâne o problem? de contencios politic, cu numeroase aspecte disputate ?i contestate de unii revizioni?ti istorici ?i na?ionali?tii japonezi, care au sus?inut c? masacrul a fost inten?ionat exagerat sau fabricat în totalitate în scopuri de propagand?. Ca rezultat al eforturilor na?ionali?tilor japonezi de a refuza sau a ra?ionaliza aceste crime de r?zboi, controversatul Masacru din Nanking r?mâne o piatr? de încercare în rela?iile chinezo-japoneze, dar ?i în alte rela?ii cu na?iunile asiatice ale Pacificului, cum ar fi Coreea de Sud sau Filipine.
La Nanking, care în 1912 a fost prima capital? a Republicii Chineze fondate de

Sun Yat-sen, pe o parte a Muntelui Purpuriu este înal?at impun?torul mausoleu, cu 392 de trepte, al primului pre?edinte, venerat ca p?rinte al Chinei moderne. De la Nanking la Shanghai am trecut prin Yangzhou, capitala de vara a imperiului, legat? de Beijing, din secolul al V-lea, prin Marele Canal chinezesc, lung de 1776 km. La Yangzhou am fost întâmpinat cu urarea: „Bine a?i venit în China de Sud!" Sensul ?i semnifica?iile ur?rii aveam s? le în?eleg mai deplin la Suzhou ?i pe deplin la Sanghai. La Yangyhou am vizitat, între altele, Muzeul Tiparului, unde, în mai pu?in de zece minute, am fost atestat ca manufacturier de hartie ?i tipograf.

Gradinile clasice din Suzhou, intrate în patrimoniul UNESCO, ctitorii ale unor fo?ti mai dreg?tori, pu?i pe acte de caritate benevole ori silite, pentru a li se ierta mari p?cate de corup?ie, te transpun în istoria milenar? a Chinei ?i nu po?i s? nu observi ce înseamn? lemnul, piatra ?i apa, legate în armonii arhitecturale ?i peisagiste, mig?lite cu „r?bdarea chinezeasc?". Dar în Suzhou se afl? unul din marile parcuri industriale ale investitorilor str?ini ?i lacul Jinji cu orga de fântâni multicolore, unde seara pot fi vizionate spectacole de sunet ?i lumina pe muzic? clasica, a c?ror senza?ional fac mul?imile de spectatori s? izbucneasc? în ova?ii de admira?ie ?i uimire.

În Shanghai am tr?it sentimentul c? am intrat în tunelul timpului ?i c?l?toresc din trecut în viitor. Într-una din „bilele" Perlei CiteƟte mai mult...Orientului (Turnul televiziunii) la sute de metri în?ltime, la nivelul norilor, se afl? un muzeu cu diorame, al „figurilor de cear?", unde c?l?tore?ti în istorie, iar panorama Shanghaiului în dezvoltare, un alt muzeu, al viitorului, te face s? te intrebi: „China, incotro?"

China este un nou ?i temerar lider mondial. Împreuna cu Rusia, India, Brasilia ?i Africa de Sud formeaz? organiza?ia informal? „BRICS GROUP", a ??rilor cu economii emergente, care au propus ?i o nou? moned?. China este, de asemenea, principalul pilon al centrului de putere Asia-Pacific, cu o for?? naval? în plin? expansiune tehnologica. Nu întâmpl?tor, chiar zilele acestea Pentagonul a anun?at relocarea a unor importante for?e militare navale ?i a peste 20.000 de pusca?i marini la vest de Hawai ?i in Insula Guam.

Rela?iile economice bilaterale (documentar)

Între 1970 ?i 1984, România ?i China au convenit un numar de 24 de instrumente bilaterale de conlucrare, aproape f?r? excep?ie în domenii economice ?i tehnico-?tiin?ifice, precum ?i pentru dezvoltarea cooper?rii în mai multe domenii industriale. În 1983, volumul rela?iilor comerciale bilaterale era de 10.286,9 milioane lei, din care 4. 976,9 export în România (cocs metalurgic, feroaliaje, cauciuc natural, ?es?turi bumbac ?i lân?, tricotaje, înc?l??minte ?.a) ?i 5.310,0 import (utilaj energetic, utilaj electrotehnic, utilaj petrolier, vagoane, autocamioane, utilaj naval, laminate, ?evi, îngra??minte ?.a.) Dinamica rela?iilor de comer? exterior (mil. lei valut?) - 1960, 1970, 1980): 341,6 (141,6 export ?i 200,0 import) 803,3 (372,1 export ?i 431,2 import) 5033,3 (2796,6 export ?i 2.236, 7 import ). R.P. Chinez? ocup? un loc prioritar în politica României de dezvoltare a rela?iilor cu ??rile din Asia, iar în plan comercial ocup? locul 1 în zona asiatic? la total schimburi comerciale (locul 1 atât la export, cât ?i la import). Pân? în anul 1990, rela?iile economice româno-chineze au fost reglementate de acorduri guvernamentale, care au asigurat un echilibru al schimburilor economice ?i comerciale.

Încetarea livr?rilor pe pia?a chinez? a produselor noastre ce intrau în cadrul compens?rii crean?elor dintre cele dou? ??ri au determinat sc?derea drastic? a exporturilor în anii '90, coborând în anul 1998 la nivelul de 22,8 milioane USD.
În anii 2000 s-a înregistrat o tendin?? de redresare, astfel încât la finele anului 2008, exportul românesc în R.P. Chinez? a atins 270,1 milioane USD. În schimb, datorit? competitivit??ii produselor chineze pe pia?a interna?ional?, mai ales din punct de vedere al pre?urilor, importurile din R.P. Chinez? au crescut puternic atingând în 2008 valoarea de 3,53 miliarde USD, generând o balan?? comercial? negativ?, care s-a accentuat în ultimii ani.

De?i efectele crizei economice globale au fost resim?ite în perimetrul economic ?i social al României, exporturile române?ti în R.P. Chinez? ?i-au continuat trendul ascendent în anul 2009, dep??ind rezultatele finale înregistrate în anul 2008 înc? de la începutul lunii octombrie 2009. Aceast? evolu?ie pozitiv? a avut loc într-un an în care valoarea exporturilor Uniunii Europene pe pia?a chinez? au sc?zut cu aproximativ 4 %. Comparând situa?ia comer?ului bilateral din 2009 cu cea din 2008 se poate constata o sc?dere a volumului comer?ului bilateral (25 % fa?a de anul 2008) în special datorit? sc?derii importurilor din R.P. Chinez? (aproximativ 25 % fa?? de anul 2008). Începutul anului 2010, confirm? trendul ascendent al exporturilor române?ti în R.P. Chinez? (o cre?tere de 168 % fa?? de aceea?i perioad? a anului trecut).

La 31 octombrie 2011, conform statisticii vamale chineze, volumul total al schimburilor comerciale ale României cu R.P. Chinez? s-a situat la 3.650 milioane USD (a crescut cu 18,1% fa?? de 31 octombrie 2010), din care exportul românesc în R.P. Chinez? a fost de 790 milioane USD, iar importul din R.P. Chinez? de 2.860 milioane USD, soldul fiind de 2.070 milioane USD. Fa?? de aceea?i perioad? a anului trecut, exportul românesc în R.P. Chinez? a crescut cu 25,1%, iar importul românesc din R.P. Chinez? a crescut cu 16,3%.

Grafica - Ion M?ld?rescu

---------------------------------------------------------------------------
[1] http://www.cotidianul.ro/ziua-nationala-a-chinei-reflectii-asupra-istoriei-195598/
 
Rable third hand
Cezar Adonis Mihalache   
Miercuri, 10 Octombrie 2012 15:46
CiteƟte mai mult...C.S.A.T. a hot?rât dotarea For?elor Aeriene Române cu aeronave americane F 16. Acestea vor fi luate, la mâna a treia, din Portugalia, spre satisfac?ia lui Jose Manuel Barroso - pre?edintele Comisiei Europene, deschizând calea pentru achizi?ionarea de alte sicrie zbur?toare pentru pilo?ii români.

Rable zbur?toare la mâna a treia

C? s-au certat ori nu, conteaz? mai pu?in... c?ci, fie dac? s-au luat cu adev?rat la har?? în consiliul suprem de ap?rare (!), ei nu au f?cut-o nicidecum din prea mult? grij? fa?? de ?ar?. De fapt, se prea poate ca la mijloc s? fi fost un pic de regie cu elemente de isterie butaforic? împrumutat? din propagandistica „senza?ionalului" servit de Dan Diaconescu în perdeaua de fum a Oltchim-ului, totul fiind în realitate bine cânt?rit. Nu numai în alegerea momentului reîntâlnirii între copia de la guvern ?i originalul de la Palat, ci ?i în cea a „furtunoasei" plec?ri a întâiului de la ?edin?a de la Cotroceni. Primul semn de îndoial? fa?? de existen?a unor neîn?elegeri reale se leag? chiar de prezen?a premierului în C.S.A.T., nu cu mult timp în urm? acesta jurându-se c? nu mai calc? pe acolo dac? Traian B?sescu va reveni în func?ie. Or, pare c? premierul a venit la Cotroceni, nu atât pentru teme ?i scandal politic, ci pentru cvorum, dup? care a plecat. ?i de unde o ?ar? întreag? se a?tepta ca, între momentele de suspans ale desc?lec?rii D.D.-ului prin offshore-uri, în c?utarea de bani, ?i cafelele r?cite care îl a?teptau la minister, s? se mai insereze ?i câte o fereastr? de r?cire a frust?rilor neîmplinitului minidorel de la Guvern ori de azvârlire a stropilor de za? ironic dinspre Cotroceni, când colo, ce s? vezi?! O surpriz? mai mare poate decât tot senza?ionalul D.D.-ului!

Varza acr? de Bruxelles

F?r? s? ironizeze câtu?i de pu?in aparenta cedare nervoas? a premierului, pre?edintele ?i-a v?zut de treab?, dându-?i autograful pe importul de fiare zbur?toare americane. La rându-i, f?r? s?-l mai oc?reasc? pe B?sel' pentru importul unui morman de ?uruburi ruginite, aprobând la rându-i memorandumul vizând achizi?ionarea a 12 avioane militare americane din Portugalia, minidorelul de la guvern ?i-a exersat de pe un alt fus orar admira?ia Europei pentru dep??irea crizei politice de la Bucure?ti. În fapt, am asistat la o împ?care între caprele politice de la Bucure?ti ?i varza acr? de Buxelles, diploma?ia noastr? reu?ind s? satisfac?, prin desfacerea portmonelului de ?ar?, ?i interesele americane, ?i cele europene. E drept, cu un cost pe m?sur?! C?ci, dac? americanii voiau s?-?i vând? rabelele zur?toare la pre? de nou, iar europenii se sim?eau leza?i c? românii sar oceanul în loc s? cumpere avioanele europene la un pre? mai mic decât cea mai ieftin? ofert? de rable americane, Bucure?tiul a f?cut un adev?rat nego? de chibi?: va achizi?iona avioane americane din... Europa. Mai exact, din Portugalia. P?i', mai poate s? spun? cineva ceva? Poate doar ru?ii ?i firmele de chibi? de sub tutela unchiului Sam, firme de up-gradare a soft-ului de pr?bu?ire a ex-sicrierelor sovietice...

Au timp s? rugineasc? de-a binelea

Acum putem în?elege ?i brusca limpezire la minte a Europei, pân? ?i intrasigenta Oland? p?rând a se mai fi înmuiat fa?? de parcursul nostru spre Schengen. Ba, putem spune c?, spre deosebire de ultima achizi?e de rable alunecoase pentru descre?it frun?ile Europei, tonomate geopolitice gata s? înghit? ?i euro ?i dolari, achizi?ia zbur?toarelor americane din Portugalia, spre deosebire de cump?rarea mai agâr? a fregatelor britanice de mâna a doua, a reu?it s? desfac? mai multe la?uri puse de gâtul Bucure?tiului. ?i cum altfel când afacerea s-a dovedit atât de profitabil? pentru Portugalia ?i respectiv Europa?! În fond, cine le-ar fi cump?rat rablele zbur?toare pe care ei le-au luat prin 1999 la mâna a doua din rezerva U. S. Air Force unde au stat stocate mai bine de un cincinal, noi fiind deja la mâna a treia de „chilipir"!, le-au up-gradat ?i tot încearc? de vreo cinci ani s? scape de ele?! Iar acum nu numai c? au sc?pat de ele, dar î?i vor încasa banii de la anul, câte 100 milioane de euro pe an, în vreme ce aparatele vor intra practic în flota noastr? abia prin 2016. S? aib? timp s? rugineasc? de-a binelea!

În România, ?i via?a la nivel de subzisten?? e un lux

Ce „arsenal" vom mai cump?ra de acum încolo? Mai ales c?, în vreme ce pe la noi toate se scumpesc, de pare c? în România pân? ?i via?a la nivel de subzisten?? e pe cale s? devin? un lux, de acum, m?car economia unei ??ri europene va merge un pic mai bine. ?i, pesemne, dup? urm?toare criz? politic? a Bucure?tiului în coasta Europei, vom mai cump?ra, s? le degrev?m economiile, rugin?turi de prin urm?toarele state împotmolite în deficite. Tancuri din Spania ?i mortiere din Italia. Sau viceversa... Când vom fi îns? noi cu adev?rat cet??eni ai Europei? Probabil, dup? ce vom fi stocat la noi toate de?eurile celorlal?i. Când vom sta pe un morman de fiare vechi mare cât datoria ??rii, vom vedea poate ?i noi Europa la dimensiunea ei real?. Oricum, exist? ?i un aspect pozitiv: cum vom da pân? în 2016 câte 100 de milioane de euro pe an, în mod cert nu ne vom mai pierde timpul cu referendumuri. C? trebuie s? punem de o parte la timbrul geopolitic al avia?iei militare!
 
Maria Diana Popescu   
Miercuri, 10 Octombrie 2012 15:37
CiteƟte mai mult...Imagina?i-v? în odaia unui turn vechi de castel, o frumoas? poet?, cu r?s?ritul de m?tase pe trup, suav? ca o floare de col?, cu ochii verzi ?i plete scurse pe un horn din cer, cu orologiul metaforei în buzunarul de la piept - o mireas? tîn?r?, locuit? de un prunc, iar al?turi de ea, Universul intrat pe furi? pe fereastr?: „Universul cuprins într-o clepsidr?/ E trupul t?u, Femeie.../ În pletele-?i lungi st? fermecat? luna/ ?i vraja ta se a?terne în condeie.../ Copil?ria soarelui ?i negura furtunii/ Privirea ta le-atotcuprinde,/ Mister, dorin??, joc, patim?,/ M? farmec?, m? prinde..." Copilul din ea întrebînd-o de bunicii castelului, de proprietarii milioanelor de chei, pleca?i sub arcade cu fluturi orfani. Discurs liric pur, înc?rc?tur? emo?ional?, st?pînire de sine, un fel de participare total? la bucuria existen?ei. Parc? împodobit? cu fructe colorate, poeta înva?? s? iubeasc?, scriind cuvinte de foc în palma st?pînului: „Cu unduiri ?i blânde forme te legeni prin odaie,/ Doar, te-oi z?ri, divino!/ Abandona-voi vorbele printre cerneal? ?i hârtii... / ?i ne-om iubi!/ Umil poet ?i muza mea b?laie...". Doamne, ce misiune de onoare!

A?a mi-o imaginez, eu cititorul, pe Adina Cicort, poeta, cît de frumoas? este în mineralitatea ei! Desprins? din lucrurile m?runte ale acestui secol, înnoit? în miezuri de zile, în miezuri de nop?i ?i de dor, cu un intimism solemn, ca principiu de emo?iune poetic?: „Î?i ating pielea cu nesa?,/ Te privesc, te s?rut, te ador,/ Miro?i a cafeaua dulce, cu za?,/ În care vreau s? citesc despre viitor.../ Mâinile noastre se strâng ca într-un dans,/ Respir din r?suflarea ta, ame?esc.../ M? las furat? de val, în balans,/ Suntem ca-ntr-un vis, te iubesc...", Adina iese din defini?ie, din sentin??, din gol ?i din rece turn. Ceea ce impresioneaz? este posesiunea limbajului, întrebuin?area lui simpl? dar ?i viguroas?, de un realism pregnant, f?r? nicio sfor?are. Nimic formal, nimic decorativ, Adina rela?ioneaz?/ dialogheaz?, de pe pozi?ia muritorului cu timpul, cu ilimitatul, cu Dumnezeu: „Seara se las? încet,/ Pe deal miresme învie,/ Se aude toaca b?tând.../ „Închin?-te maic?, mâine-i Sfânt? M?rie!"/ Î?i face cruce draga bunic?/ ?i eu, serioas?, îi dau ascultare,/ Am numai cinci ani, sunt mic?,/ Dar to?i îmi spun c-am privire de om mare!/ Bunicul obosit a venit de la câmp./ Bucatele sunt gata, ne strângem cu to?ii,/ ?i viet??ile se ad?postesc la culcu?uri pe rând... / Rostim Tat?l Nostru cu privirea plecat?,/ „Mul?umim Doamne pentru bucate, pace ?i cas?,/ D? la toat? lumea s?n?tate ?i recolt? bogat?,/ Cur??? r?ul, p?ze?te de r?zboaie, boal?, n?past?!".

Adina Cicort se încrede în capacitatea poeziei, iar versul o transpune în imagini neminate de niciun exces, de nicio dezgolire: „Miroase a lemn vechi ?i a m?r,/ Focul trosne?te a poveste/ ?i atât de bine cu tine îmi este,/ Iubite, trece-mi mâna prin p?r.../ ... În mansarda noastr? veche/ Ne vom iubi ca întâia dat?,/ Vom r?scoli amintiri, pasiunea uitat?/ ?i-om fi iar suflet cu suflet, pereche.../ Focul trosne?te a poveste,/ Ce frumos e în lume, ce bine ne este!" Admirabil, cum reu?e?te s?-?i p?streze acest splendid însemn al percep?iei ingenue! Precum un Stendhal în eseul „Despre dragoste" - tr?irile Adinei se încarc? de cristalele unei imagina?ii profunde ?i ordonatoare. La fel ca o ramur? verde aruncat? într-o min? de diamante ?i scoas? de acolo înc?rcat? de cristale pre?ioase, versul absoarbe ca un burete sucul inspira?iei ?i-l pune în circula?ie prin poeme de o frumuse?e demn? - poeme din turn de castel, cînd un anotimp se termin? ?i altul se preg?te?te s?-i ia locul. Anexez ?i permanenta întoarcere a Adinei în orizontul copil?riei, la detaliile m?t?soase, din care construie?te cu mare u?urin?? prospe?imea bucuriei poetice: „Se duce z?pada ?i iarna geroas?,/ Au r?s?rit ghiocei ?i zambile!/ Voioas? alerg descul?? de-acas?/ S? mângâi primele fire de iarb? fragile..."

Nevoia Adinei Cicort de a da o form? liric? sentimentelor ?i speran?elor, nevoia de a impregna virtu?i poetice ?i artistice lumii înconjur?toare, prin poezie ?i prin pictur? este manifestarea articulat?, consecvent?, a unui spirit st?ruitor în bine ?i în frumos.
 
<< Început < Anterior 191 192 193 194 195 196 197 198 199 200 Următor > SfñrƟit >>

Pagina 192 din 209