header
ISSN, ISSN-L 2247- 4374

Editorial

„Uite cine vorbe?te!”
Ion Maldarescu Editorial
„Uite cine vorbe?te!”
Pe fondul multiplelor ?i permanentelor scandaluri din primul (sper?m ?i unicul) mandat al navetistului excursionist pe meridianele planetei - pe banii contribuabilului român - ?i al debutului „campaniei dispera?ilor", cum a

Parteneri

revista agero
Revista Clipa - Dinu Sararu
Grand Hotel Sofianu

uzpr

Editura Fortuna
Muzeul de arta - Craiova
Natiunea
Ziaristii online
Uniunea artistilor plastici - Valcea
clipa
SC Diana SRL
Forumul cultural educational
Ion Maldarescu   
Duminică, 13 Ianuarie 2013 00:14
CiteƟte mai mult...
„Na?iunea român? s-a format abia în secolul al XX-lea!" (Kelemen Hunor)

Dup? scatoalca primit? la alegerile din noiembrie 2012, hanul U.D.M.R.-ului, Kelemen Hunor a acordat un interviu publica?iei maghiare „HVG.hu", comentând absen?a U.D.M.R. de la guvernare. Pierzând trenul alegerilor, urma?ii lui Attila nu mai au lini?te. Au scos din nou la ramp? sloganul xenofob referitor la modificarea articolului 1 din Constitu?ia României, care stipuleaz? caracterul na?ional ?i indivizibil al ??rii noastre.

Redau câteva din insolen?ele iredentiste ale acestui neprieten al României: „Inten?ia mea a fost s? fim la guvernare. În sondajele dinaintea alegerilor era clar ca social-liberalii vor câ?tiga alegerile, iar comunitatea maghiar? poate fi ajutat? dac? U.D.M.R. este la guvernare. Dup? alegeri, ne-am implicat în negocieri ?i, în ciuda unui acord de principiu la care am ajuns înaintea votului, câ?tig?torii au impus condi?ii pe care nu le-am putut accepta", a spus Hunor, în cadrul unui interviu acordat HGV.hu citat de ziare.com.[ ] Condi?iile la care se refer? iredentistul maghiar ?intesc modificarea articolului 1 din Constitu?ie care precizeaz?: „România este stat na?ional, suveran ?i independent, unitar ?i indivizibil".

„România nu este un stat na?ional! "(Kelemen Hunor)

„România nu este un stat na?ional, a?a cum viseaz? mul?i politicieni", a declarat necompetent, neabilitat ?i tenden?ios actualul han al U.D.M.R., nesfiindu-se s? fac? aluzie la posibilitatea unui referendum asem?n?tor celui din Spania, pentru proclamarea independen?ei Cataloniei. Potrivit afirma?iilor acestui xenofob-iredentist, liderii liberali ?i conservatori nu au fost de acord cu modificarea Constitu?iei (conform cererii U.D.M.R., nu a maghiarilor din România) motivând cu competen?a veterinarului: „politicienii români nu au total? încredere c? România este ?ara lor, la 68 de ani de la terminarea Primului R?zboi Mondial. Constituirea na?iunii române a început, dup? p?rerea mea, în secolul 20", a mai spus Hunor. Cine s?-i fi cerut p?rerea? România a ajuns sat f?r? câini - probabil eutanasia?i în cabinetul veterinar al hanului K.H.), iar U.D.M.R. î?i face de cap cu acordul tacit al institu?iilor române?ti. Nu este pentru prima dat? în istorie când, urma?ii lui Attila trateaz? românii de pe pozi?ia complexului de superioritate ?i a perceptului lui Dücsö Csaba, „Nincs kegyelem! " Istoricii tac. Academia Român? tace. Justi?ia este legat? la ochi ?i cu antifoane instalate etan? pe urechile surde. De ce nu este tras ?eful UDMR la r?spundere de c?tre Parlamentul României ?i/sau organele abilitate pentru afirma?iile jignitoare la adresa Statului Român?

Românul trebuie s? fie „politically correct".

Dac? eu, român, declar în ?ara mea c? sunt na?ionalist, occidentalii m? vor socoti drept extremist, xenofob, intolerant, înapoiat, c? fac discriminare. Dac? domnul Kelemen Hunor afirm? public: „politicienii români nu au total? încredere c? România este ?ara lor", nu este nici extremism, nici iredentism, nici xenofobie, nici minciun?, nici discriminare? Dup? concep?ia unora, noi românii trebuie s? ne revizuim atitudinea, s? fim mai toleran?i, mai r?bd?tori... ca s? putem fi aprecia?i de prea-generosul Occident ?i de c?tre mai marii Noii Uniuni Sovietice (a se citi Uniunea European?), s? accept?m orice bazaconie r?u inten?ionat? a oricui. Ungurul din România are voie s? spun? orice vrea, românii n-au voie!

Parlamentul României tace!

Reamintesc acestui individ neloial ??rii în care tr?ie?te ?i al c?rei cet??ean este, ?eful unei uniuni cu caracter cultural, aniti-constitu?ional, transformat? în partid politic-etnic, c? tr?ie?te în Statul Na?ional România, component al Uniunii Europene. Trebuie s?-?i reformuleze sloganurile iredentiste ?i s? cear? scuze poporului români ?i minoritarilor etnici ai ??rii noastre. Mar?ând pe aceea?i tem?, este de neconceput ca un spion dovedit, du?man declarat al României, actualmente europarlamentar din partea României, care a jurat credin?? Ungariei ?i a primit cet??enia Ungariei, s? incite cet??enii României la nesupunere civic?, la ie?irea în strad?, la ur? etnic?, f?r? a fi pedepsit, f?r? a i se retrage dreptul de a mai reprezenta România. Parlamentul României tace!

Nu maghiarii de rând vor dezmembrarea României, ci viperele iredentiste.

?inându-i isonul, U.D.M.R., aflat? la guvernare de mai bine de 21 din cei 23 de ani care au trecut de la balamucul decembrist, aplic? politica pa?ilor m?run?i, luptând cu obstina?ie pentru sfârtecarea României. Pe întreg parcursul acestor ani, cu acordul tagmei jefuitorilor, U.D.M.R. ?i-a f?cut de cap, ?antajând sistematic echilibrul puterii. Pentru a-?i atinge scopurile, hanul U.D.M.R. a men?ionat - f?r? a da detalii -, c? acordul de principiu pentru cooperare politic? cu U.S.L. este condi?ionat: „Ne-am în?eles ca România s? fie reorganizat?, dup? alegeri, în regiuni economice".

Ce nu s-a reu?it în martie 1990, se vrea acum, prin regionalizarea-federalizarea României pe criterii etnico-administrative, nu pe cele administrativ-istorice. În fond, cine a comandat regionalizarea ?i în folosul cui? Românii? Nu maghiarii de rând din România vor dezastrul ?i dezmembrarea ??rii, ci viperele iredentiste ?i complicii lor, c???ra?i la butoanele pupitrelor de comand? de aproape un sfert de veac. A cui este România? Românii patrio?i doresc unirea celor dou? Românii desp?r?ite nefiresc de Prut, în vreme ce U.D.M.R. cloce?te dezmembrarea p?mântului românesc. Chiar dac? sloganul U.E. ne îndeamn? la unitate în diversitate, din partea U.E.... „pa?te murgule iarb? verde!". Interesele declarate ?i recentul Diktat de Bruxelles par a fi diferite de cele ale românilor. Guvernele României au datoria ?i obliga?ia ap?r?rii intereselor na?ionale, altfel, versurile lui George Co?buc pot suna ca un avertisment: „S? nu dea Dumnezeu cel sfânt,/ S? vrem noi [...] Când nu vom mai putea r?bda, [...]Hristo?i s? fi?i, nu ve?i sc?pa/ Nici în mormânt! "

Români, uni?i-v? în cuget ?i-n sim?iri. Trezi?i-v? cât înc? nu-i prea târziu!
 
N?scut pentru a fi tr?dat
Col. (r) Marin Neacsu   
Sùmbătă, 12 Ianuarie 2013 23:56
CiteƟte mai mult...Unii oameni se nasc pentru a fi tr?d?tori. Tr?deaz? din fraged? pruncie, apoi fac din tr?dare un mod de via??, o meserie ?i î?i construiesc averi de pe urma tr?d?rii. Ba mai mult, cap?t? ?i stele de pe urma tr?d?rii. Apoi ajung vicepremieri dup? ce tr?deaz? iar??i. Dup? fiecare tr?dare a c?p?tat câte ceva ?i dac? îl întrebi cum ?i-a câ?tigat stelele d? din umerii înstela?i ?i te pune s? îl întrebi pe cel care l-a avansat. Nu mai spun cine e persoana, abia am mâncat ?i nu vreau s? schimb tastatura. Al?ii afla?i exact la cap?tul cel?lalt al standardelor, n?scu?i s? se acopere de glorie, s? î?i asume riscuri, s? î?i ri?te via?a ?i s? se sacrifice în numele onoarei ?i a demnit??ii, au avut toat? cariera parte numai de tr?d?ri ale altora la adresa lor. Dac? îi urm?rim cariera ?i soarta nu se poate s? nu sesiz?m c? omul care nu a ?tiut ce e aia tr?dare, a pierdut totul din cauza ei. ?i pentru ca nici odihna s? nu îi fie lini?tit?, este tr?dat ?i dup? moarte.

Mare?alul

Oricine a tr?it ?i a citit cât de cât istoria ?tie c? România a avut 5 mare?ali onorifici ?i unul singur activ, inconfundabil, care î?i merit? cu prisosin?? acest nume. I se poate spune unicul, pentru c? rar se poate g?si atâta onoare, simt al datoriei, corectitudine, patriotism, putere de munc?, loialitate, dragoste fa?? de ?ar?, devotament ?i spirit de sacrificiu ca în cazul ve?nic tr?datului Ion Antonescu.

Când în vara lui 1919 dup? campania de eliberare a Transilvaniei l-a decorat cu „Crucea Mihai Viteazul". Nu orice Cruce-decora?ie, ci chiar cea pe care o avea pe pieptul s?u, Regele Ferdinand i-a spus: „Antonescu, nimeni altul nu poate ?ti mai bine decât regele t?u marile servicii pe care le-ai adus ??rii în acest r?zboi. Ai fost nedrept??it pân? acuma nerecunoscându-?i-se aceste merite în mod public. Pentru a repara aceast? nedreptate, uite, î?i confer ordinul Mihai Viteazu clasa a III-a dându-?i chiar decora?ia mea!" Când vorbea de nedreptate, Ferdinand se referea la cele ?ase luni cât Antonescu fusese mazilit de la direc?ia Opera?ii a Marelui Cartier General, la cererea germanilor pe care îi învinsese în opera?iile din Moldova. Asta fusese prima tr?dare pe care o suferea Antonescu din partea celor care ar fi trebuit s? îi fac? statuie cât se afla înc? în via??. ?i era abia locotenent-colonel.

În 4 Septembrie 1940, Regele Carol al II-lea dup? ce ?efii partidelor istorice Br?tianu ?i Maniu refuzaser? s? conduc? ?ara speria?i de situa?ia grav? în care ajunsese, îl cheam? pe Antonescu din exilul unde fusese trimis la Bistri?a pentru sfidare la adresa Elenei Lupescu ?i îi spune: „Antonescu, î?i dau conducerea ??rii pe mân?. În nimeni altul nu am încredere decât în tine. Nu po?i refuza deoarece tu e?ti un patriot." Interesante cuvinte adresate de Rege celui pe care ?i el îl tr?dase, luându-i comanda Armatei dup? ce fusese comandant al ?colii Superioare de R?zboi, actuala Universitate de ap?rare Na?ional?. A doua tr?dare.

Când a luat conducerea ??rii Antonescu ?i-a fixat ni?te obiective pentru scoaterea ??rii din criz?. Pe m?sur? ce le îndeplinea îi contact? pe cei doi mari oameni politici care refuzaser? preluarea ??rii, oferindu-le conducerea ??rii. A?a s-a întâmplat ?i dup? înfrângerea Rebeliunii Legionare când le-a oferit celor doi puterea. I s-a p?rut un moment potrivit, considerând c? misiunea lui s-a terminat. De fiecare dat? a fost refuzat. Apoi deja din 1941, dup? B?t?lia Stalingradului Antonescu spunând suitei sale: „Germania a pierdut r?zboiul, trebuie s? ne îngrijim s? nu îl pierdem pe al nostru" a început s? caute solu?ii pentru scoaterea ??rii din coali?ia cu Germania. Mai târziu deja a f?cut pa?i în acest sens. Asta îns? nu trebuie considerat? o tr?dare din partea sa. Înc? din primele discu?ii cu Hitler, Mare?alul îi spusese: „Merg al?turi de for?ele Axei deoarece interesele vitale ale neamului românesc mi-o cer ?i atâta vreme cât interesele vor coincide, rezervându-mi dreptul ca atunci când nu vor mai coincide, s?-mi urmez propriul interes..." Interesul lui a fost Reîntregirea Neamului. A dus tratative cu ru?ii cât ?i cu Alia?ii pentru scoaterea României din r?zboi, dând totodat? liber opozi?iei s? fac? acela?i lucru, acceptând în în?elepciunea ?i patriotismul s?u ideea c? poate opozi?ia are mai multe ?anse. Când siguran?a îi raporteaz? c? în casele lui Br?tianu ?i Maniu se afl? sta?ii de radio, Antonescu spune pune rezolu?ia: „S? fie l?sa?i în pace. Politica unei ??ri nu trebuie pus? pe o singur? mân?, deoarece aceasta poate gre?i. O alt? mân? va trebui s? fie gata de a prelua ?i a aduce la bun sfâr?it!" Se mai îndoie?te cineva de noble?ea gândurilor sale ?i clarviziunea actului politic, patriotismul ?i spiritul de sacrificiu?

Din aceste cuvinte au de înv??at ?i actualii conduc?tori a?eza?i la conducerea ??rii, cei care vor fiecare s? conduc? autocrat f?r? a avea îns? nici priceperea, nici bunul sim?, nici gândurile Mare?alului, ba sunt exact opusul lui. Când este interpelat de Hitler cu privire la activit??ile diploma?iei române?ti din 1943 de apropiere de for?ele Aliate, Antonescu nici nu se ascunde, nici nu minte, nici nu d? vina pe altcineva, ci r?spunde direct: „Cunosc mein Führer activitatea întreprins? de ministerul meu de externe ?i o aprob, deoarece g?sesc c? nu este inutil ca, în timp ce luptele se desf??oar? pe frontul militar, s? fie întinse pun?i de în?elegere c?tre adversar în cazul în care situa?ia general? ar cere-o." Ei bine, onoarea ?i principiile au f?cut din el un abonat la tr?dare. Opozi?ia nu a jucat fair play, l-a sabotat în permanen?? ?i în toate discu?iile purtate cu alia?ii l-au prezentat drept omul lui Hitler, marioneta lui, omul de paie, satrapul, omul cu care nu te po?i în?elege, tocmai pentru a-i mic?ora sau anula ?ansele de a ajunge la în?elegere cu alia?ii, oferindu-l pe el drept trofeu. Au pus mai sus propriile interesele, invidia ?i orgoliul personal decât adev?rul ?i interesul na?ional. A treia tr?dare.

În încerc?rile sale de a scoate ?ara din coali?ia cu Germania, Antonescu a încercat toate u?ile. Fidel educa?iei sale dar ?i convingerilor progresiste, a încercat ini?ial cu Apusul f?r? a neglija îns? realitatea puterii ?i intereselor ruse?ti mult mai aproape de România. A informat pe to?i ?i a cerut acordul unui armisti?iu separat cu Rusia pentru a putea apoi lupta împotriva nem?ilor ?i a înainta spre apus cot la cot. Dintre to?i cei cu care a dus tratative, cel mai înver?unat acestui plan a fost Roosvelt care nu voia ca ru?ii s? ajung? înaintea lor la Berlin din motive atât de orgoliu cât ?i de a pune mâna pe secretele, armele, tehnologia ?i oamenii de ?tiin?? germani. A?a c? au tergiversat cât au putut aceste discu?ii, nu au dat und? verde încheierii unui armisti?iu cu ru?ii care ar fi scurtat r?zboiul cu mai mult de un an ?i ar fi dus ?i la evitarea pierderilor a sute de mii de victime c? s? nu mai spun de evitarea distrugerii Hiroshimei. Numai c? S.U.A. avea alte interese, pu?in diferite de ale lui Antonescu, a?a c? au împiedicat cât au putut în?elegerea dintre Antonescu ?i ru?i, iar Antonescu fidel convingerilor sale, fair play-ului ?i încrederii în valorile occidentale, nu a for?at nota. A patra tr?dare.

De fapt pân? ?i ru?ii, adversarii cei mai mari ai lui Antonescu, îi recuno?teau valoarea. Când în 1943 s-au declan?at negocierile de la Stockholm dintre mare?al ?i ru?i, opozi?ia încerca s? ea s? s? ajung? la o în?elegere. Ru?ii le-au r?spuns: „Moscova prefer? s? trateze încheierea armisti?iului cu guvernul Mare?alului Antonescu, singura for?? politic? care poate garanta bun? desf??urare a tratativelor" ?i asta o spuneau ru?ii în condi?iile în care cererile lui Antonescu erau mult mai preten?ioase ?i mai dezavantajoase pentru Ru?i, dar pe ei nu îi interesa ce promiteau sau cereau unii sau al?ii ci cât de credibili erau. De aceea au preferat un du?man corect, unui prieten mincinos. De fapt Ru?ii l-ar fi preferat pe Antonescu chiar ?i înaintea prietenilor comuni?ti ai lui Bodn?ra?.

Când P?tr??canu s-a dus s? semneze armisti?iul pe 12 Septembrie 1944, întrebând de ce condi?iile impuse lor erau mai grele decât cele convenite ini?ial cu Antonescu Molotov r?spunde direct: „Antonescu reprezenta România, voi nu reprezenta?i pe nimeni". Acest r?spuns l-au primit fra?ii comuni?ti trimi?i de Regele Mihai. Orice alt comentariu este de prisos. Numai c? din nou Antonescu a fost tr?dat pentru a nu putea fi el cel care s? semneze armisti?iul. Dac? în politicieni nu avea încredere prea mare, dar îi accept? ca pe o prezen?i necesar? ?i fireasc?, Mare?alului avea încredere aproape oarb? în militari. Nu putea concepe c? un militar s? tr?deze sau s? îl tr?deze pe el, cel care nu cuno?tea tr?darea decât când o sim?ea pe propria piele, dar nici atunci nu voia s? o vad?. De fapt încrederea oarb? pe care o avea în armat? ?i corpul de cadre, a exprimat-o clar într-o discu?ie avut? cu Guderian dup? atentatul din vara lui 1944 împotriva lui Hitler: „La noi în armat? ar fi de neconceput o asemenea ac?iune infam?. Eu pot dormi lini?tit cu capul pe genunchii generalilor mei". Iluzie de?art?. O parte din generalii lui i-au pierdut capul a?a cum ?i al lui Mihai Viteazu c?zuse tot pe genunchii unor generali.

La începutul verii 1944, serviciul secret îi raportase unele activit??i suspecte ?i fluctua?ii de persoane la palat, atât ziua cât ?i noaptea. Mare?alul a dat ordin s? se urm?reasc? ?i s? fie informat. Dup? ceva timp, este informat de ?eful serviciului c? la palat se pune la cale o ac?iune secret?
- Bine, dar în capul lor cine este - a întrebat Antonescu
- Domnul general S?n?tescu - i s-a r?spuns.
- Dac? este el, în capul lor, nu poate fi nimic serios. În orice caz, urm?ri?i ?i ?ine?i-m? la curent.
Serviciile secrete au urm?rit, dar nu au mai raportat. Întraser? ?i ele în joc. A cincea tr?dare.

Frontul din Moldova era un front bine ap?rat ?i Ru?ilor le-ar fi trebuit înc? mult timp pentru a-l trece. Antonescu, care luptase ?i în primul r?zboi pe frontal moldovean ap?rând acelea?i obiective ?i puncte strategice, era con?tient de puterea liniei de ap?rare. ?tia c? ru?ii nu pot trece pe acolo atâta vreme cât armata va lupta, deci nu î?i f?cea probleme c? ar intra ru?ii în ?ar? ?i l-ar lua prin surprindere. Ceea ce nu ?tia el era c? se vor g?si tr?d?tori în cadrul armatei care vor face alte jocuri ?i vor ceda frontul. Nu s-a prea vorbit pe nic?ieri despre marea tr?dare de la Ia?i, din 20 august 1944[1], a comandantului Armatei a 4-a, general de Corp Armat? Mihai Racovi?a, s?vâr?it? în strânsa leg?tur? cu Regele ?i cu Partidul Comunist. Când actualul pre?edinte a vorbit despre tr?darea lui Mihai, la asta s-a referit, numai c? nu a explicat în ce const? tr?darea. Responsabili de acest act sunt r?spunz?tori: Casa Regal?, generalul S?n?tescu, generalul Aldea, comuni?tii lui Bodn?ra? ?i P?tr??canu ?i cei men?iona?i mai sus. Ei au cedat frontul ?i au dat posibilitatea armatelor ruse?ti s? intre în Moldova ?i apoi în ?ar?. Asta în condi?iile în care pe de o parte discu?iile lui Antonescu pentru încheierea unui armisti?iu cu ru?ii erau nu numai avansate ci aproape de finalizare, pentru c? în numai trei zile sose?te acordul ru?ilor, pe de alt? parte, trupele ruse?ti au intrat în ?ar? ca inamici, nu c? alia?i cum ar fi intrat dac? se semna armisti?iul ?i astfel s-ar fi evitat prizonieratul a sute de mii de osta?i români. A ?asea tr?dare.

Dup? cum se ?tie, la 23 August 1944 Antonescu a fost chemat la Palat de rege. Ceea ce nu se ?tie este c? el a?tepta s? mearg? la palat dar nu înainte de a primi r?spunsul de la Stockholm unde se negocia armisti?iul cu ru?ii. Ceea ce iar??i nu se ?tie este c? r?spunsul venise, era favorabil, numai c? nu îi mai fusese înmânat lui, ci regelui iar acesta nu i l-a ar?tat ?i nici nu a pomenit de el în întâlnirea pe care au avut-o, de?i practic rezolva problema ie?irii din r?zboi în condi?ii mult mai avantajoase pentru România. Numai c? regele nu voia c? meritul s? îi revin? lui Antonescu, voia s? fie el cel care „a salvat ?ara". S-a v?zut cum a salvat-o. De fapt inten?iile ?i gândurile sale au fost clar exprimate de însu?i Mihai, într-o discu?ie cu G Br?tianu: „Dac? îl l?s?m pe Antonescu s? fac? singur armisti?iul, ne va ?ine sub papuc!" A ?aptea tr?dare. ?i la aceast? tr?dare s-a referit B?sescu. Nu îl simpatizez dar dac? are dreptate, are dreptate!

Dar Mare?alul nu a fost tr?dat numai în ?ar? ci ?i în afar?, de proprii s?i mini?tri. Trimis la Stockholm pentru negocierile cu ru?ii, Gheorghe Duca se l?uda la b?trâne?e cu misiunea pe care i-a dat-o regele de a sabota negocierile lui Antonescu. A opta tr?dare.

Chemat la palat, Mare?alul este convins c? acolo va discuta ie?irea din r?zboiul împotriva Antantei ?i era bucuros ?i convins c? vor ajunge la aceea?i concluzie pentru c? normal ar fi trebuit s? aib? acelea?i interese. Pe când se urca în ma?ina ce urma s? îl duc? la palat, colonelul Davidescu vine la el ?i ?i spune suficient de tare, s? aud? ?i al?ii de lâng? ei: „Domnule Mare?al, nu g?si?i c? garda care v? înso?e?te (doi ofi?eri de jandarmi ?i 6 subofi?eri în dou? turisme - n.a.) este insuficient?? V? rog s? ordona?i s? trimit înt?riri." - „Nu e nevoie, Davidescule - r?spunde Mare?alul plin de încredere - e de ajuns ?i a?a, doar merg la Rege." Asta arat? atât credin?a lui c? Regele urm?re?te binele ??rii ?i deci nu are de ce se teme atâta vreme cât sunt de aceea?i parte a baricadei, cât ?i respectul pentru Casa Regal? pe care nu o vedea capabil? de tr?dare ca institu?ie. Din p?cate s-a în?elat. A noua tr?dare.

Despre momentul arest?rii sale se mai ?tie câte ceva. Fie din manualele de istorie fabricate de comuni?tii care se l?udau c? au sc?pat ?ara de dictatura lui Antonescu, fie din filmul recent decedatului Sergiu Nicolaescu. Ceea ce nu se ?tie este c? totu?i i se promisese c? nu va fi predat ru?ilor dar a fost trimis la „reciclare" un an ?i jum?tate. A 10-a tr?dare.

Pentru cei care îl învinuiesc c? a pus ?ara la cheremul lui Hitler, amintesc dou? lucruri: primul este declara?ia f?cut? de Antonescu chiar înainte de a prelua func?ia de ?ef al statului, când era în discu?ie doar ideea colabor?rii cu nem?ii: „Generalul Antonescu nu poate semna nici o politic? în alb privind bog??iile ??rii. Totul se va fixa pe baza unui schimb reciproc de valori egale". Al doilea lucru este chiar dovada faptului c? s-a ?inut de cuvânt: Germania are o datorie istoric? fa?? de România, datorie neonorat? exact de pe acea vreme ca urmare a contractelor semnate de Antonescu cu Hitler. Ei bine, paradoxul este c? Antonescu a putut semna aceste hârtii de pe picior de egalitate cu Dictatorul Lumii, dar actualul guvern sau pre?edinte nu poate nici m?car s? pun? în discu?ie recuperarea datoriei, cu un cancelar care se declar? prieten ?i democrat. Cine este tr?d?torul în acest caz? Cine este dictatorul?

La întoarcerea în ?ar? (1946) este „judecat" condamnat la moarte ?i executat. Ru?ii nu au f?cut-o de?i le provocase pierderi imense. Au f?cut-o cona?ionalii s?i. A 11-a tr?dare.

Ai spune c? odat? cu moarea sa s-a închis ciclul tr?d?rilor, dar nu e a?a. Neamul românesc continu? seria tr?d?rilor. Dup? moartea sa, o perioad? era interzis s? pronun?i chiar ?i numele s?u. Apoi încet încet se mai fac concesii, se mai d? liber la documente, profesorii prin liceele ?i ?colile militare fie întreba?i de elevi fie din con?tiin?? ?i respect fa?? de el ?i de istorie mai a?â?? jarul înc? nestins al con?tiin?ei de neam. Ceea ce nu au f?cut îns? comuni?tii oricât de barbari au fost, au f?cut cei care au venit dup? ei. Comuni?tii l-au scos din c?r?ile de istorie, dar nu ?i din con?tiin?a neamului. I-au ascuns poza, dar nu au murd?rit-o, l-au demitizat dar nu l-au satanizat. Ceea ce au f?cut îns? cei care au venit dup? ei la îndemnul „prietenilor" cu bani dep??e?te toate tr?d?rile de pân? acuma. Pentru c? anti-românii cu masc? de Hallowen ?i sticle de Coca Cola la îndemnul unor ?truli au considerat c? românii nu trebuie s? aib? eroi, no?iunea onoarei ?i demnit??ii trebuie s? dispar? din con?tiin?a lor. Antonescu a fost declarat criminal de r?zboi ?i condamnat pentru crime împotriva umanit??ii. Iar prin ordonan?a de urgen?? nr 31 din 2002, se interzice expunerea tablourilor sau statuilor lui Antonescu, în numele „interzicerii promov?rii cultului persoanelor vinovate de s?vâr?irea unor infrac?iuni contra p?cii ?i omenirii," A 12-a tr?dare.

Curios este c? în vreme ce Antonescu este învinuit de moartea câtorva mii de evrei, în America, la mare fast ?i cu mari onoruri este p?strat eroul na?ional al Americii, marele general Custer, cel care a exterminat sute de mii de indieni ducând la dispari?ia, decimarea, exterminarea a numeroase triburi de indieni, mul?i cu o cultur? ?i moral? mult superioar? chiar Americii de azi. Cine nu cunoa?te s? citeasc? „C?l?torie în Virginia" a lui Yves Berger s? se conving?. Cum este posibil ca un criminal, un exterminator crud ?i sadic s? fie declarat erou al unui stat care ne oblig? pe noi s? ne acoperim de noroi eroii ?i s? ne sl?vim tr?d?torii care au dezertat ?i tr?dat în favoarea lor? Ce va scrie istoria acestui neam - dac? vom mai r?mâne în istoria omenirii ca neam -, despre noi? Noi nu avem dreptul s? ne cinstim eroii? La Universitatea Na?ional? de Ap?rare, pe holul comandan?ilor sunt tablouri cu to?i comandan?ii Academiei de-a lungul vremurilor. Al Mare?alului Antonescu, a fost scos de pe perete, dar durerea este c? a fost scos în urma unei vizite de peste ocean. Iat? ce odin a dat „criminalul Antonescu" solda?ilor s?i dup? trecerea Prutului: „Vreau ordine! S? se în?eleag? c? noi suntem o armat? civilizat? care aduce cu ea ordinea ?i siguran?a ?i nu suntem hoarde barbare ce distrug ?i prad? totul în calea lor. Vreau ordine ?i iar ordine. S? fie împu?cat militarul care va fi prins furând sau comi?ând crime în spatele frontului." Fa?? de el, „eroul" Custer a r?mas faimos prin aplicarea principiului „un Indian bun este un Indian mort!" Astea sunt valorile care ni se bag? pe gât în numele democra?ie. Ca s? nu mai amintesc c? nu Antonescu a aruncat bombele atomice la Hiroshima ?i Nagasaki.

C? ai no?tri cârmuitori se dau dup? cum bate vântul ?i fac legi dictate de al?ii, nu e de mirare, ei î?i ap?r? scaunele, averile, încearc? s? scape de pu?c?rie, vând tot, tr?deaz? pentru c? marile democra?ii ale lumii ur?sc tr?darea, dar sprijin? tr?d?torii altora. Tr?darea suprem?, tr?darea cea mare fa?? de Mare?al, fa?? de ?ar?, o comitem noi, cei care ne facem c? nu vedem, care ?tim dar nu spunem nimic de fric?, din comoditate, scârb?, servilism, la?itate, parvenitism. Noi cei care accept?m toate aceste tr?d?ri ?i le ascundem undeva în col?urile con?tiin?ei noastre numai pentru a nu ne strica „lini?tea sufleteasc?" sau a casei, a ne p?stra serviciul, salariile, pensiile, sporurile, privilegiile. Marea tr?dare o comitem noi to?i cei care ne consider?m români, dar nu suntem în stare nu numai s? ap?r?m ceea ce ne-au l?sat înainta?ii, dar nici m?car s? respect?m ?i s? cinstim memoria lor, pentru c? „a?a se spune". Noi nu avem cap, nu avem judecat? proprie, nu avem con?tiin??, nu avem moral?, nu avem principii, le primim pe ale altora, fie de împrumut, fie impuse, e mai lejer, nu ne obosim ?i avem ?i pe cine arunca vina dac? lucrurile merg prost. A 13-a tr?dare, cea mai dureroas?.[2]
?tiind parc? ce va urma, într-o alt? premoni?ie, Mare?alul spunea: „?ie, popor ingrat, nu-?i va r?mâne nici cenu?a mea!"
------------------------------------------------------------------------------------------
[1] vezi „Înalt? tr?dare - grav? eroare politic? - dezonoare"
http://www.art-emis.ro/jurnalistica/1144-inalta-tradare-grava-eroare-politica-dezonoare.html
[2] http://www.in-cuiul-catarii.info/2013/01/05/nascut-pentru-a-fi-tradat-2489
 
Dictatura mediatic? a vulgului
Ing. Ovidiu M. Curea   
Sùmbătă, 12 Ianuarie 2013 23:38
CiteƟte mai mult...Competi?ia s?lbatic? pentru profit comercial, goana h?mesit? dup? câ?tigul cu orice pre? a ridicat pe cel mai înalt soclu al mass mediei, statuia ratingului, statuie adulat? pân? la prostra?ie de c?tre toate televiziunile noastre ?i nu numai. Cum ratingul este dat de num?rul telespectatorilor ?i, ca în orice mul?ime, în mul?imea telespectatorilor majoritatea este dat? de mediocritate, programele televiziunilor noastre, pentru a face rating, se adreseaz? acestei mediocrit??i, iar cum mediocritatea telespectatorilor este format? din oamenii simpli, adic? de vulg (din latinescul vulgus, vulgi - mul?ime, mas?, gloat?), asist?m neputincio?i la instaurarea unei forme de adev?rat? dictatur? mediatic?, dictatura vulgului sau a vulgarului. Una dintre cele mai distrug?toare dictaturi mediatice care se pot imagina, deoarece desfiin?eaz? valorile ignorându-le sau batjocorindu-le, pentru a nu indispune vulgul prin compara?ii nefavorabile. Dac? orice dictatur? mediatic? rezultat? din actele unei dictaturi politice, fie c? era vorba de o dictatur? proletar?, militar? sau de orice alt fel, s-a bazat pe anumite valori pe care aceasta le-a impus cu for?a (c? de aceea era dictatur?) în detrimentul altora, dictatura mediatic? a vulgului se bazeaz?, îns?, pe distrugerea tuturor valorilor, prin nivelarea lor, prin tragerea în jos, prin aducerea lor la nivelul vulgului, care, pentru a fi câ?tigat, este sus?inut, este pream?rit, mângâiat pe cap ?i încredin?at c? el reprezint? puterea real? ?i adev?rul viu, datorit? num?rului s?u cople?itor fa?? de elitele societ??ii, care elite nu sunt altceva decât mofturi. Pentru c? elitele adev?rate n-ar fi decât acelea care se ridic? din rândurile vulgului, pe valorile pe care acesta le poate percepe cu puterile lui: bani, insolen??, vehemen??, sex, violen??, escrocherie ?i furt nedovedite care sunt echivalate cu de?tept?ciunea, descurc?reala ?i iscusin?a.

Pe aceste coordonate pute?i urm?ri arhitectura oric?rei emisiuni de televiziune, acea televiziune care î?i creeaz? ?i consolideaz? audien?a în masa u?or accesibil? a vulgului, acea mas? c?tre care î?i îndreapt? aten?ia ?i partidele politice ?i biserica ?i sindicatele. Audien?a vulgului nu este con?tientizat? nici un moment asupra ne?tiin?ei sale, ci, din potriv?, este pus? pe acela?i plan valoric cu marile personalit??i ale societ??ii, prin eviden?ierea laturii telurice ?i a gre?elilor umane comise de titanii artistici, ?tiin?ifici, istorici sau filozofici ai societ??ii. Ce mare domnitor a fost ?i ?tefan cel Mare ?sta, dac? a fost un curvar ?i, uite, a fost declarat ?i sfânt? Dar Eminescu, ce mare lucru a f?cut? A umblat toat? via?a dup? femei pân? s-a îmboln?vit de o boal? ru?inoas? ?i a murit în spitalul de nebuni. Televiziunile se întrec în a prelua, a sublinia ?i difuza opinii, p?reri ?i dorin?e, ale unor exemplare dintre cele mai vulgare, care s? fie cu siguran?? în?elese ?i de mul?imile relativ instruite dar numeroase, se gr?besc s? prezinte pornirile ?i inten?iile lor cât mai ascunse, dintre cele refulate de o educa?ie decent?, pentru c? aceste opinii, p?reri ?i dorin?e suburbane vor fi cu mult mai spectaculoase decât teoria relativit??ii, decât Beethoven, Noica sau mai-?tiu-eu ce Daicoviciu. Reporteri c?zu?i pe teren direct din ?coli vagi ?i aproximative împung aerul cu m?ciuliile microfoanelor înspre ni?te fe?e surprinse ?i derutate, luându-le din scurt cu întreb?ri din domenii pe care nefericitele fe?e cu greu le deosebesc. Constatând c? sunt b?gate în seam?, fe?ele se însenineaz? brusc, î?i dau ochii peste cap, rânjesc tâmp dar cu subîn?elesuri profunde ?i se reped spre m?ciulia microfonului ca s? nu le-o ia înainte al?ii din mul?ime ?i opineaz? hot?rât asupra pericolului existen?ei hidrogenului în ap?, asupra inutilit??ii gravita?iei pe Terra sau despre costurile exorbitante ale privitului în gol.

Neavând con?tiin?a lipsurilor proprii de cultur?, educa?ie, civiliza?ie, instruire, pentru c? nimeni nu i le arat?, orice element pe care îl observ? sau îl b?nuie?te la al?ii, f?r? s?-l fi în?eles, vulgul îl respinge ?i îl huiduie?te. Ce ?tie el, ce face el ?i cum gânde?te el este cel mai bine, pentru c? el este puterea celor mul?i, el face ratingul televiziunilor ?i, iat?, lui i se cere p?rerea. (Nu replica Adi Copilul Minune profesorului George Pruteanu c?, dac? manelele sunt îndr?gite de atâtea persoane, însemn? c? ele sunt ?i foarte bune, ?i foarte artistice ?i foarte frumoase? Nu crede?i c? acela?i r?spuns l-ar fi dat manelistul ?i lui George Enescu?)

Cam asta s-a întâmplat ?i cu moartea lui Sergiu Nicolaescu. Sim?indu-se b?gat în seam? de televiziuni, gâdilat ?i încurajat, vulgul s-a crezut mai important ?i decât mortul ?i decât familia acestuia luate împreun? ?i a ridicat degetul senten?ios. De ce co?ciug închis? Noi vrem s?-l vedem. Dar de ce incinerare? Noi vrem s? ne ducem dup? el la groap? ?i dac? ni s-o n?z?ri, mai târziu, când om avea timp, s? ne plimb?m prin cimitir ?i s? vedem mormântul, dac? e îngrijit cum se cuvine, dac? e mai frumos sau mai urât decât al lui Iurie Darie sau al M?d?linei Manole. De ce f?tuca aia cu 45 de ani mai tân?r? decât el s? ia toat? averea? Trebuie s? fi avut Sergiu ?i un copil pe undeva, prin str?in?tate, ca s? vin? acum la împ?r?irea averii ?i s? nu-i lase ?leia to?i banii ca s?-i toace cu bagabon?ii. Da' testament are? De ce n-are? Trebuie s? aib?. S?-l caute bine prin dulapuri. Undeva trebuie s? fie. ?i televiziunile s-au gr?bit s? se uite în gura vulgului, s? preia ca atare "?tirile" provenite de la acesta ?i s? le difuzeze mai departe, desigur, în rândurile vulgului care îi asigur? ratingul.

Alte televiziuni mai "sub?iri" s-au f?cut c? dezaprob? oroarea, grobianismul ?i cinismul vulgului, dar, criticându-l, nu a f?cut decât s? reia punct cu punct atitudinea ?i manifest?rile acestuia, subliniind ?i îngro?ând spectaculosul rezultat din compararea fragilit??ii idealului comportamental cu vigurozitatea realului, axând senza?ionalul pe drama neîn?eleas? a familiei celui decedat, în ai c?ror ap?r?tori ipocri?i televiziunile în cauz? pozau cu smerenie.

Biserica nu putea nici ea s? scape spectacolul, pentru c?, dup? cum este bine ?tiut, spectacolul este caracteristica pe care se bazeaz? întreaga ei practic? religioas?, ca, de altfel, ?i televiziunile. B?gând ea, biserica, de seam? c? practica inciner?rii, aflat? în cre?tere datorit? s?r?ciei, îi diminueaz? veniturile, a hot?rât prin Sfântul Sinod, un fel de Comitet Politic Executiv, s? pun? lucrurile la punct ?i s? interzic? oficierea oric?rei slujbe religioase la c?p?tâiul celor care sunt incinera?i. Cum în capitalism totul se pl?te?te, trebuie s? pl?te?ti ?i ca s? ai ?anse s? ajungi în rai. În acela?i sens dezinteresat, temându-se ca exemplul lui Sergiu Nicolaescu cu incinerarea s? nu fie luat (Doamne, fere?te!) ?i de al?ii, biserica, în m?rinimia ei, s-a oferit s? slujeasc? pe gratis, ba chiar s? suporte toate cheltuielile de înmormântare, numai ca familia s? renun?e, în mod cre?tinesc, la ultima dorin?? a defunctului ?i s?-l bage în p?mânt, în loc de a-l arde la crematoriu. Adic?, Biserica ajuta cu bani familia Nicolaescu, familie care, în istoria ei mai veche, ctitorise biserici, iar, în istoria ei mai nou?, chiar prin defunctul Sergiu Nicolaescu, f?cuse dona?ii în bani pentru zidirea ?i renovarea unor loca?uri de cult. Uite-a?a, un eveniment nefericit, tr?it alt?dat? în t?cere, resemnare, p?rere de r?u ?i regret, precum moartea lui Sergiu Nicolaescu, personalitate cultural? remarcabil? atât la nivel na?ional cât ?i nivel interna?ional, a fost prilej de trepidare febril?, de frem?tare nest?pânit?, de surescitare exacerbat? ?i de indecent? emo?ie a?â?at?.

Îmi ve?i spune, poate, c? a existat ?i partea bun? a lucrurilor, c?, în acest timp, omul a mai uitat de lipsurile ?i de necazurile lui de zi cu zi. Da, a?a este, dar nu crede?i c? pre?ul este mult prea mare? Nu crede?i c? dac? vom mergem pe linia aceasta vom ajunge s? reintroducem pedeapsa cu moartea, iar execu?iile s? se fac? public, în Pia?a Constitu?iei sau în Pia?a Revolu?iei sau câte dou? simultan ?i în paralel, una în Pia?a Constitu?iei ?i alta în Pia?a Revolu?iei, ca s? nu se calce lumea pe picioare ?i s? i se ofere condi?ii civilizate de vizionare? Iar televiziunile nu se vor gr?bi ?i ele s? preia în viu ?i în direct, ambele execu?ii, cu transmisii alternative de la ambele evenimente, cu relat?ri ale trimi?ilor speciali de la fa?a locului ?i cu comentarii ale invita?ilor din studiouri?
 
Prof. univ. dr. Nicolae M?tca?, Basarabia
Nicolae Dabija & Ion Ungureanu, Chi?in?u   
Sùmbătă, 12 Ianuarie 2013 23:28
CiteƟte mai mult...
Cercet?tor ?tiin?ific, poet, publicist, om politic.

N?scut la 27 aprilie 1940 în comuna Crihana Veche, jud. Cahul, Basarabia. Studii medii în ?coala din satul natal (absolvent 1957, medalie de aur). Licen?iat al Facult??ii de Istorie ?i Filologie, Universitatea de Stat din Chi?in?u (1962, diplom? de merit). Studii postuniversitare de doctorat în domeniul lingvisticii matematice, structurale ?i aplicate la Universitatea de Stat din Leningrad (1964-1967, teza de doctor elaborat? ?i sus?inut? sub îndrumarea prof. R. Piotrowsky). Asistent la Catedra de limba român? a Universit??ii de Stat din Chi?in?u (1962-1964); conferen?iar (din 1967), docent (din 1972), profesor (din 1991), ?eful Catedrei de limba ?i literatura român? (1980-1987) ?i al celei de limba român? (1987-1993), decan al Facult??ii de Litere (1967-1970), redactor-?ef al publica?iei „Tân?rul înv???tor" (1970-1980) de la Institutul Pedagogic de Stat „Ion Creang?" din Chi?in?u. Cercet?tor ?tiin?ific superior la Institutul de Lingvistic? al A.?.M. (1978-1985). Ministru al ?tiin?ei ?i înv???mântului din R.M. (1990-1994). Militant activ pentru rena?terea na?ional? a românilor basarabeni. Secretar al Comisiei Interdepartamentale pentru istoria ?i perspectivele dezvolt?rii limbii moldovene?ti de pe lâng? Prezidiul Sovietului Suprem al R.S.S.M., coautor al proiectelor de legisla?ie lingvistic? (1988-1989). Expert la Sesiunea a XIII-a fostului Soviet Suprem al RSSM, care a adoptat legile privind conferirea limbii române a statutului de limb? de stat, revenirea acesteia la grafia latin? ?i func?ionarea limbilor vorbite pe teritoriul republicii. Profesor invitat la Universitatea Bucure?ti (1994). Redactor la revista „Limba Român?" din Chi?in?u (1994-1995). Expert la Direc?ia Rela?ii externe a Parlamentului României, consilier la RA „Monitorul Oficial al României" (1995). Expert la Direc?ia General? pentru Integrare European? ?i Rela?ii Interna?ionale, serviciul Românii de Pretutindeni, din cadrul Ministerului Educa?iei ?i Cercet?rii din România (1996-2007). Doctor în filologie (1967). Doctor honoris causa al Universit??ii „A.I.Cuza" din Ia?i (1993), profesor honoris causa al Universit??ii Bucure?ti (1994). Eminent al înv???mântului public din RM (1976), eminent al înv???mântului superior din URSS (1981). Membru al Uniunii Jurnali?tilor din RM (1980), al Uniunii Scriitorilor din România (1999) ?i al Uniunii Scriitorilor din RM (2011). Ordinul „Gloria muncii" (1996). Ordinul Republicii (2010).

Debut poetic (1956) în ziarul „Calea spre comunism" din Cahul. Debut în volum în 1997 („Surâsul Giocondei", Ed. Didactic? ?i Pedagogic?, Bucure?ti). Autor, coautor, redactor, coredactor a 30 de manuale, elabor?ri metodice, monografii ?i a peste 250 de articole în probleme de lingvostatistic?, sociolingvistic?, gramatic?, vocabular, cultur? a vorbirii.

A publicat versuri în diverse publica?ii periodice: „Literatura ?i arta", „Limba Român?", „Via?a satului", „Patria tân?r?", „Glasul na?iunii" (Chi?in?u); „Contemporanul - Ideea european?", „Dacia literar?", "Revista român?", „Pro Saeculum", „Paradox", „Oglinda literar?", „Curierul românesc", „Dacoromania" (România) ?.a., în culegeri: „Eterna iubire" (Ed. Biodova, Bucure?ti, 1999), „Iubirea de metafor?" (Chi?in?u, Universitatea de Stat, 2000), „Antologia sonetului românesc" de Radu Cârneci (Ed. Muzeul Na?ional al Literaturii Române, Bucure?ti, 2009) ?.a..

Volume aparte: „Surâsul Giocondei" (B., 1997), „Trenul cu un singur pasager" (B., Ed. Didactic? ?i Pedagogic?, 1998), "Azur" (Ed. Augusta, Timi?oara, 2002), "Câte-s visele, multele...", „Coloana infinitului" (B., Ed. Pro Transilvania, 2003), „De-a alba-neagra" (B., Ed. Muzeul Literaturii Române, 2006), „Roat? de olar. Sonete" (B., Ed. Pro Transilvania, 2008), „Vernale ploi" (B., Ed. Univers ?tiin?ific, 2009), „Un câmp minat, urcu?ul. Sonete " (B., Ed. Pro Transilvania, 2010); „101 poeme" (B., Ed. Biodova, 2011); „101 sonete" (B., Ed. Biodova, 2012. Despre poezia lui au scris: Mihai Cimpoi, Mihail Dolgan, Anatol Ciobanu, Vitalie Marin, Ion Ungureanu, Nicolae Dabija, Gheorghe Vod?, Anatol Ciocanu, Leo Bordeianu, Veronica Bâtc?, Ion Ciocanu, Ion Iachim, Vlad Pohil?, Elena Tamazlâcaru, Tudor Opri?, Adrian Dinu Rachieru, Victor Cr?ciun, Aureliu Goci, George Gavril?, Ioan Mazilu-Crânga?u, Mihai Sultana Vicol etc.

Referiri biobibliografice: Enciclopedia marilor personalit??i, vol. V, Funda?ia Realitatea Româneasc?, Slobozia, 2003; Tudor Opri?. Chipuri în bronz: Evoc?ri. B., Ed. Pro Transilvania, 2003; A. Sasu. Dic?ionarul biografic al literaturii române. Pite?ti, Ed. Paralela 45, 2006; A. Ciocanu ?.a. Dic?ionarul scriitorilor români din Basarabia. Chi?in?u, 2010; Calendar Na?ional 2005. Chi?in?u, 2004; Maria Cudlenco. Nicolae M?tca? - Biobibliografie, Chi?in?u, 2010; Dionis Lica. Clopotul amintirilor durute. Chi?in?u, 2010; Ana Banto?. Nicolae M?tca?, îmblânzitorul de cuvinte/ În revista „Limba Român?" (Chi?in?u), nr. 11-12, 2011, ?.a.

Nicolae Dabija - Un Înv???tor al Na?iunii

Nicolae M?tca? a l?sat o brazd? adânc? în ogorul limbii române în spa?iul dintre Prut ?i pân? dincolo de Nistru: este unul care l-a des?elinit, l-a cultivat de buruieni, l-a sem?nat cu semin?e bune ?i acum ne bucur?m cu to?ii de lanurile m?noase care unduiesc maiestos de la un cap?t al Basarabiei la altul... Am propus ca Nicolae M?tca? s? fie primit în Uniunea Scriitorilor pentru o singur? poezie: „În limba român?": De m-a prinde vreun dor de-al cocorilor dor,/ Îmbr?cat ca ascetu, - n târsân?,/ Îmi voi pune-n boccea o balad? ?i-un nai/ S? m-aline în limba român?.

E un poem care îl situeaz? în imediata apropiere a capodoperei „Limba noastr?" de A. Mateevici. A fost unul dintre Înv???torii Na?iunii într-o perioad? când limba român?, scuturat? de falsele adaosuri ?i insuficien?e, revenea în Basarabia, când alfabetul latin îmbr??i?a dup? o lung? desp?r?ire cuvintele noastre sufocate de hainele chirilice... Era o vreme când parc? ne n??team a doua oar?...Concet??enii no?tri, aproape fiecare dintre ei, aveau carne?ele ?i caiete de cuvinte, c?utau gramatici, c?r?i din care ar deprinde corectitudinea graiului; p?rin?ii înv??au limb?, istorie, geografie odat? cu copiii lor, cu elevii al c?ror ministru devenise Nicolae M?tca?... Basarabia atunci, la îngem?narea anilor '80 ?i '90, ca ?i cum c?p?tase aripi... Nicolae M?tca? venise s? ne încurajeze cu spusa c? Limba Român? este o ac?iune, c? pentru ea, ca s-o ai, ca ?i pentru Libertate, trebuie s? lup?i zi de zi. Într-o ?ar? despre care un str?in, Antonio Bonfini (1434-1503), ajuns la curtea lui ?tefan cel Mare, afirmase c? locuitorii ei „nu lupt? atât pentru p?strarea vie?ilor, cât a limbii lor valahe", se mai duc b?t?lii, v?zute ?i nev?zute, pentru ca graiul str?mo?esc s? nu piar? sau s? nu se transforme în altceva. Nicolae M?tca? e un o?tean în oastea Limbii Române, iar testamentul lui e mai degrab? al unui purt?tor de spad? ?i de stindard: Iar de fi-va s? cad lâng? cetini de brad/ În vreo lupt? cu lifta p?gân?,/ Prohodi?i-m?, fra?i, dup? legea lui Crist,/ Cu-Aleluia în limba român?.[ ]

Ion Ungureanu - Un român ancestral printre noi

O spun de la început: dac? e s? scriem ?i s? vorbim despre Nicolae M?tca?, trebuie s? apel?m la superlative. Dac? m-ar întreba cineva ce cred eu c? merit? un asemenea om, ce titluri sau distinc?ii s? i se acorde, i-a? r?spunde c? le merit? pe toate! Unor asemenea personalit??i societatea e cea care le este datoare, ?i nu invers... Citi?i-i admirabila carte „Român mi-e neamul, românesc mi-e graiul", editat? înc? în 1998 la Chi?in?u de Asocia?ia „Grai ?i Suflet" în seria „Biblioteca revistei „Limba Român?", ?i v? ve?i convinge neap?rat de juste?ea spuselor mele. Este o lucrare fundamental?, documentat? temeinic, accesibil? în egal? m?sur? tuturor categoriilor de cititori. Lucrare care, în opinia mea, ar trebui studiat? în ?coli. Iat? doar unele titluri ale acestor str?lucite eseuri, articole ?i studii: „O limb? - o na?iune", „Unitate de limb? - unitate de neam", „Expulzat din istorie pentru românism", „Intelectualii basarabeni în lupta pentru limb? ?i fiin?? na?ional?", „Limba moldoveneasc?": simulacrul argumentului ?tiin?ific", „Glasul blândei Basarabii" etc.

Scrise fluent, atractiv, aceste „m?rturii ?tiin?ifice" î?i las? impresia c? autorul a fost martor ocular la tot ceea ce relateaz? ?i ap?r? cu dârzenie de str?jer al cet??ii. Împreun? cu dumnealui devenim ?i noi omniprezen?i la judecata istoriei. Pe de alt? parte, vai ?i amar de cei care i-au stârnit mânia! Nu i-a? dori nim?nui s?-i fie oponent, s? nimereasc? sub tirul argumenteleor sale imbatabile. ?intele sunt doborâte una dup? alta cu o precizie de invidiat. Adversarii impertinen?i devin ni?te fiin?e jalnice – s? le plângi de mil?, nu alta (drept exemplu „p?lmuirea" public? a neobr?zatului anonim Petre P. Moldovan, pe care, pur ?i simplu, îl desfiin?eaz?!). Desigur, argumentul principal al dlui M?tca? în aceste dueluri e adev?rul ?tiin?ific – cea mai eficient? arm?, pe care nu întotdeauna ?tim s-o mânuim cu iscusin??. Dumnealui ?tie!...

[...] „transfugul" M?tca?, aflându-se în „exil în România", a turnat în cuvinte alese una din cele mai frumoase c?r?i despre neamul românesc, despre românii din Basarabia, a continuat s? lupte cu dârzenie pe baricadele românismului. Iat? crezul lui Nicolae M?tca?, expus în versuri: Eu limba mea român? nu mi-o vând,/ Chiar dac-ar fi ?i limba s? mi-o ia./ Român mi-e neamul, românesc mi-e graiul/ ?i româneasc?-mi este ?ara mea!/ ...Eu neamul, p?timitul, nu mi-l vând./ ... Credin?a mea român? nu mi-o vând!

Sunt cuvinte care pot deveni un jur?mânt sacru pentru orice român, dac? vrem ca neamul nostru s? d?inuiasc? în istorie. Iar capitolul „Unitate de limb? – unitate de neam" se încheie astfel: „Nici un zid berlinez, nici unul vietnamez sau coreean, nici un gard de sârm? ghimpat? de la Prut sau din orice parte a globului nu poate rezista ve?nic în fa?a aspira?iei neamului spre reîntregire, în fa?a mersului obiectiv al istoriei spre construirea unei case umane comune"...

[...] Iubirea lui de ?ar?, de Neam n-are margini. Aflându-ne împreun? la Bucure?ti, ciocnindu-ne de unele realit??i de acolo (s? nu uit?m c? ?i reg??enii au ie?it nu demult din experien?a nefast? comunist?), eu mai crâcneam uneori, cu temei, desigur. Domnul M?tca?, îns?, nu ?i-a permis niciodat? lucrul acesta: „România e mama noastr?; bun?, rea, alta n-avem".

[...] De?i înconjurat de oameni, Nicolae M?tca? e un mare singuratic, ?i asta se pl?te?te. Cu indispozi?ie, cu s?n?tate, cu înstr?inare, cu uitare. Dar, întâi ?i întâi, e un om modest. Chiar peste m?sur?. De exemplu, pu?in? lume ?tie c? e ?i un poet admirabil. Iar sonetele sale, scrise, mai ales, în ultimul timp, ating sublimul, au str?lucire ?i elegan??, dar cine le cunoa?te?! Dumnealui nu face parte din nici o grupare literar?, din nici o „ga?c?", - cine s?-l promoveze, s?-i fac? publicitate?... ?i la acest capitol r?mâne un mare necunoscut, ca ?i-n activitatea sa de om de stat, de om de ?tiin??. (În ?ar? câteva prestigioase universit??i i-au conferit titlul de doctor honoris causa. Aici - în Basarabia - nimic). În fond, noi avem de-a face cu un mare necunoscut. [...] Un str?lucit c?rturar ?i un apostol al românismului în Basarabia, un român ancestral. [2]
---------------------------------------------------------------
[1] Articolul „Nicolae M?tca?, un Înv???tor al Na?iunii", semnat de Nicolae Dabija a fost publicat în s?pt?mânalul „Literatura si arta", nr. 16 din 21 aprilie 2010.
[2] Fragmente din articolul „Un român ancestral printre noi" de Ion Ungureanu (actor, regizor, scriitor, om politic, ex-ministru al culturii ?i cultelor din Republica Moldova în perioada 1990-1994). Publicat integral în cartea: Dionis LICA „Clopotul amintirilor durute: Nicolae M?tca? la 70 de ani", Chi?in?u, 2010, pp. 31-39.
 
Prostia nu doare
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Sùmbătă, 12 Ianuarie 2013 22:54
CiteƟte mai mult...Masoneria ?i democra?ia

M-am întâlnit cu domnul Cornel Dan Nicolae, care mi-a d?ruit ultima sa carte din impresionanta serie cu care ?i-a câ?tigat un nume atât de important ?i binemeritat în publicistica noastr? militant?, anti-sistem. (Era s? zic anti-semit?, dar gre?eam...) Mi-a m?rturisit c?-mi d? cartea cu oarecare re?inere: s? nu m? sup?r, dar cartea sa este critic? la adresa masoneriei, iar eu, subsemnatul, ?tie dînsul c? am o p?rere bun? despre (franc)masonerie... De unde sco?i aiureala asta?, m-am mirat eu. De unde? De pe Internet, unde circul? o înregistrare video, în care apar ?i eu – numai vocea, la o emisiune a dlui Marian Oprea, despre masonerie. Materialul poart? pe Internet titlul Ion Coja ia ap?rarea masoneriei – sau cam a?a ceva. Cunosc acest material, am încercat s? aflu cine l-a pus în circula?ie ?i s?-i cer s? schimbe titlul, deloc acoperit de spusele mele! N-am reu?it! Titlul circul? mai departe, iar cei mai mul?i internau?i, dezam?gi?i sau chiar revolta?i, se mul?umesc cu informa?ia din titlu ?i nu mai ascult? ?i textul, s?-l vad? pe Ion Coja cât de r?u a dec?zut!...

Rea credin?? sau prostie? Cred c? este mai degrab? prostie! Iat? cum stau lucrurile:
Nu am cum s? iau ap?rarea masoneriei, de vreme ce am cunoscut mai îndeaproape numai trei masoni ?i to?i trei m-au escrocat de bani, dup? ce mi-au câ?tigat încrederea ?i prin men?ionarea repetat? a faptului c? sunt frunta?i în masoneria româneasc?. Iar unul dintre ei, pe române?te spus, m-a mai ?i „vîndut"! M-a turnat, m-a tr?dat, cum vre?i s? spune?i.

Masonii au liber la furat ?i tâlh?rit în afara lumii lor

Am f?cut gre?eala s? cred c?, a?a cum citisem sau auzisem, exist? un tribunal masonic care cerceteaz? faptele nedemne ale „fra?ilor"! Ideea mi s-a p?rut excelent? pentru o organiza?ie care se respect?! ?i am intervenit în emisiunea respectiv? ca s? întreb, pe liderul masonic aflat în emisiune, dac? exist? vreun interes din partea instan?elor masonice s?-i identifice pe masonii care fac de ocar? numele de mason. Adic? am întrebat dac? pot eu reclama instan?elor masonice netrebnicia unor masoni! ?i a?a am constatat c? nu exist? nici urm? de interes masonic pentru a?a ceva! O fi existând acel tribunal masonic, dar b?nuiesc c? rezolv? pricini ivite numai între masoni, când un mason îl fur? sau omoar? pe alt mason. În rest - b?nuiesc mai departe, masonii au liber la furat ?i tâlh?rit în afara lumii lor. Pe fraieri ca mine!

În interven?ia mea am mai spus ceva privind rela?ia dintre masonerie ?i democra?ie! Pricep de la domnul Cornel Dan Nicolae c? aici este „veriga slab?" a interven?iei mele în emisiunea respectiv?. S-ar fi în?eles c? am o p?rere bun? despre masonerie afirmând c? masoneria ajut? mult democra?ia se func?ioneze bine.

Precizez: eu despre democra?ie am spus înc? dinainte de 1990, la curs în fa?a studen?ilor ?i în discu?ii particulare cu oricine, c? nu dau nici doi bani pe democra?ie, a?a cum nu au dat nici cei care au inventat-o: vechii greci. Au inventat-o ?i au abandonat-o ca pe o m?sea stricat?, la nimic bun?! Concluzia a fost pus? de Aristotel: este cea mai mare nedreptate s? institui egalitatea între oameni care se nasc inegal dota?i. Inegalitatea de ?anse, înc? de la na?tere, este o fatalitate, un dat peste care nu se poate trece, de care trebuie s? ?inem seama cu luciditate ?i curaj! Putem aduce o corec?ie acestei fatalit??i instituind cele dou? mari p?cate: trufia ?i invidia! Punerea la index a trufiei, ca p?cat, corecteaz? comportamentul celor favoriza?i de fatala inegalitate, iar reprimarea invidiei îi vizeaz? pe defavoriza?ii soartei. Cre?tinismul va institui îns? singura egalitate real? de ?anse ?i cea mai important?: egalitatea în fa?a lui Dumnezeu, egalitatea ?anselor la mântuire, la împlinire sufleteasc? întru Domnul! Este egalitatea de ?anse în întrecerea cu tine însu?i, în aceast? competi?ie nu încape nici mita, nici pila, nici frauda sau impostura! Egalitatea concuren?ilor la aceast? competi?ie este total?, pentru motivul binecuvîntat c? to?i concuren?ii pot fi declara?i câ?tig?tori! Sau perdan?i... Astfel c? niciun om, cu judecat? dreapt?, nu se poate plânge c? lumea este r?u alc?tuit?! Este tare bine întocmit? de Dumnezeu Bunul!

S-au înmul?it n?t?r?ii

Studen?ilor le vorbeam despre democra?ie când analizam ideile din dialogul Cratylos. Le prefa?am cu o discu?ie despre Socrate, subiect care nu putea ocoli momentul ru?inos al condamn?rii la moarte pe nedrept a celui mai în?elept om al antichit??ii. Socrate a fost condamnat în modul cel mai democratic!, le atr?geam aten?ia studen?ilor. Dup? care treceam ?i la procesul lui Iisus Hrsitos, omul cel mai curat, mai f?r? de p?cat, din câ?i au tr?it pe p?mânt! Condamnat ?i El la moarte tot prin consultarea electoratului.

În mai multe rânduri, dup? 1990, am sus?inut c? democra?ia, prin alternan?a partidelor la guvernare, nu poate asigura continuitatea unei politici pe o perioad? mai lung? de timp, iar f?r? aceast? continuitate e de neconceput via?a social? normal?. Dac? totu?i aceast? continuitate se men?ine, în statele democratice occidentale, cum ar fi Statele Unite, aceasta se datoreaz? existen?ei unor structuri discrete sau chiar oculte de guvernare, a c?ror existen?? nu demonstreaz? decât un lucru: c? democra?ia este o minciun?, este un paravan în spatele c?ruia structurile amintite î?i desf??oar? activitatea, existen?a ?i tentaculele. Iar dac?, la emisiunea respectiv?, am afirmat c? democra?ia nu poate func?iona f?r? astfel de structuri, numai ni?te n?t?r?i puteau deduce c? l?udam astfel acele structuri! S-au înmul?it n?t?r?ii de pe internet! M?i, fl?c?i, din spusele mele nu avea?i dreptul s? deduce?i decât p?rerea ce o am despre democra?ie! P?rerea c? de fapt nici nu exist? democra?ie! Nici în America, nici în alt? parte! Putem mima existen?a ei, îi putem p?c?li pe fraieri, chemându-i la vot o dat? la patru ani! Umplem s?lile Parlamentului cu n?uci plini de golul din c?p??ânile lor, dar în alt? parte este decizia, nu la Parlament, nu la guvern.

P?rerea mea despre masonerie era clar exprimat? prin reclama?ia pe care o f?ceam la adresa unor membri importan?i ai acesteia. De unde a?i scos admira?ia ?i sus?inerea mea pentru masonerie?!

Se na?te întrebarea unde este sediul puterii de decizie? M?car în parantez? r?spundem pe scurt la aceast? întrebare. În cazul României, am delegat la Bruxelles ?i-n alte „loca?ii" occidentale aceast? putere. Îns? avem ?i noi fali?ii no?tri, adic? structurile oculte de care vorbeam, dar puterea lor de decizie este limitat? la firimiturile care r?mân de la masa unde se osp?teaz? globali?tii globului numit planeta Terra. În aceea?i m?sur? se mai poate vorbi de suveranitatea noastr? na?ional?, ca stat. Suntem st?pâni pe destinul nostru în chestiuni m?runte, fleacuri, nimicuri...

Nici m?car în statele mari ?i tari puterea politic? nu se afl? în mâinile celor ale?i prin vot, prin „voin?a" electoratului, prin mecanismul democratic. Exist? câteva structuri, precum Trilaterala, la care suntem manipula?i s? privim ca la un factor major de decizie la nivel planetar. M? îndoiesc c? ar fi chiar a?a! E tot pentru fa?ad?. Ca ?i masoneria, de fapt. Drept care, lucrând la proiectul de Constitu?ie Organic? (Cre?tin?) a României, am încercat s? imaginez un sistem politic care s? corecteze neajunsurile regimului pretins democratic din lumea de azi. Adic? am imaginat existen?a ?i func?ionarea unor structuri (institu?ii) menite s? asigure continuitatea unei direc?ii de dezvoltare, a unei politici na?ionale pe termen lung, indispensabil? prop??irii unui neam, a unei ??ri, structuri constituite destul de democratic, dar f?r? a se apela la scrutin, la vot.

În al doilea rând am încercat s? corectez sistemul de „vot universal", care pune pe picior de egalitate am?rîta de pe centur? sau pe orice boschetar cu persoanele serioase, care au un aport social consistent, prin via?a de familie, prin performan?e profesionale etc. Dup? mintea mea, am propus „votul diferen?iat" (denumire provizorie, nepotrivit?...). Ar fi ca tuturor persoanelor cu drept de vot s? li se recunoasc? din oficiu un „vot", la care s? li se adauge, dac? este cazul, înc? alte voturi. Bun?oar?, p?rin?ii s? aib? înc? un vot pentru fiecare copil minor pe care îl cre?te onorabil. Bacalaureatul, licen?a, doctoratul, s? adauge fiecare un vot, pân? la un num?r maxim la care s? se poat? ajunge. Ar fi o variant? a votului cenzitar, o variant? mult mai bine legitimat?.

O alt? corec?ie ar fi votul „corporatist", anumite chestiuni de interes na?ional, dar care cer o anumit? competen?? profesional?, s? fie puse în dezbaterea ?i solu?ionarea breslei, a corpora?iei profesionale vizate.[1] Democra?ia, absent? din istorie aproape dou? mii de ani, a fost reînviat? ?i „re?apat?" de masoneria care a regizat tragedia numit? Revolu?ia francez? din 1789. Acele structuri oculte au v?zut corect: regalitatea, monarhia, cu aristocra?ia adiacent?, este o institu?ie care, prin stabilitatea ei împiedic? accesul masoneriei la putere. Înl?turarea regilor ?i a vechii aristocra?ii de spad?, în numele triplei minciuni „Libertate, Egalitate, Fraternitate", era imperios necesar? pentru a se avansa în proiectul masonic de acaparare a lumii. Numai c? masoneria care se înregistreaz? ca O.N.G. nu are nicio leg?tur? efectiv? cu cei care într-adev?r sunt pe cale s? instituie un control planetar, global. Masoneria aceasta este o ?int? fals?, de aceea este deseori de tot râsul prin reprezentan?ii s?i. M? gândesc la cei trei escroci, desigur!

Fra?ilor, nu cumva cu ajutorul vostru mi-a? putea eu recupera banii de care m-au u?urat fra?ii domniilor voastre?

Cam acestea sunt p?rerile mele asupra subiectului. Le-am confruntat oarecum cu informa?iile ?i comentariile din cartea dlui Dan Cornel Nicolae, cu lista masonilor propus? de autor. Am descoperit cu interes c? am cunoscut de-a lungul anilor ?i al?i masoni, dar nu i-am ?tiut ce hram poart?, precum celebrul Oreste, care mi-a fost student (pare-mi-se), Caius Traian Dragomir, coleg de Senat, R?zvan Teodorescu, Dinu S?raru, Nicu Filip, Virgil M?gureanu ?i al?ii. Oameni serio?i! Profit de ocazie ?i mai întreb o dat?: fra?ilor, nu cumva cu ajutorul vostru, masoni atât de serio?i, mi-a? putea eu recupera banii de care m-au u?urat fra?ii domniilor voastre?! Sunte?i persoane pe care cu greu ?i le po?i imagina într-un conclav împ?nat de infractori?! A?tept, deci! Mai a?tept...

P.S. Am uitat s? spun tilul c?r?ii domnului Niculae: Armaghedonul Templului lui Solomon. Conjura?ia Masoneriei, a Cluburilor Mondiale ?i a Ordinelor Illuminati - România sub viesparul Fr??iilor Sfâr?itului. Carte ap?rut? la editura Carpathia Rex.
--------------------------------------------------------------------------------------------
[1] Pentru alte detalii, vezi www.ioncoja.ro, categoria Constitu?ia Organic? a României
 
Prof. univ. dr. Dinu Po?tarencu, Chi?in?u   
Sùmbătă, 12 Ianuarie 2013 22:22
CiteƟte mai mult...Aceast? latur? a societ??ii basarabene din perioada ?arist? a fost pus? în lumin? doar în cadrul recens?mântului general al popula?iei din 1897, când s-a constatat c? ?tiutorii de carte reprezentau 15,6% din num?rul total al popula?iei provinciei[1], în timp ce propor?ia respectiv? în întregul Imperiu Rus era de 21,1%, iar în guberniile europene ale Rusiei, luate în ansamblu, era pu?in mai ridicat? - 22,9%. Din acest punct de vedere Basarabia se situa pe pozi?ia a 45-a printre cele 50 de gubernii din partea european? a Rusiei autocrate[2]. Recens?mântul a ar?tat c? procentul locuitorilor din satele basarabene care ?tiau s? citeasc? ?i s? scrie era ?i mai mic - 12,5% (18,2% din num?rul popula?iei rurale masculine ?i 6,5% din cel al popula?iei feminine)[3]. O situa?ie relativ mai bun?, precum era de a?teptat, exista în mediul urban al Basarabiei, num?rul ?tiutorilor de carte alc?tuind, la 1897, 32,8% (42,8% din totalul popula?iei urbane masculine ?i 22,3% din cel al popula?iei feminine)[4], dar aceast? valoare s-a dovedit a fi inferioar? celei înregistrate în tot imperiul (45,3%)[5]. Concludente în acest sens sunt ?i urm?toarele date: 73,4% din cei 8.478 de recru?i din toate opt jude?e ale Basarabiei (7.778 de cre?tini, 691 de evrei ?i 9 persoane de alte confesiuni), chema?i sub arme în 1904, erau analfabe?i[6].

Despre starea deplorabil? a înv???mântului din Basarabia se vorbea la nivel oficial. Luând cuvântul în cadrul adun?rii din 3 decembrie 1871 a Zemstvei din Basarabia, guvernatorul Basarabiei a declarat în privin?a instruirii publice din provincie: „Dup? datele de care dispunem, se constat? c? înv???mântul se afl? la un grad de dezvoltare extrem de inferior. Peste tot se resimte o mare lips? de cadre didactice, iar ?colile exist? mai mult pe hârtie, decât în realitate. Sunt localit??i în care, conform situa?iilor, înva?? pân? la 60 de elevi, iar în urma controalelor se dezv?luie c? acolo nici n-au auzit vreo dat? despre existen?a ?colii"[7]. În acest an, în toat? Basarabia func?ionau doar dou? ?coli de înv???mânt mediu[8]. De?i procentul mediu al ?tiutorilor de carte din ora?e întrecea de dou? ori acela?i indiciu pentru Basarabia în ansamblu, acesta, totu?i, era redus din cauza organiz?rii slabe a înv???mântului public, procesul instructiv decurgând, în mod obligatoriu, doar în limba rus?, ceea ce crea minorit??ilor na?ionale din imperiu dificult??i în calea ob?inerii deprinderilor de citire ?i scriere.

Sondajului demografic din 1897 a scos la iveal? un nivel sc?zut al ?tiin?ei de carte, mai cu seam?, în rândul moldovenilor, situa?ie lamentabil? pe care o demonstreaz? valorile procentuale privind ?tiin?a de carte a etniilor conlocuitoare din Basarabia, calculate de Gr. ?cirovski ?i expuse în Tabelul 1.

Tabelul 1. ?tiin?a de carte a etniilor din Basarabia conform recens?mântului din 1897 (în %) CiteƟte mai mult...

Sursa: ?????? ???????? ???????? ????????? ?????????? ???????, 1897?. III. ???????????? ????????. ??????? ???????????? ??????????????? ???????? ???????????? ?????????? ???, 1905, p. XX.

Cei mai instrui?i dintre na?ionalit??ile Basarabiei erau germanii (63,5% din num?rul lor total), urma?i de polonezi, evrei, ru?i. O slab? ?tiin?? de carte domina în mediul feminin al etniilor, cu excep?ia reprezentantelor sexului feminin al germanilor ?i polonezelor, ponderea acestor ?tiutoare de carte nefiind cu mult mai mic? decât cea a sexului masculin al etniilor respective. Printre cele zece na?ionalit??i enumerate în tabel, românii instrui?i din Basarabia ocupau penultimul loc, atât prin propor?ia ?tiutorilor de carte de sex masculin, cât ?i de sex feminin.
Situa?ia din mediul urban al Basarabiei este prezentat? în Tabelul 2.

CiteƟte mai mult...Tabelul 2. ?tiin?a de carte a etniilor din ora?ele Basarabiei conform recens?mântului din 1897
Sursa: ?????? ???????? ???????? ????????? ?????????? ???????, 1897?. III. ???????????? ????????. ??????? ???????????? ??????????????? ???????? ???????????? ?????????? ???, 1905, p. 97.

A?a cum rezult? din Tabelul 2, în ora?ele basarabene, un nivel de cultur? mai înalt îl aveau germanii, grecii, polonezii, armenii, ru?ii, evreii, bulgarii, mai redus – ucrainenii, moldovenii, iar cel mai de jos / ?iganii.

Sursa: ?????? ???????? ???????? ????????? ?????????? ???????, 1897?. III. ???????????? ????????. ??????? ???????????? ??????????????? ???????? ???????????? ?????????? ???, 1905, p. 99.

Tabelul 3. ?tiin?a de carte a etniilor din mediul rural al Basarabiei conform recens?mântului din 1897

Sursa: ?????? ???????? ???????? ????????? ?????????? ???????, 1897?. III. ???????????? ????????. ??????? ???????????? ??????????????? ???????? ???????????? ?????????? ???, 1905, p. 99.

Constat?m o situa?ie aproape similar? ?i în mediul rural al Basarabiei: cea mai mare propor?ie a ?tiutorilor de carte o aveau grecii, apoi germanii, armenii, polonezii, evreii, ru?ii, bulgarii, iar cele mai mici / ucrainenii, moldovenii, pe ultimul loc situându-se ?iganii.
Concomitent, mai relief?m ?i faptul c? ponderea ?tiutorilor de carte printre românii din ora?ele Basarabiei era aproape de trei ori mai mare decât cea a ?tiutorilor de carte de etnie român? din mediul rural al provinciei. ?i mai trist este aspectul referitor la ?tiin?a de carte pe care o aveau românii într-o alt? CiteƟte mai mult...limb?. Bineîn?eles, cu excep?ia ?tiin?ei de carte în ruse?te, ei o mai puteau avea doar în limba român?. Din acest punct de vedere, indicii recens?mântului ne demonstreaz? c? doar 0,2% (2 224 de persoane) din num?rul total al românilor basarabeni erau ?tiutorii de carte în propria limb?. Ace?tia din urm? constituiau o propor?ie de 3,9% în raport cu num?rul total al românilor care posedau ?tiin?? de carte (57 093 de oameni): 3,4 % din num?rul total al românilor ?tiutori de carte din ora?e ?i 3,9% din num?rul total al românilor ?tiutori de carte din localit??ile rurale.

Indicii recens?mântului cu privire la ?tiutorii de carte în ruse?te sau într-o alt? limb? reliefeaz? obiectivul pe care ?i l-au trasat organizatorii acestui sondaj demografic: de a sublinia rolul instruirii în limba rus?. Într-un manual ?colar, tip?rit în 1902, se accentua: „În opera de rusificare a Basarabiei mult ajut? predarea în ?coal? în limba rus? ?i oficierea serviciilor divine în biserici ?i m?n?stiri în limba slav? bisericeasc?, introdus? în locul celei moldovene?ti în 1871"[9].
Deci, rezultatele recens?mântului au accentuat o realitate trist?: nivelul ?tiin?ei de carte al popula?iei române?ti basarabene din ambele medii de trai l?sa mult de dorit. Cauza acestei situa?ii deplorabile este explicat? chiar de ?tiin?a demografic? rus?: „În condi?iile unui nivel redus al înv???mântului public în Rusia ?arist?, cel mai mult r?mâneau în urm? – în ceea ce prive?te gradul de dezvoltare a instruirii publice – na?ionalit??ile neruse. ?arismul suprima ?coala na?ional? pentru a ?ine masele în întuneric"[10]. Prin urmare, în societatea autocrat? rus?, în care nu se ?inea cont de interesele na?ionale ale etniilor încorporate cu for?a în imperiu, intelectualitatea na?ional? nu putea s? prospere.

În istoriografia sovietic? moldoveneasc? exist? viziuni diametral opuse referitor la problema form?rii intelectualit??ii române?ti basarabene. A. Babii a încercat s? demonstreze, f?r? a aduce argumente plauzibile, c? pe parcursul administr?rii ?ariste a Basarabiei, în contextul imaginarului proces de formare a „na?iei burgheze moldovene?ti", s-a constituit „intelectualitatea moldoveneasc?" ca o p?tur? social? deosebit?[11]. În viziunea lui A. Babii, constituirea acestei intelectualit??i s-a produs ca urmare a efectu?rii studiilor de c?tre moldoveni în institu?iile de înv???mânt mediu din Basarabia, pe care le enumer?, dar f?r? s? specifice c? procesul de instruire în ele decurgea în limba rus?. Drept dovad? a prezentat o list? cu numele de familie a 672 de moldoveni, care s-au înscris, în anii 1862-1917, la institu?ii de înv???mânt superior din Rusia, f?r? a preciza dac? to?i au absolvit sau nu facult??ile sau c? au studiat în ruse?te. Aceste 672 de persoane reprezentau 0,07% din num?rul total al moldovenilor (920 919) înregistra?i la recens?mântul din 1897. De subliniat c? în list? nu figureaz? persoanele care ?i-au f?cut studiile peste hotarele Rusiei, cu excep?ia a trei persoane, care s-au transferat ulterior la institu?ii de înv???mânt superior din Rusia, creându-se, astfel, impresia c? împrejur?ri propice pentru formarea „intelectualit??ii moldovene?ti" existau doar în Imperiul Rus. Pe de alt? parte, într-un studiu ap?rut mai târziu, A. Zavtur a sus?inut c? în perioada domina?iei ?ariste, „p?tura intelectualit??ii era neînsemnat? sub raport numeric, iar intelectualitatea alc?tuit? din persoane de na?ionalitate moldoveneasc? lipsea aproape cu des?vâr?ire"[12]. Dar ?i cea existent? vorbea aproape numai în limba rus?. La 1884, un contemporan afirma: „În ceea ce prive?te intelectualitatea Basarabiei sau aceast? p?tur? cultural?, apoi ea se rusific? în toat? Basarabia cu o rapiditate uluitoare. Chiar ?i în familiile de na?ionalitate moldoveneasc? din tagma superioar? rar se aude limba român?, doar atunci când se între?ine o conversa?ie cu servitoarea. Aceea?i situa?ie exist? ?i în rândul grecilor ?i al armenilor, care la fel fac parte din aceast? tagm?. Genera?ia tân?r? vorbe?te ?i gânde?te în limba rus?"[13].

?i un alt contemporan a opinat în acest sens: „F?r? îndoial?, intelectualitatea moldoveneasc? local? reprezint? o parodie a intelectualit??ii. Slab instruit?, f?r? dorin?? de a c?l?tori peste hotare, lacom? dup? profit, vanitoas? ?i lene??, ea s-a înstr?inat de masa popula?iei din care abia ieri a ie?it ?i se ru?ineaz? de provenien?a sa"[14]. Analfabetismul în mas? persista ?i la începutul secolului al XX-lea. În anii 1910-1912, oficialitatea superioar? de la Chi?in?u a difuzat informa?ia c? la 1 000 de locuitori ai Basarabiei revin 156 de persoane instruite (220 de reprezentan?i ai sexului masculin ?i 88 ai sexului feminin), cota ?tiutorilor de carte constituind 20% din totalul popula?iei provinciei, cu excep?ia copiilor în vârst? de pân? la 9 ani[ ]. Astfel, Basarabia continua s? ocupe în aceast? privin?? locul cinci de la sfâr?it printre guberniile din partea european? a Rusiei, întrecând guberniile Pskov (146 de persoane instruite la 1 000 de locuitori), Penza (147), Podolia (155) ?i Astrahan (155)[ ]. N. Moghileanski scria referitor la dominarea analfabetismului: „Nu vom vorbi despre cauzele unui asemenea nivel sc?zut al ?tiin?ei de carte în Basarabia. Totu?i, este necesar s? remarc?m c? Zemstva Basarabiei consider? drept una dintre cauze realizarea instruirii nu în limbile materne moldoveneasc? sau ucrainean? (în Bucovina), ci într-o limb? str?in? – rusa. De asemenea, în cadrul adun?rilor de zemstv? s-a atras aten?ia ?i asupra caracterului impropriu al manualelor, neadaptate pentru popula?ia moldoveneasc? ?i, în genere, pentru Basarabia"[17].

A?adar, la sfâr?itul secolului al XIX-lea, dup? nivelul de instruire, românii basarabeni din ambele medii de trai se plasau pe penultimul loc în raport cu etniile conlocuitoare. Respectiv, ?i intelectualitatea româneasc? din Basarabia era într-un num?r neînsemnat. Restul popula?iei române?ti din Basarabia (93,8%) era analfabet?, ca urmare a unui lung proces de dezna?ionalizare, instrumentat de puterea imperial? de la Sankt Petersburg.
Luând cuno?tin?? de aceste sumbre date statistice referitoare la românii basarabeni, constat?m cu îndurerare c? în perioada ?arist?, limba român? nu a avut posibilitate s? evolueze în Basarabia, în timp ce ?tiin?a de carte în mediul românesc era extrem de slab?.
------------------------------------------------------------------------------------------------------
[1] ?????? ???????? ???????? ????????? ?????????? ???????, 1897?. III. ???????????? ????????. ??????? ???????????? ??????????????? ???????? ???????????? ?????????? ???, 1905, p. 1.
[2] ?.?. ?????, ????????? ?????? ?? 100 ???, ??????, 1956, ?. 309.
[3] ?????? ???????? ???????? ?????????, p. 13. În anii '80 ai secolului al XIX-lea, propor?ia locuitorilor din satele basarabene care ?tiau s? citeasc? ?i s? scrie, conform datelor publicate de A.G. Ra?in (?.?. ?????, ????????? ??????, p. 291), era mult mai redus?, fiind egal? cu 3,3%, cifr? ce clasa Basarabia pe ultimul loc printre 21 de gubernii men?ionate în sursa citat?. Îns? nu avem toat? certitudinea în cifra respectiv?, c?ci nu ?tim în ce mod a fost ea calculat?, în timp ce exist? date statistice imprecise referitor la ace?ti ani.
[4] ?????? ???????? ???????? ?????????, p. 1, 13.
[5] ?.?. ?????, ????????? ??????, p. 297.
[6] ????? ???????????? ???????? ?? 1904 ???, ???????, 1906, ?. 17.
[7] ???????????? ????????? ?????????, nr. 97 din 8 decembrie 1871, p. 471.
[8] ???????????? ????????? ?????????, nr. 40 din 22 mai 1871, p. 195.
[9] ?. ????????, ????????-?????????????? ????? ???????????? ????????, ????, 1902, ?. 115.
[10] ?.?. ?????, ????????? ??????, p. 307.
[11] ?.?. ?????, ???????????? ?????????? ????????????? ?? ?????? ???????? XIX – ?????? XX ?., ???????, 1971.
[12] ?.?. ??????, ?????????? ????????? ????????. ??????????? ?????????-????????????? ????????, ???????, 1977, ?. 50.
[13] ?. ?????????, ????? ???????????????? ??? ? ???????????? ????????, ?.-?????????, 1884, p. 17.
[14] ?. ?????????, ?????? ? ?????????? ? ?????????????? ???? ??????, în „?????????? ??????", ?.-?????????, 1898, ??? V, ????? II, ?. 161.
[15] ????? ???????????? ???????? ?? 1910 ???, ???????, 1911, ?. 51; ????? ???????????? ???????? ?? 1912 ???, ???????, 1913, ?. 68.
[16] ?.?. ???????????, ????????? ??? ????????? ? ?????????? ??????????, ???????, 1913, ?. 78.
[17] Ibidem.
 
Simon Wiesenthal - Impostorul nr. 2
Col. (r) Vasile Zarnescu   
Sùmbătă, 12 Ianuarie 2013 21:55
CiteƟte mai mult...În articolul „Mariana Maxim: nemernica neamului", publicat în septembrie 2006, republicat, recent[1], cerusem Parchetului General de pe lîng? Înalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie s? incrimineze Centrul „Simon Wiesenthal" pentru instigare la denun? calomnios, în cadrul campaniei „Ultima ?ans?" [2], soldat? cu moartea nonagenarului Ioan Alexa, acuzat, neîntemeiat, de participare la pretinsul holocaust al evreilor din România, în spe?? la situa?ia din Ia?i, din anii 1940-1941. Parchetul General indicat mai sus nu a f?cut-o; probabil c? cei din conducere ?i-or fi zis c?, de vreme ce tot a murit, n-avea rost s?-?i deranjeze pre?ioasele lor funduri de pe scaun ?i, apoi, tot murea, fiindc? avea 96 de ani. În plus, este evident c? a intervenit, în con?tiin?a lor, ?i lichelismul manifestat fa?? de membrii „poporului ales", personaliza?i de Centrul „Simon Wiesenthal" din Ierusalim! Campania de incitare la denun?uri începuse, în Europa Occidental?, în 2003, dup? cum relev? ziaristul austriac Michael Leidig în articolul „Austrians split by shop a Nazi campaign", preluat în presa britanic? [3]. Numai c? respectivul Centru poart? numele unui impostor, unui escroc, Simon Wiesenthal - care, deci, nu are cum s? fie un individ „ales", m?car în sensul de „distins, de valoare". Nepedepsirea acestor impostori care se folosesc cu non?alan?? de numele acestui escroc le-a permis s? intervin?, continuu, în via?a public? a României ?i s? fac? presiuni asupra autorit??ilor române: s? nu mai tip?reasc? monedele jubiliare [4] despre patriarhii României, s? modifice explica?ia cuvântului „jidan" din DEX, s? condamne recitarea poeziei lui Radu Gyr etc. Dac? îi evalu?m dup? notorietatea ?i nocivitatea ac?iunilor acestor impostori agresivi, am ob?ine urm?toarea clasificare:
- Elie Wiesel - impostorul nr. 1, cf. notele [5] ?i [6];
- Simon Wiesenthal - impostorul nr. 2, nota [7];
- Radu Ioanid - impostorul nr. 3, nota [8];
- Marco Maximilian Katz - impostorul nr. 4 [9];
- Efraim Zuroff - impostorul nr. 5, cf. [10]. Agresiunile acestora de propagand? a Holocaustului - Minciuna secolului XX, cf.[11] - au fost larg comentate ?i condamnate în presa româneasc?.

Întrucît ac?iunile acestor escroci constituie agresiuni inadmisibile la adresa securit??ii na?ionale, a demnit??ii, imaginii, istoriei ?i valorilor tradi?ionale ale României, solicit interzicerea activit??ii acestor organiza?ii în România, iar membrii acestora s? fie declara?i persona non grata. În acest scop, v? prezint, ca argument necesar ?i suplimentar, fa?? de bibliografia de mai jos, articolul lui Mark Weber, „Simon Wiesenthal: Fraudulent «Nazi Hunter»".

Note bibliografice
[1]http://ro.altermedia.info/antisistem/mariana-maxim-nemernica-neamului_24170.html
[2]http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/campania-toarna-ti-vecinul_940.html
[3] http://www.fpp.co.uk/docs/Wiesenthal/Shop_a_Nazi.html ;
[4]http://www.evz.ro/detalii/stiri/moneda-rasista-ia-amploare-intr-o-institutie-occidentala-pentru-o-asfel-de-masura-c.html
[5]http://ro.altermedia.info/politica/elie-wiesel-impostorul-sau-pseudowiesel-3_23018.html
[6]http://www.ziaristionline.ro/2011/09/13/bomba-elie-wiesel-a-preluat-identitatea-unui-alt-detinut-de-la-auschwitz-raportul-final-al-lui-iliescu-asupra-holocaustului-ar-putea-deveni-maculatura-prin-impostura-lui-wiesel/
[7] http://www.ihr.org/leaflets/wiesenthal.shtml
[8]http://ro.altermedia.info/general/radu-ioanid-sperjurul-persona-non-grata_23987.html
[9]http://www.civicmedia.ro/plangere-penala-la-adresa-lui-marco-maximilian-katz-pentru-denunt-calomnios-si-incitare-la-ura/
[10]http://revistapresei.hotnews.ro/stiri-subiectele_zilei-12973017-efraim-zuroff-centrul-simon-wiesenthal-rfi-dan-sova-oaspete-binevenit-iran-revoltator-afla-guvern.htm
[11] http://www.amazon.com/Hoax-Twentieth-Century-R-Butz/dp/0967985692

Colonel (r) Vasile Z?rnescu
Redactor ?ef al revistei Santinela
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
„Simon Wiesenthal: Fraudulent Nazi Hunter"
Autor: Mark Weber, director of the Institute for Historical Review (I.H.R.)

De mai bine de 40 de ani, Simon Wiesenthal vâneaz? sute de criminali nazi?ti, prin intermediul „Centrului pentru Documentare Evreiasc?" din Viena. Pentru activitatea sa ca cel mai cunoscut „vân?tor de nazi?ti" al lumii, el a primit mai multe recunoa?teri ?i medalii, inclusiv cea mai înalt? distinc?ie a Germaniei. La o ceremonie de la Casa Alb? din august 1980, pre?edintele Carter, cu ochii plini de lacrimi, i-a acordat medalia de aur decernat? de Congresul S.U.A.. Pre?edintele Reagan l-a l?udat în noiembrie 1988 ca pe unul dintre „eroii adev?ra?i" ai secolului al XX-lea. Aceast? legend? vie a fost descris? în termeni elogio?i de Laurence Oliver în al s?u film de fic?iune „B?ie?ii din Brazilia" (The Boys From Brazil) ?i de Ben Kingsley în filmul pentru televiziune „Criminali printre noi: povestea lui Simon Wiesenthal" (Murderers Among Us: The Simon Wiesenthal Story). Una dintre cele mai proeminente organiza?ii pro-holocaust îi poart? numele: „Centrul Simon Wiesenthal din Los Angeles".
Reputa?ia lui Wiesenthal ca autoritate moral? este nemeritat?. Omul pe care The Washington Post îl numea „Îngerul r?zbun?tor al Holocaustului" [1] manifest? o pu?in cunoscut?, dar foarte documentat?, amoralitate fa?? de adev?r. El a min?it în leg?tur? cu aventurile sale din perioada r?zboiului, ?i-a m?sluit realiz?rile postbelice ca „vân?tor de nazi?ti" ?i a r?spândit în mod voit minciuni josnice despre presupuse atrocit??i germane.
Relat?ri diferite
Szymon (Simon) Wiesenthal s-a n?scut pe 31 decembrie 1908 în Buczacz, un ora? din Gali?ia (azi Buhaci, în Ucraina) în partea de r?s?rit a Imperiului Austro-ungar. Tat?l s?u era un prosper comerciant de zah?r.
În ciuda a tot ce s-ar scris despre el, nu este clar ce anume a f?cut Wiesenthal în timpul r?zboiului, sub ocupa?ia german?. El a furnizat povesti contradictorii în trei relat?ri privind activit??ile sale din timpul r?zboiului. Prima a fost furnizat? sub jur?mânt în timpul sesiunii de interogatorii din mai 1948, realizat? de un oficial al comisiei americane pentru crime de r?zboi de la Nürnberg [2]. A doua este un sumar al vie?ii sale, oferit de Wiesenthal ca parte a Cererii de Ajutor din ianuarie 1949, adresat? Comitetului International pentru Refugia?i [3]. A treia relatare este inclus? în autobiografia sa, Criminali printre noi, publicat? în 1967 [4].

Inginer sovietic sau mecanic în fabric??
La interogatoriul s?u din 1948, Wiesenthal a declarat c? „între 1939 si 1941" el ar fi lucrat ca „inginer-sef sovietic în Lvov si Odessa" [5]. Conform cu aceasta, el a declarat în 1949 c? din decembrie 1939 pân? în aprilie 1940 a lucrat ca arhitect în portul Odessa. Îns? potrivit autobiografiei sale, el a petrecut perioada dintre jum?tatea lui septembrie 1939 ?i iunie 1941 în ora?ul Lvov condus de sovietici, unde a lucrat ca „mecanic într-o fabric? ce produce arcuri de pat" [6].

Relativ? libertate

Dup? ce germanii au preluat controlul asupra Gali?iei, în iunie 1941, Wiesenthal a fost adus pentru o vreme în lag?rul de concentrare Janowska de lâng? Lvov, de unde a fost transferat dup? câteva luni într-un lag?r pentru lucr?ri de repara?ii (O.A.W.) din Lvov, pentru c?ile ferate din Polonia administrat? de germani. Wiesenthal a declarat în autobiografia sa c? acolo a lucrat ca „tehnician si proiectant", c? a fost bine tratat ?i c? superiorul s?u imediat, care era „în secret, un anti-nazist", chiar îi permitea s? poarte dou? pistoale. Biroul s?u era într-o „colib? mic? de lemn", iar el se bucura de „o relativ? libertate, putând s? se plimbe prin ?antier" [7].

Lupt?tor la partizani?

Urm?toarea perioad? a vie?ii lui Wiesenthal - din octombrie 1943 pân? în iunie 1944 - este cea mai obscur?, iar ceea ce poveste?te el despre aceast? perioad? e contradictoriu. La interogatoriul s?u din 1948, Wiesenthal a afirmat c? a fugit din lag?rul Janowska din Lvov ?i c? s-a al?turat „unui grup de partizani care ac?iona în zona Tarnopol-Kamenopodolsk" [8]. El a declarat c? a fost „partizan între 6 octombrie 1943 pân? la mijlocul lui februarie 1944" ?i c? unitatea sa a luptat împotriva for?elor ucrainene, atât cele din Divizia SS „Gali?ia", cât ?i cele din for?ele de partizani independente UPA [9].
Wiesenthal a declarat c? a avut gradul de locotenent ?i, apoi, cel de maior, ?i c? era responsabil cu construirea de bunc?re ?i linii de fortifica?ii. De?i nu a fost explicit, el a sugerat c? aceast? (presupus?) unitate de partizani f?cea parte din Armia Ludowa („Armata Popular?"), o for?? militar? comunist? polon?, creat? ?i controlat? de sovietici [10]. El a afirmat c? împreun? cu al?i partizani a p?truns în Lvov în februarie 1944, unde au fost „ascun?i de prieteni din A.L. (Armata Popular?)". Pe 13 iunie 1944, grupul a fost capturat de Poli?ia Secret? german?. (De?i partizanii evrei g?si?i în ascunz?tori erau deseori executa?i, Wiesenthal a declarat c? el a fost cru?at.) Wiesenthal a spus cam aceea?i poveste ?i în declara?ia din 1949. El a declarat c? a fugit din prizonierat la începutul lui octombrie 1943 ?i c?, apoi, „a luptat împotriva germanilor ca partizan în p?duri" timp de opt luni - din 2 octombrie 1943 pân? în martie 1944. Dup? aceea a stat „ascuns" în Lvov, între martie ?i iunie 1944. Wiesenthal ofer? o poveste total diferit? în autobiografia sa din 1967. El poveste?te c? dup? ce a fugit de pe ?antierul de repara?ii, pe 2 octombrie 1943, a stat ascuns în casele unor prieteni pân? pe 13 iunie 1944, când a fost descoperit de poli?ia polon? ?i german? ?i trimit într-un lag?r de concentrare. Despre activitatea sa ca partizan nu pomene?te nimic [11]. Potrivit interogatoriului din 1948 ?i autobiografiei din 1967, el a încercat s? se sinucid? pe 15 iunie 1944, t?indu-si venele. În mod remarcabil, a fost salvat de la moarte de doctorii germani S.S. ?i s-a ref?cut într-un spital S.S.[12]. A r?mas în lag?rul de concentrare din Lvov „cu ra?ii duble" pentru o vreme ?i, apoi, spune el în autobiografia sa, a fost transferat în diferite lag?re de concentrare. A petrecut ultimele luni de r?zboi în mai multe lag?re, pân? când a fost eliberat de americani din Mauthausen (Austria) pe 5 mai 1945 [13]. ?i-a inventat Wiesenthal trecutul de partizan glorios? A încercat s?-?i ascund? activitatea de lupt?tor comunist? Sau în realitate lucrurile stau cu totul altfel - o realitate de care îi este ru?ine?

Agent nazist?

A lucrat Wiesenthal în mod voluntar pentru opresorii s?i din timpul r?zboiului? Aceast? acuza?ie a fost formulat? de cancelarul austriac Bruno Kreisky, tot de origine evreiasc? ?i ?ef pentru mul?i ani al Partidului Socialist Austriac. În timpul interviului cu jurnali?tii str?ini din 1975, Kreisky l-a acuzat pe Wiesenthal c? folose?te „metode mafiote", respingând preten?iile acestuia de „autoritate moral?" ?i sugerând c? acesta ar fi fost agent pentru autorit??ile germane. Unele dintre cele mai pertinente remarci, ap?rute în revista austriac? de ?tiri Profil, includ: „Îl cunosc pe d-l Wiesenthal numai din rapoarte secrete, care sunt foarte urâte, foarte proaste. Afirm aceasta ca ?i Cancelar Federal... ?i afirm c? d-l Wiesenthal avea o alt? rela?ie cu Gestapo decât aveam eu. Da, aceasta se poate dovedi. Nu pot spune mai multe (acum). Restul îl voi declara în instan??. Rela?ia mea cu Gestapo este clar?. Am fost de?inutul lor ?i am fost interogat. Rela?ia lui era una diferit?, pot spune, ?i asta se poate vedea clar. E destul de r?u ce am spus deja aici. Îns? nu se poate ascunde doar acuzându-m? pe mine c? îi p?tez onoarea în pres?, a?a cum poate s-ar gândi. Nu e chiar atât de simplu, pentru c? asta ar însemna un mare proces în instan??. Un om ca acesta nu are dreptul s? se pretind? o autoritate moral?. Asta e ceea ce afirm. Nu are dreptul. Un om care, dup? p?rerea mea, e agent ?i folose?te metode mafiote. Un astfel de om trebuie s? plece. Nu e deloc un domn, ?i nici o autoritate moral?. Nu ar trebui s? pretind? c? e o autoritate moral?. D-l Wiesenthal a tr?it în acea perioad? în sfera de influent? nazist? f?r? s? fie persecutat. Corect? Nu s-a ascuns ?i nu a fost persecutat, da? E clar? Probabil ?ti?i, nimeni nu putea risca asta. El nu era un „submarin"... adic? se d?dea la fund ?i se ascundea, ci umbla liber f?r? riscul persecu?iei. Cred c? e destul. Erau multe ocazii s? devii agent. El nu a fost obligat s? fie agent Gestapo. Erau multe alte slujbe" [14].
Ca r?spuns la aceste afirma?ii ?ocante, Wiesenthal a început s? preg?teasc? o ac?iune în instan?? împotriva Cancelarului. În cele din urm?, atât Wiesenthal cât ?i Kreisky au dat înapoi, evitând un conflict juridic major.

Miturile de la Mauthausen

Înainte de a deveni faimos ca „vân?tor de nazi?ti", el ?i-a f?urit un nume ca propagandist. În 1946, Wiesenthal publica „KZ Mauthausen", o lucrare de 85 de pagini, care con?inea schi?ele lui amatorice?ti, prin care urm?rea s? descrie ororile din lag?rul de concentrare de la Mauthausen. Un desen prezint? trei CiteƟte mai mult...de?inu?i lega?i de ni?te stâlpi, executa?i de germani [15]. Desenul este absolut fals (vezi foto al?turat?). A fost copiat, cu mici modific?ri, de pe fotografii ap?rute în revista Life în 1945, care prezentau executarea prin împu?care în decembrie 1944 a trei solda?i germani care fuseser? captura?i spionând în spatele liniilor în timpul B?t?liei de la Bulge [16]. Sursa desenului lui Wiesenthal este evident? pentru oricine îl compar? cu fotografiile din revista Life [17].
Caracterul iresponsabil al acestei c?r?i este demonstrat ?i de citarea extensiv de c?tre Wiesenthal a presupusei „m?rturii de pe patul de moarte" a comandantului de la Mauthausen, Franz Ziereis, potrivit c?reia patru milioane de oameni au fost gaza?i cu monoxid de carbon în lag?rul satelit de la Hartheim [18]. Aceast? afirma?ie este total absurd? ?i nici un istoric serios al Holocaustului nu o accept? [19]. Potrivit „m?rturiei" lui Ziereis citat? de Wiesenthal, germanii ar fi omorât alte zece milioane în Polonia, Lituania ?i Letonia [20]. De fapt, aceast? „m?rturie" frauduloas? a fost ob?inut? prin tortur? [21].
Dup? ani de zile, Wiesenthal continua s? mint? în leg?tur? cu Mauthausen. Într-un interviu din 1983 acordat cotidianului USA Today, el afirma despre experien?a sa de la Mauthausen: „Am fost unul dintre cei 34 de de?inu?i r?ma?i în via??, dintre cei 150.000 adu?i acolo" [22]. Aceasta este o minciun? f??i??. Se pare c? anii nu au menajat memoria lui Wiesenthal, pentru c? în autobiografie el scria c? „aproape 3.000 de de?inu?i au murit la Mauthausen dup? ce americanii ne-au eliberat pe 5 mai 1945"[23]. O fost? de?inut?, Evelyn Le Chene, a declarat în lucrarea sa despre Mauthausen, c? erau 64.000 de de?inu?i în lag?r, atunci când acesta a fost eliberat în mai 1945 [24]. Potrivit Enciclopediei Iudaice, cel pu?in 212.000 de?inu?i au supravie?uit intern?rii în complexul Mauthausen[25]. Dup? r?zboi, Wiesenthal a lucrat pentru Biroul pentru Servicii Strategice al S.U.A. (premerg?tor C.I.A.) ?i pentru Corpul de Contraspionaj al armatei S.U.A. (C.I.C.). De asemenea, a fost vicepre?edinte al Comitetului Central Evreiesc din zona de ocupa?ie american? din Austria [26].

„S?pun uman"

Wiesenthal a pus în circula?ie una dintre cele mai macabre povesti ale Holocaustului, acuza?ia c? germanii ar fi fabricat s?pun din cadavrele evreilor uci?i. Conform acestei pove?ti, literele „R.I.F." de pe buc??ile de s?pun ar fi însemnat „Gr?sime evreiasc? pur?" („Rein judisches Fett"). În realitate, ini?ialele însemnau „Centrul Na?ional pentru Aprovizionare cu Gr?sime Industrial?" („Reichstelle fur industrielle Fettversorgung") [27]. Wiesenthal a promovat legenda despre „s?punul uman" în articolele publicate în 1946 în revista comunit??ii evreie?ti din Austria, Der Neue Weg („Drum nou"). Într-un articol intitulat „RIF", el scria: „Teribilele cuvinte „transport pentru s?pun" au fost prima oar? auzite la sfâr?itul lui 1942. Era la Autoritatea General? [Polon?], iar fabrica era în Gali?ia, la Belzec. « Din aprilie 1942 pân? în mai 1943, 900.000 de evrei au fost folosi?i ca materie prim? în aceast? fabric? ». Dup? ce cadavrele erau transformate în diferite materii prime, scrie Wiesenthal, «ce r?mânea, materia gras? rezidual?, era folosit? pentru a fabrica s?pun »".
El continu?: „Dup? 1942, cei de la Autoritatea General? ?tiau destul de bine ce era s?punul R.I.F.. Lumea civilizat? nu poate crede bucuria cu care nazi?tii ?i femeile lor de la Autoritatea General? se gândeau la acest s?pun. În fiecare bucat? de s?pun ei vedeau un evreu care fusese în mod miraculos pus acolo, astfel ca s? nu devin? un al doilea Freud, Ehrlich sau Einstein" [28]. Ca orice poveste senza?ional? despre atrocit??ile comise de germani în Al Doilea R?zboi Mondial, ?i povestea cu s?punul din cadavre de evrei a ajuns departe. Evreul Richard Wurmbrand, convertit la cre?tinism protestant ?i devenit predicator, men?iona ?i el aceast? poveste în predicile lui, mirându-se retoric „cum au putut germanii, un popor, dealtfel, civilizat, s? fac? a?a ceva?!"

Într-un alt articol plin de imagina?ie, scris în 1946 ?i intitulat „Fabrica de S?pun Belzec", Wiesenthal pretinde c? mase de evrei au fost exterminate folosindu-se du?uri pentru electrocutare: Oamenii, împin?i de S.S., letoni ?i ucraineni, intrau pe u?a deschis? a „b?ii". Puteau intra cinci sute de persoane odat?. Podeaua „s?lilor de baie" era din metal. Din tavan atârnau du?uri. Când sala era plin?, S.S.-i?tii d?deau drumul unui curent electric de 5.000 de vol?i prin podeaua de metal. În acela?i timp, curgea ap? din du?uri. Un ?ip?t scurt ?i execu?ia era gata. Un medic S.S. pe nume Schmidt constata printr-o ferestruic? c? victimele sunt moarte. Se deschidea a doua u??, intra „comandoul mo?ii" ?i scotea rapid cadavrele. Totul era gata pentru urm?torii 500 [29].
Ast?zi nici un istoric serios nu accept? pove?tile cu cadavrele evreilor care erau transformate în s?pun sau cu evreii care erau electrocuta?i la Belzec (sau în alt? parte). Imagina?ia lui Wiesenthal în ale istoriei nu se limiteaz? la secolul 20. În cartea sa din 1973, Pânzele speran?ei, el pretindea c? Cristofor Columb era de fapt un evreu, iar istorica lui c?l?torie din 1492 c?tre emisfera nordic? ar fi fost de fapt o c?utare a unei noi patrii pentru evreii din Europa [30].
Desigur, Wiesenthal nu se în?eal? mereu. În 1975 ?i, din nou în 1993, el a recunoscut public c? „pe teritoriul german nu a existat nici un lag?r de exterminare" [31]. El a admis implicit c? afirma?iile f?cute la Nürnberg ?i în alte locuri, c? Buchenwald, Dachau ?i alte lag?re din Germania ar fi fost „lag?re de exterminare", nu sunt adev?rate.[32]

„Pove?ti" despre Eichmann

În cei peste 40 de ani de „vânat nazi?ti", rolul lui Wiesenthal în localizarea ?i capturarea lui Adolf Eichmann este deseori considerat? cea mai mare realizare a sa. (Eichmann a condus departamentul S.S. pentru afaceri evreie?ti. A fost r?pit de agen?i israelieni în Argentina, în mai 1960, ?i spânzurat la Ierusalim, dup? un proces intens mediatizat.) Isser Harel, oficialul israelian care a condus echipa care l-a capturat pe Eichmann, a declarat f?r? echivoc c? Wiesenthal nu a avut „absolut nici o leg?tur?" cu capturarea. (Harel a fost ?ef al Mossadului ?i al Shin Bet, serviciile de informa?ii externe ?i interne ale Israelului.) [33]. Wiesenthal nu numai c? „nu avut nici un rol" în ac?iune, a spus Harel, dar, de fapt, a pus în pericol întreaga opera?iune Eichmann. Într-un manuscris de 278 de pagini, Harel a respins orice preten?ie a lui Wiesenthal privind presupusul s?u rol în identificarea ?i capturarea lui Eichmann. Preten?iile lui Wiesenthal ?i ale prietenilor acestuia privind presupusul rol crucial în capturarea fostului ofi?er S.S., a afirmat Harel, nu au nici un temei de fapt. Multe dintre afirma?iile ?i întâmpl?rile descrise de Wiesenthal în dou? c?r?i, a spus oficialul israelian, sunt „fantasmagorii" [34]. „Rapoartele ?i declara?iile lui Wiesenthal din acea vreme arat? f?r? echivoc c? nu avea habar de Eichmann", a spus Harel [35]. (De exemplu, chiar înainte de capturarea lui Eichmann în Argentina, Wiesenthal îl localiza prin Japonia ?i Arabia Saudit?.) [36]. Caracterizându-l pe Wiesenthal ca pe un oportunist de carier?, Harel a conchis: „Toate informa?iile oferite de Wiesenthal înainte de opera?iune au fost de valoare zero, iar uneori chiar ne-au pus pe o pist? fals?" [37].

Acuza?ii gratuite în cazul Walus

Unul dintre cele mai spectaculoase cazuri ale lui Wiesenthal l-au implicat pe Frank Walus, un american din Chicago, n?scut în Polonia. Într-o scrisoare din 10 decembrie 1974, el afirma c? Walus „i-a dat pe evrei pe mâna Gestapoului", la Czestochowa ?i Kielce în Polonia în timpul r?zboiului. Scrisoarea a provocat o investiga?ie a guvernului S.U.A. ?i un proces în instan?? [38]. The Washington Post a analizat cazul într-un articol din 1981, numit „Nazistul care nu era: Cum a reu?it vân?toarea de vr?jitoare a unui judec?tor, a presei ?i a investigatorilor s? transforme un om nevinovat într-un criminal de r?zboi". Materialul, apar?inând Asocia?iei Barourilor Americane, afirm?: În ianuarie 1977, guvernul S.U.A. l-a acuzat pe Frank Walus din Chicago c? ar fi comis atrocit??i în Polonia în al doilea r?zboi mondial. În anii care au urmat, acest muncitor pensionat a contractat datorii de peste 60.000 USD pentru a se ap?ra. El a comp?rut la tribunal al?turi de unsprezece supravie?uitori evrei din timpul ocupa?iei germane din Polonia, care au declarat c? l-au v?zut omorând copii, o b?trân?, o tân?r?, un coco?at ?i al?i oameni... Dovezi zdrobitoare arat? c? Walus nu numai c? nu este criminal de r?zboi nazist, dar el nici m?car nu a fost în Polonia în timpul r?zboiului.

Într-o atmosfer? de ur? ?i aversiune vecin? cu isteria, guvernul a persecutat un om nevinovat. În 1974, Simon Wiesenthal, faimosul „vân?tor de nazi?ti" din Viena, l-a denun?at pe Walus c? „a executat ac?iuni pentru Gestapo în ghetourile Czestochowa ?i Kielce, ?i c? a predat un num?r de evrei Gestapoului" [39]. S?pt?mânalul Reader din Chicago a publicat un articol detaliat despre acest caz în 1981, numit „Persecutarea lui Frank Walus: Cum s? prinzi un nazist: Guvernul SUA dorea un criminal de r?zboi. Astfel, cu ajutorul lui Simon Wiesenthal, al politiei israeliene, al presei locale ?i al judec?torului Julius Hoffman, s-a inventat unul" [40]. În articol se afirma: „E logic s? presupunem c? rapoartele primite de Wiesenthal [împotriva lui Walus] erau de fapt zvonuri... Cu alte cuvinte, Simon Wiesenthal nu avea nici o dovad? împotriva lui Walus. Cu toate acestea, el l-a denun?at".

În timp ce judec?torul Hoffman se ocupa de cazul Walus, Holocaustul era subiectul favorit al posturilor de televiziune. În acea perioad?, în aprilie 1978, Simon Wiesenthal a venit la Chicago, unde a dat interviuri l?udându-se cu depistarea lui Walus. „Cum a contribuit vân?torul de nazi?ti la prinderea lui Walus", a scris Sun-Times într-un articol semnat de Bob Olmstead. Wiesenthal a afirmat c? „nu i s-a întâmplat niciodat? s? se în?ele". „?tiu c? mii de oameni a?teapt? s? gre?esc", a spus el. Dup? un adev?rat r?zboi juridic, omul care a fost demonizat ?i atacat fizic ca „m?celarul din Kielce" a putut în cele din urm? s? dovedeasc? c? a petrecut anii r?zboiului ca muncitor la o ferm? din Germania. Frank Walus a murit în august 1994, s?rac lipit p?mântului ?i plin de am?r?ciune. Obstina?ia lui Wiesenthal în cazul Walus ar fi trebuit s?-i îndep?rteze aura de investigator de încredere. Îns? reputa?ia lui de Teflon a supravie?uit ?i acestui caz.

Erori în cazul Mengele

Mare parte din mitul despre Wiesenthal se bazeaz? pe vânarea lui Joseph Mengele, doctorul de la Auschwitz, cunoscut ca „Îngerul Mor?ii". Wiesenthal pretindea cu regularitate c? este pe urmele lui Mengele. Wiesenthal a declarat c? informatorii lui l-au „v?zut" sau tocmai „l-au sc?pat" pe misteriosul doctor în Peru, Chile, Brazilia, Spania, Grecia ?i înc? vreo ?ase locuri din Paraguay [41]. Cel mai frapant incident a avut loc în vara lui 1960. Wiesenthal declarase c? Mengele se ascunde pe o mic? insul? greceasc?, de unde tocmai fugise cu câteva ore înainte. Wiesenthal a continuat s? persiste în aceast? poveste, dând ?i detalii precise, chiar ?i dup? ce un reporter pe care îl angajase s? verifice l-a informat c? povestea era fals? de la cap la coad? [42].

Potrivit unui alt raport Wiesenthal, Mengele a pus la cale în 1960 asasinarea uneia dintre fostele sale victime, o femeie chipurile sterilizat? la Auschwitz. Dup? identificarea ei ?i a tatuajului specific lag?rului, la un hotel din Argentina unde locuia ?i el, Mengele ar fi aranjat omorârea ei de team? c? femeia l-ar fi putut da de gol. S-a dovedit îns? c? femeia nu fusese niciodat? într-un lag?r de concentrare, c? nu avea nici un tatuaj, c? nu-l întâlnise niciodat? pe Mengele ?i c? decesul ei a fost un accident pe munte [43].

Mengele cina regulat la cele mai fine restaurante din Asuncion, capitala Paraguayului, afirma Wiesenthal în 1977, ?i chipurile se plimba prin ora? cu o armat? de g?rzi de corp, într-un Mercedes negru [44]. Wiesenthal anun?a, în 1985, c? este „100 la sut? sigur" c? Mengele se ascunde în Paraguay ?i acuza familia Mengele din Germania c? ar ?ti unde anume se afl? acesta. S-a dovedit, îns?, c? Wiesenthal b?tea câmpii. S-a stabilit definitiv c? Mengele murise în 1979 în Brazilia, unde tr?ise ani de zile într-o s?r?cie anonim? [45].

Ambasadorul Israelului în Paraguay între 1968 ?i 1972, Benjamin (Benno) Varon, a remarcat în 1983 despre campania Mengele: „Wiesenthal face declara?ii periodice cum c? urmeaz? s?-l prind?, probabil pentru a ob?ine fonduri pentru activit??ile sale, iar numele lui Mengele este întotdeauna bun pentru prins pe?ti". Wiesenthal „a e?uat lamentabil" în cazul Mengele, a afirmat diplomatul cu alt? ocazie [46]. Despre cazul Mengele, fostul ?ef al Mossad a opinat c? „nebunia lui Wiesenthal frizeaz? patologicul" [47]. În realitate, marele dosar Mengele de la Centrul de Documentare al Wiesenthal de la Viena era un mald?r de informa?ii inutile, care, în opinia lui London Times, „contribuiau la sus?inerea mitului s?u auto-f?urit, oferind o m?runt? satisfac?ie celor care p?reau s? aib? nevoie de un r?spuns final în problema lui Mengele" [48].

În viziunea lui Gerald Posner ?i John Ware, coautori ai c?r?ii Mengele: Povestea complet?, Wiesenthal a petrecut ani de zile cultivându-?i cu asiduitate „o imagine mitic? de detectiv neobosit, pornit pe urmele unui omnipotent ?i sinistru Mengele ?i a unei uria?e re?ele naziste". Gra?ie „abilit??ii sale de a juca în fa?a galeriei", au conchis Posner ?i Ware, Wiesenthal „?i-a compromis definitiv credibilitatea" [49].

„Incompeten?? ?i arogan??"

Eli Rosenbaum, un oficial din cadrul Biroului pentru Investiga?ii Speciale al guvernului S.U.A., responsabil cu „vânarea de nazi?ti" ?i investigator pentru Congresul Evreiesc Mondial, a analizat cu aten?ie reputa?ia de „vân?tor de nazi?ti" pe care ?i-a cultivat-o Wiesenthal, într-o carte din 1993, intitulat? Tr?darea [50]. De exemplu, afirm? Rosenbaum, „toate rapoartele lui Wiesenthal îl plasau pe Mengele prin toate ??rile din America Latin?, mai pu?in în cea în care se afla de fapt – Brazilia" [51]. Wiesenthal, scrie Rosenbaum, este un investigator „patetic de ineficient", care „a dep??it de mult bufoneria ?i închipuirea de sine". Mare parte din ilustra sa carier?, a afirmat Rosenbaum, e caracterizat? de „incompeten?? ?i arogan??" [52].

Bruno Kreisky ?i-a concentrat atitudinea fa?? de acest „vân?tor de nazi?ti" în aceste cuvinte: „Inginerul Wiesenthal, sau ce-o fi el, m? ur??te pentru c? ?tie c? îi detest activitatea. Grupul Wiesenthal este o mafie cvasi-politic? care lucreaz? împotriva Austriei folosind metode josnice. Wiesenthal este cunoscut ca o persoan? care nu prea iube?te adev?rul, care nu e prea selectiv în metodele sale ?i care folose?te ?mecherii. Pretinde c? este vân?torul lui Eichmann, de?i toat? lumea ?tie c? aceasta a fost ac?iunea unui serviciu secret, iar Wiesenthal încearc? doar s? se laude cu asta" [53].

„Comercializarea" Holocaustului

Centrul Wiesenthal din Los Angeles îi pl?te?te „vân?torului de nazi?ti" de la Viena suma anual? de 75.000 de dolari pentru folosirea numelui s?u, a declarat în 1988 directorul Muzeului Holocaustului Yad Vashem din Israel. Atât Centrul, cât ?i Wiesenthal comercializeaz? ?i vulgarizeaz? Holocaustul, a ad?ugat directorul.
Wiesenthal a avansat cifra de 11 milioane care au fost omorâ?i în Holocaust - ?ase milioane de evrei ?i cinci milioane de ne-evrei, a declarat oficialul de la Yad Vashem. Întrebat de unde a scos aceste cifre, Wiesenthal a r?spuns: „Ne-evreii nu dau aten?ie dac? nu le men?ionezi ?i pe victimele lor". Wiesenthal „a ales «cinci milioane (ne-evrei)» pentru c? dorea un num?r «diplomatic», unul care s? indice un num?r mare de victime printre ne-evrei, dar nicidecum unul mai mare decât al evreilor..." [54].

„Wiesenthal ?i Centrul din Los Angeles care îi poart? numele nu fac altceva decât s? vulgarizeze Holocaustul", comenta The Jewish Press, un s?pt?mânal care se pretinde a fi cel mai mare ziar de limb? englez? al comunit??ii evreie?ti din America. În ultimii ani, Wiesenthal a fost preocupat de cre?terea efectului pe care îl are revizionismul la adresa Holocaustului. În „Mesaj de la Simon Wiesenthal", publicat de Centrul care îi poart? numele, el spunea: „Ast?zi, când v?d cre?terea antisemitismului aici în Europa... popularitatea lui Le Pen, a lui David Duke, a revizioni?tilor Holocaustului, sunt convins mai mult ca oricând de nevoia unui Beit Hashoah - Muzeu al Toleran?ei" la Los Angeles [55]. Wiesenthal este întrebat frecvent de ce nu îi iart? pe cei care i-au persecutat pe evrei. R?spunsul lui constant este acela c? de?i el îi poate ierta în nume propriu pe ace?tia, nu are dreptul s?-i ierte în numele altora [56]. Pe baza acestei logici complicate, îns?, el nu are nici dreptul de a acuza ?i a persecuta pe cineva în numele altora. Wiesenthal nu ?i-a limitat niciodat? „vân?toarea" la cei care l-au persecutat pe el personal.

„Mânat de ur?"

Este dificil de spus ce anume îl motiveaz? pe acest om. Caut? faim? ?i aprecieri? Sau încearc? doar s? mascheze un episod ru?inos din trecutul s?u?
În mod evident, lui Wiesenthal îi plac aprecierile pe care le prime?te. „Este un om cu un ego puternic, mândru de m?rturiile despre sine ?i de laudele primite", men?ioneaz? Los Angeles Times [57]. Bruno Kreisky a oferit o explica?ie mai simpl?. El a spus despre Wiesenthal c? este „mânat de ur?" [58].
Din perspectiva în?el?toriilor, minciunilor ?i incompetentei sale dovedite, laudele de??n?ate aduse acestui om vrednic de dispre? sunt o trist? reflec?ie a coruptibilit??ii venale ?i a auto-în?el?toriei vremurilor noastre. Între timp, articolul lui Michael Leidig a fost republicat ?i în alte cîteva reviste on line.

Not?: Textul de fa?? a fost depus pentru d-l premier Victor Ponta cu nr. 2141/12.12.2012; pentru d-na Mona Pivniceru, ministrul Justi?iei, cu nr. 120466/12.12.2012; pentru d-l Puiu Ha?otti, ministrul Culturii ?i Patrimoniului Na?ional, cu nr. 5410/12.12.2012; pentru d-l ambasador George Maior, directorul S.R.I., cu nr. 46540/12.12.2012.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
[1] Quoted in: M. Weber, „Nazi Hunter, Caught Lying", The Spotlight (Washington, DC), Oct. 26, 1981, p. 9.
[2] Interrogation of S. Wiesenthal on May 27 and 28, 1948, conducted by Curt Ponger of the Interrogation Branch of the Evidence Division of the Office (U.S.) Chief of Counsel for War Crimes. Interrogation No. 2820. On file at the National Archives (Washington, DC), „Records of the U.S. Nürnberg War Crimes Trials Interrogations, 1946-49", Record Group 238, microfilm M-1019, roll 79, frames 460-469 and 470-476. Also cited in: „New Documents Raise New Doubts About Simon Wiesenthal's War Years", The Journal of Historical Review, Winter 1988-89 (Vol. 8, No. 4), pp. 489-503.
PCIRO (International Refugee Organization, Austria) "Application for Assistance" filled out and signed by Wiesenthal. Dated Jan. 16,1949. (This was a trial exhibit in the Walus court case. Photocopy in author's possession.)
[3] Simon Wiesenthal, The Murderers Among Us: The Simon Wiesenthal Memoirs. Edited by Joseph Wechsberg. (New York: McGraw Hill, 1967)
[4] Interrogation of S. Wiesenthal, May 27, 1948, pp. 1-2.
[5] The Murderers Among Us, p. 27.
[6] The Murderers Among Us, pp. 29-35. This account is not inconsistent with his 1948 and 1949 statements; See also: Simon Wiesenthal, Justice Not Vengeance (New York: Grove Weidenfeld: 1989), pp. 7-9.
[7] Interrogation of May 27, 1948, p. 2. In a signed 1945 statement, Wiesenthal wrote: „... I escaped on October 18, 1943, from the Lemberg [Lvov] hard labor camp where I was kept as a prisoner during my two years of labor at the railroad works... and went into hiding until joining Jewish partisans on November 21, 1943, who operated there. It was while fighting in the partisan ranks against the Nazis that we managed to collect and bury for safekeeping considerable amount of evidence... When the partisans were dispersed by the Germans I fled to Lemberg on February 10, 1944, and again went into hiding. On June 13, 1944, I was found during a house to house search and was immediately sent to the famous Lacki camp, near that city... " Source: „Curriculum Vitae of Ing. Wiesenthal, Szymon". SHAEF, Subject: War Crimes, July 6, 1945. Records of USAEUR, War Crimes Branch, National Archives (Suitland, Maryland), Records Group 338, Box 534, Folder 000-50-59. Wiesenthal's alleged partisans activities are also recounted in Alan Levy, The Wiesenthal File (Grand Rapids, Mich.: Eerdmans, 1994), pp. 50-53.
[8] Interrogation of May 28, 1948, pp. 1-2.
[9] Interrogation of May 28, 1948, p. 5.
[10] The Murderers Among Us, pp. 35-37.
[11] The Murderers Among Us, pp. 37-38; Interrogation, May 27, 1948, p. 2, and May 28, 1948, p. 5; A. Levy, The Wiesenthal File (1994), p. 54.
[12] The Murderers Among Us, pp. 39-44; Interrogation, May 27, 1948, pp. 2-3.
[13] Interview with foreign journalists in Vienna, Nov. 10, 1975. Text published in: „War Wiesenthal ein Gestapo-Kollaborateur?", Profil (Vienna), No. 47, Nov. 18, 1975, pp. 16, 22-23;
[14] Reprinted in: Robert H. Drechsler, Simon Wiesenthal: Dokumentation (Vienna: 1982), pp. 215-218, 222-223;
[15] Quoted in part in A. Levy, The Wiesenthal File (1994), p. 349, and in, S. Wiesenthal, Justice Not Vengeance (New York: 1989), pp. 7, 299. Kreisky was not alone in charging that Wiesenthal had collaborated with the German Gestapo. Wim Van Leer, columnist for the English-language daily Jerusalem Post, stated in May 1986 that a high-level police official in Vienna, citing confidential police records, had told him during the early 1960s that these and other charges against Wiesenthal were true. Source: J. Bushinsky, „Nazi hunter sues over charges of links to Gestapo", Chicago Sun-Times, Jan. 31, 1987.
[16] Simon Wiesenthal, KZ Mauthausen (Linz and Vienna: Ibis-Verlag, 1946). Facsimile reprint in: Robert H. Drechsler, Simon Wiesenthal: Dokumentation (Vienna: 1982), p. 64.
[17] „Firing Squad", Life magazine, US edition, June 11, 1945, p. 50.
[18] M. Weber and K. Stimely, „The Sleight-of-Hand of Simon Wiesenthal", The Journal of Historical Review, Spring 1984 (Vol. 5, No. 1), pp. 120-122; D. National-Zeitung (Munich), May 21, 1993, p. 3.
[19] S. Wiesenthal, KZ Mauthausen (1946). See also facsimile reprint in: Robert H. Drechsler, Simon Wiesenthal: Dokumentation (Vienna: 1982), pp. 42, 46. This „confession" is a somewhat altered version of Nuremberg document NO-1973; A new edition of Wiesenthal's 1946 book has been published under the title Denn sie Wussten, was sie tun: Zeichnungen und Aufzeichnungen aus dem KZ Mauthausen (Vienna: F. Deuticke, 1995). I am grateful to Robert Faurisson for bringing this to my attention. He points out in a July 1995 essay that Wiesenthal has deleted from this new edition both the „death bed confession" of Ziereis as well as his drawing of the three Mauthausen inmates.
[20] According to the Encyclopaedia Judaica („Mauthausen", Vol. 11, p. 1138), a grand total of 206,000 persons were inmates of Mauthausen and its satellite camps (including Hartheim) at one time or another.
[21] S. Wiesenthal, KZ Mauthausen (1946). Facsimile reprint in: R. Drechsler, Simon Wiesenthal: Dokumentation, p. 47.
[22] R. Faurisson, „The Gas Chambers: Truth or Lie? ", The Journal of Historical Review, Winter 1981, pp. 330, 361. See also: Hans Fritzsche, The Sword in the Scales (London: 1953), p. 185; Gerald Reitlinger, The Final Solution (London: Sphere, pb., 1971), p. 515; M. Weber, „The Nuremberg Trials and the Holocaust," The Journal of Historical Review, Summer 1992 (Vol. 12, No. 2), p. 182.
[23] USA Today, April 21, 1983, p. 9A.
[24] The Murderers Among Us, p. 44.
[25] Evelyn Le Chene, Mauthausen: The History of a Death Camp (London: 1971), pp. 166-168 and 190-191.
[26] „Mauthausen", Encyclopaedia Judaica (New York and Jerusalem: 1971), vol. 11, p. 1138.
[27] C. Moritz, ed., Current Biography 1975 (New York: H.W. Wilson, 1975), p. 442; Wiesenthal interrogation of May 27, 1948, p. 3.
[28] Mark Weber, „Jewish Soap", The Journal of Historical Review, Summer 1991 (Vol. 11, No. 2), pp. 217-227; See also: Robert Faurisson, „La savon juif", Annales d'Histoire Revisionniste (Paris), No. 1, Printemps 1987, pp. 153-159.
[29] Der Neue Weg (Vienna), No. 17/18, 1946, pp. 4-5. Article entitled „RIF" by „Ing. Wiesenth" (Simon Wiesenthal).
[30] Der Neue Weg (Vienna), Nr. 19/20, 1946, pp. 14-15. Article entitled „Seifenfabrik Belsetz" („Belzec Soap Factory"), by „Ing. S. Wiesenth".
[31] S. Wiesenthal, Sails of Hope (Macmillan, 1973).
[32] Letters by Wiesenthal in Books and Bookmen (London), April 1975, p. 5, and in Stars and Stripes (European edition), Jan. 24, 1993, p. 14. Facsimile of Stars and Stripes letter in The Journal of Historical Review, May-June 1993, p. 10; In 1986 Wiesenthal lied about his 1975 statement. In a letter dated May 12, 1986, to Prof. John George of Central State University in Edmond, Oklahoma (copy in author's possession), Wiesenthal wrote: „I have never stated that 'there were no extermination camps on German soil.' This quote is false, I could never have said such a thing".
[33] For example, in a letter (dated Sept. 13, 1993), published in The New York Times, Sept. 29, 1993, Wiesenthal boasted: „I succeeded in putting a number of Nazis on trial who had perpetrated horrendous crimes in the Nazi era, including Adolf Eichmann, Franz Stangl, Gustav Wagner,..."
[34] S. Birnbaum, „Wiesenthal's Claim on Eichmann Disputed by Former Mossad Head", Jewish Telegraphic Agency Daily News Bulletin (New York), April 4, 1989. (Dispatch dated April 3).
[35] J. Schachter, „Wiesenthal had no role in Eichmann capture", The Jerusalem Post, May 18, 1991. Facsimile reprint in Christian News, May 27, 1991, p. 19. See also: Ruth Sinai, „Wiesenthal's role in Eichmann's capture disputed", Associated Press, The Orange County Register, Feb. 25, 1990, p. A 26; L. Lagnado, „How Simon Wiesenthal Helped a Secret Nazi", Forward (New York), Sept. 24, 1993, pp. 1, 3.
[36] J. Schachter, The Jerusalem Post, May 18, 1991 (cited above). Facsimile in Christian News, May 27, 1991, p. 19.
[37] Arnold Forster, Square One (New York: 1988), pp. 187-189. (Forster was general counsel of the Anti-Defamation League, a major Zionist organization.)
[38] J. Goldberg, „Top Spy Says Wiesenthal Lied About His Exploits", Forward (New York), Nov. 12, 1993, pp. 1, 4; R. Sinai, „Wiesenthal's role... ", The Orange County Register, Feb. 25, 1990 (cited above).
[39] Michael Arndt, „The Wrong Man", The Chicago Tribune Magazine, Dec. 2, 1984, pp. 15-35, esp. p. 23; Charles Ashman and Robert J. Wagman, The Nazi Hunters (New York: Pharos Books, 1988), pp. 193-195.
- „The Nazi Who Never Was", The Washington Post, May 10, 1981, pp. B5, B8.
- „The Persecution of Frank Walus", Reader (Chicago), Jan. 23, 1981, pp. 19, 30. After Wiesenthal was ultimately proven wrong in a similar case in Canada, the Toronto Sun newspaper commented in an editorial: „It seems that material provided by professional Nazi hunter Simon Wiesenthal is wrong, but repeated anyway [in the media]". (Quoted by M. Weber in The Journal of Historical Review, Spring 1984, pp. 120-122.)
[40] Gerald L. Posner and John Ware, Mengele: The Complete Story (New York: Dell, 1987), pp. 220-221; Gerald Astor, The 'Last' Nazi: The Life and Times of Dr. Joseph Mengele (Toronto: Paperjacks, 1986), p. 202.
[41] G. Posner and J. Ware, Mengele: The Complete Story (cited above), p. 220.
[42] G. Posner and J. Ware, Mengele (cited above), pp. 179-180; G. Astor, The 'Last' Nazi (cited above), pp. 178-180.
[43] Time magazine, Sept. 26, 1977, pp. 36-38. Cited in: G. Posner and J. Ware, Mengele (cited above), p. 219.
[44] „Hunting the Angel of Death", Newsweek, May 20, 1985, pp. 36-38. See also: M. Weber, „Lessons of the Mengele Affair", Journal of Historical Review, Fall 1985 (Vol. 6, No. 3), p. 382. On Wiesenthal's distortion of truth in the Mermelstein-IHR case, see: M. Weber, „Declaration", Journal of Historical Review, Spring 1982 (Vol. 3, No. 1), pp. 42-43; M. Weber, „Albert Speer and the Holocaust", Journal of Historical Review, Winter 1984 (Vol. 5, Nos. 2-4), p. 439.
[45] Midstream, Dec. 1983, p. 24. Quoted in: G. Posner and J. Ware, Mengele (cited above), p. 219; Los Angeles Times, Nov. 15, 1985, p. 2.
[46] J. Schachter, „Wiesenthal had no role in Eichmann capture", The Jerusalem Post, May 18, 1991. Facsimile reprint in Christian News, May 27, 1991, p. 19.
Tom Bower in The Times (London), June 14, 1985, p. 14. Quoted in: G. Posner and J. Ware, Mengele (cited above), pp. 222-223.
[47] G. Posner and J. Ware, Mengele (cited above), pp. 222-223.
[48] Betrayal, by Eli M. Rosenbaum, with William Hoffer. Published in 1993 by St. Martin's Press (New York). Reviewed by Jacob Heilbrunn in The New York Times Book Review, Oct. 10, 1993, p. 9.
[49] Quoted in L. Lagnado, „How Simon Wiesenthal... ", Forward (New York), Sept. 24, 1993, p. 3.
[50] The New York Times Book Review, Oct. 10, 1993, p. 9; Forward (New York), Sept. 24, 1993, p. 3.
[51] „Was hat Wiesenthal zu verbergen?", D. National-Zeitung (Munich), Nov. 11, 1988, p. 4.
[52] David Sinai, „News We Doubt You've Seen", The Jewish Press (Brooklyn, NY), Dec. 23, 1988. Based on report in the Israeli newspaper Ha'aretz, Dec. 16, 1988.
„A Message from Simon Wiesenthal", Response: The Wiesenthal Center World Report, Winter 1992, p. 11.
[54] Charles Ashman and Robert J. Wagman, The Nazi Hunters (New York: Pharos Books, 1988), p. 286; A. Popkin, „Nazi-Hunter Simon Wiesenthal: Information is Our Best Defense", Washington Jewish Week, Oct. 29, 1987, p. 2.
[55] Quoted in: M. Weber, The Spotlight, Oct. 26, 1981, p. 9.
[56] Quoted in D. National-Zeitung (Munich), July 8, 1988, p. 7, and in, R. Drechsler, Simon - Wiesenthal: Dokumentation (Vienna: 1982), p. 199.
[57] Edi?ia original?, din iarna 1989-1990:
http://www.ihr.org/leaflets/wiesenthal.shtml
[58] Edi?ia ini?ial?, traducerea din 10 ?i 16 iulie 2004:
http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/impostura-unui-vntor-de-nazisti-i_1460.html
http://ro.altermedia.info/noua-ordine-mondiala/impostura-unui-vntor-de-nazisti-ii_1474.html
 
Prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Membru A.O.?.R.   
Joi, 10 Ianuarie 2013 00:23
CiteƟte mai mult...Sf?râmarea statului na?ional unitar român, în vara anului 1940, a fost rezultatul presiunilor ?i amenin??rilor celor dou? mari puteri totalitare - Uniunea Sovietic? ?i Germania. Dar clasa politic? româneasc? nu poate fi exonerat? de r?spunderile ce-i reveneau ?i care au dus la aceast? catastrof? na?ional?. În primul rând, pentru c? nu s-a preocupat de imaginea extern? a României, l?sând inamicilor ei câmp liber de propagand? ostil? integrit??ii sale teritoriale, astfel c? o bun? parte a opiniei publice interna?ionale ?i mul?i oameni politici au fost convin?i c? extinderea teritorial? din 1918 a fost un „cadou" nemeritat, oferit acestei ??ri de înving?torii din Primul R?zboi Mondial. În al doilea rând, pentru c? a promovat o politic? extern? unidirec?ional? - spre Fran?a, care nu a fost în stare s? se apere pe sine, capitulând ru?inos la 22 iunie 1940. Aceast? politic?, în momentule critice pentru existen?a României, s-a dovedit falimentar?, ?ara fiind complet izolat? ?i neputându-se bizui pe niciun sprijin extern. În al treilea rând, pentru c? guvernan?ii au dovedit o cras? iresponsabilitate fa?? de dotarea ?i instruirea ARMATEI, iar comandan?ii militari au abdicat de la propria lor menire - de a ap?ra, cu orice pre?, integritatea teritorial? a ??rii lor. Nu pot s? nu constat c? ast?zi lec?iile istoriei par a fi uitate - dac? au fost cu adev?rat cunoscute vreodat? de actuala clas? politic?.

Imaginea extern? a României este dezastruoas?, fapt ilustrat de situa?ia din vara anului 2012, când ?ara s-a aflat într-o izolare aproape total?, fiind supus? unor ample critici în mass-media ?i în declara?iile a numero?i lideri politici din Europa ?i din SUA. Pe acest fond, un parlamentar maghiar a putut declara, chiar de pe teritoriul ??rii noastre, c? se impune anularea Tratatului de la Trianon prin care se confirma unirea Transilvaniei cu România, iar la Congresul al Partidului Popular European, desf??urat în Bucure?ti în octombrie 2012, un cet??ean român de etnie maghiar? a cerut federalizarea României.

În acest context se impune o regândire a modului în care oficialii români ?i nu numai ei, promoveaz? imaginea extern? a ??rii lor. Jalnicul spectacol din vara anului 2012, când fo?tii guvernan?i ?i pre?edintele au f?cut tot ce le-a stat în putin?? pentru a decredibiliza Parlamentul ?i de fapt imaginea României trebuie s? r?mân? o pagin? neagr?, dar definitiv închis? ?i care s? nu se mai repete niciodat?.

Participarea armatei pe teatrele de lupt? ale N.A.T.O., cuvintele frumoase rostite la adresa osta?ilor români, se cuvin a fi mai mult popularizate, pentru a atenua percep?ia general-negativ? a ??rii noastre. Dar acest fapt nu trebuie s? abat? de la ra?iunea de a fi a oric?rei armate na?ionale. Din p?cate, cu greu se mai poate vorbi ast?zi de educa?ie patriotic?, în condi?iile în care Istoria Românilor a fost scoas? din planurile de înv???mânt din liceele române?ti, astfel c? tinerii sunt priva?i de cunoa?terea trecutului ??rii lor, astfel încât s? evite gre?elile înainta?ilor ?i s? duc? mai departe tradi?iile pozitive, înaintate, acumulate de-a lungul secolelor. Istoria românilor a fost eliminat? ?i din planurile de înv???mânt de la Universitatea Na?ional? de Ap?rare! Concep?ia potrivit c?reia aceast? institu?ie preg?te?te speciali?ti este unilateral?, deoarece ofi?erii români nu trebuie s? fie ni?te robo?i, ci ni?te personalit??i con?tiente de faptul c? misiunea lor cea mai sacr? este ap?rarea Patriei, a integrit??ii ei teritoriale. Repunerea Istoriei în drepturile ei fire?ti pentru un stat civilizat, care-?i respect? înainta?ii, are responsabilitatea prezentului ?i promoveaz? o viziune tonic? despre viitor, poate constitui un pas important spre o adev?rat? educa?ie patriotic?.

Armata Român? trebuie s? fie dotat? corespunz?tor, pentru a-?i putea îndeplini misiunea fundamental? pentru care a fost creat?. Situa?ia actual?, când Armata este nevoit? s? achizi?ioneze nave ?i avioane la mâna a doua, invocându-se motive bugetare, dar de fapt pentru ca guvernan?ii de la Bucure?ti s? câ?tige bun?voin?a liderilor politici din statele respective, arat? limpede o atitudine foarte asem?n?toare cu cea din perioada interbelic?, iar lec?ia istoriei - a dramei na?ionale din 1940 - nu trebuie ocultat?.

Apartenen?a României la N.A.T.O. este o garan?ie necesar?, dar nu suficient?. Nu trebuie s? ne hr?nim cu iluzii ?i nici s? d?m un credit total unor declara?ii de complezen?? pe care le fac unii lideri ai respectivei alian?e militare. La scara istoriei, alian?ele nu sunt ve?nice, iar marile puteri î?i urm?resc întotdeauna propriile interese. S-a v?zut foarte clar, la sfâr?itul perioadei interbelice, când alian?ele de care România î?i legase toate speran?ele s-au pr?bu?it, dar ?i la sfâr?itul celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, când liderii Uniunii Sovietice, Marii Britanii ?i S.U.A. ?i-au împ?r?it sferele de influen?? (domina?ie), ?inând seama numai de interesele lor geo-strategice. Ca istoric nu mi-am pierdut speran?a c? factorii politici responsabili vor în?elege c? numai o armat? bine instruit?, bine condus? ?i bine dotat? constituie, cu adev?rat, scutul de n?dejde al Patriei, ?i în primul rând al integrit??ii ei teritoriale.
 
Deprecierea, ca alternativ? la austeritate
Ec. dr. Radu Golban   
Joi, 10 Ianuarie 2013 00:18
CiteƟte mai mult...Via?a, UE ?i FMI oblig? guvernul de la Bucure?ti care dorea ini?ial s? spun? „adio" austerit??ii s? adopte totu?i un buget numit „disciplinat", dar care în mod sigur nu este doar pe gustul Domnului Hollande dar ?i pe gustul Doamnei Merkel. S? ne reamintim c? timp de o var? subiectul suspend?rii pre?edintelui devenise sinonim ?i cu sfâr?itul austerit??ii. Chiar dac? la nivel european familiile politice apar doar în viziunea politicienilor de la periferia continentului, invocarea lor este la Bucure?ti - în absen?a altor argumente concludente - este mereu o surs? de legitimitate. Ra?iunea Domnului Ponta este cât se poate de simpl?, precum a declarat sâmb?ta trecut? pentru Digi24, c? dac? „pre?edintele Fran?ei a ?inut la disciplin?, nu la austeritate, da?i-mi voie s? fac ?i eu la fel". Am putea chiar crede c? prin jocul s?u de cuvinte adesea plastic ne leag?n? cu un „doamne fere?te" ?i c?in?a de s-ar putea chiar înghesui sub capotul Doamnei Merkel. Fanatismul austerit??ii este totodat? ?i o expresie a tensiunii între dreptate social? ?i legile pie?ei. Inten?ia acestei politici de austeritate impuse de Bruxelles este de a scuti statele din centrul Europei de costurile de transfer - oarecum fire?ti într-o uniune care pretinde a fi ?i una politic? - ?i de a face statele de la periferia Europei atractive doar pentru capitalul mondial.

Acapararea pie?ei ?i nu a cet??enilor este unica prioritate a politicii de austeritate, c?reia nici sociali?tii nu i se mai opun. Adep?ii fundamentali?ti ai acestui mecanism rigid al economiei minimalizeaz? dreptatea social? ca fiind una doar "politic?" în sensul unei politici particulariste ?i atribuie economiei de pia?? calit??ile unui model apolitic ?i incoruptibil. Ar fi fost de preferat s? fi avut o disputa cu UE nu pe seama unui conflict institu?ional ci pe seama unei politici bugetare curajoase, îndreptate în primul rând spre echitate social?. Ceea ce adesea se uit?, este faptul c?, în timp ce o pia?? func?ioneaz? prin indecizie, o politic? social? - chiar una controversat? - este rezultatul unor seturi de m?suri active. Spre deosebire de deciziile politice care sunt puse pe seama politicienilor, deciziile pie?elor par s? cad? din cer. Supunerea popoarelor europene doar sub reguli economice, se manifest? ca un act de credin??, iar protestele sociale împotriva austerit??ii par o mi?care de insurec?ie. Destinul stabilit de for?ele neoliberare ?i economice va r?pi îns? treptat ?i ultima f?râm? de articulare politic?, instaurând în Europa guverne tehnocrate f?r? chemare na?ional?. Acest proiect de reforme inutile va dura chiar mai multe decenii ?i va culmina în înstr?inarea politic? a ??rii, f?cându-ne pentru prima oar? în istorie - pe urma unei credin?e oarbe doar în legile economice -, iobagi de bun? voie.

În loc s? ne complacem cu aceast? politic? neoliberal? ar trebui s? ne reamintim de instrumentul de depreciere monetar?. Dreptul la depreciere este o form? institu?ional? prin care guvernele la periferia Europei ?i-ar manifesta respectul fa?? de propriile popoare îns?r?cite care ar putea forma o comunitate de destin economic. Dac? o ?ar? nu mai face fa?? economic, î?i devalorizeaz? moneda, deoarece reduce ?ansele de export ale exportatorilor str?ini ?i spore?te ?ansele produc?torilor interni. Ca urmare se creeaz? oportunit??i de investi?ii ?i locuri noi de munc? în detrimentul for?ei de munc? a altor popoare. Altfel formulat, deprecierea împiedic?  ??rile competitive s? for?eze ??ri mai pu?in competitive s? taie pensiile cet??enilor care oricum câ?tig? mai pu?in, pentru ca o elit? mic? autohton? s? cumpere în continuare produsele ??rilor competitive la cursuri fixe. O comunitate economic? european? cu cursuri de schimb variabile ar avea ?i avantajul c? nu ar mai fi nevoie de negocieri despre reforme structurale, compens?ri sau alte ajutoare. Ar pune sfâr?it unei guvern?ri imperialiste a economiilor competitive asupra economiilor mai pu?in dezvoltate.

Deficitul comercial al ??rii finan?at prin credite externe este tributul României pentru men?inerea locurilor de munc? în centrul Europei. Un bloc est-european anti-auster ar exporta - dac? tot ne-a fost distrus? industria – în schimb infla?ie, l?sând ca reformele sociale s? fie pl?tite de c?tre centrul Europei f?r? a mai fi sili?i s? întindem o mân? la ni?te fonduri ipotetice. S? nu uit?m c? decenii la rând Fran?a, Italia, Portugalia sau Grecia ?i-au permis s? finan?eze o politic? social? generoas? prin devalorizarea monedei, l?sând ca aceste costuri s? fie suportate de c?tre ??rile cu economii performante ale Europei. A renun?a la Euro nu înseamn? a renun?a ?i la Europa, dar ar asigura cel pu?in un minim de suveranitate f?r? de care democra?ia ?i echitatea social? nu pot exista.
 
Compromisuri toxice
Laz?r L?dariu, Chi?in?u   
Joi, 10 Ianuarie 2013 00:09
CiteƟte mai mult...Afl?m, s? recunoa?tem, deloc cu uimire, c? ex-senatorul György Frunda, din 1990 încoace în toate cele cinci legislaturi in Parlamentul României, din partea U.D.M.R., preferatul domnului Victor Ponta, a devenit consilierul personal pe probleme juridice ?i ale minorit??ilor, al premierului României. V?zându-l a?a de ab?tut, de d?râmat c?, la alegerile din 9 decembrie, n-a ob?inut voturile necesare pentru a-?i continua statul în Parlament, ca senator udemerist, premierul Ponta i-a s?rit, repede, în ajutor, întinzându-i o mân? prieteneasc?, cu toate ?tiutele dovezi ale pornirilor antiromâne?ti din trecut ale udemeristului György Frunda. Oare nu el era cel care clama, c? în Parlamentul Europei el reprezinta interesele U.D.M.R., nu ale României?! Nu tot el era de p?rere ca solu?ia pentru a?a-zisul ?inut Secuiesc este autonomia? C? autonomia nu înseamn? ?i federalizarea României, stat na?ional unitar! Chiar s? nu fi aflat Victor Ponta înc? spusele românului: lupul îsi schimb? p?rul, dar nu ?i naravul?!

Românul p??it, de atâtea ori încercat de ale vie?ii valuri care s-au n?pustit asupra lui, dându-l de to?i pere?ii existen?ei lui mereu învolburate, are o spus? cu sâmburele ei de în?elepciune: tot r?ul, spre bine ?i adev?r! Adic?, un r?u care las?, cu timpul, loc adev?rului. Un r?u, f?r? de care nu ai putea deslu?i binele unui viitor fapt împlinit. ?i, uite-a?a, încetul cu încetul, adev?rul, ca untdelemnul, iese la iveal?. Abia acum, odat? cu trecerea timpului, se confirm? multe din cele abia intuite de românul mereu în?elat, mereu min?it de politica oficial? din 1990 încoace. Mai cu seam?, abia acum românul î?i d? seama c? au existat ?i exist?, între P.S.D. ?i U.D.M.R., acele în?elegeri subterane, ?inute în mare tain?, între un partid (P.S.D.) - e adev?rat, cel mai mare ?i mai puternic din România - ?i stru?o-c?mila U.D.M.R, nici uniune cultural?, nici partid înregistrat, conform Legii Partidelor Politice, la Tribunalul municipiului Bucure?ti! Abia acum românul afl? de in?elegerile secrete, date în vileag ?i de György Frunda, între Uniunea Social-Liberal? ?i U.D.M.R., înc? înainte de alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012. Dar s? vedem care-i adev?rul. „UDMR a publicat, joi 3 ianuarie 2013, pe site-ul forma?iunii, acordul de colaborare, semnat la 1 octombrie 2012, între U.S.L. ?i U.D.M.R., prin care cele doua forma?iuni politice se angajau s? constituie, dup? alegerile parlamentare, din 9 decembrie, o alian?? politic?, parlamentar? ?i guvernamental?"[1]. Acesta-i adev?rul! A?a se explic? multe, de?i unele în?elegeri din umbr? au fost categoric negate, la vremea respectiv?, de unii lideri ai P.S.D., în care U.S.L. s-a gândit la un „aliat" de dup? alegeri, pentru orice eventualitate. A?a se explic? darea în vileag a unui scenariu de culise, de c?tre premierul Victor Ponta, de fapt, o dare în petic, la câteva minute doar dup? anun?area primelor rezultate ale alegerilor parlamentare, imediat dup? ora 21 din seara acelei zile de 9 decembrie 2012! V? mai aminti?i? Ie?ind pe posturile televiziunilor, aflat la Târgu Jiu, premierul, în loc s? mul?umeasc? românilor pentru rezultatul de excep?ie, realizat prin voturile lor (de fapt, un vot popular, negativ, contra lui Traian B?sescu ?i P.D.L., pentru seria de gafe comise!), dumnealui d?dea, spectaculos, cu parul în balt?, stropindu-?i ?i dezamagindu-?i, total ?i sfid?tor, electoratul, anun?ând c? el (nu invers!) i-a telefonat pre?edintelui U.D.M.R., Kelemen Hunor, felicitându-l pentru „victoria" în alegeri, cu 5%, a stru?o-c?milei, invitând la guvernare U.D.M.R., tocmai du?manul tradi?ional, mai ales al românilor ardeleni. Cum, adic?? Tu, cel puternic (atunci avea deja 62%!), te închini stru?o-c?milei cu doar 5% (m-a? îndoi!), invitând-o la guvernare? Mai altfel spus, în seara aceea mergea muntele la Mahomed, nu Mahomed la munte. O ru?ine! Oare s-a gândit el, Victor Ponta, ce au spus, în sinea lor, românii? „Dac? avea de gând s? bat? palma cu UDMR, cu care Victor Ponta anun?a, la luarea puterii de c?tre USL din mâna Guvernului Ungureanu, c? nu va face cu ea nicio în?elegere, de ce premierul n-a spus-o înainte de alegeri? Oare care ar fi fost rezultatul votului?" - se întreba un român ardelean, revoltat de gafa premierului. Pân? la urm?, Victor Ponta a renun?at la gândul tic?los al unei guvern?ri cu UDMR, sub presiunea românilor lucizi ?i, mai ales, a unei p?r?i a presei c?reia premierul, dup? aceea, îi arunca vini ?i aspre repro?uri.

C? acele în?elegeri, stabilite înc? dinainte de alegerile locale, au existat, c? acele sfori secrete, trase din culise, de mah?rii din P.S.D., erau reale, o spunea, senin, dup? 9 decembrie 2012, chiar Liviu Dragnea, secretarul general al P.S.D., ?eful de campanie al partidului la alegerile parlamentare, ajuns, apoi, vicepremier al României. El, cu guri?a lui, afirm?, spre stupefac?ia P.N.L., tovar??ul de guvernare, c? în?elegerile au existat „cu mult înainte de alegeri"! Quod erat demonstrandum! Confirm? acest amar adev?r ?i felul în care au fost constituite Consiliul Jude?ean Mure? ?i Consiliul Local Târgu-Mure?, când (se vorbe?te despre „un ordin dat de sus") U.S.L. a dat mâna cu U.D.M.R., de?i avea ?i alte posibilit??i s? formeze, în cele dou? consilii, o majoritate româneasc?, nu o alian?? toxic?, precum cea existent?! Totu?i, ce se ascunde în spatele acestui nou compromis: numirea lui György Frunda, consilier personal al premierului? Exist? ?i posibilitatea alegerii unui consilier al ministrului dintre reprezentan?ii celor 18 minorit??i na?ionale aflate în Parlamentul României! De ce domnul Ponta n-a apelat la ei? De ce tocmai de la U.D.M.R.? S? fi existat, oare, din nou, acea voce „de sus", acel ordin de prin cur?ile occidentale? Nu ?tim. N-avem dovezi. B?nuim doar. Un analist politic avizat intuia, mai zilele trecute, în felul lui, motivul acestor, surprinz?toare uneori, numiri, chiar a posibilit??ii relu?rii unor tratative secrete din partea P.S.D. cu U.D.M.R.. Adev?rul e c? Uniunea Social-Liberal? începe s? cam scâr?âie din toate p?r?ile. Mul?i se întreab? chiar cât va dura coabitarea aceasta. Dovezi sunt aprigele lupte din interiorul U.S.L. pentru posturile de mini?tri, urmate de frustr?ri, de nemul?umiri ?i regrete. Se ?tie bine c? P.N.L., prin Crin Antonescu, a protestat împotriva oric?rei încerc?ri de participare a U.D.M.R. la guvernare. ?i bine a f?cut! În cazul unei posibile viitoare rupturi, Victor Ponta î?i ia, înc? de pe acum, m?surile de precau?ie! Aducerea U.D.M.R. la guvernare, prin acesti primi pa?i ai concesiilor, devine, astfel, o posibilitate. Pe la noi nimic nu mai mir? pe nimeni. Replicile dure ale ?efului stru?o-camilei, Kelemen Hunor, îndreptate împotriva lui Crin Antonescu ?i P.N.L., ?ocheaz? prin obr?znicia lor. Precum multe spune ?i atacul aceluia?i Hunor la adresa P.C., partid numit „tumoarea canceroasa a politicii române?ti". Iar toate acestea spun ceva. Dar s? nu anticip?m ?i s? a?tept?m!

Firesc este s? ne întreb?m: ce urmeaz? dup? acest pas al numirii lui György Frunda în func?ia de consilier personal al primului ministru al României? Gurile rele spun, iar sursele vin din interiorul U.S.L., c?, în cazul acceptarii la guvernare a U.D.M.R., ex-senatorul Frunda ar fi devenit ministru al Justi?iei! O spun unii dintre cei afla?i la guvernare, iar de unde nu-i foc, nici fum nu iese! N-a fost s? fie a?a. Acum m?car consilier al premierului s? fie! A?adar, ce va urma? Probabilit??i exist?, ele au fost abordate în pres?, în analizele unor speciali?ti în domeniu. Pe primul loc, a?a dup? cum se ?i anun??, imediat dup? alegeri, ar fi modificarea Constitu?iei României, mai cu seam? a alineatului 1 al articolului 1: „România este stat na?ional, suveran ?i independent, unitar ?i indivizibil", cuiul sâcâitor din talpa U.D.M.R. ?i a du?manilor no?tri. Calculele sunt simple: în momentul în care nu mai este „stat na?ional unitar", conform articolului 1, din Legea fundamental? a ??rii, România devine stat multina?ional, cu to?i cei 89% români. Deci, mai u?or de rupt, de federalizat ?i de realizat autonomii teritoriale pe criterii etnice, de tipul a?a-zisului ?inut Secuiesc. O temere care-l determin? pe pre?edintele fondator al P.C., Dan Voiculescu, s? declare, la 3 ianuarie a.c., ca „articolul 1 din Constitutie nu este negociabil", lucru comunicat U.D.M.R., care l-a înfuriat, la culme, pe Kelemen Hunor.

Se preg?te?te, oare, sub poala acestui nou început de ced?ri ?i compromisuri, acceptarea Legii Statutului Minorit??ilor Na?ionale? Mai precis a unei legi doar pentru o singur? minoritate, cea maghiar?, nu pentru cele 18 minorit??i parlamentare, care nu au de revendicat nimic într-o Românie devenita model european pentru rezolvarea problemelor minoritare. Votarea acestei legi este echivalent? cu acceptarea autonomiei, pe criterii etnice, pe teritoriul României! U.D.M.R. face presiuni continue pentru noua regionalizare a României, în variant? proprie a accept?rii unei macroregiuni creionate pe grani?ele trasate în urma Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, format? din jude?ele Harghita, Covasna, Mure?, Bistri?a-N?s?ud, Cluj, Salaj, Maramure?, Satu-Mare, cu o microregiune alc?tuita din Harghita, Covasna, Mure?, o resuscitare a defunctei Regiuni Autonome Maghiare. Într-acolo bate gândul lor nemernic. Toate acestea, ascunse în spatele unor planuri rocambole?ti de destructurare a statului na?ional, unitar, român!

Dac? va fi sau nu dup? poftele unora, timpul le va l?muri pe toate. Deocamdat?, U.D.M.R., gra?ie mâinii întinse de premierul Victor Ponta, face al?i pa?i, pa?ii aceia „mici" care au adus, din 1990 încoace, atâta profit politic U.D.M.R., spre guvernare. „Eu mi-am asumat, de data aceasta, ca premier, r?spunderea!" - clama el. Da, a?a este, el ?i-a asumat r?spunderea, ca prim-ministru! Dar care-i p?rerea românilor? Asta nu-l intereseaz? sau nu conteaz??! Deocamdat?, primul pas spre guvernare al stru?o-c?milei s-a f?cut deja prin numirea lui György Frunda consilier personal al premierului Ponta, prin numirea lui Karoly Andras György secretar de stat la Ministerul Educa?iei Na?ionale, carora li se adaug? si Beatrix Gered, numit? ca ?ef? a Institutului Na?ional de Statistic?. Zadarnic zice premierul: „Numirea ca pre?edinte al I.N.S., a doamnei Gered Beatrix, nu a fost influen?ata de U.D.M.R., iar aceasta numire nu înseamna c? Uniunea Democrata a Maghiarilor din România a intrat la guvernare!". S? fim serio?i! Ce, oare, poate s? însemne? Este doar începutul!
Sursa: Cuvântul liber[2]
-----------------------------------------------------------------------

[1] Această adresă de e-mail este protejată de spamboƣi; aveƣi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

[2] http://www.cuvantul-liber.ro/articol.asp?ID=67182

 
Col. (r) Remus Macovei   
Joi, 10 Ianuarie 2013 00:02

CiteƟte mai mult...De regul? militarilor le-a fost interzis s? se implice în politic?. Aceasta nu a împiedicat conducerea tuturor partidelor care pe parcursul timpului au guvernat România, s? î?i formeze ?i s? î?i fidelizeze un grup de generali, care, odat? partidul ajuns la putere, s? ocupe cele mai importante func?ii de conducere din Ministerului Ap?r?rii/de R?zboi, din Marele Stat Major sau de la Departamentul de înzestrare al armatei. Ace?tia, pe timpul guvern?rii, executau întocmai cerin?ele partidului sau grup?rii/alian?ei politice care i-a numit în func?ii. Dup? schimbarea puterii politice, de regul?, ace?ti generali erau numi?i în func?ii conform specializ?rilor, vechimii, func?iilor de?inute anterior ?i gradelor avute. Aceast? regul? nu se va mai respecta în septembrie 1940, imediat dup? abdicarea regelui Carol al II-lea, când generalul Ion Antonescu va îndep?rta din armat? 80 de ofi?eri, dintre care 15 erau generali. Ace?tia au fost trecu?i în rezerv? urmare a aplic?rii art. 58 din legea înaint?rilor în armat?  pentru c? î?i dovediser? incompeten?a pe timpul retragerii din Basarabia sau compromi?i prin colaborarea cu Carol al II-lea. Trei dintre ei - Gabriel Marinescu, Gheorghe Arge?anu ?i Ion Bengliu - sunt aresta?i ?i încarcera?i la Jilava. Aceast? prim? epurare din istoria Armatei Române a avut ca scop cur??area ?i înt?rirea organismului militar prin înl?turarea elementelor necorespunz?toare de la conducerea acestuia. În perioada urm?toare mare parte dintre ace?ti generali vor deveni inamici ai mare?alului Ion Antonescu ?i se vor implica în ac?iuni complotiste împotriva acestuia.

La 23 august 1944 se va declan?a prima epurare politic? în armata român?. Acum se va da startul unei ac?iuni care se va repeta cu o periodicitate regretabil? ?i care va avea consecin?e nefaste asupra generalilor armatei române. Ac?iunea dictat? de noul aliat al României se va încheia în 1964 cu distrugerea elitei militare române?ti.Transformarea armatei regale în armat? popular? era condi?ionat? de dispari?ia venerabililor generali, forma?i în cultul onoarei ?i demnit??ii,care au condus cu pricepere ?i curaj trupele române pe câmpurile de lupt? ale celor dou? r?zboaie mondiale, Generalii care în perioada interbelic? ?i pe timpul celui de al doilea r?zboi mondial au îndeplinit func?ii de mini?tri sau mini?tri secretari de stat, generalii care s-au aflat în func?ii de conducere în Ministerul de R?zboi, în Ministerul de Interne, în Jandarmerie, în Statul Major General sau la comanda Armatelor, Corpurilor de armat?, Diviziilor ?i Brig?zilor vor fi judeca?i ?i condamna?i în urma unor simulacre de procese. În aceast? perioad? peste 161 de generali vor fi condamna?i, 78 dintre ei murind în închisorile comuniste: 19 la Aiud, 17 la Sighet, 12 la la Jilava, 9 la V?c?re?ti, 5 la Canal ?i F?g?ra?, 3 la Gherla, 2 la Râmnicul S?rat, câte unul la Boto?ani, Dej, Gala?i, Ocnele Mari, Pite?ti ?i Târgul Ocna. Al?i doi generali au murit pe timpul anchetelor executate de c?tre Securitate, un viceamiral a murit într-o închisoare care nu a putut fi identificat?, iar generalul Gheorghe Avramescu a fost asasinat pe front de agen?i ai N.K.V.D..

Noile criterii pe baza c?rora un militar putea ajunge în doar câ?iva ani general nu aveau nimic de a face cu criteriile riguroase din perioada interbelic?: origine social? s?n?toas?, devotament fa?? de cauza poporului ?i a partidului. Pentru ca succesul s? fie sigur ace?tia trebuiau s? se c?s?toreac?, doar dup? ce viitoarea so?ie ?i p?rin?ii acesteia erau verifica?i asupra moralit??ii, originii sociale ?i a devotamentului fa?? de Republica Popular? Român?. Viitorii generali ai armatei populare vor fi selec?iona?i din rândul:
- tinerilor cu o preg?tire intelectual? sumar?, care la admiterea în ?coala militar? vor da examen la dictare ?i rezolvarea unei probleme de matematic?;
- tinerilor din cele dou? divizii de voluntari formate din prizonierii în U.R.S.S.[ ], care juraser? s? lupte pentru o prietenie trainic? între România ?i Uniunea Sovietic? ?i care acum au avut acces nelimitat la func?iile de conducere din Armata Român?;
- ilegali?tilor comuni?ti, care f?r? nicio preg?tire militar?, sunt avansa?i în gradul de general. A fost pentru prima oar? în istoria armatei române când s-a întâmplat a?a ceva.

A doua epurare politic? are loc dup? 1965, când generalii cu studii în U.R.S.S., care ocupau func?iile vitale în Armata Român?, unii dovedi?i spioni ai serviciilor secrete sovietice K.G.B. sau G.R.U., vor fi trecu?i în rezerv? sau numi?i în func?ii periferice în economia na?ional?. Marea majoritate a acestora se vor angaja în ac?iuni complotiste împotriva lui Nicolae Ceau?escu, fiind sprijini?i din umbr? de aceste servicii. Nucleul dur al complotului care se va solda în 1989 cu înl?turarea lui Nicolae Ceau?escu a fost reprezentat de generalii: Nicolae Militaru, Vasile Ionel, ?tefan Kostyal, Gheorghe Logof?tu, Marin Pancea.

Cea de a treia epurare politic? are loc dup? evenimentele din decembrie 1989 când o bun? parte dintre generalii, proveni?i din ofi?erii care au beneficiat de avans?ri excep?ionale în perioada 1947-1953, ca ?i cei peste 20 de generalii dovedi?i ca agen?ii K.G.B. sau G.R.U., reactiva?i în decembrie 1989 de Ion Iliescu, vor fi înl?tura?i din armat?. Dintre ace?tia opt vor fi judeca?i ?i condamna?i pentru organizarea ?i conducerea ac?iunilor militare pe timpul represiunii (16-22 decembrie) sau a luptei cu „elementele teroriste" - Ion Coman, Victor Atanasie St?nculescu, Mihai Chi?ac, Dumitru Dr?ghin, Iulian Topliceanu, Ion Dinc?, Constantin Olteanu, Constantin Rotariu. Din p?cate, de?i noile autorit??i au clamat reîntorcerea la tradi?iile Armatei Române, noii generali vor proveni din rândul militarilor compromi?i în timpul evenimentelor din decembrie ?i al oportuni?tilor de cea mai proast? spe??. Pe parcursul a câtorva luni, cel mult pe parcursul a doi-trei ani, ace?tia, ob?in grad dup? grad ?i preiau toate func?iile de conducere ale Armatei Române. Sunt caracteriza?i, ca ?i politicienii care le-au sus?inut ascensiunea în grade ?i func?ii, de o nem?rginit? sete de parvenire. Este perioada în care Armata Român? devine o tarab? în care totul este de vînzare: grade, func?ii, titluri de doctor, titluri ?tiin?ifice în înv???mântul militar, majoritatea contractelor etc .

Putem afirma c? ast?zi este în plin? desf??urare a patra epurare politic?, f?cut? de aceast? dat? de D.N.A.. Acest organism fiind puternic influen?at politic, epurarea este doar par?ial? ?i selectiv?, to?i marii vinova?ii de situa?ia dezastruoas? în care se afl? Armata Român?, fiind ocoli?i de ac?iunile procurorilor. Niciunul din generalii afla?i în spatele urm?toarelor afaceri nu au r?spuns pentru pagubele produse armatei: Motorola, ?igareta II, Distrug?torul M?r??e?ti, Marconi, Star, Algoritm politic în înzestrarea armatei, Ghidul, Larom, Fregatele, Alenia, Azur, Case pentru generali.

La ora actual? probabil c? Armata Român? ocup? primul loc între ??rile membre N.A.T.O., din punct de vedere al num?rului de generali condamna?i pentru acte grave de corup?ie. Dup? 1997 un num?r de 19 generali au fost condamna?i pentru astfel de acuza?ii: 2 fo?ti ?efi ai S.M.G., 8 din structuri centrale, 4 comandan?i de mari unit??i (structuri echivalente), 3 rezervi?ti. Din p?cate, politicienii care periodic se succed la conducerea României, nu sunt îngrijora?i de aceast? situa?ie. La fel cum nu par a fi îngrijora?i nici partenerii externi ai României din NATO. Este regretabil? aceast? atitudine, pentru partenerii str?ini fiind scuzabil?, având în vedere c? ace?tia sunt mai degrab? interesa?i de ob?inerea de c?tre ??rile lor a unor contracte foarte avantajoase lor ?i p?guboase pentru înzestrarea Armatei Române - vezi fregatele engleze, tancurile germane Gepard, rachetele olandeze Hawk, transportoarele elve?iene Piranha, avionul italian Spartan etc. Generalii patrio?i au disp?rut, locul lor fiind luat generali corup?i ?i compromi?i, care fac f?r? nicio re?inere jocul str?inilor. Din caza ac?iunii iresponsabile a acestora, armata este într-o situa?ie dificil?. Cu o înzestrare sub orice critic? din cauza subfinan??ri cronice, cu prestigiul gradului de general la cea mai sc?zut? cot? imaginabil?, cu moralul militarilor subminat de atentatele la prestigiul statutului de militar, unele venind chiar de la comandantul suprem (vezi recenta caracterizare a ministrului ap?r?rii na?ionale), Armata Român? este departe de ceea ce ar trebui s? fie o armat? modern?, membr? a N.A.T.O.. Dac? nici acum, conduc?torii no?tri politici nu în?eleg ?i nu ac?ioneaz? în favoarea interesului na?ional, care impune îndep?rtarea urgent? a generalilor corup?i, pericolul este imens. Este momentul ca generalii cu adev?rate cariere militare, care au parcurs toate treptele ierahice, care s-au afirmat la comanda unor unit??i ?i mari unit??i, inclusiv în teatrele de opera?ii ?i care au dat dovad? de moralitate deosebit?, s? accead? în func?iile importante, luând locul „generalilor de carton". Este singura ?ans? a Armatei Române, ratarea ei fiind mai mult decât condamnabil?.

 
Constantin T?nase, Chi?in?u   
Miercuri, 09 Ianuarie 2013 23:36
CiteƟte mai mult...
Moldova, între neofascismul rusesc ?i unionismul românesc

Covoarele ro?ii au fost strânse, Barroso s-a întors acas?, pe 1 decembrie unioni?tii au mai „lichidat" o dat? statalitatea moldoveneasc?, psalmi?tii ru?ilor continu? s? discrediteze Alian?a de la guvernare, ag??ându-i în piept o panglic? neagr?, funerar?, iar Alian?a nu se poate trezi din be?ia corup?iei ?i hipnoza ideologiei imperiale ruse?ti.

Pe 1 Decembrie, Ziua Na?ional? a României, ru?ii din Liga tineretului rus le propuneau unioni?tilor din P.M.A.N. prezervative, „ca s? nu se înmul?easc?", declarând c? unionismul e mai periculos decât SIDA... Presa nu a reac?ionat la acest gest „fr??esc", precum nu reac?ioneaz? nici la alte fenomene ce se produc în aceast? zon?.

Odat? cu afirmarea tot mai conving?toare a cursului politic proeuropean al Republicii Moldova, asist?m la apari?ia unui fenomen periculos pentru stabilitatea politic? ?i chiar pentru independen?a acestui stat. E vorba despre proliferarea în spa?iul public a ideologiei fascismului, rasismului ?i xenofobiei de c?tre reprezentan?ii stângii filoruse ?i antieuropene din Chi?in?u. Pentru a lupta împotriva cursului politic actual al Republicii Moldova, s-a inventat un du?man de moarte al Republicii Moldova - unioni?tii. Noi to?i în?elegem c?, de fapt, se lupt? nu împotriva unioni?tilor, ci împotriva moldovenilor, a eforturilor lor de emancipare, modernizare ?i europenizare a Republicii Moldova. Cunoa?tem cu to?ii c? Rusia se confrunt? azi cu un fenomen extraordinar de periculos: spiritul imperial rusesc care se manifest? prin reac?ii neofasciste, rasiste ?i xenofobe, spirit care este exportat ?i în Republica Moldova. Toleran?a tradi?ional? a moldovenilor este r?spl?tit? cu intoleran?? etnic? ?i lingvistic? din partea unei p?r?i a minorit??ii ruse, tot mai des ?i mai deschis se fac auzite îndemnuri la ur? rasial?. Sub pretextul luptei cu „unionismul", se prolifereaz? îndemnuri b?d?r?noase, incalificabile. Iat?, la întâmplare, un „comentariu" de pe portalul rusesc de ?tiri Ava.md: „nu e departe timpul când va porni r?zboiul între Moldova înfloritoare ?i ?ig?nimea p?duchioas? de dincolo de Prut" (????a ????? ???????? ????????? ? ?????? ???????? ??????????!!!). ?i tot acolo: „Noi, de?i suntem pu?ini, ne vom ap?ra, iar victoria va fi de partea noastr?, c?ci vom lupta pân? la nimicirea total? a unioni?tilor-asupritori" (?????? ????? ?? ????, ?? ??????? ??????????? ??????????-?????????????! ???????? - 04.12.2012, 01:15).

Nu e un secret c? nicio comunitate rus? din Republica Moldova nu condamn? ?i nu se desolidarizeaz? de asemenea ac?iuni ?i îndemnuri. Nu e un secret, de asemenea, c? aceste for?e sunt sponsorizate financiar, ideologic ?i moral de c?tre Moscova. Astfel, la recenta conferin?? a comunit??ilor ruse?ti din Republica Moldova pre?edinta acesteia La?cionova a recunoscut c? „exist? o interac?iune activ? a Comunit??ii cu Ambasada Rusiei de la Chi?in?u ?i Centrul rusesc de ?tiin?? ?i cultur?". „F?r? sprijinul acestora ar fi fost imposibil? realizarea multor proiecte ?i planuri", a declarat La?cionova. A?adar, Moscova continu? s? fie sponsorul principal al lupt?torilor împotriva unionismului. Ajun?i aici, voi încerca s? explic de ce, totu?i, pe ru?i îi deranjeaz? unionismul ?i ce prezint? azi acest fenomen.

Unioni?tii sunt cei mai sinceri ?i mai consecven?i statali?ti

Ce este ast?zi unionismul, curentul de gândire care promoveaz? idealul reintegr?rii moldovenilor în spa?iul românesc? Consider c? s-a mers inadmisibil de departe pe linia compromiterii ?i distorsion?rii esen?ei acestui fenomen prin plasarea lui la periferia sistemului politic ?i social al Moldovei. Astfel, sentimentele fire?ti ale apartenen?ei moldovenilor la alt? spiritualitate, cultur?, limb? ?i istorie decât cele ruse?ti sunt declarate unionism, punându-se semnul egalit??ii între acestea ?i fascism, legionarism, nazism. O parte a minorit??ilor etnice care s-a l?sat intoxicat? de aceast? ideologie a devenit captiva, ostatica Moscovei, coloana a cincea a acesteia. Este gre?it, dar ?i moralmente descalificant, s? declari unionismul un curent extremist, punându-l pe acela?i cântar cu extremismul grup?rilor marginale comuniste ?i rusofile. Anali?ti care î?i camufleaz? adev?rata lor identitate politic? ?i ideologic? vorbesc f?r? jen? deontologic? despre cele „dou? extreme" - „comuni?tii lui Voronin" ?i „liberalii lui Ghimpu". (?i asta în situa?ia în care programul Partidului Liberal nu prevede „unirea cu România", iar însu?i liderul Partidului Liberal, M. Ghimpu, a declarat c? „unirea nu va avea loc".)

Opinia mea este c? cei mai consecven?i ?i mai sinceri lupt?tori pentru statalitatea moldoveneasc? sunt anume unioni?tii. Oricât ar p?rea de paradoxal, dar a?a este, ?i paradoxul are explica?ii istorice. Dac? ne întoarcem la începuturile tân?rului stat Republica Moldova, nu putem nega adev?rul c? Independen?a Republicii Moldova a fost opera unioni?tilor români. În anii '90-'91 cei mai hot?râ?i ?i mai consecven?i militan?i pentru crearea statului Republicii Moldova au fost unioni?tii. Simbolica acestui stat a fost elaborat? ?i votat? de unioni?ti. Dup? declararea Independen?ei, cei care au contribuit decisiv la constituirea structurilor noului stat - al celui de-al doilea stat românesc! - au fost unioni?tii. În timpul conflictului de pe Nistru, acest nou stat a fost ap?rat cu pre?ul sângelui de c?tre unioni?ti. La toate aceste etape, actualii „statali?ti" erau pe alte baricade. Anume ace?tia declar? azi c? unionismul este un curent periculos ?i du?m?nos Republicii Moldova care trebuie interzis prin lege. Privi?i cine lupt? ast?zi pentru vectorul european al R. Moldova ?i cine este împotriv?. ?i ast?zi, unioni?tii sunt acei care opteaz? necondi?ionat pentru integrarea european? a Republicii Moldova, spre deosebire de „statali?tii" rusofili care v?d Moldova ca o gubernie a unei fantomatice construc?ii asiatice! Unionismul este, a?adar, prin esen?a sa un curent de gândire profund proeuropean. Realitatea respectiv? a fost foarte bine prins? de Marius Lazurca, ambasadorul României, care s-a declarat unionist, fapt ce i-a deranjat extrem de mult pe comuni?ti care au cerut ca acesta „s? fie m?turat din Republica Moldova"...

Repet, nu exist? niciun paradox în faptul c? unioni?tii care, chipurile, cer „lichidarea" acestui stat sunt în realitate cei mai sinceri sus?in?tori ai statalit??ii moldovene?ti. S? ne explic?m. Da, sunt romantici care mai cred c? este posibil? varianta clasic? a unirii, aici ?i acum, majoritatea îns? realizeaz? c? idealul reintegr?rii spirituale a basarabenilor în spa?iul românesc comun poate fi atins ast?zi doar prin integrarea Republicii Moldova în U.E.. Doar în U.E. vor disp?rea frontierele ?i românii de pe ambele maluri ale Prutului se vor reg?si, iar reg?sindu-se, „unirea" ca obiectiv va disp?rea, de ea nu va mai fi nevoie ca în perioada existen?ei cortinelor de fier ?i a gardurilor de sârm? ghimpat?. Sunt sigur c? mul?i dintre ru?ii antiromâni din Republica Moldova în?eleg acest lucru ?i, în?elegându-l, încearc? pe toate c?ile s? discrediteze ideea de unionism. Guvernarea ar trebui s? în?eleag? c? adev?ratul ei aliat în eforturile ei de integrare european? sunt unioni?tii, nu „statali?tii" lui Voronin, Dodon ?i ?elin, c? România, nu Rusia, are cel mai sincer interes ca Republica Moldova s? fie independent? ?i s? ajung? s? se integreze în familia na?iunilor europene.

În aceast? ordine de idei, devine clar de ce ru?ii se tem de recunoa?terea faptului c? Republica Moldova este cel de-al doilea stat românesc, iar românii sunt o singur? na?iune care locuie?te în dou? state independente - România ?i Republica Moldova. Din p?cate, nici actuala guvernare - prin cele trei partide din Alian?? - nu se poate trezi din be?ia corup?iei ?i din hipnoza ideologiei imperiale ruse?ti ?i comuniste, temându-se c? recunoa?terea faptului c? suntem români ar periclita... statalitatea. Apropo, are cineva date statistice care ar proba faptul c? unioni?tii nu-s patrio?i, nu-?i iubesc Moldova ?i sunt cei mai neprofesioni?ti ?i puturo?i cet??eni ai acestei ??ri? Dar cine a furat ?i a jefuit aceast? ?ar? de la '91 încoace: unioni?tii „nepatrio?i" sau „patrio?ii statali?ti"? În mâinile cui se afl? azi capitalurile acestei ??ri: ale unioni?tilor sau ale statali?tilor? Au nu cumva a?a-zisul statalism este în realitate o ideologie care î?i permite accesul la troica puterii ?i la resursele acestei ??ri?
Un lucru e clar: societatea trebuie s?-?i reevalueze opiniile ?i s? reabiliteze unionismul, iar cei care atac? unionismul de pe pozi?iile Rusiei nu sunt prietenii acestei ??ri.
 
Sergiu Nicolaescu a?a cum l-am cunoscut
  
Miercuri, 09 Ianuarie 2013 23:09
CiteƟte mai mult...Vestea mor?ii lui Sergiu Nicolaescu m-a uluit. El era „nemuritorul". De când am lucrat cu el ca produc?tor delegat la filmul „Viraj periculos", Sergiu Nicolaescu tot murea ?i invia, ca eroii din filmele sale poli?iste. ?in minte c? pleca din timpul film?rilor ?i zicea c? se duce pân? în Germania, dar revenea a doua zi ?i continua film?rile. În acest interval am aflat ca a fost la „Elias", unde a f?cut o opera?ie de hemoroizi. ?i timp de 30 de ani, cât l-am cunoscut îndeaproape, Nicolaescu se interna, se opera ?i reînvia. El era mereu „Supravie?uitorul". ?i acum, de curând, alunecase pe ghea??, î?i rupsese ni?te coaste, dar eram sigur c? se reface. Mai c?zuse de câteva ori de pe cal, de pe scara interioar? a casei ?i s-a ref?cut. Ca sa aflu ca s-a operat de peritonit?. Iat? c? moartea a fost mai tare decât el. Mai tare decât Sergiu Nicolaescu, cel mai tare om pe care l-am cunoscut. Într-o zi, în biroul lui de la U.A.R.F., mi-a facut o demonstra?ie de for?a. ?i-a scos haina, cîma?a ?i a ramas gol pân? la brâu. ?i mi-a ar?tat pectoralii. Apoi cu o mân? a luat un fotoliu de un picior ?i l-a ridicat ca pe un fulg. F?cea zilnic Fitness. Ducea o via?a de atlet ?i se hr?nea ca o furnic?. Nu l-am v?zut la film?ri s? m?nânce mai mult de un sandwich pe zi. Când venea ora mesei ?i echipa de filmare f?cea o mas? câmpeneasc?, el se retr?gea în p?dure, unde era locul film?rii, î?i desf?cea pachetelul cu mâncare ?i mânca neobservat de nimeni. O dat? l-am întrebat ce avea în pache?el. Câteva felii de salam între doua felii de pâine. Nu era omul paharulului, al cârciumii. Nimeni nu cred c? l-a v?zut vreodata pe Nicolaescu ame?it. Nici la zilele lui onomastice nu se atingea de b?utur?. Era un model de comportament. Se purta hollywoodian, ca actorii americani. Odat? a venit la ziua lui cu un picior în ghips, pe care ?i l-a pus pe birou si ne privea. Era fericit c? se afl? în mijlocul atâtor oameni care îl iubesc. ?i era un povestitor deosebit. Într-o zi mi-a povestit un vis de-al s?u, cu un final demn de Zbur?torul. Toat? ac?iunea se petrecea într-un lift, apoi a ie?it pe terasa blocului ?i a zburat de acolo.

Nicolaescu era o personalitate fascinant? pentru cei care l-au cunoscut ?i un adversar de temut pentru ceilal?i. Nu a avut prieteni apropia?i, cred c? sunt printre pu?inii s?i prieteni, c?ruia îi m?rturisea intimit??ile. Iar prietenia noastr? a pornit de la cartea mea „B?ie?ii de bani gata", când a aflat c? e personaj principal cu numele Bo Serge, cum îi spunea familia Maurer, cu care el juca tenis ?i de unde s-a propulsat. M-a chemat la el, la Senat, în biroul pe care îl avea când Senatul se afla în cl?direa fostului C.C.. Era de fa?? ?i Geta Vâlcu, directoarea lui de produc?ie. A spus c? vrea s?-mi cumpere drepturile de autor pentru roman, c? vrea s? fac? un film dup? el. R?m?sese s? ne mai întâlnim. Ca s? aflau de la d-na Vâlcu c? vrea s?-mi cumpere drepturile ca s? nu fac? filmul, s? ingroape subiectul, s? nu-l fac? al?ii. Cartea a fost un best seller. Nu ?tiu care e adev?rul, dar filmul nu s-a mai f?cut, nici de c?tre el, nici de c?tre al?ii.

Sigur, am scris numeroase articole critice la adresa filmelor lui Nicolaescu. El însu?i mi-a dat o replica în revista „Flac?ra", dar din momentul când am scris elogios despre „Orient Express", am devenit prieteni. În condi?iile când Noul Val nu se ridica la exigen?a dorit?, când nu dovedea c? are un talent care s? concureze cu performane?ele lui Nicolaescu, am v?zut în el un reper necesar, un vârf de lance al filmului românesc. Am scris: Dac? Sergiu Nicolaescu n-ar exista, ar trebui inventat. Nu o dat? Nicolaescu mi-a spus c? din Noul Val nu apreciaz? decat un regizor, pe Nae Caranfil, ceilal?i sunt imberbi, nedezvolta?i, iar premiile lor îl l?sau rece, nu credea c? valoarea se m?soar? în premii, fiind chiar dezgustat când afla c? premiile se ob?ineau dup? ce filmele erau plimbate la 150 de festivaluri! El nu ?i-a trimis toate cele 60 de filme la un loc, pe care le-a f?cut, la atâtea festivaluri la câte era trimis, pe banii contribuabililor, un singur film al Noului Val. ?i de undeva trebuia s? cad? un premiu.

Era un formidabil statistician. Avea zeci de tabele, prin care cânt?rea istoria filmului contemporan românesc. Nu o data i-am analizat aceste tabele. Ba am facut-o ?i în cartea sa biografica, „Destin ?i film", de care m-am ocupat. Regret ca nu a scris nici o carte de memorii. Nu „Ultimul corupt", i-am spus. M? asteptam de la dvs la un film numit „Ultima spovedanie". A participat constant ?i la crearea Legii cinematografiei. Filmul românesc de azi func?ioneaz? dupa „Legea Nicolaescu". A f?cut enorm pentru filmul românesc. Numele lui e legat in mare masura de cinematograful „Patria", care ar fi bine s?-i poarte numele. Îi pl?cea lupta, confruntarea. ?in minte c? dup? un articol de-al meu critic, lui Sergiu Nicolaeascu i-a pl?cut ?i a dorit s? ne întâlnim, s?-mi explice de ce n-am dreptate. Cu astfel de întâmpl?ri creatoare am început s?-l descoper, s? descoper fa?a lui ascuns?, care era aceea a unui lupt?tor. În rest, a avut du?mani, o armat? de du?mani, cât armatele din „Dacii". Mai ales genera?ia tân?r?, Noul Val de cinea?ti, l-au urât inexplicabil, cum nu se poate imagina. Mi-aduc aminte ce afectat a fost de un articol al lui Cristian Tudor Popescu, care l-a balacarit cum nu se poate inchipui, l-a f?cut „impotent", „b?tran libidinos", „Alzheimer", „escroc", „curv?" ?i multe altele. Vezi articolul „Cu sec" din „Gândul". Eu i-am dat replica în articolul „Cap sec"[1]

Tot atunci, Noul Val de cinea?ti[2], cu Mungiu în frunte ?i cei de la „Cinemagia", îi doreau pe fa?? moartea lui Sergiu Nicolaescu. Ei a?a în?elegeau s?-?i exprime un punct de vedere fa?? de un film al s?u, scriind „de ce nu moare ?sta odat?, s? nu mai fac? filme!". Nici nu vreau s?-l numesc pe acest animal. El face parte dintr-o hait?, a?a ac?ioneaz? noii limbrici ai presei, în hait?. Cred c? acum se bucur? c? Nicoleascu nu mai e, în loc s? se întristeze de faptul c? a disp?rut un simbol al competi?iei, un opozant serios al lor, o personalitate cum filmul românsc nu a mai avut ?i e greu de prev?zut c? o s? mai aib?, dup? cum evoleaza tinerii cinea?ti. Vor deveni ca U.S.L. f?r? Nicolaescu. Iar f?r? opozi?ie, nu exist? via??, nu exist? progres. S? nu uit?m marea defini?ie a lui Eminescu: „Antitezele sunt via?a".

Nicolaescu regreta ca nici unul dintre ei nu a venit la el s?-i spuna, „Domnule, cum se face un film? Înva??-m? ?i pe mine". Ei nu aveau nevoie de un profesor ca Nicolaescu. Nu voiau s? învete de la el. Îl aveau pe Puiu & Co. ?i Nicoleascu a f?cut inginerie din meseria de cineast. La masa de montaj pe care o avea acas?, m?sura cu cronometrul în mân? cât ?ine un suspans la un film pecum „Conversa?ia", s? spunem, ritm pe care îl aplica la „Cu mâinile curate". ?tia film cât toti cinea?tii la un loc. A fost regizorul american al filmului româneasc. E singurul regizor român pe care I.M.Db. îl are pe lista sa. La capitolul film istoric, „Mihai Viteazul" ocup? locul trei din toate timpurile. „Mihai Viteazul" este studiat în America la multe facult??i de profil.

Ultima mea întâlnire cu el a fost în luna noiembrie, când m? aflam în ?ar?. Tot la U.A.R.F.. Regreta c? nu a avut curajul s? plece în America. I-ar fi pl?cut s? lucreze la Hollywood. ?i regreta ultimii ani din via??, când a acceptat s? fac? ultimele filmele „Pocker" ?i „Ultimul corupt". Spunea: „Mi-au luat 5 ani din via??, puteam face altceva mai bun". ?i c? nu a câ?tigat nimic. „La ultimul film, Lustig mi-a dat 300 mii de euro". S? faci film cu un asemnea deviz, e un eroism. Sigur, Sergiu Nicolaeascu a ratat cateva mari ocazii de a face Luceaf?rul eminescian sau ?iganiada lui Ion Budai-Deleanu, a?a cum am discutat de multe ori cu el. Ultima oar[ m-a întrebat cine este cel mai important la un film, regizorul, secenaristul sau produc?torul? I-am raspuns, produc?torul, scenaristul si regizorul. Ba în America actorii sunt mai importanti decât regizorul. Uneori, regizorul este considerat doar un meseria?, ca ?i operatorul sau editorul de imagine. ?i ultimul lucru pe care i l-am spus, a fost: Dvs a?i fost ?i sunte?i de toate, scenarist, regizor, actor, un singur lucru v? lipse?te, s? fiti ?i produc?tor, produc?torul propriilor filme. În felul acesta nu ve?i mai depinde de nici un Lustig, de nici un C.N.C. si nici Noul Val nu va mai spune c? ii luati m?laiul. ?i deodata s-a luminat. „Da, voi fi produc?torul urm?torului meu film". Care e acela, numai Dumnezeu ?tie acum, care l-a luat pe nepreg?tite. Sergiu Nicolaescu avea de gând s? tr?i?sc? o sut? de ani. ?i putea. Cineva mai presus de noi a hot?rât altfel. Dumnezeu s?-l odihneasca!

Am citit cam tot ce s-a scris despre Sergiu Nicolaescu în presa româneasc? dup? moartea sa. Cei mai mul?i ?i-au dat arama pe fa??, au f?cut-o pe vitejii, adic? au luat moartea faimosului regizor ca pretext ca s?-?i verse dejec?iile pe el. A?a a procedat Cap Sec, editorialistul de la „Gândul", care n-a putut s?-?i ascund? nici într-un astfel de moment infec?iile, tratând moartea lui Nicolaescu în b??c?lie [...]. Un alt mitocan se autodefine?te cu parafa „s?-l ia mama dracului", declarând ca se duce dupa el în iad s?-i ceara socoteal? (cica de 40 de ani umbl? s?-?i ia ni?te drepturi, care au ajuns la sume ame?itoare!), dar cei mai mul?i îl confund? pe cineast cu „senatorul", „revolu?ionarul" sau „propagandistul" Sergiu Nicolaescu, acuzându-l c? în filmele lui a „distorsionat" istoria, ca ?i cum nu s-ar ?ti ca Titus Popovici, omul de cas? al lui Ceau?escu, a scris scenariile ?i, la urma urmei, cinematograful nu e mai presus de timp, ca atare ?i opera lui Nicolaescu reprezint? o epoc?! A?a cum o reprezint? ?i Cenaclul „Flac?ra".[...]

Opera lui Sergiu Nicolaescu este un fenoman, nu o glum?.

Sunt o glum? filme ca „Osanda", „Atunci i-am condamnat pe to?i la moarte", „Mihai Viteazul", „Orient Express", „Ciuleandra" ?i alte ecraniz?ri sau filme istorice? Este o glum? serialul „Cu mâinile curate", la care chinezii din China f?ceau cozi cu milioanele? Este o glum? „Nea Marin miliardar", care de?ine în România cinematografic? recordul de încas?ri, cu peste 15 milioane de spectatori, cât popula?ia matur? din România?! E o glum? faptul ca I.M.Db., cel mai puternic site de film american, plaseaz? „Mihai Viteazul" pe locul 3 în topul filmelor istorice din toate timpurile? [...] Vedem paiul din ograda lui Nicolaescu, dar nu vedem parul din ochiul nostru! „Nea Marin Miliardar" are spectatori de zece ori mai mult decât toate filmele Noului Val la un loc (circa 150). Ba Asocia?ia Film România, fondat? de actorul Constantin Fugasin, merge ?i mai departe ?i spune: „Cele aproape 200 de filme române?ti realizate dup? 1989 nu au atras - toate la un loc! - num?rul de spectatori înregistrat de un singur film al lui Sergiu Nicolaescu - „Nea M?rin miliardar". Mai mult: „Num?rul total al spectatorilor români care au v?zut cele 60 de filme regizate de Sergiu Nicolaescu este de zece ori cât popula?ia României - aproape 200.000.000 ".[3]...
-----------------------------------------------------------
[1] Vezi „Dictionarul critic al filmului românesc dup? 1989 (Ed. Axioma Print, 2011).
[2] Noul Val de cineasti
[3]http://www.ziaristionline.ro/2013/01/04/grid-modorcea-despre-ce-ramane-in-urma-lui-sergiu-nicolaescu/
 
Ion Maldarescu   
Luni, 07 Ianuarie 2013 11:09
CiteƟte mai mult...Sergiu Nicolaescu - una din personalit??ile importante ale României ultimelor decenii - a încetat din via?? la venerabila vârst? de 82 de ani.. Via?a sa a fost un melanj misterios, alc?tuit din elemente nu totdeauna compatibile: elegan??, sobrietate, talent, m?iestrie artistic?, mister ?i inflexibilitate, spirit de aventur? ?i, nu în ultimul rând, o dedublare a personalit??ii amplasat? între art?, conspira?ie ?i tain? prin omisiune. A plecat „dincolo" a?a cum i-a pl?cut s? tr?iasc?, în lumina reflectoarelor, ascunzând cu grij? detalii ale scenariului propriei vie?i. Ie?irea sa din scen?, derulat? îns? dup? o regie care nu-i mai apar?ine, între?inut? de o mass-media avid? de senza?ional s-a dovedit a fi la fel de „spectaculoas?" ca ?i filmele sale.

Presa interna?ional? subliniaz? multiplele fa?ete ale personalit??ii marelui disp?rut: regizor, scenarist, actor, realizator de produc?ii de referin?? ?i unul dintre cei mai activi cinea?ti la nivel mondial, neocolind chestiunile controversate din biografia sa. Din p?cate, mass-media româneasc? a transformat „ultimul spectacol" într-o resping?toare reprezenta?ie de circ ieftin. Agen?iile de pres? sunt unanime în aprecierea c? Sergiu Nicolaescu a fost bine cunoscut prin filmele sale istorice, pentru care a primit recunoa?tere interna?ional?:

„N?scut în 1930, Sergiu Nicolaescu ?i-a f?cut debutul în 1962 cu un documentar, dup? care a realizat, în 1966, filmul « Dacii », o coproduc?ie grandioas? româno-francez?, ce urma s? inaugureze o serie de filme istorice [...]". (AFP).

„Sergiu Nicolaescu a fost un regizor român prolific, cunoscut pentru epopeele sale istorice...[...] Filmul s?u « Mihai Viteazul », din 1979, este considerat un clasic cinematografic în România". (Associated Press ?i France Presse)

„Un „Charlton Heston sau un Clint Eastwood român, „un regizor prolific ?i popular". (Revista online european? „Cafebabel.com")

„Filmul „Mihai Viteazul" s-a clasat pe locul al treilea într-un clasament realizat de, la categoria « Filme istorice » produc?ia sa devenind cel mai vizionat film românesc la nivel mondial". (Internet Movie Data base)

„Regizorul, scenaristul ?i actorul român Sergiu Nicolaescu este autorul a peste 60 de filme în 50 de ani de carier?". (France Presse).

„Regizorul ?i actorul Sergiu Nicolaescu a murit la vârsta de 82 de ani, dup? o carier? de patru decenii în care a regizat peste 60 de produc?ii cinematografice. Filmul « Mihai Viteazul » i-a adus recunoa?terea profesional? ?i i-a ridicat notorietatea la maximum [...]". (Magyar Nemzet ?i Magyar Hirlap).

„Un num?r de 12 filme ale sale au fost realizate în coproduc?ie cu regizori din Germania, Fran?a ?i S.U.A.. Pentru postul german de televiziune ZDF el a realizat, in 1971, cele patru episoade ale produc?iei « Lupul M?rilor » ?i filmul « Chemarea Aurului », pentru care a colaborat cu regizorul Wolfgang Staudte. Ambele produc?ii au fost filmate în mare parte în România. La începutul anilor 90 a lucrat ?i la punerea în scen? a spectacolului « Karl May » pentru festivalul de la Bad Segeberg". (Portalul german de ?tiri Rheinische Post)

În mod sigur, via?a marelui regizor ?i actor, a omului Sergiu Nicolaescu are multe taine. Ce se afl? în culise, nu se ?tie. ?tim doar c? a pierdut o mare valoare, un om c?ruia nu-i pot fi ignorate nici meritele, nici gre?elile.

„Dumnezeu s?-l odihneasc?! "
 
Antonescu altfel
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
Luni, 07 Ianuarie 2013 10:15
CiteƟte mai mult...
„S? ne ne toarcem din durere puterea, din exemplul str?mo?ilor unirea ?i din credin?a în Dumnezeu ?i Justi?ie drumul viitorului" (Ion Antonescu 10 mai 1941)[1]

Dimensiunile faptelor ?i fenomenelor survenite în România în prima jum?tate a veacului al XX-lea nu pot fi surprinse dac?, dintre actorii scenei istorice, îl ignor?m pe Ion Antonescu. Mare?alul - str?lucit militar ?i om de stat, exemplu de curaj ?i abnega?ie, militant neobosit, împotriva tuturor ?i peste toate, al cauzei Unirii depline a Românilor, pentru Drepturile ?i Dreptatea lor - a probat, în fa?a Românilor, devota?i de la na?terea lor ca popor, profundele-i convingeri cre?tin-ortodoxe, ?i care, desigur, veneau de departe, în prima ordine chiar de la ai s?i, pentru a coborî în mo?i-str?mo?i... Iar, prin aceasta, Antonescu întruchipa o verig? în lan?ul genera?iilor care, dac? se pierd în trecutul îndep?rtat ?i necunoscut, nu ?i-a aflat evident încheierea prin nu mai ?tiu ce decizie barbar? a unui a?a-zis tribunal al poporului privind condamnarea sa la moarte pentru crime de r?zboi inventate de Mai Marii Lumii, înving?tori în 1945.

Pentru a elimina orice confuzie, pe de alt? parte, nu cred de fel c? Antonescu, ca lider politic ?i militar în 1941-1944 al R?zboiului din Est al Românilor, ar trebui cumva inclus în rândul inocen?ilor, dar este inacceptabil s?-i ignor?m recunoa?terile, precum îndeosebi în Ultimul cuvânt rostit în fa?a numitului „tribunal" în sensul c?: „ ... Las ??rii tot ce a fost mai bun în guvernarea mea. Tot ce a fost r?u iau asupra mea, în afar? de crim?!" S? fi avut în seam? în acel moment ex-mare?alul Katyn, Dresda, Hiro?ima ?i Nagasaki ori pe Adolf Hitler, cu care a fost aliat? Mai mult decât sigur, nu. De?i, pe de alt? parte, lui Antonescu i s-a atribuit în ultimele decenii, cu o d?rnicie suspect?, un holocaust, pentru care unii istorici se afl? ?i acum în aprigi dispute, ineficace cât? vreme se ignor? faptele ?i documentele.

De?i documentele semnate de Antonescu îi reflect? semnificativ voin?a ?i opiniile, convingerile ?i ac?iunile. ?i, desigur, nu pro forma, mai cu seam? c? acest actor al scenei istorice se adresa unui popor în majoritate cre?tin-ortodox. De altfel, începând cu urarea rostit? la 6 septembrie 1940 în replic? la Jur?mântul depus de tân?rul rege Mihai I, el a apelat sau ?i-a dorit: „Dumnezeu s? ajute Na?iei, Majest??ii Voastre ?i Mie"! Tot atunci, Proclama?ia c?tre ?ar? se încheia: „Cu credin?a în Dumnezeu, în dreptul sfânt nepieritor al Neamului ..." Pentru ca, apoi, la 7 septembrie 1940, Chemarea c?tre ?ar? s? re?in? c? „Dumnezeu ne-a ajutat s? curm?m o stare care tulbura grav destinul românesc". Iar Apelul din 15 septembrie 1940, prilejuit de formarea guvernului na?ional-legionar, punea la temelia „noii domnii", cu prioritate, „legea credin?ei". La 1 Decembrie 1940, în Cetatea Unirii de la Alba Iulia, Conduc?torul Statului aprecia c? „a vrut Dumnezeu" s? determine cursul ultimelor evenimente interne, pentru a relua în Cuvântul de Anul Nou 1941: „Dumnezeu este în noi, în credin?a noastr?. S? ne schimb?m, s? ne în?l??m, s? ne mântuim", convins fiind c? - dup? pr?bu?irea României Mari - „grani?ele unui Neam se zidesc mai întâi în suflete ?i mor în suflete ... Unitatea ?i for?a Neamului aduc plin?tatea drepturilor ... ?ara are nevoie de toate sufletele, de toate bra?ele, de toate puterile. Un An Nou, cu fapt? nou?. Cu Dumnezeu CiteƟte mai mult...înainte, s? strig?m Tr?iasc? România!"
22 iunie 1941 a marcat - peste orice considera?ii teoretice, ideologice, militare, etice ori holocaustologice -, deopotriv? cu 24 ianuarie 1859, 9 mai 1877, 15 august 1916, 1 decembrie 1918 sau 22 august 1968, una dintre Zilele astrale ale istoriei na?ionale.

A?a dup? cum este cunoscut, în 1940 URSS a s?vâr?it împotriva României, neprovocat? în vreun fel, un act de agresiune f??i??, ocupând cu for?ele militare ?inuturi române?ti str?vechi: Basarabia în întregime, Nordul Bucovinei, ?inutul Her?a ?i mai multe ostroave din zona Gurilor Dun?rii. Agresiunea URSS a declan?at reac?ia în lan? care, în scurt timp, în vara-toamna anului 1940, a condus direct la pr?bu?irea României Mari. În momentele în care s-a preg?tit ?i a început R?zboiul în Est, la 22 iunie 1941, URSS înc? nu era aliat? cu SUA ?i Marea Britanie, tab?ra Na?iunilor Unite închegându-se în urma agresiunii hitleriste ?i înt?rindu-se în perioada urm?toare, când România se afla deja în urm?rirea agresorului sovietic. Reiese c? nu se poate sus?ine cum c?, din start, de la 22 iunie 1941, România s-ar fi pus în stare de beligeran?? cu Puterile Occidentale (cu Marea Britanie ?i SUA, în primul rând). Campania României în Est - R?zboiul Sfânt, cum a fost denumit din cele dintâi minute - a beneficiat, indiferent de "culoarea" aliatului (A. Hitler) ori de stadiul deplorabil al preg?tirii armatei noastre, de sus?inerea poporului român în întregime, de acordul partidelor politice ale momentului ?i al monarhiei, mai pu?in de suportul comuni?tilor ?i al altor indivizi afla?i în solda Moscovei ori subjuga?i propagandei staliniste. Având în vedere situa?ia concret? ?i ?elurile campaniei (eliberarea provinciilor r??luite ?i zdrobirea comunismului), r?zboiul României din 1941-1944 a purtat, de la un cap?t la altul, un caracter na?ional ?i popular. România n-a luptat decât pentru a-?i recupera fiii ?i pentru a-?i impune recunoa?terea dreptului; ea nu s-a angajat nicidecum într-un r?zboi rasial, nici într-unul în afara legilor interna?ionale. S-a întâmplat, a?a dup? cum anticipase, în decembrie 1916, la Ia?i fiind, inegalabilul Nicolae Iorga, ?i anume c? b?t?lia Românilor se desf??ura, atunci, ca ?i, ad?ug?m noi, dup? 22 iunie 1941, pentru „DREPTUL NOSTRU ÎNTREG. ATÂT, ?I PENTRU NIMIC MAI MULT, NU"!

La ordinul lui Ion Antonescu, Conduc?torul Statului Român ?i Comandantul de C?petenie al Armatei,
R?zboiul Sfânt a început !

A?a dup? cum au relatat ?i demonstrat reputa?i istorici, R?zboiul Sfânt al României a fost unul paralel cu acela al Germaniei. R?zboiul din Est n-a fost CiteƟte mai mult...victorios, este adev?rat, dar faptele românilor nu au r?mas f?r? efect, mai ales c? ei au trebuit s? pl?teasc? cu vârf ?i îndesat pentru cutezan?a lor. O mai fac ?i azi! Dup? desprinderea de Germania, la 23 august 1944, România a fost ocupat? de URSS, de unde pân? atunci fusese satelit al Berlinului, a suferit amput?ri teritoriale în R?s?rit ?i enorme daune de r?zboi, i s-a impus regimul comunist, exportat de Kremlin, astfel c? ?ara în ansamblu - dup? expresia lui Adrian P?unescu – a fost dat? «cu un secol înapoi». Iar Lordul R?zboiului din R?s?rit, Mare?alul Ion Antonescu, arestat în Palatul Regal la 23 august 1944 ?i apoi anchetat la Moscova (1944-1946), a fost retrimis la Bucure?ti, pentru a i se intenta farsa procesului din 6-17 mai 1946. Ca lider al unui r?zboi popular ?i na?ional - în fond, dup? Campania eroic? din 1916-1919, cel de al doilea r?zboi al României pentru Reîntregire -, Ion Antonescu, deopotriv? cu Mihai Antonescu, Gh. Alexianu ?i Constantin-Piki Z. Vasiliu, a fost executat ca ?i ..."criminal de r?zboi", din ra?iuni str?ine faptelor sale ?i probelor aflate la dispozi?ia instan?ei improvizate.

În 1941, cu siguran??, Antonescu se dovedise, înainte de orice, omul faptelor. La 22 iunie 1941, el a r?spuns exemplar pentru riscul imens asumat - un r?zboi împotriva U.R.S.S., pentru distrugerea pericolului comunist ?i eliberarea provinciilor istorice ocupate de Kremlin în 1940. Cum am precizat, R?zboiul României a fost unul drept de la un cap?t la altul, în mod precis de la 22 iunie 1941 ?i pân? la tr?darea intern?, cu ramifica?ii interna?ionale, din 23 august 1944. De altfel, chiar la 1 iunie 1946, în ziua execu?iei, care a amintit, potrivit voin?ei Înving?torilor de moment, de un veritabil masacru, Mare?alul Antonescu a transmis mamei sale, în cursul ultimei lor întâlniri, la Jilava, aceast? declara?ie cu valoare de testament: « Dac? mor, este pentru Bucovina ?i Basarabia. De-ar fi s? reîncep, a? face la fel" ». (Valea Piersicilor/Valea Plângerii, Jilava, 1 iunie 1946)

În context, se impune o precizare: R?zboiul din Est al României nu a avut absolut nici o leg?tur? cu holocaustul brun, nazist, nefiindu-i nici cauz? ?i nici efect. A suportat îns? toate consecin?ele holocaustului ro?u, sovietic, atât dup? 1944, dar ?i anticipat, în 1940-1941, în Basarabia, Bucovina de Nord ?i ?inutul Her?ei ocupate de Armata Ro?ie în urma notelor ultimative ale lui V. M. Molotov din 27-28 iunie 1940.

Este mai pu?in cunoscut c?, în noaptea de 21/22 iunie 1941, în orele care au precedat nemijlocit atacul din zorii zilei, Ion Antonescu, în prezen?a generalului Eugen Ritter von Schobert ?i a unor ofi?eri germani ?i români, în trenul de comandament « Patria », garat în sta?ia Piatra Neam?, a prevestit ac?iunea militar? «dreapt? ?i sfânt?» proiectat?: « Domnule General, Domnilor, v? anun? c? în aceast? zi a sosit ceasul luptei pentru a ?terge pata de dezonoare de pe CiteƟte mai mult...fruntea ??rii ?i de pe stindardele Armatei. Peste pu?in timp, în faptul acestei zile, Armata ??rii va primi ordinul s? treac? Prutul spre a împlini trupul ??rii, a?a cum a fost l?sat de la Basarab ...» Au urmat, în fapt, dou? documente de ampl? rezonan?? istoric?, atât Ordinul c?tre Armat? dar ?i Proclama?ia c?tre ?ar?, esen?iale din multiple puncte de vedere, dar înainte de orice pentru declan?area opera?iunii militare ?i constatarea interven?iei st?rii de casus belli între România ?i U.R.S.S., pentru definirea precis? a ?elurilor de r?zboi - eliberarea provinciilor istorice ?i a Românilor subjuga?i prin for?? în 1940 de c?tre Imperiul ro?u stalinist ?i sensul cruciadei anticomuniste, angajat? pentru prevenirea pericolului unei viitoare cotropiri sovietice. Ambele documente, exprimând for?a ?i hot?rârea în ac?iune, l-au dezv?luit f?r? dificultate pe autorul mesajului, care, dac? accept?m, cum se cuvine, c? stilul reprezint? Omul, atunci acesta a fost Antonescu, care, de altfel, dup? cum vom constata, a intervenit personal în text. Dup? cum a fost ?i în inten?ia autorului, documentele erau ?i au r?mas, o dat? cu desf??urarea evenimentelor, apoi cu trecerea deceniilor, inclusiv a celor ce vor s? vin?, piese de referin?? pentru orice antologie a demnit??ii na?ionale. Cum cititorul dispune mai jos de textul integral al Ordinului lui Antonescu, vom st?rui asupra îndemnului cuprins în Proclama?ia c?tre ?ar? : « Români ! V? chem la lupt?. La lupta sfânt?, în contra pr?v?litorilor civiliza?iei ?i bisericii, ai drept??ii ?i propriilor noastre drepturi. La lupta sfânt? pentru Neam ?i pentru Rege. La lupta mare ?i dreapt?, al?turi de Marea Na?iune German?, pentru dreptatea viitorului românesc». Este, dup? cum am avertizat, rândul lui Antonescu s? intervin?, motivându-?i personal rolul ?i rostul : «...V-am cerut s?-mi d?rui?i n?dejdea voastr?, încrederea voastr?, f?g?duindu-v? s? lupt pentru reîn?l?area Patriei. ?i m-a?i ascultat. Dumnezeu m-a ajutat ca la un an numai de la pr?bu?irea grani?elor – anul umilirii, al suferin?ei ?i înv???turii române?ti - s? pot îndrepta din nou Neamul nostru pe calea luptei ?i sfintelor noastre drepturi. Am purtat de-ajuns pe bra?ele mele zbuciumate fr?mântatele ruine ale României Scumpe ?i Mari [...] A sosit vremea s?-mi împlinesc jur?mântul. Pornim la lupt?. În acest ceas de încercare, jur s? v? duc la biruin?a sfin?irii drepturilor noastre asupra b?trânei Moldove, s? fac din nou in p?mântul Basarabilor vatra mor?ilor ?i leag?nul copiilor no?tri ?i din codrii Bucovinei straja nepieritoare a gloriei române?ti. Mul?umesc Domnului c? m-a învrednicit s? sparg atât de repede c?tu?ele ro?ii ale anarhiei ?i pradei cotropitoare [...] Dumnezeu ne-a dat ani grei de încercare crunt?. Ne-a deschis drumul de furtun? spre zori de în?l?are. S?-l urm?m cu încredere, Români! Cu gândul ?int? la drepturile Neamului ... S? pornim la lupt?, Români! ... Cu Dumnezeu înainte. Urma?i-m?! R?zboiul Sfânt a început!»

CiteƟte mai mult...Mai apoi, în cursul R?zboiului Sfânt, în momentele de succes ori de e?ec, Mare?alul a revenit constant, îndeosebi în Proclama?iile c?tre ?ar? ?i în Ordinele c?tre Armat? din zilele de 31 decembrie-1 ianuarie ale anilor 1941-1942-1943 sau de Anul Nou 1944. El a expus stadiul ostilit??ilor ?i a exprimat neab?tut convingerea în succes, dar ?i pericolul cotropirii ruse?ti. Toate aceste documente au fost editate ?i comentate de istorici (vezi amplul Jurnal de r?zboi al Mare?alului, I-IV, 2011-2012 sau Directivele de r?zboi - Mare?alul Antonescu în fa?a Istoriei, 2002). Pe m?sura agrav?rii situa?iei militare pe Frontul de Est, dup? noiembrie 1942-februarie 1943, Mare?alul a intervenit, de exemplu, la 6 februarie 1943, cu Ordinul destinat tuturor unit??ilor operative din zona Caucazului, precizând c? în R?zboiul din Est se hot?ra „fiin?a Neamului nostru, iar pierderea lui înseamn? pentru noi moarte", întrucât „ru?ii înving?tori ne-ar aduce bol?evismul în ?ar?, ar nimici p?tura conduc?toare, ne-ar pune pe evrei st?pâni ?i ar da Neamul prad? slaviz?rii ?i deport?rilor în mas?". Anterior, chiar la 26 ianuarie 1943, primindu-l în vizit? pe ziaristul italian Lamberti Sorrentino, Mare?alul i-a declarat: „Eu lupt întotdeauna cu Rusia, comunismul Uniunii Sovietice este un mijloc, nu sfâr?itul imperialismului rus, care vrea Constantinopolul ?i poate s? ajung? acolo numai traversând sau înghi?ind România [...] Eu nu fac un joc de tri?or, ca vecinii mei unguri, visând pr?bu?irea germanilor ?i sosirea englezilor eliberatori [...] Noi ?tim c? du?manul mortal al României este Rusia lui Petru cel Mare ?i a Ecaterinei a II-a, c?rora Stalin le-a r?mas credincios ?i, trebuie s? recunoa?tem, îi continu? genial. Este rusul rus dintotdeauna ... Eu voi arunca în r?zboi, spre a-i z?g?zui pe ru?i, toate for?ele pe care voi izbuti s? le înarmez, convins c? acesta este supremul bine pentru România, z?g?zuirea ru?ilor..."

Temerile Mare?alului s-au adeverit, din nefericire, întocmai, pentru el ?i pentru to?i Românii, confrunta?i cu tragedia din 1944, c?reia îi mai suport? consecin?ele. Iat? de ce dup? atâtea decenii este cazul s? admitem, în sfâr?it, c? Mare?alul Antonescu, cu toate cele bune ori rele, ale lui sau ale epocii sale, reprezint?, infinit mai mult decât un capitol de istorie, un avertisment, pentru noi to?i, pentru ast?zi ?i mâine, PENTRU TOTDEAUNA!

Cum a murit Antonescu

La 2 iunie 1946 ar fi împlinit 64 de ani. Mare?alul Ion Antonescu a fost executat în ziua de 1 iunie 1946 al?turi de al?i colaboratori, de autorit??ile comuniste ?i ocupantul sovietic. Execu?ia s-a produs la ora 18.00 în Valea Piersicilor, circa 500 de metri în interiorul închisorii Jilava. A murit cu „Tr?iasc? România !" peCiteƟte mai mult... buze ca ?i colegii s?i, Mihai Antonescu, generalul Vasiliu ?i profesorul Alexianu. Evenimentul din dup?-amiaza zilei de 1 iunie 1946 este descris eroic chiar în Cartea Alb? a Securit??ii publicat? în 1997: „Dup? prima salv? de foc, to?i cei patru s-au pr?bu?it la p?mânt. Mare?alul s-a ridicat din nou în picioare, strigând grupului de execu?ie: Mai trage?i, c?l?ilor, c?ci nu sunte?i în stare s? m? omorâ?i a?a de u?or! Se comand? o nou? salv? de foc, dup? care se pr?bu?esc din nou. [...] Se hot?r??te ca comandantul deta?amentului s?-I împu?te pe fiecare cu revolverul s?u. Acesta trage în mare?al ?i, apoi, în ceilal?i toate cele 14 gloan?e. Medicul se apropie din nou ?i constat? c? tot mai tr?iesc. Generalul Vasiliu, zâmbind, s-a l?sat legat la ochi, spunând c? îi este indiferent, dar dup? câteva clipe ?i-a dat leg?tura la o parte. Când au început salvele de foc, adev?ra?ii osta?i români care p?zeau închisoarea ?i-au scos c??tile, au f?cut cruce ?i to?i plângeau. To?i condamna?ii au murit ca ni?te eroi. În ziua de 2 iunie, mare?alul împlinea 64 de ani. Dup? executare, cadavrele au fost arse la crematoriu, iar urnele cu cenu?? au fost duse la Ministerul de Interne..." M?rturia operatorului Ovidiu Gologan, omul care a filmat moarte Mare?alului

Ion Antonescu declarase deja înainte de acest eveniment: „Cer s? fiu condamnat la moarte ?i refuz dinainte orice gra?iere. În felul acesta voi fi sigur c? voi muri pe p?mântul Patriei!". Gra?ie m?rturiei colonelului Magherescu, gorjean ?i apropiat al lui Antonescu, afl?m filmul evenimentelor povestit de Ovidiu Gologan, operatorul care a imortalizat pe pelicul? execu?ia din 1 iunie 1946: "Tremuram tot. Îmi tremurau genunchii, îmi tremurau mâinile... De?i era foarte cald, cl?n??neam de frig. Îmi era frig ?i fric?...Dac? mi se bloca aparatul. M? gândeam ?i la aceste lucruri cuprins de o cumplit? panic?. Dac? ratam fimarea, s-ar fi socotit c? s?vâr?eam un sabotaj. Am încercat s? m? controlez. Clipele de a?teptare se scurgeau cu greu. CiteƟte mai mult...Deodat?, a ap?rut grupul celor patru condamna?i, cu Mare?alul în frunte. Inima parc? a încetat s? mai bat?. Eram numai ochi, ochii dilata?i, întreaga fiin?? se concentrase în ei. Grupul se apropie solemn. Când Mare?alul a ajuns la câ?iva pa?i de mine, am pus aparatul în func?ie. Toate gesturile mele erau ma?inale. Obiectivul aparatului interpus între mine ?i realitate îmi d?dea impresia c? visez. Am filmat mereu. Aparatul ?ârâia cu h?rnicie. Acolo, în obiectiv, nu mai era Mare?alul, ci o fiin?? eteric?, desprins? din aceast? lume. L-am prins bine în obiectiv, dar ochiul meu îl vedea doar pe El. În mersul acesta ceremonios, a juns la locul indicat. Grupul s-a aliniat cu fa?a la pistolari. Nu mi-am dat seama dac? erau paznici sau civili care îmbr?caser? vestoane militare, oricum, militari nu erau. Când s-a apropiat momentul, am auzit vocea Mare?alului limpede ?i p?trunz?toare: Domnilor, suntem gata! Ochi?i cum trebuie! Tr?iasc? România! Foc!. A comandat impasibil, ca ?i cum n-ar fi fost vorba de persoana sa. Ceilal?i trei se închinau, f?ceau semnul crucii. Patru rafale scurte de pistol automat, în lini?tea de cimitir a acestui col? de închisoare. Mihai Antonescu, generalul Piki Vasiliu, Gh. Alexianu au c?zut reteza?i ?i trupurile lor au r?mas în nemi?care. Aparatul ?ârâia necontenit, urm?ream împietrit scena de co?mar. Se petrecea ceva incredibil. Mare?alul se ridicase într-un genunchi ?i, în?l?ându-?i fruntea, a strigat: N-a?i nimerit domnilor! Ochi?i mai bine, termina?i odat?! Pistolarul din dreapta sa s-a desprins de rând, a înaintat câ?iva pa?i ?i a tras în tâmpl?, dându-i lovitura de gra?ie. Aparatul zumz?ia, sfârâia într-una, iar eu, la cap?tul puterilor, nu-mi d?deam seama c? totul se încheiase..."

Film (YouTube) despre Antonescu: http://www.youtube.com/watch?v=lYUNQAJSW4I&feature=youtu.be
Surse Addenda: Maresalul Ion Antonescu Blogspot si 24 Cadre Blogspot
M?rturie publicata în Larry Watts, Ion Dumitru Verlag, „În serviciul Mare?alului Ion Antonescu", München, 1985, pag. 410,  Ziaristii Online[2]
---------------------------------------------------------------

[1] Gh. Buzatu, „Ion Antonescu, Un ABC al anticomunismului românesc”, I, edi?ie Gh. Buzatu, Ia?i, Editura Moldova, 1992, p. 154.

[2] http://www.ziaristionline.ro/?p=20958

 
M?rturia unui conjurat - Constantin Dobre
  
Luni, 07 Ianuarie 2013 01:58

CiteƟte mai mult...

M?gureanu ?i Iliescu au decis execu?ia lui Ceau?escu în 1985.


Un fost conjurat atras de Virgil M?gureanu în conspira?ia anti-Ceau?escu ?esut? în zona Academiei P.C.R. „?tefan Gheorghiu" înc? din 1981 î?i reia un tir de acuza?ii la adresa primul ?ef al S.R.I. ad?ugând o nou? informa?ie la mai vechile învinuri, ?i anume c? „execu?ia lui Ceau?escu a fost decis? de M?gureanu cu Iliescu înc? din 1985". Virgil Magureanu, primul ?ef al Serviciului Român de Informa?ii, sus?ine îns? c? a ajuns la procesul lui Ceau?escu de la Târgovi?te doar ca martor, trimis de Iliescu, Voican ?i Brucan. Nici cel care arunc? bomba nu este un oarecare: este un fost lider al minerilor grevi?ti de la 1977. Pentru confirmarea apartenen?ei la conspira?ie prezint? o dedica?ie pe care i-a f?cut-o profesorul Virgil Magureanu pe cartea sa, „Puterea Politica ?i Sistemul Social", pe 23 decembrie 1985 (foto mai jos), zi în care M?gureanu i s-ar fi confesat c? ei doi trebuie s?-l elimine pe dictator. Peste exact patru ani, în 23 decembrie 1989, Ceau?escu avea s? fie arestat urmând s? fie executat la 48 de ore distan??, dup? o mascarad? de proces derulat? chiar în ziua Cr?ciunului (foto Actul de deces).

Materialul de fa?? porne?te de la un comentariu ap?rut la articolul profesorului Corneliu Turianu, secretar al Colegiului C.N.S.A.S., publicat de Ziari?tii Online[1],
care îi apartine lui Constantin Dobre, fost lider al minerilor în 1977. Despre acesta puteti afla mai multe din lucrarea lui Ioan Velica[2]. „Ceau?e?tii N-AU fost condamna?i la moarte „înainte de proces", ci cu mult timp în urm?, în toamna anului 1985, la câteva luni de la apari?ia lui Gorbaciov în fruntea fostei U.R.S.S.. Am spus public acest lucru pentru prima oar? în fostul cotidian „Gardianul" (iunie 2006) ?i urmare a acelei m?rturisiri publice Dan Voinea a afirmat într-un ziar local din Gorj c? dorea s? m? contacteze. Am avut doar doua convorbiri telefonice scurte cu Dan Voinea pentru aranjarea unei întâlniri, dar Voinea s-a eschivat s? ne întâlnim cu toate c? ?tia c? m? aflam în ?ara. Repet, de?in probe ?i pot indica surse precise, confirmate public ?i de c?tre comploti?ti, privind condamnarea cuplului Ceau?escu la moarte înca din anul 1985. Nu se vrea aflarea Adev?rului, p?rerea mea". Noi i-am spus c?, dimpotriv?, asta ne intereseaz?. ?i comentatorul nostru a venit cu o completare la m?rturisirile din „Gardianul". Cotidianul „Gardianul", fost organ de presa aflat în proprietatea grupului de interese S.O.V., a fost ras de pe internet, ca ?i ziarul „ZIUA", dar articolul, un dialog între ziaristul Dan Badea ?i Constantin Dobre, a fost salvat. Poate fi citit pe forumul portalului „Pia?a Universit??ii" [3], unde este dezvoltat de participan?ii la discu?ie.

În esen??, Constantin Dobre, ast?zi cet??ean al Marii Britanii, dup? ce a cerut ?i a primit azil politic dup? 1990, face afirma?ii din categoria CiteƟte mai mult...„dezv?luiri" care, în mod normal, din 2006 pân? acum, ar fi trebuit s? suscite cât de cât aten?ia organelor de anchet?. Este vorba, în principal, despre conspiratorii din Dosarul „Cloaca"[4], la care se racordaser?, începând cu 1981: Ion Iliescu, Nicolae Militaru, Radu Nicolae, Ion Ioni??, Stefan Kostyal (mentorul lui Vîntu) ?i al?i agen?i - conjura?ii de pe axa Foc?ani-Te?cani)[5] -, dar ?i despre o acuza?ie de tentativ? sau instigare la asasinat, avându-l ca ?int? pe generalul Emil Macri, fostul ?ef al Direc?iei Contrainforma?ii Economice a Departamentului Securit??ii Statului, decedat pân? la urm? în condi?ii suspecte, la 17 aprilie 1991, în stare de arest. Generalul Macri, pe lânga func?ia sa oficial? mai avea una, pe deplin conspirat?, sus?ine Dobre, fostul lui informator voluntar ?i spargator al Grupului „Cloaca": aceea de cadru special al UM 0110 „anti-KGB", fiind de altfel ?i cel care l-a documentat pe M?gureanu ca titirez al grupului conspiratorilor anti-Ceau?escu. Dobre se pare c? îl cunoscuse pe Macri în timpul grevei minerilor din 1977, când fostul lider grevist a reprezentat minerii în dialogul cu Ceau?escu ?i Verde?, derulat în mijlocul miilor de ortaci (vede?i foto). Cert este c?, în 1985, Dobre era student la „?tefan Gheorghiu", unde a fost preluat de M?gureanu, pe atunci asistent universitar, cu inten?ia fostului ofi?er D.I.E. ?i viitor ?ef al S.R.I. de a se folosi de experien?a rebelului de la Lupeni pentru eventuale mi?c?ri de strad?, care sa duc? la r?sturnarea lui Ceau?escu. Tot atunci i-a propus s? conduc? împreun? viitoarele structuri de securitate ale României, dup? eliminarea lui Ceau?escu, sus?ine azi Constantin Dobre.

CiteƟte mai mult...Personal, l-am cunoscut pe Constantin Dobre dupa scandalul generat de funestul Raport Tismaneanu in care fostul propagandist comunist - tot de la „?tefan Gheorghiu" ?i coautor al unei lucr?ri de îndoctrinare comunist?, tot împreun? cu Virgil M?gureanu[6]- îl d?dea mort pe liderului minerilor. Acesta s-a sup?rat ?i, prin intermediul ziarului „Ziua", l-a obligat pe Tism?neanu s?-?i modifice Raportul „Final". Tot atunci Dobre mi-a relatat istoria reprodus? de „Gardianul". L-am sunat pe M?gureanu - cred c? mai am ?i înregistrarea pe undeva - pentru a-l confrunta cu Dobre, dar profesorul de sociologie ?i ?tiin?e politice, supranumit „?arpele cu ochelari" (nu cu clopo?ei, cum gre?it apare în cartea sa de dialoguri cu Alex Mihai Stoenescu), a refuzat, afirmând c? „Dobre este un turn?tor al Securit??ii". Aceast? afirma?ie mi-a confirmat îns? declara?ia lui Dobre, c? el este cel care a refuzat s? tradeze România dup? ce a fost pus de M?gureanu în contact cu doi ru?i „kieveni" fiind apoi ridicat de Securitate din Ci?migiu, pentru explica?ii. Dobre sus?ine c? în cursul anchetei i s-a spus r?spicat: „S? nu indr?zne?ti s? devii port-drapelul opozi?iei rusnaco-jid?ne?ti din ?ara asta, c? ??nd?ri te facem!". Probabil aici „s-a spart" Dobre ?i astfel a ajuns la Macri informa?ia, care i-a transmis-o ?efului D.S.S., Iulian Vlad, care i-a raportat-o pre?edintelui ??rii, Nicolae Ceau.escu. Acesta, în loc s?-i bage la zdup pe conspiratori i-a trimis pe la b?i de ?ezut în provincie, pentru a fi deservi?i de la Gospod?ria de Partid Bac?u, de exemplu, chiar de c?tre viitorul p?pu?ar al P.S.D., Viorel Hrebenciuc, cu prepeli?e ?i vini?or ca cerul gurii lor de un 23 august 1989, când, ce s? vezi, la Te?cani (la distan?? de 100 km de Foc?ani), la o aniversare, au dat nas în nas cu Andrei Ple?u, Ion Iliescu ?i Virgil M?gureanu.[7] E drept, Dobre sus?ine c? Securitatea era deja infiltrat? de agen?ii K.G.B., intre care îi indica pe viitorul fost prim adjunct al lui M?gureanu la S.R.I., Mihai Stan. Acesta, afirm? Dobre, era chiar vecin cu cel pe care îl urm?rea, agentul G.R.U. Nicolae Militaru. Cu cine a jucat, cu adev?rat, M?gureanu, este imposibil de demonstrat. Sau, cum r?spune singur în cartea amintit? la întrebarea dac? a fost agent sovietic: „Ceea ce spun eu este c? nu veti g?si o dovad? în acest sens". Poate a fost propriul lui agent, a?a cum las? de în?eles în volumul de amintiri din tinere?e, sau chiar un agent al istoriei, cum vrea s? ne conving?.

Ast?zi, ziari?tii care ?i-au f?cut bine temele dau de înteles c?, totu?i, M?gureanu ar fi jucat dublu[8]; la Foc?ani, cel pu?in. Posibil! În aceast? meserie, în care cea mai bun? minciun? este adev?rul, orice este posibil! Oricum, nu este deloc clar ce l-a facut pe experimentatul ?i mai vârstnicul activist comunist, membrul C.C. al P.C.R. Ion Iliescu, s?-?i ri?te cariera ?i via?a, în plina dictatur?, ?i s? se lase „racolat", conform propriilor m?rturisiri, de care un biet asistent universitar de 40 de ani, protejat oficial la vremea aceea doar de „un evreu, care - ca ?i al?ii ca CiteƟte mai mult...el -, dup? ce a f?cut o întreag? carier? marxist-leninist-stalinist?, fiind p?rta? la crimele împotriva unei na?iuni, devine promotorul umanit??ii". Portretul tartorului „?tefan Gheorghiu", Leonte R?utu, îi apartine lui Alex. Mihai Stonescu ?i este înt?rit de Virgil M?gureanu în finalul c?r?ii „România postdecembrist?. de la regimul comunist la regimul Iliescu", vol. I (r?mas f?r? continuare din 2008 pân? acum).

Cum îl respect pe Virgil M?gureanu a?a cum trebuie respectat orice ?ef de serviciu secret care mai e ?i prieten cu prieteni mai mari de-ai mei, am ales s? îl împung pe aceste teme în direct, într-o emisiune de la Realitatea TV, în care am fost plasat de realizatoarea Andreea Cre?ulescu între fostul ?ef S.R.I., Virgil M?gureanu, ?i fostul ?ef S.I.E., Ioan Talpe? (care au ales îns? mai mult s? se acuze reciproc ca au dat pe mana americanilor, sau ru?ilor - n-am în?eles prea bine - listele cu ofi?erii români acoperi?i, a?a numitele „fantome" din spa?iul Occidental).

Dar s? ne întoarcem la execu?ie. În emisiunea cu pricina, care a avut ceva ecouri la vremea respectiv? - de?i a fost scurtat? în direct de la dou? ore la doar 50 minute -, l-am cam for?at pe Virgil M?gureanu s? explice ce a c?utat la execu?ia lui Ceau?escu. Cum între timp emisiunea a fost înlocuit? pe site-ul Realitatea cu o manea (de?i a fost p?strat linkul original), singurul transcript disponibil îl ve?i putea citi doar aici:[9] Redau numai fragmentul legat de execu?ia lui Ceau?escu:
„Virgil Magureanu: ?i numai atât. Din p?cate c?derea lui Nicolae Ceau?escu ?i execu?ia lui nu are leg?tura cu activitatea mea. Eu am fost prezent ?i am spus-o de nu ?tiu câte ori, v-a?i f?cut probabil ca nu a?i auzit, c? am fost prezent ca martor, fiind trimis acolo. Acolo am fost trimis, nu am fost dintre cei care am determinat în vreun fel executarea.
Victor Roncea: De cine a?i fost trimis?
Virgil Magureanu: De c?tre cei care erau atunci în reprezentan?a puterii provizorii.
Victor Roncea: Dac? îi cereti domnului Ioan Talpe? s? spun? de c?tre cine, spune?i ?i dumneavoastra de c?tre cine?
CiteƟte mai mult...Virgil Magureanu: Sigur ca da. Ion Iliescu mi-a spus ca va trebui s? merg ca martor acolo, mi-a comunicat între altele, primul care mi-a comunicat a fost Voican Voiculescu, iar cel care mi-a spus imperativ c? fac parte din grupul care se va deplasa la Foc?ani (sic) atunci, cu acea ocazie, a fost Silviu Brucan.
Victor Roncea: Eu nu mai am nimic de ad?ugat. Perfect.
Andreea Cre?ulescu: A?a s-a scris primul an din Istoria României...
Victor Roncea: Pentru c? ?i Silviu Brucan era agent sovietic recunoscut. ?i am pus punct."

Dup? noile acuza?ii ?i dezv?luiri ale lui Constantin Dobre, pe care le redau integral mai jos, urm?ri?i o foarte simpatic? emisiune de-a lui Marius Tuca, din 1997, cu Ion Cristoiu si Virgil Magureanu, pe atunci proaspat demisionar de la sefia SRI si proaspat membru al Partidului Noua Românie (sau Noua Republic??) al lui Ovidiu Tr?snea, care, mai târziu, dup? ce s-a metamorfozat în diverse forme, a ajuns s? fuzioneze, ca „Alian?a Na?ional?", cu Partidul Democrat al lui Traian B?sescu, cei doi mon?tri clasici ai politicii post-decembriste devenind, din nou, dup? zece ani?ori, colegi de Partid. Ocazie cu care Boc s-a mutat în apartamentul lui M?gureanu, de pe Calea Victoriei. Ce mi s-a p?rut simpatic în acea emisiune este c?, dup? ce am fost amuza?i timp de dou? decenii de faptul c? M?gureanu îl inund? pe vecinul s?u Cristoiu[ ] din acest video din 1997, pus in circula?ie de Marius Tuc? , afl?m c?, de fapt, Cristoiu îl inunda pe M?gureanu, în repetate rânduri. Of, vecina?iile astea, ce confuzii mai creaz?: Stan cu Militaru, Cristoiu cu M?gureanu, Ro?ca St?nescu cu Serghei Mesaros, B?sescu cu Nastase...

Constantin Dobre - La „?tefan Gheorghiu" printre Tr?d?tori ?i conspiratori

La începutul verii anului 1985 am fost acostat discret de un student din jude?ul S?laj care mi-a ?optit c? eram asteptat de „profesorul" (în realitate era doar asistent) Virgil M?gureanu în sala de lectur? a catedrei de „Doctrine politice, filozofice, sociale ?i economice contemporane", cl?direa veche de la „?tefan Gheorghiu". Dup? o tirad? de aprecieri, felicit?ri ?i exprim?ri de admira?ie, c? am avut curaj s? m? opun „pe fa?? tiranului Ceau?escu", în Valea Jiului, în august 1977, brusc m-a întrebat cum de am reu?it s? „scot în strada" zeci de mii de mineri r?zvrati?i? Necunoscandu-l dar ?i b?nuindu-l c? e unul din zecile de provocatori ai Securit??ii care mi-au ie?it în cale, m-am rezumat doar la generalit??i, men?inându-mi teoria spontaneit??ii „ie?itului în strad?".
Acea prim? întâlnire s-a terminat cu asigur?ri din partea lui M?gureanu c? toat? conversa?ia noastr? va r?mâne secret? dar ?i cu rug?mintea de a ne mai întâlni, „tot secret, din când în când".

La urm?toarea întâlnire, V. M?gureanu s-a lansat într-o lung? ?i elocvent? pledoarie împotriva lui Nicolae Ceau?escu ?i a familiei acestuia care acaparase întreaga putere politic? ?i de stat în România ?i care chiar de la începutul alegerii acestuia în fruntea partidului ?i statului „s-a dep?rtat de statele fr??e?ti" ?i ulterior s-a lansat într-un „na?ionalism grotesc care n-are nimic de-a face cu marxism-leninismul ?i limitele acestuia, alienând astfel ?i na?iunile conlocuitoare de la noi". M?gureanu a plusat afirmând c? „dictatorul Nicolae Ceau?escu ?i-a semnat sentin?a la moarte odat? cu condamnarea interven?iei fr??e?ti pentru salvarea comunismaului în Cehoslovacia", din 1968. Sigur pe el, Virgil M?gureanu s-a declarat convins c? românii s-au opus ?i se opun pe fa??, „uite exemplul vostru, al minerilor V?ii Jiului, nu?", dar ?i „pe ascuns abera?iilor, devierilor si megalomaniei lui Ceau?escu ?i a celor care-l înconjoar?". L-am ascultat pe Virgil M?gureanu f?r? a-l întrerupe ?i dup? ce m-am desp?r?it de el, prima senza?ie care m-a încercat a fost c? m-a luat drept idiot sau cel pu?in un student oarecare de-al lui sp?lat pe creier! O nou? întâlnire a fost cea în care Virgil M?gureanu, convins probabil c? m? capacitase, mi-a m?rturisit despre el ?i tovarasii lui care s-au opus ?i se opuneau pe ascuns lui Ceau?escu chiar dup? primul an de la condamnarea invaziei „trupelor fr??e?ti" în Cehoslovacia. Ca la început a trebuit s? se „identifice", s? se „verifice ?i s? fie verifica?i de cine trebuia", s? se „organizeze" ?i s? ac?ioneze „unitar ?i hotarat" pentru scopul final al „decapit?rii la varf", „salvarea marxismului autentic" ?i „redirec?ionarea acestei ??ri c?tre marea familie fr??easc?". C? au fost mai multe tentative de înl?turare a lui Ceau?escu pe cale militar? în care a fost implicat, „fire?te", ?i cum el „a tremurat de fric? în cas?" a?teptand s? fie ridicat de Securitate în urma complotului militar din ultimii doi ani ?i fusese „norocos" c? a scapat, „nici eu nu ?tiu cum", zicea Virgil M?gureanu.

În toamna aceluia?i an, 1985, Virgil M?gureanu, radiind de bucurie ?i entuziasm, a ?inut s? m? copleseasc? cu o prelegere lung? despre „providen?ialul" Gorbaciov ?i zisele lui reforme de „glasnost" ?i „perestroika" ?i cum acestea se potriveau ca o „m?nu?a" acelora?i scopuri ?i preocup?ri de viitor ale lui ?i tovar??ilor lui care ac?ionau „pe ascuns" împotriva „dictatorului" Ceau?escu ?i „camarilei" acestuia. C? acum erau mult mai bine organiza?i ?i chiar mai pu?in vulnerabili pe baza „asigur?rilor ferme din afar?". Tot atunci mi-a spus ca dorea s? m? prezinte unei „persoane foarte importante", când „se va ivi prilejul" ?i c? acea persoan? „luminat?" va fi foarte fericit? s? m? „cunoasc?" ?i s?-mi „strâng? mâna". Virgil M?gureanu era convins c? „sfârsitul tiranului ?i a camarilei lui" se apropia „galopant", c? „institu?iile de for??" ale lui Ceau?escu „dau semne de vulnerabilitate" ?i devin mai u?or de „penetrat", c? acela era momentul pentru „recrutarea" de oameni de „n?dejde ?i sprijin" atât în aparatul de partid cât ?i în cel de stat ?i „reactivarea" celor care de-a lungul timpului „au dat semne de opozi?ie" fa?? de „clanul" Ceau?escu pentru c? „vântul decapit?rii ?i schimb?rii este inevitabil". Trebuia doar „a?teptat semnalul" pentru a scapa „definitiv" de „Ceau?escu ?i ai lui".

23 decembrie 1985, sala de lectura din cl?direa nou? a bibliotecii Academiei „?tefan Gheorghiu".

Aceasta a fost data ?i locul unde Virgil M?gureanu mi-a oferit cartea „Puterea politic? ?i sistemul social" cu dedica?ia ?i semn?tura sa: „Tovar??ului Constantin Dobre, un modest simbol al considera?iei pe care i-o nutresc ?i un memento pentru idealurile noastre comune. Buc. 23.XII-1985, Virgil Magureanu"(vezi foto). Tot atunci mi-a f?cut confiden?e despre uciderea Ceau?estilor, cum va ar?ta ?i din cine va fi CiteƟte mai mult...compus? „noua conducere". A fost cea mai lung?, semnificativ? ?i crucial? întâlnire. Virgil M?gureanu mi-a m?rturisit c? „la vârful" conspira?iei s-a luat hotarârea ca Ion Iliescu s? devin? noul pre?edinte al României ?i „prim-secretar" al C.C. al P.C.R., Nicolae Militaru ministru al Armatei ?i Petre Roman prim-ministru. De Ion Iliescu ?i Nicolae Militaru auzisem dar nu ?tiam cine era Petre Roman ?i am fost imediat lamurit: „un universitar foarte de?tept, fiu al unui ilegalist de n?dejde". To?i membrii C.P.Ex. al C.C. al P.C.R. urmau s? intre la pu?c?rie iar eu ?i Virgil M?gureanu trebuia s? organiz?m ?i s? ducem la „bun sfâr?it execu?ia" cuplului Ceau?escu dup? care urma s? fim numi?i la conducerea „noilor servicii de Securitate Na?ional?".

În anul 1988, cand din automobilul ambasadei Ungariei la Bucure?ti au fost aruncate manifeste anti-Ceau?escu, Virgil M?gureanu era vizil bucuros, î?i cura?a mizeria de sub unghii tot cu unghiile ?i zicea: „?sta-i începutul sfâr?itului", ?i repeta mereu „a?teptam semnalul". În acela?i timp, la „?tefan Gheorghiu", al?i conspiratori ?i tradatori jubilau. Nu-si mai ascundeau adev?rata fa??. De exemplu Iosif-Ioshka Boda, pro-decan la catedra de „Socialism ?tiin?ific", îi d?dea înainte cu apropourile despre Transilvania care „n-a cam apar?inut României", ca „f?r? Transilvania România s-ar cam reduce doar la Valahia" ?i c? „Basarabia ar fi o bun? moned? de schimb cu Transilvania".

În prima jum?tate a anului 1990 l-am reîntâlnit pe Iosif Boda la Cotroceni în pozi?ia de consilier preziden?ial, pare-mi-se, pe probleme de minorit??i. A încercat atunci s? m? conving? c? împreuna cu Dan Iosif ?i al?ii s? infiint?m un nou partid politic. Era nevoie de cât mai multe partide fidele Frontului (F.S.N.). Tot atunci mi-a f?cut ?i m?rturisirea c? Virgil M?gureanu îl invitase ?i pe el în conspira?ie, ca „s? cape?i ?i tu ni?el capital politic", dar Boda i-ar fi r?spuns c? el n-avea nevoie de a?a ceva pentru c? el avea „vechi state de plat? ca disident" în ce prive?te „Transilvania ?i alte chestii".

Brrrrr! Ce fauna conspira?ionista ?i anti-româneasc?! Ce s? fi c?utat eu în mijlocul acestor specimene? Numai dac? mi-ar fi luat Dumnezeu min?ile! Am ales s? fiu de partea cealalt?, unde mi-au fost ar?tate dovezi incontestabile ca Virgil M?gureanu ?i colegii lui de conspira?ie erau vartos conecta?i la K.G.B. ?i c? adev?ratul nume al lui Virgil M?gureanu era Imre Asztalos. Am f?cut aceast? alegere cu riscul oric?ror consecin?e, de atunci ca ?i de acum. M-am considerat ?i m? consider a fi român adevarat ?i nimeni n-a putut ?i nu-mi poate lua acest drept. Atunci, ca ?i acum, am ac?ionat ?i ac?ionez în consecin??. A?adar trebuie s? se ?tie, m?car acum, cum a fost. Lichidarea fizic? a Ceau?e?tilor a fost hot?rât? cu mult timp înainte de 1989, ?sta-i Adev?rul! Restul e doar consecin?a hot?rârii de atunci, din 1985, a conspiratorilor uciga?i, tr?d?tori ?i uzurpatori!
Constantin Dobre
28 Decembrie 2012
-----------------------------------------------------------------
[1] vezi Ceau?e?tii fuseser? condamna?i la moarte înainte de proces. Bizarul traseu al procurorului Dan Voinea: Iliescu-Basescu-Tismaneanu-Ponta.
[2] Ioan Velica, „Lupeni '77 – Remember".
[3] vezi PiataUniversitatii.com
[4] Dosarul "Cloaca", al agentilor sovietici de la "Stefan Gheorghiu"
[5] vezi conjuratii de pe axa Focsani-Tescani
[6] vezi coautor al unei lucrari de indoctrinare comunista tot cu Virgil Magureanu
[7] vezi la Tescani (100 km de Focsani), la o aniversara, au dat nas in nas cu Andrei Plesu chiar Ion Iliescu si Virgil Magureanu.
[8] vezi Magureanu ar fi jucat dublu
[9] http://independent-al.ro/print/eveniment/eveniment-agenti-au-fost-agenti-sunt-inc.print
[10] vezi declara?ia lui Radu Moraru ?i m?rturia lui Marius Petrescu despre cum se beau ?uici de împ?care cu scuzele de rigoare, dup? ce M?gureanu îl inund? pe Cristoiu)

 
Moruzov (3)
General Br. (r) Prof. univ. dr. Cristian Troncota   
Luni, 07 Ianuarie 2013 00:19
CiteƟte mai mult...Primele forme de organizare ?i activitate ale Serviciului Secret
„Nevoia de informa?ii este cu atât mai mare cu cât ele trebuie s? suplineasc? inferioritatea ?i sl?biciunile de alt ordin. Informa?iile trebuie s? fie invers propor?ionale cu aceste sl?biciuni. Vreau s? spun c? un popor mai slab demografic ?i cu armat? mai pu?in numeroas? trebuie s? apeleze mai mult la iscuŹsin?a în conducere, la o mai complet? ?i sigur? inŹforma?ie ?i la o mai rafiŹnat? contrainforma?ie". (General de divizie (r) Titus Gârbea)

„Un serviciu secret nu se poate improviza"

Autorit??ile politice române?ti de la începutul acestui secol - dar nu numai de atunci - nu par s? fi fost prea convinse de ideile de mai sus pe care le exprima, acum câtva timp, o alt? personalitate a activit??ii de informa?ii de la noi. Atât Gheorghe Cristescu - în declara?iile sale date dup? arestare - cât ?i Mihail Moruzov - într un raport întocmit, se pare, în 1934 (doc. nr. 2) insistau asupra gravelor lacune care existaser? în acest domeniu la începutul secolului. Un set de cinci documente, din vara anului 1911, ce se p?streaz? în Arhiva Ministerului Ap?r?rii. Na?ionale, ne arat? cum st?teau lucrurile. Astfel, într un Referat din 23 august 1911 se sublinia: „Serviciul de informa?ii de la Stat Majorul General al Armatei nu a avut ?i nu are nici ast?zi o organizare care s? corespund? în adev?r misiunii sale. A?a cum func?ioneaz? în prezent, el nu poate ob?ine informa?iuni cu caracter mai confiden?ial asupra organiz?rii militare a vecinilor, nici mai ales s? recunoasc? ?i s? ?in? în supraveghere persoanele cari se ocup? în ?ara noastr? cu spionajul, a?a ca s? putem lua la nevoie m?surile impuse de împrejur?ri. Din aceast? cauz?, suntem inferiori vecinilor no?tri, c?ci pe când ace?tia cheltuiesc sume foarte mari ?i au astfel de servicii de informa?ii complet organizate prin care ne pot cunoa?te cu de-am?nuntul, noi nu putem face aproape nimic. Cauza principal? a acestei st?ri de lucruri a fost ?i este înc? lipsa de mijloace b?ne?ti, cari s? permit? organizarea serviciului cum trebuie"[1].

Un alt document, din 5 octomŹbrie 1911, sublinia ?i alt aspect: „Nu numai atât, dar la noi neexistând o lege în contra spionajului[2], în timp de pace, mul?i, pentru bani, pot oferi serviciile lor, f?r? s? se expun? la un pericol prea mare"[3]. S au f?cut în vara acelui an memorii ?i proiecte de organizare, f?r? rezultat, dup? cum ne asigur? Mihail Moruzov în raportul men?ionat: „Pân? la r?zboiul balcanic din 1913, armata noastr? n a dispus de un serviciu de informa?ii propriu zis". Abia în acel an, când armata român? a înaintat în Bulgaria, s-a izbit de lipsa unui asemenea serviciu. „?i atunci s au luat primele m?suri pentru organizarea acestui serviciu" (doc. nr. 2). Moruzov pretinde - nu am g?sit pân? acum confirmarea în alte surse[4] - c? dup? r?zboaiele balcanice s a pus problema cre?rii unui organism bine structurat, el fiind îns?rcinat cu aceast? problem?. „Dar de abia a luat serviciul fiin??, abia s-au început primele recrut?ri ?i form?ri de elemente, c? Sec?ia II din Marele Stat Major ?i-a schimbat opinia, preluând asupr?-?i ?i latura tehnic? a Serviciului Secret". Efectele au fost negative, ?inea s? sublinieze Moruzov, concluzie ce poate fi pus? ?i în leg?tur? cu interesele lui din 1934. Este adev?rat îns? c? ?i Gheorghe Cristescu sublinia lipsa de efiŹciŹen?? a aparatului de informa?ii secret existent în cadrul Marelui Stat Major. S-au petrecut, într adev?r, în prima faz? a r?zboiului mondial o serie de evenimente cu consecin?e tragice pentru noi ?i care puteau fi prevenite. S? amintim doar cazul c?pitanilor Epure ?i Barcan, r?t?ci?i în 1916 din cauza cetii ?i ajun?i în mijlocul liniŹilor germane cu planul de opera?ii al contraofensivei începute de armata român? la Neajlov Arge?, pentru salvarea Bucure?tilor de ocupa?ie german?[5]. Sau cele declarate lui Moruzov, în 1917, de un ofi?er bulgar, care i s a confesat c? la începutul luptelor din Cadrilater bulgarii primeau informa?ii despre noi prin dou? cabluri telefonice[6]. ?i ad?uga locotenentul Gageff: „Nu ?tiu ce f?cea Statul vostru Major, când noi concentram trupe pe frontul dobrogean. Noi nici acum nu putem pricepe scopul vostru. Oare crede?i c? noi eram s? a?tept?m ofensiva voastr?? În orice caz, nu noi v-am b?tut, ci voi singuri v-a?i sinucis". Un document g?sit în arhiva S.S.I. atest? c? informa?iile despre preg?tirile ?i planurile bulgarilor au existat totu?i. O structur? informativ?, coordonat? de comisarul Siguran?ei, C. Duca, a ob?inut date despre inten?ia trupelor germano-bulgare conduse de Mackensen de a ataca în cazul în care armata român? trecea mun?ii în Transilvania, dar Marele Stat Major le a respins ca nefondate[7].

Trebuie s? fim îns? obiectivi ?i s? corect?m imaginea prea neagr? pe care o desena în 1934 Moruzov, cu scopul evident de a-?i spori meritele în crearea Serviciului Secret de Informa?ii. Statul român a întreprins o serie de m?suri în preajma ?i în timpul primului r?zboi mondial, menite s? atenueze din deficien?ele semnalate. Astfel, în 1915 s-a creat Serviciul Supravegherii ?tirilor, format din personal de la Palatul Po?tei Centrale[8]. În 1917, cu sprijinul misiunii franceze, s-a reorganizat Biroul 2 de la Marele Stat Major (partea sedentar?), cu misiuni contrainformative[9]. Documente din arhiva S.S.I. vorbesc ?i de crearea unui Serviciu de informa?ii ?i contrainforma?ii româno-rus[10]. De asemenea, s-a ata?at Marelui Cartier General o sec?ie special? cu cadre deta?ate din Siguran?a general?. S-a creat ?i Sec?ia Militar? Secret?, un serviciu foarte pu?in cunoscut la noi ?i care a actiŹvat cu rezultate excelente în Transilvania ?i Ungaria[11]. Nu putem îns? s? nu fim de acord cu Moruzov asupra unui punct esen?ial: „un asemenea aparat nu se poate improviza".

Serviciul de siguran?? al Deltei

O alt? structur? informativ? ?i contrainformativ? creat? în 1917 ?i de care se leag? strâns activitatea lui Mihail Moruzov a fost Serviciul de Siguran?? al Deltei. O serie de documente elaborate ?i semnate de Moruzov, cel care a condus acel serviciu, ne permit s? aducem o serie de preciz?ri. Mai întâi s? vedem cum a luat fiin?? respectiva structur?, într un raport înaintat la 18 iuŹnie 1917 directorului Siguran?ei, Moruzov scria: „Ca rezultat al delega?iunei ce mi a?i dat pentru organizarea ?i conducerea Serviciului [de] contraspionaj din Delta Dun?rii, am onoarea a v? raporta urm?toarele: în ziua de 14 martie a.c., împreun? cu personalul ce mi s-a încredin?at, am plecat spre Delt?"[12]. Denumirea serviciului apare într un document din 25 septembrie 1917 drept „Echipa de Siguran?? din Delta Dun?rii"[13], iar la 31 ianuarie 1918 ca „Brigada de Siguran?? din Delta Dun?rii"[14]. Dup? armisti?iul cu Puterile Centrale, se pare c? s-a transformat în Serviciul de Siguran?? al Dobrogei, fiind singura autoritate româneasc? de acest gen autorizat? s? func?ioneze în zon?.

Situa?ia operativ? g?sit? de Moruzov era extrem de complicat?. „Aceasta provenea - nota Moruzov în raportul din 18 iuŹnie 1917:
- I) din cauza dezertorilor români de na?ionalitate rus?;
- II) din cauza propagandei bulgarilor ?i a nem?ilor printre trupele ruse;
- III) din cauza viceconsulului rus din Sulina, dl Prezanov"[15]. Dezertorii de origine rus? din armata roŹmân? încercau s? ob?in? sprijinul comitetelor revolu?ionare din armata rus? împotriva autorit??ilor române. A fost nevoie de întreaga abilitate a lui Moruzov pentru a dejuca asemenea manevre. La rândul lor, bulgarii f?ceau o propagand? intens? printre solda?ii ru?i pentru a-i convinge s? nu mai lupte împotriva lor ?i pentru a ob?ine Dobrogea. Se ajunsese pân? acolo încât la un moment dat infanteri?ti ru?i au amenin?at o unitate proprie de artilŹrie care deschisese focul împotriva trupelor bulgare. Prin colaborarea cu comandamentele ruse, Moruzov a determinat o reac?ie a ofi?erilor împotriva ideilor r?spândite de bulgari. Dar autoritatea comandamentelor ruse era serios pus? în discu?ie de evenimentele revolu?ionare începute în februarie 1917. La rândul lui, viceconsulul rus se comporta ca ?i cum Dobrogea era deja un teritoriu rusesc. S? ad?ug?m insuficien?a personalului de care dispunea Moruzov ?i eterna problem? a banilor, în asemenea situa?ie complex?, Moruzov a f?cut din plin dovada capacit??ilor sale de om de inforŹma?ii. S? îl l?s?m chiar pe el s? fac? un bilan? al reu?itelor serviciului pe care l-a condus în acei ani grei, a?a cum l-a prezentat în Raportul din 1934: capturarea colonelului german von Mayer, ?eful serviciului de informa?ii din Dobrogea ?i de pe ??rmul M?rii Negre, opera?iune desf??urat? la 75 km în spatele frontului inamic; arestarea a 156 spioni germani în zon?; împiedicarea inamicului s? distrug? vreun depozit al armatei române; împiedicarea încheierii unui acord între Armata Ro?ie ?i armatele Puterilor Centrale pe frontul dobrogean prin p?trunderea lui Moruzov ?i a altor doi agen?i în compunerea delega?iei ruse ?i informarea amiraluŹlui Ion Coand? despre inten?ia a dou? divizii ruse aflate pe frontul Salonicului de a se preda germanilor; salvarea unor ofi?eri ?i solda?i români din mâinile bol?evicilor, în sudul Basarabiei; dejucarea ac?iunilor armatei ruse din aceea?i zon?. ?i ad?uga Mihail Moruzov: „Regret un singur lucru ?i anume: din cauza unei neîn?elegeri, luptele de la Vâlcov au fost provocate prin surprindere ?i f?r? ordin, nea?teptându se realizarea unui aranjaŹment f?cut de mine, aranjament în virtutea c?ruia organizasem cump?rarea cu dou? milioane lei a câtorva contratorpiloare, canoniere, a atelierului naval, a o serie de vedete, ?lepuri cu muni?ii ?i alte vase, care formau flota rus? de pe Dun?re ?i Marea NeaŹgr?, în punctele Chilia, Vâlcov ?i Sulina". S? mai amintim doar propaganda f?cut? de unii emisari ucraineni, trimi?i de serviciul german de informa?iile grecii favorabili regelui Constantin ?i germanilor ?i de evreii care doreau încetarea r?zboiului.

 Spre sfâr?itul r?zboiului, activitatea lui Moruzov a fost pus? sub semnul întreb?rii, instituindu-se o comisie de anchet?, în 1919 Moruzov ducea la bun sfâr?it „afacerea rublelor", prin care se împiedica introducerea în România, de c?tre serviciile speciale sovietice, a unei mari cantit??i de ruble false[16]. Peste un an îns?, Moruzov era arestat, pe baza mandatului cu nr. 2250/13 mai 1920, emis de judec?torul de instruc?ie al Tribunalului Constan?a, „în virtutea art. 14 ?i 204 combinat cu art. 40 din Codul Penal"[17]. Era ?i reŹzultatul unui conflict dintre Romulus Voinescu, directorul general al Siguran?ei statului, ?i Mihail Moruzov, ce avea s? se întind? pe mai mul?i ani, amplificându-se dup? numirea ultiŹmului în fruntea S.S.I.. Dup? cum ne spune Gheorghe Cristescu, inspectorul general al Siguran?ei din Dobrogea, ?tefu, s-a sim?it lezat, considerându-se îndrept??it s? ocupe postul respectiv. Drept pentru care a intervenit pe lâng? Romulus Voinescu. Cum ?i Moruzov a atras în serviciul s?u multe elemente de la Siguran??, f?r? s? se consulte cu conducerea institu?iei, a fost nevoie de interven?ia personal? a regelui Ferdinand. În fa?a suveraŹnului, Moruzov ?i Romulus Voinescu s-au împ?cat formal[18].

Momentul cre?rii Serviciului Secret de Informa?ii a fost destul de confuz prezentat pân? acum în istoriografie. Cert este c? imediat dup? terminarea Primului R?zboi Mondial, s-a pus problema reorganiz?rii unui serviciu de informa?ii ?i contrainforma?ii în cadrul Marelui Stat Major. Cum se constatase c? ata?a?ii militari dispuneau de prea „pu?in? libertate de mi?care ?i informa?iile furnizate nu erau suficiente, existând o stare de alarmism ?i încordare, mai ales în regiunea de Est, din care cauz? ani de zile armata nu s-a putut bucura de o via?? normal?, în comandamente domnea îngrijorarea, iar în rândul popula?iei o stare de nesiguran?? cu grave consecin?e economice", s-a pus problema cre?rii unui serviciu secret, paralel, cu angaja?i civili. Marele Stat Major l-a luat îns? sub aripa sa, într-o „dependen?? total? de subordonare ?i o oarecare anchiloz? militaristic? [ce] nu l?sa S.S.I. elasticitatea necesar? unui adev?rat serviciu informativ modern"[19], nota Gheorghe Cristescu. A?a încât în 1922 Consiliul Superior al Ap?r?rii ??rii[20] i-a acordat mai mult? autonomie ?i pe plan informativ (fa?? de Marele Stat Major) ?i pe plan contrainformativ (fa?? de Siguran?a general?). Noi reorganiz?ri s-au produs în 1923 ?i 1924, dar ceea ce lipsea noului organism de informa?ii era un ?ef care s?-i dea un rost. Dup? unele documente, la propunerea generalului Dragu, dup? altele la cea a amiralului Coand?, în 1924 (sau 1925) în fruntea Serviciului Secret (cum se numise pân? atunci) a fost numit Mihail Moruzov. Din acel moment, serviciul de informa?ii al armatei (condus de colonelul Alexandru Glatz)[21] ?i-a urmat cursul s?u, devenind Diviziunea II (cu sec?ia informa?ii ?i cea de cotrainforma?ii), apoi Sec?ia a II-a, cu mai multe birouri. Ini?ial, ?i S.S.I. a avut tot dou? sec?ii: de informa?ii ?i contrainforma?ii. În 1928, lui Moruzov i s-a cerut s? elaboreze un proiect de reorganizare, care s? aduc? serviciul la nivelul echivalentelor sale din S.U.A., Fran?a sau Anglia. Dup? cum ne informeaz? colonelul Gheorghe Petrescu, Moruzov a alc?tuit „un proiect de reorganizare a tuturor serviciilor de informa?ii, concentrându-le sub o singur? direc?iune general? la Pre?edin?ia Consiliului de Mini?tri. Evident, proiectul era prea vast ?i nu se putea realiza cu mijloacele de atunci"[22]. Deja, în 1928, S.S.I. se m?rise considerabil, având un secretariat general, mai multe sec?ii ?i o organizare important? în teritoriu. De?i continua s? func?ioneze sub tutela - nominal? - a Marelui Stat Major, structural ?i opera?ional S.S.I. devenise altceva decât Sec?ia a II-a.

Nistrul - o frontier? a Europei

Una dintre ra?iunile pentru care fusese adus Moruzov în fruntea S.S.I. era buna cunoa?tere a limbii ruse (Gheorghe Cristescu vorbea chiar despre faptul c? Moruzov str?b?tuse zone întinse din U.R.S.S. pentru c? le descria cu prea multe am?nunte, pe care nu le po?i c?p?ta decât la fa?a locului). Principalul periŹcol pentru statul român rezultat la 1 Decembrie 1918 - nu era nici o îndoial? - venea dinspre R?s?rit CEKA, apoi O.G.P.U. sau N.K.V.D.- nu neglijaser? spa?iul românesc. Dac? afacerea rublelor e?uase, alte opera?iuni reu?iser?. Astfel, în 1926 (cazul a fost clarificat abia în 1928) serviciul de spionaj sovietic a reu?it s? infiltreze o agent? pe lâng? generalul Ludovic Mircescu[23] ?i s? sustrag? planul de mobilizare al armatei române. Documentul de 100 file, cu multe anexe, con?inea datele cele mai secrete ?i mai complete despre armata român?. Generalul Mircescu s-a sinucis, ceea ce evident nu a rezolvat problema[24].

În tot timpul vie?ii sale Moruzov a fost un du?man declarat al U.R.S.S.. Mai mult, dup? cum nota colonelul Gheorghe Petrescu (care l-a cunoscut bine, fiindu-i na? la cea de-a doua c?s?torie), Moruzov era „unul din cei mai înver?una?i, nu rusofobi, ci ceva mai mult, slavofob... ?i a p?strat aceast? linie de conduit? ?i a afi?at o cu mult zgomot. Or, acest zgomot era prea r?sun?tor, prea strident; el distona ?i cu numele s?u ?i cu originea sa enic? ?i chiar dac? el era sincer, d?dea de b?nuit... Dup? p?rerea mea îns?, ca un observator foarte atent al s?u, cred c? Moruzov ura de moarte regimul sovietic ?i ?tia sigur c? era urât de acel regim ?i c? i se promisese pieirea"[25]. „?inta sa principal? - ne spune Gheorghe Cristescu - a fost mereu de a înt?ri ac?iunea contrainformativ? ce era îndreptat? mai ales împotriva U.R.S.S.. De aceea ?i d? o aten?ie special? agenturii sale din Basarabia... Ac?iunea informativ? împotriva U.R.S.S. o conducea personal ?i exclusiv ?i niciodat? nu s-a ?tiut unde ?i stabilise «centrul de activitate», care era probabil undeva prin Dobrogea, întrebuin?ând în misiuni informative pe lipovenii s?i, printre care avea întinse rela?iuni. Faptul c? adeseori, dup? ce încasa fondul informativ, pleca la Tulcea cu mul?i bani asupra sa vine s? confirme acest luŹcru"[26].

Ceva mai deschis s-a ar?tat Moruzov în aceast? problem? - dar foarte târziu - fa?? de colonelul Gheorghe Petrescu, c?ruia i-a dezv?luit principalele sale surse de informa?ii asupra spa?iului sovietic. O prim? surs? o constituie re?eaua din România a Intelligence Service-ului britanic, care îi asigura practic pe gratis (vom vedea cum) informa?ii pe care englezii le pl?teau cu bani grei. O alt? surs? era agentura similar? francez?, care îns? nu asigura informa?ii de aceea?i caliŹtate. Mai mult, ajunsese s? pericliteze agen?ii britanici ?i pe cei ai lui Moruzov, încât acesta i-a îndep?rtat pe francezi, blocând pentru o vreme colaborarea cu ei ?i în alte domenii. A treia categorie de surse au constituit o organiza?iile na?ionaliste ucrainene, ce-?i aveau sediile în diferite capitale ale Europei ?i care au avut permanent un om de leg?tur? pe lâng? Moruzov. A patra categorie o formau organiza?iile ?ariste extremiste. „Mul?i din capii ?i factorii importan?i ai acestei mi?c?ri, care mai târziu au fost victimele asasinatelor ?i r?pirilor sovietice, au trecut ?i prin ?ara noastr?, au luat contact cu Moruzov ?i au fost în slujba lui. De la ei primea un bogat material informativ, mai ales politic, ?i cred c? mai târziu, atunci când Moruzov a dispus de fonduri numeroase, a pl?tit ?i între?inut destul de larg pe ace?ti refugia?i politici". ?i, ad?uga Gheorghe Petrescu: „Cu aceste mijloace inforŹmative ?i surse informative a pornit Moruzov..., ca subaltern într-un birou din Marele Stat Major, pentru ca s? urce treapt? cu treapt? ?i s? ajung? în ultiŹmii ani o cvasiomniprezen??"[27].

Confiden?e i-a f?cut Moruzov ?i lui Maimuca, în perioada când încerca s? îl atrag? în cadrul S.S.I.: „M-a pus la curent cu unele situa?ii pe care eu nu le cuno?team ?i anume c? Fran?a ?i Anglia consider? grani?a Nistrului ca o frontier? a Europei ?i ca o barier? pentru împiedicarea l?rgirii comunismului. C? ei condi?ioneaz? acordarea de credite ?i înarmarea României de modul cum aceast? frontier? a Europei este p?zit?. C? între Starul Major român ?i Statul Major francez ?i englez ?i guvernele respective a intervenit o în?elegere de colaborare informativ?, în sensul c? frontiera Basarabiei s? fie deschis? în anumite sectoare serviciilor informative ale acestor ??ri, iar autorit??ile de frontier? române s? dea un concurs neprecupe?it pentru ca opera?iile de trecere ?i primire a agen?ilor s? se fac? în condi?ii cât mai mul?umitoare, c? aceast? agentur? s? nu fie supus? nici unui control sau identificare din partea organelor de paz? române ale frontierei sau a celor din interior"[28].

Obiectivul principal: spa?iul sovietic

S? z?bovim pu?in asupra a dou? figuri cu care Moruzov a colaborat. Primul personaj este Victor Vasilievici Bogomoletz, rus, n?scut la Kiev, la 8 mai 1895. Emigrant alb, era medic de profesie. Din 1920, când a p?r?sit Rusia, s-a stabilit la Istanbul. Acolo a început s? lucreze pentru englezi (a colaborat ulterior ?i cu italienii, francezii, portughezii ?i sovieticii), în 1921 a, sosit la Bucure?ti unde conducea sec?ia sovietic? a rezidenturii britanice din România cu sediul în Aleea Washington 5, ce avea în frunte pe ata?atul comercial Gibson. În martie 1923, Siguran?a i-a f?cut o perchezi?ie acas?, g?sind inform?ri despre mi?carea comunist? din Bulgaria. Poate în urma perchezi?iei, poate din nvoia de a ob?ine colaborarea Siguran?ei, Bogomoletz a figurat ca informator al respectivei institu?ii, pân? în 1928, când, în urma unui conflict, a rupt leg?turile. La scurt? vreme a fost preluat de Moruzov, care i-a înlesnit din nou trecerea agen?ilor în U.R.S.S.. În schimb, Bogomoletz îi preda copiile tuturor rapoartelor pe care le redacta pentru Gibson. În 1931, Gibson era mutat la Riga ?i l-a luat cu el ?i pe Bogomoletz. Peste trei ani, în urma relu?rii rela?iilor diplomatice româno sovietice, Bogomoletz revenea la Bucure?ti, preluând din nou sec?ia rus?. În august acela?i an, Intelligence Service-ul renun?a la serviciŹile lui Bogomoletz, pe care îl acuza c? lucra împotriva intereselor statului britanic. Rezidentului Serviciului britanic de informa?ii i se ordona s? interzic? agenturii s? mai ia contact cu Bogomoletz. Peste câteva luni, în 1935, Bogomoletz era la Paris, dându-se drept reprezentant al statului român[29]. În 1940, potrivit lui Veniamin Moruzov, unchiul s?u se întâlnea cu Bogomoletz la Paris, în 1943, refugiat în PortugaŹlia, î?i oferea din nou serviciile S.S.I., care îns? i-a respins oferta ca neinteresant?. Ulterior, poli?ia portughez? i-a cerut s? p?r?seasc? ?ara. Se pare c? la interven?ia Intelligence Service-ului, a primit viz? pentru Egipt. Acolo era semnalat înc?, la 15 iuŹlie 1955, într o not? a Securit??ii din care mai afl?m c? în Portugalia Bogomoletz ?inuse leg?tura, prin Victor C?dere, fostul ministru al României la Lisabona, cu Maniu ?i Antonescu[30].

Un alt personaj interesant cu care a colaborat Moruzov a fost Bruhatov Dimitrie Rostovski[31], tot rus, n?scut la 20 octombrie 1891 la Moscova. Ajuns la Istanbul în 1921, a fost luat de Bogomoletz la Bucure?ti. A intrat în vizorul Siguran?ei pentru c? era corespondent de pres? al ziarului Daily Mail, proprietatea lordului Rothermere, sprijinitor al intereselor Ungariei. Rostovski a reu?it s? stabileasc? rela?ii numeroase la Bucure?ti, inclusiv cu cercurile francmasonice, în 1930 era secretar al Asocia?iei coresponden?ilor de pres? str?ini din România. Dup? plecarea lui Bogomoletz la Riga, Rostovski a preluat conducerea sec?iei sovietice a Intelligence Service-ului din Bucure?ti. În 1930 lucra la realizarea unei c?r?i despre România, având tot sprijinul Consiliului de Mini?tri. În 1937, pleca în concediu în Cehoslovacia. Pe dosarul s?u aflat la Siguran?? exist? o însemnare a lui Eugen Bianu: „Numitul a murit într un sanatoriu, în anul 1938, în Elve?ia". Am considerat interesant s? prezent?m aceste dou? figuri ?i pentru a ar?ta cu ce fel de oameni colabora Moruzov pentru a ob?ine informa?ii despre U.R.S.S.. Nu este mai pu?in adev?rat c? ?i sovieticii au marcat puncte în aceast? competi?ie. Printre cele pe care am reu?it s? le afl?m se num?r? ?i introducerea maiorului Tulbure în S.S.I. chiar la Frontul de Est - care la rândul s?u ?i a adus ?i al?i „colaboratori" - dovedit ca spion sovietic abia dup? cuceriŹrea Odesei de c?tre trupele române[32].

Înver?unarea lui Moruzov contra sovieticilor a mers pân? acolo încât a c?utat s? torpileze toate eforturile lui Nicolae Titulescu de reluare a rela?iilor diplomatice cu U.R.S.S.. Episodul ne este relaŹtat de Gheorghe Cristescu. Conflictul lor este alimentat ?i de opozi?ia înver?unat? f?cut? de Titulescu ini?iativei lui Moruzov de a ?i introduce oamenii în Ministerul de Externe, sub acoperire diplomatic?. Cu ajutorul Palatului, Moruzov a ie?it victorios în final, în aceast? din urm? problem?. Pentru a-l spiona pe Titulescu, Moruzov l-a trimis la Geneva pe Niky ?tef?nescu cu o echip? special?, ceea ce a atras protestele lui N. Titulescu ?i retragerea echipei. A urmat o confruntare la Ministerul de Externe între Titulescu ?i Moruzov, în care ?eful Serviciului Secret a înŹcercat, pe baza unui material alc?tuit de el, s? demonstreze inutilitatea relu?rii rela?iilor diplomatice cu U.R.S.S.. Titulescu ?i a impus îns? punctul de vedere. Moruzov nu i-a r?mas dator ?i, ne asigur? Gheorghe Cristescu, debarcaŹrea lui Titulescu s-a f?cut în bun? m?sur? ?i cu colaborarea ?efului S.S.I.[33].

În ce prive?te activitatea lui Moruzov ?i a Serviciului Secret pe Frontul de Est în leg?tur? cu spa?iul sovietic, trebuie s? mai semnal?m ?i un studiu semnat de el ?i datat 9 martie 1930 (doc. nr. 1). Moruzov tr?gea un serios semnal de alarm? asupra situa?iei din Basarabia, ar?tând c? atitudinea fa?? de provincia revenit? la patria mam? în 1918 fusese cât se poate de gre?it?. „Prin cele petrecute acolo, s-a s?pat o pr?pastie între noi ?i basarabeni. Guvernele care s-au succedat, preocupate de chestiuni fundamentale în reorganizarea noastr? ca stat, au neglijat starea de fapt ce se crea, f?r? ?tirea lor, în aceast? provincie, c?reia i se cereau numai majorit??i în alegeri". Func?ionarii trimi?i acolo, inclusiv cei de la Siguran?? (aici Moruzov pl?tea probabil ?i ni?te poli?e) s-au preocupat doar de o rapid? îmbog??ire. Erau date apoi, pe multe pagini, cazuri concrete de abuzuri s?vâr?ite de autorit??i ?i de militari contra popula?iei române basarabene. Toat? structura Siguran?ei din Chi?in?u, demonstra Moruzov, era infiltrat? de G.P.U. ul sovietic: „aproape în total, personalul de siguran?? din Basarabia, de?i salarizat de statul nostru, nu era în realitate decât o sec?ie de G.P.U. organizat? solid pe teritoriul nostru". Dac? e s? d?m crezare acestor afirma?ii ale lui Moruzov - ?i nu vedem de ce n-am face-o -, atunci va trebui s? recunoa?tem cu obiectivitate c? efectele atitudinii de atunci fa?? de Basarabia le resim?im chiar ?i ast?zi.
Iat? cât de profunde ?i actuale sunt uneori înv???mintele istoriei! ?i s? nu uit?m c? toate acestea ne transpar peste timp gra?ie unor documente - sc?pate ca prin minune de la distrugere - elaborate de primul serviciu secret de informa?ii român modern, ale c?rui baze au fost puse de Mihail Moruzov.
----------------------------------------------------------

[1]Arh. M.Ap.N., fond Microfilme, r. PII, l. 513, c. 607.

[2] Prima lege româneasc? a contraspionajului a fost votat? de Parlament ?i promulgat? de regele Carol I, la 31 ianuarie 1913.

[3] Arh. M.Ap.N.), fond Microfilme, r. PII, l. 513, c. 621.

[4] Din documente rezult? c? Moruzov a debutat ca agent al Siguran?ei, infiltrat într?un cerc socialist, apoi cooptat în cadrul institu?iei.

[5] Con­stantin Kiri?escu, Istoria r?zboiului pentru întregirea României 1916-1918, edi?ia a II?a, vol. II, Editura Casei ?coalelor, Bucure?ti, p. 216.

[6] Arh. S.R.I., fond “d”, dosar nr. 7702, f. 26.

[7] Ibidem, fond „y“, dosar nr. 20954, vol. l, f. 572 ?i dosar nr. 2405, vol. l, f. 23.

[8] Paul ?tef?nescu, op. cit., p. 35?36.

[9] Direc?ia Informa?ii Militare între fic?iune ?i adev?r, Bucure?ti, 1994, p. 55?56.

[10] Arh. S.R.I., fond “d”, dosar nr. 7702, f. 27-32.

[11] Sec?ia Militar? Secret? era organizat? pe 4 sec?ii: o sec?ie de spionaj ?i informa?ii politice (condus? de medicul Carol I. Sotel, o sec?ie militar? (condus? de colonelul Emilian Savu), o sec?ie de propagand? (al c?rui ?ef era inginerul Gheorghe Chelemen) ?i o sec?ie muncitoreasc? (condus? de preotul militar dr. Iuliu Florian). Realiz?rile concrete ale Sec?iei Militare Secrete au fost descrise de Aurel Gociman care a publicat ?i 13 documente (rapoarte). Vezi: Aurel Gociman, România ?i re­vi­zi­o­nismul maghiar, edi?ia a II?a, Tipografia ziarului „Universul“, Bucu­re?ti, 1934, p. 266?285.

[12]Arh. S.R.I., fond d, dosar nr. 7702, f. 27-32.

[13] Ibidem, f. 108.

[14] Ibidem, f. 96.

[15] Ibidem, f. 27-32.

[16] Veniamin Moruzov, Moruzov despre Moruzov, în „Strict?Secret“, nr. 4, din 5 ianuarie 1991.

[17] Arh. S.R.I., fond „y“, dosar nr. 20954, vol. l, f. 9.

[18] Ibidem, dosar nr. 17474, vol. l, f. 12.

[19] Ibidem, f. 14.

[20] Istoria militar? a poporului român, vol. VI, Editura Militar?, Bucure?ti, 1989, p. 13?16.

[21] Direc?ia Informa?ii Militare... p. 73?74.

[22] Arh. S.R.I., fond „y“, dosar nr. 88301, vol. l, f. 16.

[23] Generalul Ludovic Mircescu a fost ministru de R?zboi în guvernul prezidat de generalul Alexandru Averescu, instalat la 30 martie 1926 (vezi Stelian Neagoe, Istoria guvernelor României de la începuturi – 1859 – pân? în zilele noastre – 1995, Editura Machiavelli, Bucure?ti, 1995, p. 90).

[24] Direc?ia Informa?ii Militare..., p. 75.

[25] Arh. S.R.I., fond „y“, dosar nr. 20954, vol. 21, f. 8?9.

[26] Ibidem, dosar nr. 88438, vol. l, f. 6.

[27] Ibidem, dosar nr. 20954, vol. 21, f. 9.

[28] Ibidem, dosar nr. 73865, vol. l, f. 313.

[29] Ibidem, dosar nr. 108606, 190?191.

[30] Ibidem, f. 193.

[31] Ibidem, dosar nr. 20989, vol. 2, f. 37?39.

[32] Precizare f?cut? de colonel (r) Traian Borcescu în cadrul unui dialog pe aceast? tem?.

[33] Arh. S.R.I., fond „y“, dosar nr. 17474, vol. l, f. 18?19. Despre conjunctura politic? intern? ?i interna?ional?, în care s?a produs demisia guvernului liberal, condus de Gh. T?t?rescu, la 29 august 1936, ?i formarea, în aceea?i zi, a unui nou cabinet, sub aceea?i pre?edin?ie, dar f?r? N. Titulescu Ia Externe vezi ?i Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Din nou despre cauzele înl?tur?rii din guvern a lui Nicolae Titulescu (29 august 1936), în: „Revista de Studii Interna?ionale“, nr. 2/1969, p. 37?53.

 


 
Condamna?i la euro
Ec. dr. Radu Golban   
Luni, 07 Ianuarie 2013 00:08
CiteƟte mai mult...Spre sfâr?itul anului, B.N.R. a declarat oficial c? România va rata aderarea la euro în 2012. A rata aceast? ?inta îns? nu înseamn? c? România ar putea s?-?i men?in? privilegiul unei monede proprii pe lung? durat?. Integrarea european? de dup? r?zboi înseamn? ?i o deschidere a pie?elor europene, prin înl?turarea v?milor. Economii cu niveluri diferite de dezvoltare au c?utat mereu protec?ie, în mod firesc, în spatele v?mii. Odat? ce acestea au fost înl?turate, le-au mai r?mas instrumentele monetare, în special cursul de schimb, care, prin deprecierea propriei monede, a avut un efect favorabil pentru exporturi ?i în general pentru competitivitatea economic?. Cursurile fixe, îns?, în Eurosistem, au înl?turat ?i acest ultim instrument de protec?ionism. Ar putea fi posibil ca ??rile mari în UE s? fie beneficiarii acestui sistem? Recent s-au pronun?at critic asupra excedentului comercial german ?i ministrul de Finan?e al Fran?ei, ?i renumitul analist economic Martin Wolf de la „Financial Times".[1]

Dar care este elementul deficitar în acest angrenaj monetar? De unde provine legea acestei mecanici? Mecanismul Eurosistemului bazat pe cursuri fixe are la baz? conceptul de integrare monetar? al conduc?torilor B?ncii Centrale a Reichului Walther Funk ?i Emil Puhl. Puhl a dezvoltat ?i a favorizat un sistem de cliring multilateral între Germania ?i ??rile europene. Astfel, am putea chiar vorbi despre elemente comune specifice unei „mecanici a soldurilor" la nivelul zonei euro ?i sistemul de cliring german. Walther Funk preciza c? succesul unui sistem monetar european depinde, în primul rând, de practicarea unor cursuri de schimb fixe. El spunea c? doar un comer? european bazat pe cursuri fixe este în m?sur? s? asigure Germaniei un excedent comercial, scutind economia german? de deprecierile valutare ale partenerilor comerciali. Totodat?, Funk eviden?ia c? modelul de cursuri fixe reprezint? un pericol infla?ionist pentru Germania, fapt pentru care s-a impus necesitatea ca ??rile partenere s? adopte criteriile germane de stabilitate. Aceste criterii de stabilitate, care se reg?sesc ast?zi sub numele inofensiv de „criterii de la Maastricht", se concretizeaz? într-o gam? vast? de m?suri fiscale impuse guvernelor pentru a reduce infla?ia ?i deficitul bugetar.

Atât în cadrul decont?rilor prin cliring, cât ?i în Eurosistem, instrumentele fiscale sunt elementele centrale de sterilizare monetar? a unui excedent comercial german. Plecând de la deviza B?ncii Centrale a Reichului (stabilitatea pre?urilor ?i salariilor germane este o ancor? bun? pentru ??rile asociate în cliring), Funk mai aprecia c? o asemenea colaborare monetar? este în m?sur? s? predetermine cre?terea pre?urilor în ??rile asociate, dar nu neap?rat ?i o cre?tere a nivelului de trai din aceste ??ri. Continuând ra?ionamentul, Funk aprecia c? astfel se asigura, pe o perioad? de timp nelimitat?, o exclusivitate în aprovizionarea Germaniei cu materie prim? ?i produse agricole din sud-estul Europei. Cre?terea nivelului pre?urilor în ??rile asociate în cliring, ca urmare a practic?rii unor pre?uri favorabile Germaniei, a afectat considerabil economiile ??rilor partenere ?i a deteriorat vechile rela?ii comerciale. Reducerea competitivit??ii economice a dus la o cre?tere a comer?ului în cliring cu Germania, consolidând a?adar dependen?a de hegemon.

În aceast? constela?ie, cre?terea comer?ului cu Germania (bazat, în special, pe exportul produselor agricole române?ti), comer? finan?at indirect prin infla?ie, dar ?i strategia de combatere a infla?iei cu instrumente fiscale au asigurat o exploatare sistematic? a ??rii (?i în cazul României, instrumentele fiscale, îndeosebi elementele de fiscalitate indirect?, au permis o sterilizare monetar? a excedentului comercial german). În mod special ar trebui s? ne intereseze care este efectul austerit??ii asupra României pentru a analiza mai tran?ant avantajele sau dezavantajele ader?rii la euro. Situa?ia României din ultimii ani se caracterizeaz? printr-o cre?tere suprapropor?ional? a consumului bazat? pe credite, o productivitate sc?zut?, un sold negativ ?i o liberalizare destul de recent? a contului de capital. Plecând de la aceste considerente, suntem tenta?i s? apreciem c? primordialitatea nu mai vizeaz? doar momentul intr?rii în Eurosistem, ci ?i consecin?ele acestei decizii. Liberalizarea contului de capital dup? demararea mecanismului de cre?tere dopat cu credite a asigurat „scurtcircuitarea" leului. Deoarece mecanismele de aderare la UEM intr? în mi?care destul de repede dup? intrarea în UE, ??rilor membre noi le sunt „r?pite" posibilit??ile de finan?are a deficitului prin cursul de schimb sau prin rata dobânzii.

De?i infla?ia este inevitabil? pentru o ?ar? în curs de dezvoltare, cre?terea economic? este frânat? de constrângerile privind nivelul prea ridicat al ratei infla?iei. Consecin?ele ader?rii la Eurosistem în contextul acestui plan de ac?iune coercitiv s-ar traduce prin dependen?? fa?? de creditorii externi, cre?terea pre?urilor, reducerea competitivit??ii, presiunea asupra salariilor, absen?a transferurilor de tehnologie etc. În consecin??, nimic nu ne împiedic? s? apreciem faptul c?, din punct de vedere financiar, între excedentele comerciale germane din zilele noastre ?i excedentele rezultate în urma derul?rii opera?iunilor de cliring nu exist? nicio diferen??. Totodat?, cre?terilor de pre?uri din ??rile asociate nu le-a corespuns o cre?tere comparabil? a pre?urilor la nivelul Germaniei. Concret, ce observ?m în Eurosistem? În ultimii ani, cre?terea pre?urilor în ??ri precum Grecia, Irlanda, Spania, Portugalia, România a redus competitivitatea economic? ?i a deteriorat balan?ele comerciale ale acestor ??ri. Acest efect este indus, indirect, ?i de o depreciere real? a pre?urilor germane, care spore?te competitivitatea firmelor germane, constituind un element central în contextul crizei actuale. Extinderea comer?ului german intracomunitar a generat un excedent comercial german. Administra?ia monetar? a Reichului nu a inten?ionat o uniune monetar? bazat? pe marca imperial?, deoarece nu putea combate eficient pericolul infla?ionist. Modelul Eurosistemului este tributar modelului german, deoarece nici acesta nu este fundamentat pe modelul unei uniuni monetare bazate pe substitu?ie, ci pe fuziune. Actuala arhitectur? a Eurosistemului, bazat? pe un sistem de b?nci centrale na?ionale ce func?ioneaz? pe principiul descentraliz?rii opera?iunilor (refinan?arilor), permite ?i o politic? exact? de sterilizare a excedentului comercial german în defavoarea contribuabilului român, grec, irlandez, spaniol, portughez sau italian... E firesc ca Germania s? fie o adept? a austerit??ii, care nu face decât s?-i sporeasc? competitivitatea, în timp ce m?surile fiscale la periferie sugrum? economia.
------------------------------------------------------------------
[1] http://www.cotidianul.ro/condamnati-la-euro-198891/
 
Clipe care te urm?resc o via??
Ben Todic?, Australia   
Duminică, 06 Ianuarie 2013 23:59
CiteƟte mai mult...A fost un alt mare dar de la Dumnezeu ca, din cei 82 de ani ai s?i, marele regizor Sergiu Nicolaescu s?-?i petreac? o jum?tate de or? din via?a sa cu mine. Eram în concediu pe plaja M?rii Negre de la Eforie Nord, împreun? cu so?ia mea Mioara. Deodat? îl v?d pe plaj? pe deja cunoscutul regizor Sergiu Nicolaescu. Nu-mi venea a crede. Era îmbr?cat într-un costum de var?, cafea cu lapte, ?inându-?i haina peste um?r, ?i p??ea falnic în drumul s?u spre falez?. Am stat câteva momente parc? încremenit, nu-mi sim?eam nici respira?ia. Dup? ce regizorul a trecut pe lâng? noi, am l?sat-o pe plaj? pe so?ia mea ?i înceti?or, parc? vrând s? nu-l sup?r cu ceva m-am luat dup? el. L-am ajuns ?i mergeam în linie. Nu puteam s? pierd aceast? ocazie, cum se va dovedi în timp, a fi unic?. Aveam cu mine primul meu aparat de filmat Meopta de 8 mm, pe care-l sim?eam c? m? încurajeaz? în gestul meu.
- Dumneavoastr? sunte?i domnul Sergiu Nicolaescu?, l-am întrebat v?dit emo?ionat pân? în vârful urechilor. A zâmbit în col?ul gurii ?i mi-a r?spuns.
- Da". Era vocea din ecranul filmelor sale, am simtit cum sângele îmi
invadeaz? întreg trupul, o stare de emo?ie ?i bucurie, de timiditate ?i îndr?zneal?... Cu glasu-mi, parc? piedut, am reu?it totu?i s? articulez câteva cuvinte :
- V? rog, îmi da?i voie s? v? filmez? El s-a uitat la mine ?i a v?zut c? ?in în mân? aparatul. Tocmai ajunsesem la planul înclinat care urca spre falez?. - Bine, ce vrei s? fac? mi-a r?spuns. Atunci, entuziasmat, i-am zis c? eu o s? fiu sus, pe falez?, cu camera ?i c? el trebuie doar s? urce spre mine ?i când va fi sus, s? priveasc? în stânga, apoi s? o ia spre dreapta ?i s?-?i continue mersul pân? cand îi voi spune stop. A?a a ?i f?cut. M-a a?teptat s? ajung sus, s? m? pozi?ionez ?i s?-i spun „Motor!". Dup? „Stop!", a venit la mine, s-a uitat la camer?, a studiat-o un pic, m-a întrebat de unde sunt, mi-a dorit succes ?i ne-am desp?r?it. N-am s? uit niciodat? c? renumitul regizor Sergiu Nicolaescu m-a l?sat s?-l filmez timp de trei minute, el acceptând s? fie regizat de mine. Asta se întâmpla prin 1974.

În 1976 am fost s?-i fac o vizit? la Bucure?ti. Aveam un film cu Sergiu Nicolaescu, în regia lui Benoni Todic? ?i un altul de 11 minute care luase locul trei, medalia de bronz la Festivalul filmului de la Timi?oara, filmul „Visul". Mai aveam cu mine dou? role, una de 8 mm ?i alta de 16 mm. Am ajuns în Bucure?ti ?i am mers direct la blocul unde locuia. Adresa mi-o d?duse domnul Vasiliu de la România Film. ?tiu c? în balcon, la etajul doi avea un frigider „Fram". Am ajuns la u??, am sunat ?i din?untru mi-a r?spuns o voce de femeie în vârst?. Am b?nuit c? trebuie s? fie mama lui. Nu mi-a deschis, ci doar m-a întrebat ce vreau ?i când i-am spus c? doresc s?-l v?d pe domnul regizor ca s?-i arat filmule?ele mele mi-a r?spuns c? nu este în oras ci este plecat la film?ri în Dobrogea. Trist m-am plimbat pe str?zile Bucure?tiului pân? la urm?torul tren spre cas?.

În 1979 am fugit din ?ar? ?i de atunci am sperat c? poate o s? ajung vreodat? s?-l reîntâlnesc. Din p?cate nu s-a mai întâmplat acest lucru. În Australia am studiat film ?i consultând documente de referin?? din domeniul cinematografie, am observat c? dic?ionarele din vest îl men?ionau doar pe Sergiu Nicolaescu ca regizor român pe lang? al?i mari regizori care lucrau deja de mult timp în Hollywood. M-am sim?it mândru de timpul nostru.
A?a a fost s? fie: Dumnezeu s?-l ierte!
 
30 decembrie 1947
Ion Maldarescu   
Duminică, 30 Decembrie 2012 00:30
CiteƟte mai mult...
„Prin Gra?ia lui Dumnezeu ?i voin?? na?ional? Rege al României
La to?i de fa?? ?i viitori s?n?tate !
În via?a statului român s-au produs în ultimii ani adânci prefaceri politice, economice ?i sociale, care au creat noi raporturi între principalii factori ai vie?ii de stat. Aceste raporturi nu mai corespund ast?zi condi?iunilor stabilite de pactul fundamental - Constitutia ??rii - ele cerând o grabnic? ?i fundamental? schimbare. În fa?a acestei situa?iuni, în deplin? în?elegere cu factorii de r?spundere ai ??rii, con?tient de r?spunderea ce-mi revine, consider c? institu?ia monarhic? nu mai corespunde actualelor condi?iuni ale vie?ii ale vie?ii noastre de stat, ea reprezentând o piedic? serioas? în calea dezvolt?rii României.
În consecin??, pe deplin con?tient de importan?a actului ce fac în interesul poporului român

ABDIC

Pentru mine ?i pentru urma?ii mei la tron, renun?înd pentru mine ?i pentru ei la toate prerogativele ce le-am exercitat ca rege al României.
Las poporului român libertatea de a-?i alege noua form? de stat.

Mihai Rege, dat la Bucure?ti ast?zi 30 decembrie 1947"

Carol al II lea despre abdicarea Regelui Mihai

„Mar?i, 30 decembrie 1947. O zi îngrozitoare, ce zi sfâ?ietoare: la 5 dup?-amiaz?, bietul ?i credinciosul Ribeiro telefoneaz? c? Reuters a comunicat c? Mihai?? a abdicat, azi, la 3. Vestea a c?zut ca o m?ciuc? pe capul nostru, am r?mas, literalmente, tr?snit. Reprezentantul lui Reuters a ?i venit aci aducându-mi telegramele, cari dau oare?icari detalii. La 3, a isc?lit abdicarea ?i a dat o Proclama?ie c?tre popor, iar unele ve?ti zic c? la 4 va p?r?si Bucure?tiul.

A ?i fost proclamat? Republica Democratic? Popular?, alias Sovietic?. M-a apucat o furie auzind aceasta ?tire; cine dracu' l-a pus pe Mihai?? s? se întoarc?, ca, dup? o s?pt?mân?, s? plece în condi?iile cele mai urâte ?i dând c?tre popor o proclama?ie ru?inoas?. Nu numai c? abdic? pentru el ?i urma?ii s?i, dar spune, în proclama?ie, c? las? poporului grija de a-?i alege felul cum dore?te s? fie guvernat, considerând c? monarhia este un obstacol serios în calea dezvolt?rii democratice a ??rii. M? sufoc? ideea c? fiul meu, ca suveran, s? poat? s?-?i puie isc?litura sub un document astfel redactat. To?i lupt?m pentru a ar?ta lumei c? forma democratic? nu numai c? este compatibil? cu Monarhia, dar c? ?i asta este, de fapt, mai garantat? sub un suveran, decât sub un pre?edinte, care-i, totdeauna, un om de partid ?i iat? c?, acuma, Mih?i?? declar?, sub iscalitur?, contrariul ?i, în acela?i timp, autentific? actul de na?tere a Republicii, form? de stat care nu poate permite României de a tr?i."[1]

În noiembrie 1947, Mihai a plecat la Londra, la nunta viitoarei Regine Elisabeta a II-a, decis s? nu se mai întoarc? în ?ar?. La Londra a cunoscut-o pe Prin?esa Ana de Bourbon-Parma, care îi va deveni so?ie. Potrivit propriei sale declara?ii, Mihai a revenit acas? „la sfatul expres al lui Winston Churchill", care se spune c? l-ar fi sf?tuit pe Mihai c?, „mai presus de orice, un rege trebuie s? fie curajos". În fapt, când a aflat de plecarea din România a lui Mihai, Stalin s-a înfuriat, ordonând guvernului de la Bucure?ti s? intervin? pentru ca Mihai s? se întoarc?.

„Monarhia, o piedic?"

Ceea ce a urmat se cunoa?te! Dup? întoarcerea sa în România, Mihai a fost silit s? abdice la 30 decembrie 1947. În ?edin?a extraordinar? din 30 decembrie 1947 a Cabinetului, Petru Groza a declarat: „ ... monarhia era o piedic? serioas? în calea dezvolt?rii poporului nostru ?i c? (...) poporul a f?cut azi un divor? ?i decent, ?i elegant de monarhie. (...) Vom îngriji ca fostul rege s? plece lini?tit pentru ca nimeni s? nu poat? avea un cuvânt de repro? pentru acela care, în?elegând glasul vremurilor, s-a retras". La 3 ianuarie 1948, Mihai a fost silit s? p?r?seasc? ?ara, urmat la peste o s?pt?mân?, de principesele Elisabeta de România ?i Ileana de Habsburg.

Abdicarea - mit ?i realitate

Circul? relat?ri contrare privind motivele abdic?rii lui Mihai. Se afirm?, f?r? dovezi, c? Petru Groza l-ar fi amenin?at cu un pistol ?i cu ?antajul c? urma s? execute 1.000 de de?inu?i studen?i dac? nu abdic?, iar revista „Time" scria c? guvernul pro-sovietic ar fi amenin?at cu arest?ri a mii de oameni dac? Mihai nu abdic?. Din Arhivele Securit??ii Române rezult?? c? abdicarea regelui Mihai a fost rodul negocierilor sale cu guvernul comunist, nu al vreunui ?antaj, negocieri în urma c?rora i s-a permis s? plece din ?ar? înso?it de bunurile solicitate ?i de o parte din suita regal?.

Versiunea sovietic?

Din însemn?rile cuprinse în cartea autobiografic? „Misiuni Speciale - Memoriile unui martor nedorit" a lui Pavel Sudoplatov - unul dintre fo?tii ?efi ai N.K.V.D. -, rezult? c? ministrul adjunct de Externe CiteƟte mai mult...sovietic Andrei Vî?inski ar fi purtat personal negocieri cu Regele Mihai în vederea abdic?rii, garantându-i o pensie ce urma s?-i fie pl?tit? lui Mihai în Mexic. La aceast? acuza?ie, regele a spus c? nu a fost niciodat? în Mexic, îns? tat?l s?u Regele Carol al II-lea, da.
Nu se ?tie exact cu ce bunuri a plecat din România. Declara?iile variaz?, de la un tren plin cu valori pân? la patru automobile, 3.000 de dolari ?i o decora?ie, ?i de la bunuri în valoare de 500.000 de franci elve?ieni pân? la 42 de tablouri, în func?ie de cei care le emit..
În anul 1948, scriitorul George Orwell scria romanul politic „1984". În acel an, Orwell ?i-a pus intrebarea „ce s-ar intampla daca in Anglia s-ar instaura un regim de tip totalitar, stalinist". Ei bine, cred c? ar trebui s? ne punem întrebarea: ce s-ar fi intamplat daca Regele Mihai I nu ar fi abdicat , dac? nu l-ar fi arestat pe Mare?alul Antonescu, în final dac? România nu ar fi întors armele împotriva Germaniei. ?i înc? ceva referitor la ce se mai vehiculeaza pe la posturile noastre TV: de ce amestec?m organiza?iile evreie?ti în rufele noastre? Nu cred c? organiza?iile evreie?ti ne cer p?rerea cu privire la problemele lor cu poporul palestinian. O declara?ie-?oc a pre?edintelui Basescu a pus pe jar o Românie în degringolad?. Referindu-ne strict la declara?ie, se pare c? mul?i români sunt de acord cu ea. Românii a?teapt? de la ?eful statului, indiferent cine ar fi acesta: Mihai, Dej, Ceau?escu, Iliescu, Constantinescu, B?sescu, s? fie drept ?i s? apere interesele poporului. Indiferent dac? el - conduc?torul - iese prost sau nu. Românii îi respect? pe conducatorii care au luptat al?turi de ei, nu pe cei care s-au ascuns când au dat de greu. A?a suntem noi ?i nu trebuie s? ne fie ru?ine.

Referitor la Mihai, nu trebuie ignorate faptele:

- nu a luat atitudine fa?? de tratamentul aplicat evreilor ?i tiganilor, o parte din vin? îi apar?ine. Nu po?i s? fii ?eful statului ?i sub conducerea ta s? se întâmple ce s-a întâmplat f?r? ca tu s? nu ai nici o vin?. Chiar dac? e?ti o marionet?. Prime?ti laude ca un simbol al statului dar când apar probleme delicate, te urci in ma?ina ?i fugi;
- în plin conflict militar a girat arestarea lui Antonescu, comandantul - de facto - al Armatei Române ?i l-a predat inamicului;
- prin Proclama?ia de la 23 august 1944 a trimis 170.000 de militari români în prizonieratul rusesc;
- a legitimat alegerile frauduloase de dup? r?zboi, prin deschiderea lucr?rilor parlamentului;
- a refuzat semnarea actelor de gra?iere pentru generalii ?i ofi?erii români condamna?i de ru?i dup? r?zboi;
- a abdicat total pentru el ?i urma?ii lui, plecând din ?ar?. Este singurul rege din Europa de Est care a abdicat. Practic a l?sat ?ara de izbeli?te.
Altfel se poate comenta despre mare?alul Ion Antonescu. De?i a comis ?i unele gre?eli, acestea pot fi în?elese ?i, ?inându-se cont de contextul împrejur?rilor vremii, li se pot acorda circumstan?e atenuante. De asemenea, lui Antonescu nu-i pot fi contestate: caracterul de adev?rat miltar, lupta pentru reîntregirea ??rii dup? fatidicul an 1940, demnitatea cu care ?i-a primit moartea ?i mai ales demnitatea cu care ?i-a asumat r?spunderea pentru faptele sale ?i nu a incriminat pe nimeni altcineva - cu toate ca ru?ii ?i comuni?tii au încercat s?-l conving?.

S? ne cunoa?tem istoria!

-------------------------------------------------------------------------------------------------------
[1] Fragmentul face parte din volumul al cincilea de însemn?ri zilnice ale lui Carol al II-lea, „Între datorie ?i pasiune", ap?rut la Editura Curtea Veche în 2001.
 
<< Început < Anterior 181 182 183 184 185 186 187 188 189 190 Următor > SfñrƟit >>

Pagina 185 din 209