header
ISSN, ISSN-L 2247- 4374

Editorial

„Uite cine vorbe?te!”
Ion Maldarescu Editorial
„Uite cine vorbe?te!”
Pe fondul multiplelor ?i permanentelor scandaluri din primul (sper?m ?i unicul) mandat al navetistului excursionist pe meridianele planetei - pe banii contribuabilului român - ?i al debutului „campaniei dispera?ilor", cum a

Parteneri

revista agero
Revista Clipa - Dinu Sararu
Grand Hotel Sofianu

uzpr

Editura Fortuna
Muzeul de arta - Craiova
Natiunea
Ziaristii online
Uniunea artistilor plastici - Valcea
clipa
SC Diana SRL
Forumul cultural educational
Miercuri, 06 Februarie 2013 20:41
CiteƟte mai mult...Un zâmbet amar

Românul a ?tiut totdeauna s? fac? haz de necaz. Ce altceva i-a mai r?mas? Versurile de la final, apar?inând poetului Adrian P?unescu, scrise cu 16 ani în urm?, sunt la fel de de actuale ?i ast?zi, chiar mai mult!. La finele anului care s-a scurs „ale?ii" no?tri ?i-au reînnoit abonamentele pentru traseul Puterii ?i, pentru a recepta potrivit valabilitatea ?i actualitatea mesajului marelui poet disp?rut, v? invit?m, s? citi?i mai întâi o ipotetic? scrisoare, adresat? neuitatului Caragiale, de c?tre un autor necunoscut. Lectur? pl?cut?! (Redac?ia ART-EMIS)

Scrisoare c?tre I.L.Cargiale (culegere din „folclorul" virtual)

Stimate nene Iancule,
„Ambetat de triste?e ?i turmentat de scumpiri bezmetice, î?i compun aceast? misiv? trist? ?i de adio, c? ce m? enerveaz? când vine vorba despre opera matale, este gogori?a c? satira î?i p?streaz? actualitatea, c? personajele seam?n? leit cu cele din zilele noastre, poltroni, tembeli, punga?i, mahalagii, hahalere, bagabon?i etc.

S? avem rezon, coane Iancule, t?lic? ai scris pentru copii, scenarii de desene animate. E?ti m?runt, neicu?orule! Ia hai, s? te coco?ez cu niscaiva exemple: Matale ?tii cât ar costa acum o mas? la „Iunion"? ?i cât? verzitur? îi lipe?ti pe frunte manelistului minune, care ?ine acuma locul lui I.D. Ionesco? ?i s? te v?d eu dac? ai corajul s? vii pe jos de la „Iunion" acas?, noaptea. C? te dezbrac? lotrii cu ranga. Heavy metal!

Dac? ai vedea cine-i acu?ica în fruntea bucatelor, te-ai închide la „Gambrinus" ?i nu te-ai trezi din be?ie decât s? te închini. Suntem o ?ar? penal?, me?tere! De la preziden?ie la govern, toate mangafalele cu fonc?ii sunt în libertate condi?ionat?. Nu ?tii cum ?i cât se fur?. R?cnesc gazetele de vuiesc Carpa?ii! ?i toate oalele sparte le pl?te?te poporul acesta de coate-goale, care nu mai viseaz? castele în Spania. Viseaz? c?p?uni.

S-au înmul?it nesim?i?ii ?i pro?tii ?i vorba matale: „Cu prostia te po?i lupta, dar ea întotdeauna învinge!"

Zicea Nae Ipingescu: „S? nu mai mânânce nimeni din sudoarea, bunioar?, unuia ca mine sau ca dumneata ?i s? ?az? numai poporul la mas?, c? el e st?pân". Mai mult de jum?tate din popor e în mare mizerie ?i tot atâta ar vrea s?-?i lase ?ara. O s? zici c? le crap? obrazul ale?ilor? Ei, a?!

Unde este Ric? Venturiano cu „Angel radios"? E timpul cocotelor! Zi?a, Veta, Joi?ica, Didina sau Mi?a Baston au fost sfintele-sfintelor. Para?utele au acu?ica golaveraj la televizor. S? vezi filme deochiate, nene Iancule! S-a uitat ?i Bubico al meu la o emisiune ?i de atunci nu mai latr?. Gui??!

Domnul Goe e ticsit de droguri ?i mami?a vorbe?te la telefon, la linia fierbinte. Conul Leonida ?i soa?a ?i-au depus pensia la pubel?, de unde ?i m?nânc?, Tip?tescu este Na?ul mafiei jude?ene, Dandanache face toc?ouri de sear?, jupân Dumitrache zis „Titirc? Inim?-rea" e primar ?i milostive?te cu parcuri moca toate rubedeniile. Se face Capital? pân? la matale la Ploie?ti , numa' borduri da' mijlocul r?mâne a?a, cu gropi, cu mahalale f?r? ap? ?i canal, f?r? buleftric?.

Ca?avencu combate la gazet? contra marilor corup?i, el fiind curat deoarece pân? ?i banii lui au fost sp?la?i. Ghi?? Pristanda e finan?ist acu', din nego?ul cu ma?ini furate, alte fapte necurate ca ?i ?p?gi nenum?rate. Pân? ?i frizerul Nae Girimea se minuneaz? cât? prostime s-a umplut de m?trea?? ?i câ?i politicieni de valut?. O so?ietate f?r? prin?ipuri, moral? ?i cinste.

Prezidentul vorbe?te romanes, la televizor, cu fra?ii ?i surorile lui, la care s-a dat dezlegare s? beleasc? Europa. Ferici?i c? au un prezident care îi în?elege, fiind apropiat de ei ca n?rav ?i poft? de via??. În ?ar?, b?ie?ii de?tep?i la matrapazlâcuri au strâns averi din care s? se îndestuleze toate loazele lor, pân? la dou? mii pa?'opt. Se fac mafio?i unii pe ?ilal?i ?i m? jur pe cursul valutar c? au dreptate to?i. Dac? nici ei nu s-or ?ti între ei?...

Altminteri e „criz? teribil?, mon?er". Dac? ai cunoa?te Parlamentul de acum i-ai dedica „N?pasta", promisiunilor guvernului, schi?a „1 aprilie", Justi?iei „Lan?ul sl?biciunilor", vie?ii noastre politice, „D-ale carnavalului", scrisoarea c?tre F.M.I. ?i Consiliul Europei este „Scrisoarea pierdut?", iar viitorul nostru poate fi asemuit cu „O noapte furtunoas?". Bravos na?iune!

Egzist? ni?te unii care zice c? suntem „?ara lui Caragiale". Ei, a?! Moravurile de pe vremea matale erau parfum. ?i atunci, eu cu cine votez? Aceasta-i întrebarea! Cic? d?-i, Doamne, românului mintea de pe urm? ?i pe urm? el voteaz? la fel. Într-un singur loc ai avut dreptate, nene Iancule. Atunci când ai zis c? românul s-a înv??at s? aib? din toate câte nimic.

În fruntea so?iet??ii s-au aburcat mitocanii ?i nu le po?i bate obrazul, întrucât (tot matale ne-ai înv??at) mitocanul se na?te jignit. Încolo, fric? ne e c? ne-am n?scut în România ?i o c? o s? murim în CiteƟte mai mult...Becalia! Da' s? fim optimi?ti, c? dac? nu murim o s? fie ?i mai r?u!"

„Mar? de adio" - Adrian P?unescu

La munc?, derbedei, c? trece anul/ ?i vin ?ilal?i ?i-o s? v? ia ciolanul./ F?cea?i pe democra?ii cei cucernici,/ Cristosul mamii voastre de nemernici!// Scuipa?i-v?-ntre voi cum se cuvine/ ?i-apoi convinge?i-v? c?-i bine./ C-a?i luat o ?ar? de mai mare dragul/ ?i i-a?i distrus averile ?i steagul.// S-ajungem colonia de ocar?/ Care-?i va cere scuze în maghiar?./ ?i, prin complicit??i cu demoni aprigi,/ A?i desfiin?at uzine, câmpuri, fabrici.//

?i, prin vânz?ri de ?ar? infernale,/ A?i omorât cu voia, animale./ La greul greu care mereu ne-ncearc?,/ R?spunde?i cu un greu de moarte, parc?.// ?i i-a?i g?sit ?i bolii un remediu/ Întoarce?i România-n Evul Mediu./ Ce c?z?turi, ce târfe, ce mizerii,/ V-a? desena cu acul, s? v? sperii.//

Dar voi nici sânge nu ave?i în vine,/ Ci credite din c?limări str?ine./ Le ?ti?i, lui Hitler ?i lui Stalin taina/ ?i-mpinge?i Bucovina în Ucraina.// A?a cum ceilal?i, limpezeasc?-i valul/ S-au compromis negustorind Ardealul./ De unde sunte?i, m?, din ce g?oace,/ Cum v-au putut p?rin?ii vo?tri face?//

Ce condimente le-au picat în sperm?/ De e tr?darea voastr?-atât de ferm??/ A?i pus nenorocita voastr? lab?/ Pe-aceast? trist? ?ar? basarab?.// ?i vre?i cu-amenin?are ?i cu biciul/ S-o faceti curva voastr? de serviciu./ Mima?i respectul pentru cele sfinte,/ Dar vinde?i ?i p?mânturi ?i morminte.//

A?i inventat examene severe,/ Supunere poporului spre-a-i cere./ ?i toată zbaterea a fost degeaba/ C?-n nas, mai marii v-au închis taraba./ Minciuna voastr? v-a adus pe scen?,/ Actori într-o politic? obscen?./ ?i-acum, c?-i un pr?p?d întreaga tar?,/ Ia cere?i-v?, pu?intel, afar?.//

Decât s? v? trimit? ?ara noastr?,/ Mai bine mergeti voi în mama voastr? Pleca?i de-aici, cu-o grab? funerar?,/ ?i nu albaniza?i aceast? ?ar?.// B?ga?i vitez?, c? v? trece anul/ ?i s-a scurtat ?i s-a-nvechit ciolanul./ ?i ce v? pot eu spune la plecare/ Decât lozinca lui F?nu? cel mare:/ Nenoroci?ilor, se rupe ?nurul,/ „La munc?, la b?tut ??ru?i cu cu**l!"

D?buleni, 6 iunie 1997
 
Portret de poet - Maria Diana Popescu
Acad. Gheorghe P?un   
Miercuri, 06 Februarie 2013 20:34
CiteƟte mai mult...Nu pretind c? m? pricep la poezie (nici nu ?tiu la ce ar reveni o asemenea „pricepere"; chiar cred, precum avertiza un fizician celebru, cu mali?ie vorbind despre fizicienii în?i?i, din zona cuantic? mai ales, el fiind celebru tocmai în fizica numit? cuantic?, având ?i un Premiu Nobel la rever, c? „pricepu?ii la poezie" ar trebui privi?i cu suspiciune, oricum poezia poate/trebuie citit? la infinit, de fiecare cititor altfel ?i de fiecare dat? altfel - Umberto Eco dixit), dar m?rturisesc c? degust poezie (modern?) ca ?i cum a? privi un tablou sau a? asculta muzic?. Cu deplin? ?i pofticioas? abandonare. Spre a tr?i oarece st?ri estetice - ca s? nu spun „st?ri suflete?ti", sau chiar „înalte st?ri suflete?ti", pentru c? prea e vizibil ?i banal cli?eul -, induse, sau m?car pretextate, de poezia, pictura, compozi?ia cu pricina. Preg?tit mereu de re-lectur?.

Mai greu e îns? atunci când poetul e cunoscut, el chiar exist? dincolo de un nume adunat pe-o carte. ?i mai greu e atunci când cuno?ti mai întâi poetul ?i abia apoi poezia sa, când nu mai po?i separa omul de carte. Cu prec?dere, atunci când separarea nici nu e posibil?, poetul tr?ind ca-n carte. Iat-o, de-o pild?, pe Maria-Diana Popescu. Marie ?i Dian? în acela?i timp, predestinare înc? de la botez, ursit? de ursitoare darnice, dar nu mult doritoare de consens.

Fragil? pân? la evanescen?? (nu o spun eu primul), pioas? la modul înalt al termenului, „tr?ind parc? pe furi?" (?i asta am citit-o undeva), cu o delicate?e uneori anacronic? – mai ales pentru vremea noastr? tarat? de indelicate?e, elegant? în fiece gest, preg?tit? parc? s? mângâie lumea pe cre?tet în fiecare clip?, dar ?i mintoas? pân? aproape de limita agresivit??ii - mai ales pentru vremea noastr? superficial?, plin? de aplomb (gazet?resc), rapid? în gând, rapid? la condei, eficient?, mobil? ?i productiv?, îndr?gostit? vizibil de limba român?.

Volume de poezie, volume de interviuri, publicistic? - ba chiar ?i fotografie. Metafore-filigran, pictate cu pensul? oriental?, pe hârtie de m?tase, pe bob de orez, dar ?i metafore ample, puternice ?i nea?teptate, conving?toare; un aer firesc-înv?luitor de ran? poetic?, de damnare, de sim?ire hipertrofiat?, asumându-?i toat? melancolia lumii ?i înc? ceva pe deasupra, dar ?i r?zvr?tirea unui spirit liber, interogativ, bântuit de setea de dreptate (existen?ial?), cu un solid antrenament filosofic, livresc, chiar dobândit prin iluminare poetic?.

Titluri de carte care sunt poeme în sine, interviuri care-i fac s? transpire pe cei intervieva?i (?tiu ce spun, c? ?i de-aceea am folosit mai devreme cuvântul „mintos"), o prezen?? (cu caden??) de invidiat în cetatea literar?, nu totdeauna comod? pentru cei din jur, niciodat? ignorat?. Spuneam, Marie ?i Dian? în acela?i timp, prinde-o cine poate într-un singur paragraf, într-o singur? pagin?.

Personal, m? m?rginesc la a o citi, cita ?i admira, la a-i mul?umi pentru c?r?i ?i pentru c? exist?.
 
Marcel B?rb?tei & Pr. protopop Florin Toh?nean   
Miercuri, 06 Februarie 2013 20:25
CiteƟte mai mult...Românii, str?ini în ?ara lor

Dup? evenimentele din decembrie 1989, în zonele române?ti, locuite de o majoritate maghiar? s-a aplicat cu obstina?ie politica elimin?rii elementului românesc, sub toate formele, oameni, limb?, obiceiuri, comportament. Pentru a-?i masca scopurile, pentru a le da o „fa?? uman?" la un moment dat, unii unguri, întâlnind vechile cuno?tin?e, poate chiar prieteni cândva, le puneau românilor întrebarea tenden?ioas?: „Cum, mai e?ti înc? aici? Credeam c? ai plecat demult!" Acum, acest stadiu este perimat. Sistematic, sub protec?ia conducerii „române?ti", postdecembriste, a Statului Român, românii au ajuns str?ini în ?ara lor. (Ion M?ld?rescu)

Marcel B?rb?tei: S-a ajuns ca, în inima ??rii, limba român? s? se mai vorbeasc? doar în biseric??

Pr. protopop Florin Toh?nean: Vor s? p?r?sim zona. Sunt parohii în protopopiatul nostru, sate în care g?sim câte dou? biserici române?ti. ?i mai sunt câte 10-15 suflete care se declar? c? sunt români. Ceilal?i sunt români de sânge, boteza?i ortodoc?i, dar care zic „dom'le, suntem unguri!". Ce s? mai zici? Dar s? vede?i în partea Baraoltului, încolo, Aita Mare, Aita Medie. Am slujit acolo în biseric? împreun? cu preotul ?i cu episcopul, ?i când am mers la masa de dup? slujb?, am r?mas tr?snit: românii de la mas? vorbeau ungure?te între ei. ?i i-am întrebat: „B?i, fra?ilor, voi ce sunte?i? Români! P?i de ce vorbi?i ungure?te? P?i în cas? vorbim ungure?te, numai la biseric? vorbim române?te". Mi-am f?cut cruce, da!

M.B.: S-a cam retrocedat tot în Harghita ?i Covasna, mai pu?in p?mânturile Bisericii Ortodoxe Române...

Pr.F.T.: E o problem? înc? nerezolvat?. S-a înc?lcat legea agrar?, ei au retrocedat toate suprafe?ele expropriate de România înainte de 1945. Dac? cineva ar fi curios s? studieze un pic legea actual?, a?a cum e ea, cu imperfec?iunile ei, va vedea c? „nu face obiectul retroced?rii nicio palm? de p?mânt care a fost expropriat? înainte de 1945", or, ei ?i-au ref?cut tot ce au avut înainte de acel an, de?i se pl?tiser? atunci ?i desp?gubiri. Ni se spune c? nu mai exist? teren de retrocedat, în condi?iile în care Biserica noastr? - în Covasna vorbesc, aici unde sunt în cuno?tin?? de cauz? - mai are peste 700 de hectare de teren arabil neretrocedat ?i peste 300 de hectare de p?dure.

M.B.: La nivel jude?ean se încearc? „?tergerea urmelor"?

Pr.F.T.: Eu m-am preo?it mai târziu oleac?, a?a pe la 38 de ani, fiind ini?ial inginer agronom. Episcopul m-a împuternicit s? m? ocup de problema asta a p?mânturilor. Am g?sit h?r?i, schi?e cadastrale de la reforma agrar?, procese-verbale de împropriet?rire. I-am luat un pic pe nepreg?tite, iar când s-au „trezit" le-au f?cut disp?rute. Nu se mai g?sesc acum, dar mi-am f?cut copii, cât am putut s? fac... Nu sunt chiar a?a de nevinova?i, ac?ioneaz? în perfect? cuno?tin?? de cauz?.

M.B.: Care este reac?ia guvernului?

Pr.F.T.: S? ?ti?i c? autoritatea statului în zon? e aproape de cota zero. Chiar ?i acolo unde mai sunt români, statul nu ?i-a manifestat în niciun moment interesul - culmea - s?-?i apere propriet??ile lui! Practic ?ti?i ce se întâmpl?? Terenurile care au fost ale Bisericii Ortodoxe n-au fost în proprietate nud?, au fost majoritatea date sub titlu de folosin??. A r?mas statul proprietar, Biserica având drept de folosin??. Eh, acum când s-a retrocedat, practic s-a retrocedat proprietatea statului. Am fost pe la Procuratur?, pe la Pre?edin?ie, pe la ministere, pe unde am crezut eu de cuviin?? s?-i în?tiin?ez. Nici m?car nu s-au obosit s?-mi r?spund?, dar?mite s? mai ia ?i m?suri! Nu i-a interesat ?i nu-i intereseaz? nici acuma.

M.B.: S-au succedat destule guverne, de diverse „coloraturi", ?i mai toate au jucat cearda?ul cu UDMR. Care s? fie motivul?

Pr.F.T.: Pân? anul acesta - ?i vorbesc în nume personal, îmi exprim convingerile mele - s-au supus to?i unui ?antaj ordinar, scuza?i-mi expresia. Aveau nevoie de udemeri?ti pentru a se men?ine la putere cu orice pre?. N-au ?inut seama de mam?, de tat?... doar puterea! Pur ?i simplu nu le-a p?sat. Dar nici m?car acum, existând aceast? „circumstan?? atenuant?", nu se întâmpl? nimic. ??tia nu mai au nevoie de unguri la putere ?i nu-i în?eleg de ce nu fac nimic. Am crezut c? se va „mi?ca" câte ceva, dar nimic, nimic, nimic, sub nicio form?. De-aia sunt a?a obraznici, pentru c? se cred intangibili. ?i ?ti?i de ce se cred intangibili? Pentru c? ei nu recunosc legile statului românesc, legi care oricum nu se aplic?. Asta-i concluzia mea. Nici nu le pas?, domnule!

M.B.: Ce-nseamn?, p?rinte, s?-?i duci crucea de român în teritoriul pe care-l denumim generic HarCov?

Pr.F.T.: Vede?i, toat? lumea se folose?te de sintagma asta, "românii minoritari". Noi nu ne consider?m ?i nu ne sim?im minoritari pentru un simplu motiv: în ?ara ta nu po?i s? fii minoritar! Suntem inferiori numeric, suntem mai pu?ini - suntem cam 24 la sut? -, dar suntem la noi în ?ar?. ?i-aici e durerea mare, pentru c? noi cu ungurii am tr?it - aici tr?ind ?i mo?ii no?tri ?i str?mo?ii ?i vom mai tr?i ?i noi ?i cei de dup? noi -, dar cei pu?i de Dumnezeu s? ne conduc? nu fac acest lucru. Noi nu cont?m pentru ei, conteaz? doar interesele politice ?i materiale. ??tia cu bani mul?i nu se mai uit? care e ungur ?i care e român... N-au ru?ine fa?? de oameni ?i nici în fa?a lui Dumnezeu. Ne-au p?r?sit! Ba mai mult, atunci când le convine ?i le-apare câte-o situa?ie favorabil?, î?i mai aduc aminte, a?a în treac?t...

M.B.: Era o vreme când pe tricolor, pe stema regal?, scria „Nimic f?r? Dumnezeu"... Când vom mai vedea a?a ceva?

Pr.F.T.: Probabil când se va pune din nou coroana regal? pe steag, atunci ne vom întoarce din nou cu fa?a spre Dumnezeu. Noi ?tim s? ne tr?im via?a aicea cu ungurii, dar acum avem nevoie de ajutor. Ce s? v? mai zic, iat? ?i un domn ministru de-aici din zon?, domnul Du?a - Dumnezeu s?-i dea s?n?tate -, pe care-l cunosc dinainte de a fi ministru, chiar avansa ideea, ca ?i când ar fi descoperit apa cald?: „Domnilor, românii ?i ungurii de condi?ie social? normal? se în?eleg domnule, e o armonie". Da' cum s? nu, leul ?i mielul tr?iesc împreun?! Nu-s de acord cu opinia asta, care este valabil? doar pentru genera?iile mai vârstnice. Genera?iile de dup? 1990 nu mai sunt a?a. De ce? Pentru c? ei au avut abilitatea s?-?i urm?reasc? consecvent strategia pe care ?i-au pus-o la punct. Îi stimez din punctul ?sta de vedere, s? ?ti?i. Le zic „bravo!". ?i-a?i v?zut cum s-a purtat ?i pre?edintele Consiliului Jude?ean, Tama? ?andor, cu ce arogan??...

Mi-ar fi ru?ine s? m? numesc guvernant sau un om politic al zilelor noastre dac? a? realiza ce se întâmpl?. Dup? 1990 s-a realizat ?i s-a reu?it o segregare. ?coala e separat?. Ru?ine, în secolul 21 s? vorbe?ti de ?coala româneasc? ?i ?coala ungureasc?. Cultura... Avem teatru românesc ?i unguresc, conservator separat, muzeu secuiesc ?i românesc, auzi?i...! Prima lor grij? în '90 a fost s? arunce exponatele române?ti din muzeul jude?ean ?i s?-l transforme în muzeu secuiesc. Ei n-au f?cut întâmpl?tor chestia asta. Tinerii care sunt acum la vârsta de dou?zeci de ani au tr?it în climatul ?sta al intoleran?ei, educa?i în sensul ?sta, dup? manuale editate în Ungaria, care prezint?, culmea, istoria ?i geografia României. Cum sunt posibile toate aceste lucruri? Prin complicitatea ?i îng?duin?a guvernan?ilor... Pân? la urm?, f?r? a spune vorbe mari, eu consider c? este un act de tr?dare na?ional?! E un cuvânt greu, dar trebuie s?-l spun.

M.B.: Spunea?i nu demult c? în acest ritm vom ajunge precum în vremea ocupa?iei horthyste din '40...

Pr.F.T.: Am spus lucrul ?sta. Deja suntem în situa?ia de a ne declara 1940. Mi-a spus cineva c? vorbesc prostii, c? exagerez. Nu vorbesc prostii! Îl în?eleg pe domnul pre?edinte al Consiliului Jude?ean Harghita când a zis „va fi ca în Irlanda!", el asta urm?re?te. Dac? statul ?i-ar exercita autoritatea a?a cum trebuie - nu s? fac? exces de zel -, s-ar rezolva multe lucruri. V? dau un exemplu: am primit o cl?dire - Banca Na?ional? a avut o cl?dire în mijlocul municipiului Sfântu Gheorghe -, o cl?dire fain?, ce s? v? spun. În 2004, guvernul României, când s-a schimbat atunci, pe ultima sut? de metri, a dat aceast? cl?dire în folosin?? Bisericii, la cererea noastr?, prin hot?râre de guvern. A ie?it un scandal mare, care continu? ?i ast?zi. Cum de a f?cut guvernul chestia asta, s? dea cl?direa în folosin?a Bisericii Ortodoxe... Au f?cut ce au f?cut, a venit domnul T?riceanu, pe vremea aceea era prim-ministru Marko Bela - Lenin al lor -, care avea vreo patru mini?tri în guvern ?i care a zis c? „sub nici o forme nu se pote da aceast? clodire... indiferent de consecin?e, românilor; trebuie neaporat s? fie a comunit??ii locale". De parc? noi, românii, biserica, am fi din Patagonia.

M.B.: Biserica noastr? v? sprijin??

Pr.F.T.: Ne sprijin?, dar ce poate s? fac?? Aici este vorba de o chestiune ce ?ine de legalitate. Biserica este o putere în stat, dar s? ?ti?i c? p?rintele arhiepiscop Ioan, a?a ne-a educat pe noi, aici în zon?: totul s? fie în spiritul drept??ii ?i legalit??ii. Biserica nu poate, prin natura ei, s? foloseasc? m?suri represive ?i agresive.

M.B.: Sunte?i cel mai fin observator al zonei, pentru c? toat? lumea vine la dumneavoastr?. Care ar fi calea de ie?ire, pa?ii ce trebuie urma?i pentru a reveni la normalitate?

Pr.F.T.: Un singur pas ar trebui f?cut: statul s? revin? în îndatoririle ?i drepturile lui. S?-?i restaureze autoritatea asupra acestei zone. Este act de voin?? ?sta, ?i de responsabilitate na?ional?. Dac? nu realizeaz? guvernan?ii c? ei sunt cei care trebuie s?-?i restabileasc? autoritatea asupra zonei, indiferent ce am face noi, nu vom avea nici un rezultat pozitiv. Ei nu respect? legea, justi?ia. L-a întrebat domnul Cornel Nistorescu la un moment dat pe domnul Tama? ?andor: „Domnule Tama?, dumneavoastr? respecta?i o sentin?? definitiv? ?i irevocabil??", la care domnul Tama? a r?spuns: „Da, eu respect legea". Or, eu am acum cazul acesta concret în care el dispre?uie?te ?i nu se conformeaz? unei sentin?e definitive, irevocabile a Înaltei Cur?i de Casa?ie ?i Justi?ie. Iar partea tragic? este c? acest lucru se întâmpl? cu complicitatea RA-APPS-ului, o institu?ie de stat, subordonat? Guvernului României. Nu respect? legile ??rii pentru c? nu le cunosc. Trebuie pu?i la punct. Cum? Cu legea. L-au schimbat pe Codrin Munteanu (n.r. - fostul prefect de Covasna). Au dat mâna cu ei ?i le-a satisf?cut cererile, c? asta urlau to?i: „Munteanu afar?!". Le-a f?cut pe plac. Revenind la domnul Du?a, dânsul zicea c? exist? o în?elegere inter-etnic?. Nu exist?, e un slogan fals ?sta. Exist? numai între oamenii b?trâni, c? a?a au fost educa?i. Tinerii sunt educa?i în spirit revan?ard, intoleran?? ?i dispre? fa?? de tot ce este românesc. Între tineri nu exist? aceast? convie?uire, ei resping tot ce este românesc.

Tare mi-e team? c? istoria tinde s? se repete. Probabil c? regionalizarea va rezolva problema din punct de vedere economic. Banul nu va mai fi în mâna Consiliului Jude?ean, va fi în alt? parte, într-o regiune care la rândul ei va încerca s? se autodetermine teritorial ?i politic. Nu se vor schimba treburile prea mult, v? spun eu. Dimpotriv?, mi-e team? s? nu fie mai grave, pentru c? atunci ei stau ?i mai ascun?i ?i î?i fac lucrarea ?i mai obscur, mai lini?ti?i. Adic? cum? Statul român finan?eaz? activit??ile societ??ilor lor fasciste? Statul român le finan?eaz? tabere ?i ?coli de var? în care se ?tie ce se întâmpl??

M.B.: Considerând c? de mâine îmi iau catrafusele ?i doresc m? mut undeva în Covasna, s? îmi iau o cas?, am variante s? rezist acolo ca român?

Pr.F.T.: Nu, dac? nu ave?i ceva, pu?in acolo, a?a cum avem noi, de?i nici eu nu sunt de-al locului. Auzi, s? spun? c? eu sunt venetic. P?i venetic e el, eu sunt în ?ara mea, cum s? fiu venetic? Dac? veni?i în locuri cum e partea noastr? a Întorsurii, unde suntem majoritar români, atunci da, c? sunte?i înc? român. Dar dincolo, unde ave?i nevoie de o autoriza?ie, ave?i nevoie s? v? cump?ra?i p?mântul. ?ti?i c? exist?, neoficial, interdic?ie de a se vinde p?mânt românilor? Deci unguri care vor s? î?i vând? p?mântul în condi?ii normale românilor sunt pur ?i simplu proscri?i, da?i deoparte, stigmatiza?i. ?sta este adev?rul. Greu poate un român s? î?i cumpere p?mânt în zon?. au apucat s? î?i cumpere, c? eu ?tiu în zona asta apropiat? de Bra?ov c? ?i-au mai cump?rat dup? '90. Acum s? mearg? cineva s? cumpere s? vad? dac? mai poate! Nu mai vinde nimeni, c? ?i ungurilor le e fric?, pentru c? sunt sco?i afar? din comunitate. Sunt considera?i tr?d?tori. Nu prea mai ai unde s? te angajezi, ?i aici î?i spune clar, în fa??: ?tii ungure?te, bine, nu ?tii ungure?te, s? fii s?n?tos, ori înve?i, ori pleci!

?i s? fie foarte clar: dac? în 1918 aveam conduc?torii de azi, la aceast? or? vorbeam to?i ungure?te. Marea Unire n-ar mai fi existat!
Sursa: Cotidianul
------------------------------------------------------------------
[1] http://www.cotidianul.ro/aici-daca-nu-stii-ungureste-ori-inveti-ori-pleci-205749/
 
Ion Maldarescu   
Miercuri, 06 Februarie 2013 20:15
CiteƟte mai mult...
Man-debilul Orbitor, un „Mitläufer" toc?tor de bani al I.C.R.. El ?i HoRoPa au infestat Europa cu literatura pornografic?

„Elita 'telectualilor", gruparea Liiceanu-Ple?u-Patapievici & Co. nu a f?cut economie de osanale când a fost vorba de pream?rirea romanului „Orbitor" al lui Mircea C?rt?rescu. Gra?ie bunei sale colege, Catrinel P. ?i a porno-scato-fizicianului I.C.R., „dr" „HoRoPa", în pofida faptului c? a ajuns la al treilea volum ?i a fost tradus de c?tre I.C.R., pe bani publici, în 18 limbi str?ine ?i 60 de edi?ii (venit personal în 2010 - peste jum?tate de milion de dolari), „Orbitor" se pare c? nu a fost citit de aproape nimeni.

Cine se-asem?n?, se-adun?

De parc? nu era de ajuns, Mircea C?rt?rescu nu s-a mul?umit s? fie singurul favorizat al Institutului Cultural Roman (I.C.R.). Pentru a avea o companie adecvat? - c? de, cine se-asem?n?, se-adun?, ?i-a introdus ?i so?ia, în nenum?rate programe ale aceluia?i I.C.R., care i-au asigurat deplas?ri prelungite în str?in?tate, pentru a-?i scrie „opera", ?i a-?i asigura traduceri în Fran?a, Anglia, Canada, Austria, Suedia, S.U.A.. Bulgaria... Ce zboar? prin colivia so?iei Orbitorului Men-debil, poetesa-porno Ioana Nicolaie - mult tradus? ?i ea, în câteva limbi, de c?tre I.C.R., tot din banii pensiilor ?i aloca?iilor t?iate - pute?i constata ?i singuri: „coastele zdr?ng?neau ca sticlele de bere/ sub ?â?ele ei nehr?nite/ iar ea mânca, din el mânca/ îi sorbea ochii, îi sugea creierul/ îi lingea scrotul s?rat/ îi înghi?ea miliardele de semin?e". Iubitul ei so? ?i partener de destr?b?lare îi r?spunde: „Numai când mi-am b?gat botul în sexul ei blond, un tip must?cios, cu ochi negri ?i cu nasul drept s-a i?it dintre cârlion?i ?i mi-a b?gat limba drept în gur?" (din vol. „40238 Te?cani")...

„... Aia-i Patria!"

Recomandat, în anul 2006, la Premiul Nobel de aceea?i cloac? libidinoas?, Man-debilul Orbitor a fost decorat de c?tre ?eful statului cu Ordinul „Meritul Cultural" în grad de Mare Ofi?er, categoria A „Literatura". Cam ce gen de „literatur?" a primit premiul men?ionat, pute?i constata din cele ce urmeaz?:
„Orbitor. Aripa dreapt?", ap?rut, la Editura Humanitas, condus? de Gabriel Liiceanu:

- „Uite cum e cu ?ara: cic? limbricul iese cu fi-su dintr-un c** plin de c?**t, ca s?-i arate cum e afar? (...). Limbricu-?la mic se gânde?te ce se gânde?te ?i dup-aia zice: „P?i, t?ticule, dac-aici e atât de frumos, de ce trebuie s? tr?im noi în gaura aia p?roas??, în duhoarea aia de c?**t, în bezna aia groaznic??" Da' taica-su-i zise r?stit: „Fiule, s? nu mai vorbe?ti a?a! Aia-i Patria!" (pag. 58).
- „Îi pl?cea s?-?i pun? degetul pe fund ?i s?-l miroase apoi" (pag. 84).
- „Dragule... d?-mi-o... te rog, te implor, d?-mi-o ?i-n popou...aaaaah! aaaaah!" (pag. 185).
- „Îmi bag pu** în regina Angliei" (pag. 241).
- „M? fu* în ea de Casa Alb??" (pag. 241).
- „CIA ce c?**t e" (pag. 242).
- „C?ci sfânt era s? lingi cu devo?iune scrotul iubitului t?u" (pag. 339).
- „La rândul ei, femeia primea-n gura cald?, rujat?, tumefiat? de dorin??, capul umed al penisului, pe care-l sugea amintindu-?i sfârcul matern, din care supsese odat? certitudine ?i ocrotire" (pag. 339).
- „Vrei s? ne fu**em în c**? Mi-am amintit, fulger?tor, din bancuri ?i din p?l?vrageala copiilor. Homosexualii. Poponarii. C**i?tii (...). Unii oameni nu ?i-o b?gau în gaura femeilor, ci în fundul altor b?rba?i. Erau cei mai r?i dintre to?i, c?ci oamenii mari f?ceau prostii cu nevestele lor ca s? aib? copii, dar poponarii ?i-o b?gau acolo, în caca, pe unde tr?geai pâr?uri, de unde-?i ie?eau, câteodat?, când te mânc?, viermi?orii" (pag. 381).
- „Fesele b?rbatului izbeau acum ritmic, neiertator. Ou?le, vizibile prin punga lor de piele, loveau anusul ?i fesele femeii, care-ncepu s? scoata strig?te aspre ?i îndemnuri obscene, spuse brutal" (pag. 341).
- „Am avut milioane de târfe, în masa lor colc?itoare de ?â?e, cu**ri ?i vulve" (pag. 519).
- „Am exersat sodomia„ (pag. 519).

Astfel de expresii reprobabile pot fi întâlnite la tot pasul în „opera" ex- nobeliabilului ?i cer iertare pentru prezentarea acestor obscenit??i, de?i, din respect pentru cititori am pus stelu?e acolo unde textul din carte este „original". Mai mult decât inadmisibil, condamnabil chiar, este faptul c? titlurile C?rt?rescului exist? în programa de lectur? obligatorie a elevilor de liceu - un prilej-pretext pentru a face vânzare inep?iilor acestui parazit literar.

Lecturând exemplific?rile porno-literaturii Man-Debilului, cineva, pe un blog , afirma c? unele pasaje scabroase ar fi fost scoase din context, ceea ce n-ar fi corect. Din orice context ar fi fost scoase, tot pornografie se cheam?, practicat? scandalos, pe banii contribuabilului român.

Compl?cându-se în pielea editorialistului de cas? al m?riei sale timonierul - pe care-l nume?te „un pre?edinte pentru alte coordonate istorice" -, Man-debilul Orbitor s-a bucurat de un statut mai mult decât privilegiat. Scriiturile lui au fost traduse - tot pe cheltuiala poporului - folosindu-se subterfugiul introducerii abera?iilor sale într-un program na?ional al I.C.R., în mai multe limbi, ca ?i cheltuielile cu care-?i promova romanele pornografice. Declara?ia Man-debilului Mitläufer despre lansarea ?i trompetarea inep?iilor sale, care au înghi?it sume considerabile din buzunarul cet??eanului român este edificatoare fiind consemnat? într-o ?tire a Mediafax din 28 august 2007: „Voi face de fapt un lung turneu de promovare în toat? Europa, la Viena, Graz, Stuttgart, Berlin, Basel, Frankfurt...". Inacceptabil, I.C.R., sub conducerea „doctorului„ f?r? doctorat a promovat mai mult pornografiile c?rt?resciene decât opera lui Eminescu, cadavrul din debaraua HoRoPa-ian?.

Traduceri pe banii poporului român

1. Orbitor, Editura Denoël, Paris, 1999
2. Vakvilág - A bal szárny (Orbitor. Aripa stâng?), Editura Jelenkor Kiadó, Pécs, 2000
3. Orbitor, Editura Gallimard, 2002 (traducere în limba francez? de Alain Paruit)
4. Orbitór. Vänster vinge, (traducere în limba suedez? de Inger Johansson)Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2004
5. Orbitór. Kroppen (Orbitor. Corpul), (traducere în limba suedez? de Inger Johansson)Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2006
6. Die Wissenden, (Orbitor. Aripa stâng?), (traducere în limba german? de Gerhardt Csejka)Editura Zsolnay Verlag, Wien, 2007
7. Mesanver vol. 1 (Orbitor vol. 1), (traducere în limba ebraic? de Yotam Reuveny)Editura Nymrod, Tel Aviv, 2007
8. Orbitor. Venstre vinge (Orbitor. Aripa stâng?), (traducere în limba norvegian? de Steinar Lone)Editura Bokvennen, Oslo, 2008
9. Orbitór. Höger vinge, (Orbitor. Aripa dreapt?), (traducere în limba suedez? de Inger Johansson)Editura Albert Bonniers Förlag, Stockholm, 2008
10. L'Aile tatouée, (Orbitor. Aripa dreapt?), (traducere în limba francez? de Laure Hinckel)Editura Denoël, Paris, 2009
11. Cegador (Orbitor. Aripa stâng?), (traducere în limba spaniol? de Manuel Lobo Serra)Editura Funambulista, Madrid, 2010
12. Orbitor. Kroppen (Orbitor. Corpul), (traducere în limba norvegian? de Steinar Lone)Editura Bokvennen, Oslo, 2010
13. De Wetenden (Orbitor. Aripa stâng?), (traducere în limba neerlandez? de Jan Willem Bos)Editura De Bezige Bij, Amsterdam, 2010
14. Der Körper, (Orbitor. Corpul), (traducere în limba german? de Gerhardt Csejka)Editura Zsolnay Verlag, Wien, 2011
15. Blinding, (Orbitor), (traducere în limba englez?). Editura Archipelago Books, New York, 2013

„Apari?ia acestor traduceri a fost finan?at? de I.C.R., institu?ie aflat? pân? nu demult sub patronajul Pre?edin?iei României, cu un buget de peste 12 milioane de euro, finan?are care cuprinde dreptul de traduc?tor, dreptul de autor, plata tirajului ?i a ac?iunilor de promovare (reclam?)![ ] ". Un bun motiv pentru un audit sever.

Acum, ar?tând spre pupilul s?u favorit, ?eful statului poate reitera lejer vechiul s?u slogan de pe vremea când trebuia s? se ocupe de drumurile ??rii,: „Aici zac banii dumneavoastr?!". Apropos, pe fo?tii mini?trii de la cultur? nu-i întreb? nimeni?

În nedumerirea mea, parafrazându-l pe L?pu?neanu, pun înc? o întrebare: de ce, oare, nimeni nu-i spune nici lui „HoRoPa", nici Man-debilului: O s? da?i seama, domnilor! ?i tot eu r?spund: pentru c? la noi se poate orice. Timpul trece, leprele r?mân... nepedepsite!
Grafica - I.M.
------------------------------------------------------------------------
[1] http://scrieliber.ro/2013/01/30/mircea-cartarescu-autorul-preferat-al-lui-basescu/
http://scrieliber.ro/2013/01/31/institutul-cultural-roman-suporta-pornografia/#ixzz2Jd8XvTRZ
 
Serghei Dovlatov
Prof. dr. Marian Barbu   
Miercuri, 06 Februarie 2013 20:09
CiteƟte mai mult...Întâmplare sau nu, dar locuind în U.S.A., citeam în 2009 traducerea Marianei ?ipo? din limba rus? a romanului Compromisul (în original, Kompromiss, 1981). Iar în 2012, acelea?i oficii de critic? literar? le-am aplicat volumului de schi?e, nuvele ?i povestiri, intitulat Geamantanul (în original, Cemodan, 1986). Cartea a ap?rut sub aceea?i semn?tur? a traduc?torului ?i cu acela?i titular, prozatorul Serghei Dovlatov. Îmi vine extrem de greu s? în?eleg pe unii scriitori ai emigra?iei, indiferent de na?ionalitatea pe care o reprezint?, cum ajung în SUA sau în orice ?ar? occidental?, mai ales a Europei, privesc înapoi cu mânie. Fierul ro?u pus pe tot ce a fost într-un trecut becisnic se-ncinge mai abitir acum când libertatea exprim?rii este deplin?. Majoritatea celor care vorbesc despre gravele turbulen?e tr?ite transform? traumele de ieri în relat?ri, amintiri, în condamn?ri publice, unele luând calea jurnalisticii oficiale. Dac? în familie mai sunt urma?i, ideea de a nu tr?da ?ara în care s-au a?ezat devine obsesiv?. Pu?in probabil ca Dovlatov s? fi avut timp ?i mai ales h?rnicia, adic? voin?a de a înv??a engleza american?, dup? venirea sa la New York, în 1978, când i-a ap?rut prima carte Nevidimaia kniga (Cartea nev?zut?). Fiindc? na?terea b?iatului Nick în aglomerata metropol?, ziaristul s-a exprimat sincer tulburat : „Copiii mei vorbesc rusa f?r? niciun chef. Eu, f?r? niciun chef, engleza".

Oricâte însemn?ri, comentarii sau interpret?ri despre vreuna dintre cele 12 c?r?i l?sate de Serghei Dovlatov (3 sept. 1941 – 24 aug. 1990, mama armeanc?, tat?l evreu), o median? a acestora s-ar formula a?a : literatura lui Dovlatov se circumscrie realismului stenic, de tip constatativ. Scriitorul realizeaz? incizii ?i acolade, în timp ?i spa?iu, la o popula?ie cunoscut? în detaliu. Intimitatea acelui eu participativ nu se desfoliaz? decât cu limite ?i cu strictul necesar. Mai toat? proza lui Serghei Dovlatov apar?ine biografismului, reînviat ?i remodelat teoretic de francezi. Dovlatov a realizat un biografism de suprafa??. Vioiciunea acestuia îns? o d? dialogul, dinamica textului o d? retorica asumat? individual. O fraz? din „Th Village Voice" , citat? pe coperta a IV-a a c?r?ii Geamantanul, sun? pedant, deloc atractiv, fiindc? n-are acoperire în realitatea narativ? existent? : „La Dovlatov, personajele ard la fel de intens ca la Dostoievski, dar într-un iad mult mai vesel". Cartea se deschide cu... Introducere! Cum altfel, dac? „dezbaterea" face loc cerin?elor standard impuse tuturor care vor s? aib? pa?aport ?!
De aici înainte începe... biografia autorizat? („eram pe atunci student..."): privirea în oglind? ?i trecerea în revist? a obiectelor dintr-un geamantan : „trei perechi de ?osete finlandze de nailon, o c?ma?? de poplin, ni?te ghete furate, un costum la dou? rânduri, o centur? de ofi?er, o scurt? de catifea, o c?ciul? de blan?, m?nu?i de ?ofer ." Dac? acesta este inventarul, nominalizat în existen?a lui, interpret?rile autorului au grad?ri diferite. ?osetele finlandeze de nailon propun o noim? epic? demn? de luat în calcul - comer?ul ilicit în pia?a nedeclarat? a statului sovietic. Lumea interlop? mi?un? în magazine, pe strad?, dar mai ales în cârciumi, în târguri ?i cât mai departe de grani??. Se negu?eaz? tot ce este str?in – ceasuri, coloniale, ?ig?ri, textile, noi sau degradate. Nu se lucreaz? cu valut? ?i cu aur ! Pe urmele lor, securi?tii prind câte o „limb?" ?i interogatoriile se ?in lan?. Rar se mai comunic? de-a adev?ratelea. T?inuitorii sunt pe faz?.

Între speran?a unei g?selni?e, un fel de chilipir, se g?sesc ?i dou? finlandeze – mam? ?i fiic?. Afacerea lor pare mul?umitoare pentru amândou? p?r?ile contractante. Dar ... (suspansul). Când în ziua urm?toare, desf??urarea afacerii cu ?osete trebuia s? prind? via??, fabricile ruse?ti au invadat pia?a cu ciorapi de nylon. A?adar, lovitur? de teatru ! ?i businessul celor din clasa de jos, s-a îndreptat spre fâ?uri, combine stereo nem?e?ti, ?ig?ri americane, aparate foto japoneze. Dintre toate cele vârâte în geamantan, gr?mada de ?osete finlandeze a r?mas s?-i aminteasc? de „tinere?ea mea de infractor, de prima iubire ?i de vechi prieteni". C?ci despre câte altele se mai p?strau în geamantanul nedesf?cut ani de zile, va avea informa?ii, peste timp, doar fiul s?u, cel n?scut în America. Deducem c? tân?rul urma?, american, va avea bifurcat interesul pentru biografia tat?lui: s? nu-l mai intereseze trecutul acestuia, nici la nivelul unei ...pete de adev?r, ori s?-l abandoneze definitiv, f?r? a ?ti despre el câte ceva.

A doua proz? - p?strând ordinea a?ez?rii în carte, dup? versiunea româneasc? - poart? titlul Ghete din nomenclatur?. E o politizare for?at? : unui activist de rang înalt i s-a f?cut r?u în timpul unui discurs rostit la dezvelirea statuii lui Lomonosov, amplasat? într-o sta?ie de metrou. În toiul unui chef prelungit, totul devenise confuz iar primarul a pl?titi obolul pentru to?i ceilal?i. C?zut sub mas?, a intrat pentru pu?in timp, într-o stare de incon?tien??. Sincer, Dovlatov – scriitorul de analiz?, trage cu ochiul la psihiatru ?i se pronun?? : „?i nu ?tiu ce s-a întâmplat cu mine. Fie c? ?i-a spus cuvântul disiden?a mea oprimat?, ori s-a dezv?luit firea mea de infractor. Adic?, asupra mea au ac?ionat stranii for?e distructive.(...) M-am tras pe marginea scaunului. Am întins un picior. Am pip?it ghetele primarului ora?ului ?i, înceti?or, le-am adus spre mine. ?i abia dup? aceea, am încremenit de spaim?". Pentru scriitorul de analiz? psihologic? enun?ul „am încremenit de spaim?" îl va conduce la formularea de decizii, luând în calcul factorii perturbatori, pornind de la incon?tient, urcând spre ra?ional ?i reechilibrare în forma normal? a existen?ei. Încreng?turile manifeste ale incon?tientului descris de Dostoievski vin de la o persoan? cu st?ri psihice deviatoare. Conceptul de autoanaliz? presupune trimiterea la anumite procedee ale metodei psihanalitice, definite de speciali?ti, de la Freud încoace, în urm?torii termeni : asociere liber?, analiz? a viselor, interpretare de conduit? ?.a.. Se g?se?te câte ceva din toate aceste identific?ri specializate la Dovlatov ca s? merite apropierea lui (desigur, ca scriitur?) de F. Dostoievski? Mult mai apropiat? de cazuistica dintr-o psihanaliz? este povestirea Centura de ofi?er. Subiectul : scriitorul, de acum în corpul de paz? al unui lag?r, are misiunea de a înso?i un coleg ca s? duc? un presupus nebun la un spital de profil (prin analogie, f?r? a-i for?a limitele, ca ?i Apostol Bologa din romanul P?durea spânzura?ilor). Farmecul nara?iunii, scris? la persoana întâi, ca multe alte relat?ri ale lui Dovlatov, const? în alternan?a propor?ional? dintre realitate ?i câtimea de imagina?ie. Demascarea lui Ciurilin, soldatul care l-a înso?it pe frunta?ul Dovlatov în misiunea de a-l duce pe un nebun la spitalul de psihiatrie.(O mu?case „pe tanti ?ura, buc?t?reasa"). Se-mb?taser? to?i trei, ac?ionând fiecare în mod dezordonat. Maiorul lag?rului, conduc?torul anchetei de demascare, roste?te descurajator, dar ?ugub??: „M?car dac? le-ar fi fost ru?ine de de?inut...." În linia realismului de tip clasic, stabilizat în sec. al XIX-lea, în mai toate ??rile europene (la noi, vezi Caragiale, pilduitor fiind finalul din nuvela Dou? loturi), ?i Serghei Dovlatov „ia cuvântul", notând evolu?ia personajelor care l-au sprijinit s?-?i alc?tuiasc? trama epic? (Ciurilin - un an de batalion disciplinar, el, autorul, demobilizat, pe de?inutul nebun „nu l-am mai v?zut). Parc? nostalgic, ?i cumva trist, se descarc? de n?duf : „S-au risipit cu to?ii undeva , în urm?."

Urm?toarea proz? - a treia, Un costum bun, la dou? rânduri, propune o form? de comportament gen Nastratin. Valoarea omului începe s? prind? limbaje de referin?? de la haine ?i toate cele care privesc îmbr?c?mintea. De la aceast? proz?, mi s-au luminat analogiile cu N.V.Gogol ?i A.P. Cehov, în postura de naratori ?i nu de dramaturgi. Textul este viabil prin mul?imea de personaje, adev?ra?i actan?i de sus?inut cauza unui ziarist, mai mereu în contra regimului ... asupritor. Pe scurt, Dovlatov s-a purtat ca un dizident care mai credea c? poate reforma lumea în care tr?ia.
Într-un permanent contrast: eu - el, s?rac - bogat, bun - r?u, cultivat necultivat ?.a.m.d., se dezvolt? povestirea Geaca lui Ferdnand Léger. Personajele (ca la Cehov): A.K. Cerkasov, artist renumit, deputat în Sovietul Suprem. Fiul s?u - Andriu?a. În contrast - tat?l scriitorului, angajat la teatru. Ca frunta? în treburile ob?te?ti, Cerkasov era pre?uit în toat? ?ara ?i c?l?torea în str?in?tate ori de câte ori era nevoie. Tat?l lui Dovlatov era socotit „fiu al unui na?ionalist burghez". Copiii celor dou? familii î?i iubeau pe cele care le-au dat via??; cândva, absolvente ale aceluia?i institut de teatru. Dup? moartea lui Cerkasov, Nina a fost concediat?. ?i tot a?a Dovlatov – scriitorul înainteaz? în povestire, pân? când afl? c? mama lui îi aducea haine vechi din garderoba Ninei Cerkasova. Iar geaca de acuma apar?inuse cândva pictorului Léger. Iar el, chipurile, a l?sat cu limb? de moarte ca ea s? fie oferit? numai unui „om socotit de al?ii un ratat".

Într-un remember petrecut în America, Dovlatov pare nelini?tit, fiindc? sunt pu?ini cei care ?tiu despre geaca purtat? de el cu o anume solemnitate ?i numai în împrejur?ri speciale. Când totul p?rea s? fie spus destul de r?spicat, în aceea?i tonalitate de opozi?ii, Dovlatov z?bove?te asupra peripe?iilor primirii a 1500 de ruble, bani l?sa?i prin testament de c?tre Nina Cerkasova. Apoi, hodoronc-tronc, se reproduce un dialog dintre v?rul lui, r?mas la Leningrad, ?i Dovlatov , de la New York. Aspectul conven?ional, un fel de cifru acceptat de c?tre cei doi vorbitori, încheie gândul de a nu discuta liber, c?ci consecin?ele b?nuite erau mai ales pentru cei r?ma?i în Rusia. Punând cumva capac la distorsiunea creat?, Dovlatov nu scap? prilejul de a ne informa c? Andrei Cerkasov „va primi titlul de doctor în fizic?. Sau fizic?-matematic?... ?i care-i deosebirea ?" C-un asemenea final, ironic-?mecheresc, Serghei Dovlatov a transformat parc? întreaga povestire într-una de ?uet?, de duzin?. Ie?irea din rândul obi?nuin?elor de tehnic? literar? se produce la Dovlatov printr-o scchimbare de macaz, f?r? ca s? produc?, ?i imediat, efecte literare. ?i nu este cazul doar al povestirii C?ma?a de poplin, o slab? confesiune, din vremea dezghe?ului privind emigr?rile. Lena, so?ia lui Dovlatov – ziaristul, a ac?ionat în tain? pentru a pleca din Rusia spre Israel. În finalul întrevederii de adio, so?ia îi înmâneaz? o c?ma?? de poplin româneasc?, pe care i-a cump?rat-o din rublele r?mase disponibile.?i ca s? nu le piard?, i-a cump?rat ceva de ...import ! Sâcâitor cu tot ce trimite la politic?, indiferent din ce parte a globului vine, Serghei Dovlatov î?i exteriorizeaz? un gând de verticalitate nedezmin?it?, aflând c? nobila textil? a fost fabricat? în România. Numaidecât, izbucne?te, rostind lozinci : „Tr?iasc? tovar??ul Ceau?escu !..."

Cunosc?tor îndrituit al variantei vorbite a limbii ruse, Dovlatov devine retoric: „Doar c?, unde s-o îmbrac ? Chiar a?a, unde ?" Tocmai când m? preg?team s? cred c? aceast? confesiune – ?i n-am niciun motiv s? n-o calific altfel ! – dezvolt? cu de-am?nuntul rela?iile frigide dintr-un cuplu conjugal, în care s-a instalat pe deplin indiferen?a, un contract social tacit ?i acceptat ca atare de ambele p?r?i, am dat peste alinierea celor trei adverbe într-o comunicare stranie. O socotesc drept lovitur? de rachet? în manier? de rever din jocul de tenis (de mas? sau de câmp). În asemenea situa?ie, sunt tentat s?-mi retrag indicatorul sportiv ?i s? accept dilema ca fiind viabil?. La urma –urmei, povestirea r?mâne în limitele biografismului, cu atât mai mult, cu cât autorul las? a i se vedea vinov??ia, ale c?rei consecin?e abia la desp?r?irea nevestei nu i se mai par tulburi. Totu?i, stilul gazetarului este peremptoriu !

Întreg volumul are în aten?ie „lucruri domestice", existente în via?a fiec?ruia dintre noi : ?osete, ghete, curea, geac?, m?nu?i, c?ma??, c?ciul?. Desigur c? mai sunt ?i altele, fie în garderob?, fie în alt? parte a camerei, dar acestea n-au beneficiat de aten?ia scriptural? a autorului ! C?ciula de blan?, cu inser?ii autobiografice în detaliu m?rturisite – via?a la gazet?, rela?iile dintre lucr?torii ei, armosfera din strad?, din cârciumi mai ales, tendin?a de evaziune, prin mici afaceri, mai totdeauna p?guboase, accentueaz? formele de antisemitism declarat. Totul în povestire începe de la otr?virea evreicei Raisa, dactilografa redac?iei. Fiecare dintre b?rba?i se culpabilizeaz? într-un fel sau altul, deoarece femeia le oferise, nu o dat?,... spriinul s?u, atât la redac?ie, cât ?i în afara ei.
Cum b?uturile tari au devenit emblem? na?ional? în Rusia, descrierea acestora ocup? un loc distinct, nu numai în aceast? povestire, iar b?rba?ii nu sunt singurii care au dimensiunea nefast? a alcolului. ?i Raisa era una dintre femeile c?uza?e. Titlul povestirii vine de la un scandal, în care a fost implicat un v?r al autorului. Pe timp de iarn?, la Leningrad, gerul era în toi. B?rba?ii ?i nu numai ei, purtau îmbr?c?minte groas?. B?t?u?ii din gang sau pierdut în mul?imea str?zii, dar v?rul i-a luat c?ciula adversarului, fiindc? era mai bun? decât a lui !

Subiect banal, cu multe consecin?e în via?a de cuplu a fiec?ruia. Stilistic, textul este în?esat, dac? nu saturat, de descrieri, de spa?ii închise sau deschise, de interioare, f?r? arabescuri pozi?ionale, ori reflec?ii, în niciun caz filosofice. Majoritatea observa?iilor sunt de suprafa??, constatative. Iat? un exemplu: „ Pentru prima oar? v?d un evreu alcoolic !
V?ru-meu s-a înviorat de necrezut. Ca ?i cum toat? via?a ar fi a?teptat s? fie jignit în demnitatea lui na?ional?. ?i, de fapt, el nici nu era evreu. A fost a?a, o întâmplare. O istorie încâlcit? de familie. Mi-e lene s-o povestesc ..." În tonalitatea scrierii unui scenariu de film, se deruleaz? povestirea M?nu?ile de ?ofer. La o consf?tuire a reprezentan?ilor presei dintr-o anume zon? a Leningradului, particip? ?i Dovlatov de la gazeta „Turbostroitel"; de asemenea, Schlippenbach, de la gazeta „Kadr" a Studioului Lenfilm. Str?bunii acestuia fuseser? suedezi. Trama povestirii - admirabil caden?at? în dialogul ingenios al scriitorului are drept subiect venirea incognito a ?arului Petru cel Mare în timpurile moderne ale Rusiei, pentru a constata degradarea a tot ceea ce l?sase el. Scenariul fiind redactat de suedez, Dovlatov, în postura ?arului, urma s? viziteze ora?ul, palatul, bodegile, alte repere înc? existente de pe vremea... lui. Dup? terminarea film?rilor, costuma?ia... ?arului a intrat în posesia lui Dovlatov. La rându-i, fiecare component? a costumului ?i a accesoriilor necesare a luat calea ofertelor pentru rude ?i apropia?i. Numai m?nu?ile de ?ofer „le-am luat cu mine în emigra?ie". Gândea c? în America va fi privit cu al?i ochi ?i dup? ce î?i va cump?ra ma?ina. N-a fost s? fie a?a !
De la speran?? sau iluzie, direct în lumea capitalist?, în Forest Hills.

Întrebare fireasc? : în ce m?sur? experien?a de gazetar, propria-?i via??, merit? s? fie transpuse în literatur?, dincolo de furcile caudine ale structurilor consacrate ?
R?spunsul niciodat? nu va fi categoric, dar posibil, da. Cu o condi?ie - textul ob?inut s? juiseze în cadre aristotelice, vizibile, b?nuite m?car sau conturate în subsidiar. Vremurile cultural - estetice chiar dac? au furnizat al?i parametri de exprimare în literatur?, mimesis-ul ?i catharsis-ul n-au disp?rut niciodat? (nu lu?m în calcul literatura de divertisment ?i derivatele acesteia). [1]
------------------------------------------------------------------------------
[1] Textul este dedicat lui Mihai Lisei, cititor autorizat al bibliotecii lui Borges.
 
Taina cuvintelor
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Miercuri, 06 Februarie 2013 20:04
CiteƟte mai mult...
Poem închinat Sfin?ilor Ierarhi ?i Dasc?li ai lumii: Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz ?i Ioan Gur? de Aur.

Întru început este Cuvântul ?i Cuvântul este la Dumnezeu ?i Dumnezeu este Cuvântul. Acesta este întru început la Dumnezeu. Toate prin El s-au f?cut; ?i f?r? El nimic nu s-a f?cut din ce s-a f?cut. Întru El este via?? ?i via?a este lumina oamenilor. (Sf. Evanghelie dup? Ioan 1, 1-4).
Viu sunt Eu !-zice Domnul-Tot genunchiul s? Mi se plece ?i toat? limba s? dea slav? lui Dumnezeu ! (Romani 14,11).
Cuvântul este cea mai mare jertf?, cea mai sfânt? ?i cea mai bun? dintre toate jertfele ! (Sf. Ioan Gur? de Aur).

Dumnezeu fiind Existen?a absolut? se raporteaz? fa?? de întreaga crea?ie întru ve?nicia Sa atemporal?, prin: Eu sunt Cel ce este ! Cred c? în scrierile originale Prologul Evanghelistului Ioan începe astfel: Întru început este Cuvântul ?i Cuvântul este la Dumnezeu ?i Dumnezeu este Cuvântul. Crea?ia a c?rei expresie dumnezeiasc? este Omul, fiind sub timp, are un început perfect ?i un sfâr?it, care numai în conlucrare cu Dumnezeu ajunge des?vâr?it. Prin urmare, Crea?ia se raporteaz? fa?? de Atotcreatorul la timpul prezent (acel Început), care ulterior devine sub clepsidra istoriei ?i trecut ?i viitor.

În tip?riturile biblice mai recente ale B.O.R., de exemplu edi?ia din1979 A Bibliei, Prologul Sfintei Evanghelii dup? Ioan începe cu: „La început era Cuvântul ?i Cuvântul era la Dumnezeu ?i Dumnezeu era Cuvântul" (Ioan 1,1)

Mitropolitul Clujului Bartolomeu Anania în grandioasa sa lucrare Biblia cu ilustra?ii, atât de diortosit? dup? Septuaginta, în vol. VII, care deschide Noul Testament, Prologul Sf. Ap. Ioan zice: „Întru'nceput era Cuvântul ?i Cuvântul era la Dumnezeu ?i Cuvântul Dumnezeu era. Acesta era dintru' nceput la Dumnezeu" (Ioan 1, 1-2)

Când are loc chemarea lui Moise întru profe?ie, pe muntele Horeb, prin minunata ar?tare a Sfântului Duh în para de foc a Rugului aprins care nu se mistuia, Dumnezeu S-a numit pe Sine pentru întreaga omenire dintru început ?i pân? la sfâr?it: „Eu sunt Cel ce sunt!", în sensul de: Eu sunt Cel ce Este! Deci expresia corect? trebuie s? gr?iasc? astfel: Dumnezeu este ! Cuvântul este ! Sfântul Duh este!

Prin întruparea lui Dumnezeu în Om, Mântuitorul Iisus Hristos îng?duie comuniunea cu f?ptura Sa, îndumnezeind Omul. În aceast? dimensiune angelic?-spiritual?, Omul cre?tin devine ?i el un prezent continuu: Eroul este! Martirul este! Sfântul este! Duhovnicul este! Pedagogul este! Poetul este! Filosoful este! Teologul este! Artistul este ! M?rturisitorul este! Daco-românul este! Ortodoxul deapururi este! La Început este Iubirea ?i Dorul ei - Cuvântul d?t?tor de Via??. ?i în Cuvântul lui Dumnezeu, liter? cu liter? s-a g?tit în Iie de s?rb?toare prinzându-se în Hora mare ?i Sfânt? a crea?iei.

Cuvintele ?esute din borangicul Luminii, sunt brodate apoi pe ?tergarele trandafirii ale surâsului divin. Înfiorate în sine, toate cuvintele înmiresmate au venit Cuvântului sfânt s? I se închine.La Început este Cuvântul dumnezeiesc - Obâr?ia tuturor cuvintelor-f?pturi: Cerul cu Îngerii lui, P?mântul cu odraslele sale, Lumina cu cântarea-i serafic?, Ziua cu zâmbetul ei, Noaptea cu în?elepciunea sa, Apa cu vie?uitoarele zglobii, Iarba cu miresmele florilor, Pomii cu mugurii surâzând, Plantele leg?nându-se îmbobocite, Codrul cu rapsodiile mae?trilor lui, Soarele cu str?lucirea sa, Luna ?i Stelele cu podoabele lor ?i sus de tot, peste toate acestea, în vârful Kogaionului, ca un rege înve?mântat în splendoarea frumuse?ii este a?ezat Omul carpatin / chip al lui Dumnezeu. Despre acest Poem divin ?i sublim al Crea?iei, dumnezeiescul Vasile cel Mare, ca unul care ?i-a pl?m?dit din frumuse?ea p?mântului m?t?niile credin?ei, care ?i-a rezemat fruntea de cer, punând rânduial?-n universul ei, rostuind ?iragurile în?elepciunii ?i înfiorat de admira?ia Creatorului roste?te frumosul s?u cuvânt:

Cel dintâi cuvânt al lui Dumnezeu a creat lumina, a risipit întunericul, a veselit lumea, a adus dintr-o dat? peste toate o priveli?te vesel? ?i voioas?. V?zduhul s-a umplut de lumin?, sau, mai bine spus, avea atârnat? în el lumina în întregime, care trimetea pretutindeni, pân? la marginile p?mântului, rev?rs?rile st?lucirii ei...Aruncând glas în lume, Dumnezeu a pus dintr-o dat? în lume frumuse?ea luminii...?i într-o clipit? de vreme, p?mântul ca s? p?zeasc? porunca Creatorului a început ?i des?vâr?it odr?slirea...P?mântul ?i-a primit podoaba de la florile ce au r?s?rit din el, cerului i s-a dat ca podoab? florile stelelor ?i a fost împodobit cu perechea celor doi lumin?tori care, ca ni?te ochi gemeni, se uit? spre p?mânt. R?m?sese s? se dea ?i apelor ?i aerului podoaba lor...Ne-a f?cut în poten?? asem?n?tori cu Dumnezeu, l?sându-ne pe noi s? fim lucr?tori ai asem?n?rii. Asemenea lui Dumnezeu ne facem devenind cre?tini. Cum anume ? Prin Evanghelie. Dar ce este cre?tinismul ? Asem?narea cu Dumnezeu pe cât este cu putin?? omului: ur??te r?ul, fii bun, milostiv, comp?timitor ?i te îmbraci în Hristos devenind asemenea lui Dumnezeu. (Sf. Vasile Cel Mare, Omilii la Hexameron, trad. Pr. Dumitru Fecioru, Ed. Sofia, Bucure?ti, 2004). Se spune despre cre?tinul îndelung-r?bd?tor c? împarte cu stânga milostenie ?i cu dreapta cuvinte de mângâiere. Românul dup? cum ?tim le p?store?te pe amândou?. De multe ori cuvântul e mai bogat decât fapta, dar la omul bun prisosesc laolalt?.

A?a c? e mai bun cuvântul decât datul. Iat? c? un cuvânt bun este mai mare decât milostenia; dar un b?rbat plin de har le are pe amândou?. (Isus Sirah, 18,15). Purt?m în noi aceast? dumnezeiasc? mirare în fa?a fiin??rii Sfinte, în care Poetul Iubirii a înfrumuse?at cu Adev?rul S?u, Poemul Vie?ii Sale. Psalmistul prinde-n sceptrul curcubeului s?u, m?nunchiul de ape al credin?ei, care podidit în lumin?, scânce?te în dezmierd?rile din rai: Cerurile spun slava lui Dumnezeu / ?i facerea mâinilor Lui o veste?te t?ria.
Ziua zilei spune cuvânt, /?i noaptea nop?ii veste?te ?tiin??./ Nu sunt graiuri, nici cuvinte, /ale c?ror glasuri s? nu se aud?./ În tot p?mântul a ie?it vestirea lor, /?i la marginea lumii cuvintele lor./ În soare ?i-a pus loca?ul S?u; ?i El /este ca un Mire ce iese din c?mara Sa./ Bucura-se-va ca un uria?, /care alearg? drumul lui./ De la marginea cerului ie?irea Lui, /?i oprirea Lui pân? la marginea cerului;/ ?i nu este cine s? se ascund? de c?ldura Lui. /Legea Domnului este f?r? prihan?,/ întoarce sufletele; /m?rturia Domnului este credincioas?, în?elep?e?te pruncii;/ judec??ile Domnului sunt drepte veselesc inima; /porunca Domnului este str?lucitoare, lumineaz? ochii. (Noul Testament cu Psalmi, Ed. I.B.M. al B.O.R., Bucure?ti, 1988, psalmul 18).

Dac? vom fi încânta?i de splendoarea Poemului dumnezeiesc, scris în elementele de aur, de Poetul Dragostei, al Cerului ?i al P?mântului, atunci vom tâlcui sublim literele de foc care tresalt? în stihurile Iubirii. Dac? privim doar una din minunile Poemului sfânt, divinul Trandafir, în care r?sar zorii înmiresma?i în lic?rul de rou?, prelins pe brocardul petalelor îmbobocite ce dau bine?e Soarelui, sim?im c? în mijlocul lor surâde o tain?, Taina Întrup?rii. Este Taina iubirii Poetului ! Este Imnul Dragostei des?vâr?ite al Fecioarei Maria! Maica Teodosia, Zefirul mistic al poeziei, adun? din stre?inile cerului mângâierile de miere ale stihurilor sacre. Ecoul chem?rilor ei sunt cuvintele slavei în tr?sura de foc, ce mân?-n galop pe aleanuri-albastre. Surâsuri moi din muguri de vise, fo?nesc în unduiri de petale ?i-n atlaz de uimire se cuib?resc ca nuferii în genele-nser?rii.

În pece?ile de aur ale sufletului marea poet? poart? acatistul divin al rodirii: Tu, Marie, Prea Curat?, cel mai dulce dintre nume, /Trandafir crescut în taina florilor de peste lume, /Tu revars?-?i lin mireasma cea de sfânt? cur??ie, /Cum n-a fost mireasm?-n lume, ?i cum nici n-o s? mai fie./ Peste surâsul de soare ce de sus cade b?lai, /Las? s? r?zbat? Doamn?, adierea Ta de rai, /Peste lumea care arde ?i se-n?bu?e în fum, /Scutur?-?i, Împ?r?teas?, poala plin? de parfum./ Peste zvâcnirile noastre cu r?sunet de octav?, /F? s-adie dulce mirul trandafirului din slav?. /?i ne d? m?car o clip? s? sim?im ca-ntr-un delir, /Negr?ita Ta mireasm?, Doamn?, tainic trandafir.(Zorica La?cu Teodosia, Poezii, Ed. Sofia, Bucure?ti, 2008, p.177).

De n-ar fi suferit Cuvântul, nu s-ar fi risipit în cuvinte ?i noi am fi r?mas lut f?r? flac?ra duhului. De n-ar fi suferit Logosul, noi nu ne-am fi adunat în litere ?i am fi r?mas desp?r?i?i, f?r? foc. De n-ar fi suferit Omul-Iisus, cuvintele n-ar fi ajuns cer ?i n-ar fi picurat pe p?mânt m?rg?ritare de gând. De nu ne-ar fi iubit Dumnezeu, Cosmosul n-ar fi devenit Cuvânt ?i p?mântul n-ar fi rodit, n-ar fi devenit Om, nici floare, nici mireasm?, nici dor. În aceast? zbatere a firii, gândurile g?tite trandafirii ale poetului-m?rturisitor ating zorile de nunt? ale cuvintelor.
Lumina din el cade din sine afar?, slobozind duhul literei ?i-n plato?a-i de aur lacrim? suspinul.

Minunatul Poet Virgil Mateia? ?i-a f?cut din cuvânt, leg?mânt înmuindu-?i suferin?a în lirismul rubiniu al credin?ei. Din spinul ascu?it al vremii ?i-a f?cut pan? de înger ?i a scris tr?irea multora înm?nunchiat?-n jertfe. De pe prispa gândurilor a strâns Doinele celor dragi înve?mântându-le într-un ?irag de stele. În pridvorul inimii a luat n?dejdea celor mul?i ?i-a isp??it-o în p?timirea sa mistic?. Din r?stignirile camarazilor s?i, din dârele lor de lumin? a ridicat Altar slujirii Cuvântului. Pe piepturile martirilor f?r? cruce a sem?nat petale de trandafir, ca jertfirea lor s? odr?sleasc? în ceruri înmiresmându-le.

M-a tulburat asear? trandafirul /acela ro?, c? nu l-am mai uitat,/ Am revenit cu mult? pietate/ ?i l-am atins pe ochi, l-am s?rutat./ Mi s-a deschis, l?sând din plin s? intre /iubirea mea ?i ceru-n casa lui/ ?i n–am v?zut m?tase mai frumoas?/ alunecând pe sânul nim?nui./ Am mirosit aroma lui suav?/ ?i i-am gustat parfumul pur, virgin,/ I-am pip?it conturul de lumin?/ ?i mi-am umplut privirea de senin./ Cum tremura lin vântul prin petale /m-am dus departe-n pragul unui an/ Când adia în valsul unei rochii/ acela?i straniu ro?u ti?ian. (Virgil Mateia?, Drume?ule, opre?te-te ?i vezi...Ed. Eminescu, Bucure?ti, 1999, p.228)

Via?a atârn? lin de izvorul luminilor ?i nem?rginirea din divinul Ioan cu gura de aur se a?az? în casa sufletului, adiind zâmbitoare ?i sfânt?. Prin focul rug?ciunii sale, prime?te lumina cuvintelor de la Cuvântul, d?ruindu-ne-o. Prin c?ldura harului s?u. A?a s-a r?sfrânt de atunci pe p?mânt ?i-n cer în inimile credincio?ilor balsamul cuvintelor Sfântului Ioan Gur?-de-Aur, împletite din lumina sufletului s?u când a fost uns preot al Cuvântului: Pentru c? vorbesc întâia oar? în biseric?, a? voi ca prima mea predic? s-o adresez lui Dumnezeu, Care mi-a dat aceast? limb?. ?i a?a se cade. C? trebuie s? d?m lui Dumnezeu-Cuvântul nu numai pârga de la arie ?i de la in, ci ?i pârga de cuvinte, ?i pârga de cuvinte cu mult mai mult decât pârga de roade, cu cât ?i rodul cuvintelor ne este mai propriu ?i nou? ?i este ?i mai pl?cut lui Dumnezeu, pe Care Îl cinstim. Adâncurile p?mântului, pe care apele ploilor le hr?nesc ?i mâinile plugarilor le cultiv?, dau na?tere grâului ?i strugurilor; evlavia sufletului îns? d? na?tere imnului sfânt, pe care îl hr?ne?te cugetul cel bun, iar Dumnezeu îl prime?te în hambarele cerurilor. Cu cât este mai bun sufletul decât p?mântul, cu atât este mai bun rodul sufletului decât rodul p?mântului... Cuvântul este cea mai mare jertf?, cea mai sfânt? ?i cea mai bun? dintre toate jertfele !...?i dup? cum la împletitul coroanelor nu este de ajuns s? fie curate numai florile, ci ?i mâinile care împletesc florile, tot a?a ?i la alc?tuirea imnurilor celor sfinte, nu sunt de ajuns numai cuvintele de evlavie, ci trebuie s? fie evlavios ?i sufletul care le împlete?te. (Sf. Ioan Gur? de Aur/Sf. Grigorie de Nazianz/Sf. Efrem Sirul, Despre Preo?ie, trad. Pr. Dumitru Fecioru, Ed. Sofia, Bucure?ti, 2004, p.195).

Împlinindu-?i destinul ca Fapt? cultural?, z?mislind în obâr?ia Cuvântului, M?rturisirea de Credin?? Literar?, l?sând urma?ilor Cuvinte de folos, Artur Silvestri întronizeaz? Românul în patrimoniul menirii sale genetice, spirituale: Esen?a cuvintelor ne reaminte?te ?i c?, înainte de orice, ar fi esen?ial în via?a fiec?ruia, mai întâi a fost o carte de unde am luat Lumina literelor ?i a fost o ?coal? de unde un înv???tor ne-a ar?tat un drum. (Artur Silvestri, Cuvinte pentru Urma?i. Ed. Carpatia Press-2005, p.6).

Ve?tile inimii se adun?-n stoluri de cocori pe c?r?rile îmbobocite ale prim?verii. Soarele trage z?voarele de la fere?tri ?i inspir? adânc Imnele crea?iei sc?ldate-n splendoare. Lumina cânt?, îmbujoreaz? nourii ?i inund? cerurile cu râuri sclipitoare de parfum. Îngerii cânt? armonios în v?p?i de miresme, l?sând s? cad? pe p?mânt o ploaie de stele. A?ternut în rug?, împlinit în Cuvânt, sufletul poetului tresalt?, se aude vibrând. În ar?i?a sim?irii, el pune rânduial? ?i dincolo, în aluni?, î?i cânt? toate dorurile. Este splendoarea tr?irii, a?a cum Sfântul Grigorie de Nazianz, marele Ierarh ?i dasc?l al lumii, d?ltuie?te în sufletul s?u Imnul inimii însetate dup? Ziditor.
O, Tu mai presus de toate, /c?ci cum altfel mi-e îng?duit s? Te laud ? Cum Te va cânta cuvântul, /c?ci nu E?ti de gr?it cu nici un cuvânt. Cum Te va contempla mintea, /c?ci nu E?ti cuprins de nici o minte, Singur Tu fiind de negr?it,/ ca Unul care le-ai creat pe toate cele cu grai Singur Tu fiind de necunoscut,/ fiindc? le-ai creat pe toate cele cu cuget. Toate, ?i câte gr?iesc ?i câte nu gr?iesc, Te cuvânt?. Toate, ?i câte cuget? ?i câte nu cuget?, Te cinstesc. C?ci dorurile ?i durerile tuturor sunt în jurul T?u. ?ie ?i se roag? toate, toate cele ce cuget?/ Alc?tuirea Ta cânt? imn în t?cere. În Tine r?mân toate. La Tine alearg? împreun?-n toate ?i E?ti sfâr?itul a toate ?i unul ?i toate ?i nici unul, Nefiind ceva din acestea, nefiind toate.
O, Tu ce ai toate numirile,/ Cum Te vei chema pe Tine, Singurul ce nu po?i Fi numit? Ce minte cereasc? va p?trunde v?lurile mai presus de nori? Fii îndur?tor, o, Tu mai presus de toate, C?ci cum altfel mi-e îng?duit s? Te laud ?
(Sf. Grigorie de Nazianz, Opere Dogmatice, trad. pr.dr. Gheorghe Tilea. Ed. Herald, Bucure?ti, 2002, p.211).

Din toate aceste des?vâr?ite odr?sliri, înfrumuse?ate cu nenum?rate felurimi, Poetul Dragostei a tors admira?ia, ce înflore?te în Om, rodiile iubirii pentru Creator. Toat? contemplarea frumuse?ii, slavei ?i str?lucirii acestei dumnezeie?ti Iubiri, întrupeaz? în Om cântarea divin?. Gândul sufletului este mugure de Dumnezeu. Cuvântul rostit este surâsul Luminii, iar muzica cuvântului este cântarea Duhului Sfânt. Toat? aceast? încântare divin? este întruparea sublim? a Fecioarei Maria. Cuvintele gândite, rostite sau scrise sunt roade ale Tainei Cuvântului, sunt esen?e ale dumnezeirii, sunt miresme ale Iubirii atoatecreatoare, a?a cum ne încânt? Maica Teodosia La?cu cu Poemul Iubirii sale: În pacea lumii înc? necreate,/ Când nu era nici form?, nici culoare, Când nu-cepuse înc? din vâltoare/ S? ias? sori, planete înfocate, În haosul de z?ri nelimitate,/ Când lumea nu avea m?sur?toare,/ Erai, Iubire, atotcuprinz?toare, /În inima Treimii închinate. ?i când în pr?bu?irea de pe urm?,/ Vor arde lumile ?i vor dispare /A stelelor nenum?rat? turm?, /Când va începe iar??i lina stare/ De pace ?i t?ceri ce nu se curm?, /?i-atunci, ?i-atunci vei fi Iubire mare... (Zorica La?cu Teodosia, Poezii, Ed. Sofia, Bucure?ti, 2008, p.27).

Deci cuvântul este o tain?, iar gândirea, scrisul sunt daruri ale Cuvântului. Prin urmare, se poate vorbi de un me?te?ug al scrisului, de un tâlc al scrisului, de nimicuri ale scrisului, când nimic nu ai a spune, de o art? a scrisului, de un har al scrisului, de o misiune a scrisului ?i de o voca?ie a scrisului. Este un scris me?te?ugit atunci când potrive?ti cuvintele. Dac? le g?se?ti o în?elepciune înseamn? c? au tâlc. Când la?i cuvintele s? se hârjoneasc? într-o minte haotic?, devin urme pe nisip. Când sluje?ti Crea?iei, cuvintele se d?ltuiesc armonios în?l?ându-se ca o grandioas? statuie. Dac? prime?ti harul de Sus pentru a sl?vi Cuvântul ?i Neamul, cuvintele cap?t? sens, devin inspirate, împodobindu-se în Ode, în Balade, în Doine, în Imne sau Psalmi. O parte din M?rturisitorii credin?ei ?i ai jertfei îmbr??i?eaz? ?i misiunea scrisului, zugr?vindu-le în alese scripturi, iar cei ce închin? cuvintele numai lui Dumnezeu, le întrupeaz? în Poeme ale iubirii. În raport de cui sluje?te sau pe cine slug?re?te autorul, cuvintele sunt: gola?e, peticite, ?ifonate, îmbr?cate sau preaîmpodobite. De asemenea toate cuvintele sunt croite perfect dup? chipul ?i asem?narea autorului. În func?ie de adresa Destinatarului cuvintele îmbrac? o ?es?tur? fin? din brocard, spiritual?: teologic?, filosofic? sau poetic?; o ?es?tur? din m?tase, literar?: epic?, liric?, dramatic?, istorico-documentar? ?i o ?es?tur? grosolan? din postav: maculatura de doi bani ori mâzg?liturile ingrate, profanatoare ale epigonilor. Numai abord?rile frumoase ?i morale îmbog??esc Tezaurul spiritual al limbii noastre daco-române. Limba unei Na?iuni define?te ?i roste?te crezul fiin?ei Neamului, iar sensul ei celebreaz? Taina teologico-liturgic? a Ortodoxiei. În esen?a ei limba î?i îndepline?te func?ia cultic?, în care-L sl?ve?te mai întâi pe Dumnezeu, apoi Semin?ia sa ?i omul cre?tin în general. În graiul vechi al Psaltirei, Psalmul 116 zicea: L?uda?i pre Domnul toate limbile,... În Sânul limbii daco-române s-a r?spândit mireasma Revela?iei dumnezeie?ti. În puterea limbii, spune Ecclesiastul este via?a ?i moartea ?i cei ce o iubesc m?nânc? din rodul ei. (Pilde 18, 21).

Limba daco-român? este m?rturia dreptei credin?e, este expresia frumuse?ii sufletului ortodox ?i Altarul consfiin?it de martiriologia acestei Na?ii binecuvântate. Bunul Dumnezeu ne-a h?r?zit scrierea cu patru milenii înaintea Sumerului, tocmai pentru a-L l?uda mai mult decît toate celelalte popoare. Tot Bunul Dumnezeu a odr?slit pe cerul Patriei noastre o constela?ie de Poe?i. Unul dintre cei mai arz?tori, un Rug aprins de sublimul-suferin?ei este Radu Gyr. Înfl?c?rarea inimii poetului dospe?te-n psaltirea Cuvântului, aroma ?i dulcea?a cântecului, ca parfumul feciorelnic de floare. Gândul-arip? de înger îi surâde-n versuri, zori de binecuvântare. Suind pe corni?a Azurului-Candel? de sear?, ostrovul harului i se pleac? la rug?ciune. La un popas heruvimic glasu-i suspin? ca o adiere prelung? a unui copac înflorit. Ziua i se pleac?-n suflet cu un miros suav de seraf, peste cuibul dalb al ve?niciei.

Pic?turi de lumin? îi umple sânul de trandafiri, surâzând ca o Vie r?stignit? într-un surâs de soare hoinar: Cuvintele ca lupii-mi dau ocoluri/ sau se reped ?i-mi rup fâ?ii din carne./ Ca taurii, mugind, m? iau în coarne,/ deasupra mea ca ni?te ciori vin stoluri./ Dar, uneori, se-apropie s?-mi toarne / lumina lor în ne-mplinite goluri/ ?i sun? grav, ca din adânci subsoluri,/ schimbate-n orgi ?i-n aurite goarne.../ Cuvintele m? r?stignesc în cuie,/ lung m? str?pung cu-o veninoas? ?eap?/ ?i tot cuvintele ca o c??uie/ îmi t?mâiaz? lacrima sub pleoap?,/ ?optindu-mi: suntem clare trepte./ Suie în ve?nicia care va s?-nceap?. (Radu Gyr, Anotimpul Umbrelor. Ed. Vremea, Bucure?ti, 1993, p.157).

Slujind cu sârg Cuvântului, cinstind cu evlavie cuvintele, ascultându-le, rostindu-le, cugetându-le, cunoscându-le, m?rturisindu-le, îndreptându-ne, ne putem primeni întru slav?, gl?suind ?i înviind deodat? cu regele-profet David, în Testamentul cuvintelor: În inima mea am ascuns cuvintele Tale...Cu buzele am rostit toate judec??ile gurii Tale...La poruncile Tale voi cugeta ?i voi cunoa?te c?ile Tale...La îndrept?rile Tale voi cugeta ?i nu voi uita cuvintele Tale...C? m?rturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndrept?rile Tale, sfatul meu...Calea adev?rului am ales ?i judec??ile Tale nu le-am uitat...S? nu îndep?rtezi din gura mea cuvântul adev?rului, pân? în sfâr?it, c? întru judec??ile Tale am n?d?jduit...Am vorbit despre m?rturiile Tale, înaintea împ?ra?ilor, ?i nu m-am ru?inat...Adu-?i aminte de cuvântul T?u, c?tre slujitorul T?u, întru care mi-ai dat n?dejde. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, c? cuvântul T?u m-a viat. (Psalmul 118).

Sufletul poetului e modelat de Mâinile calde str?lucitoare ale Cuvântului ?i toate m?rturiile sale împletesc bucurie inimii. Gândurile-i tresar, se zbenguiesc în poala cuvintelor, clipind ritmat în ochiul de azur al muzei. Cugetul îl suie pe creste ?i cre?te pe verdele cre?tet al brazilor. Ramurile dorurilor se adun? în pârg? d?ruindu-se drume?ilor încumeta?i pe drum. Steaua-i s-a-ntrupat din dor ?i s-a-mplântat în muntele suferin?ei Neamului, dar toate îl bucur?: apa cu Doinele ei ?i mun?ii cu Baladele, copiii cu surâsul lor ?i leag?natul florilor, lumina cu zulufii ei ?i mantia p?unilor, asce?ii cu catisma lor, dar ?i haiducii codrilor.

Luceaf?rul Basarabiei ?i-a f?cut din via?? Altar ?i din cuvânt Liturghie slujirii: Oamenii au ?optit câteva rug?ciuni /care împietrind s-au f?cut catedrale./ Spaimele lor de furtuni-strig?te dure-/au încremenit în cet??i medievale./ Au râs ori au plâns /?i un plus infinit de volume, s-a strâns./ Oamenii chiuie stra?nic la stele,/ ?i chiotul straniu se face uraniu ?i umbl?/ pe ele./ Strig?te, ?oapte, mir?ri, rug?ciuni,/ c?r?mizi care înal?? a?ez?mintele. Nemuritoare sunt numai cuvintele /cu trei dimensiuni. (Andrei Ciurunga, Decastihuri, Ed. Arvin Press, Bucure?ti, 2004, p.111).

Sfântul Ioan al Crucii în Prologul Iisuse Maria, pune r?sadul credin?ei sale în culcu?urile emo?ionale ale desf?t?rii întru Dumnezeu. Exaltarea sa mistic? penduleaz? între Lumin? ?i Iubire. Sufletul îi vibreaz? în divina simfonie a cânt?rii spirituale. Îndr?gostit? de Dumnezeu, inima i se întrupeaz? într-o angelic? armonie. Dorul serafic îl transcende-n Cuvânt ?i luminat de Iubire se d?ruie ca o mireasm? binepl?cut? dumnezeirii. Taina aceasta sublim? a înset?rii sale mistice se revars?- virtute în toate, se preschimb? cu totul în?elept în tr?ire: ?i tot a?a, o, Dumnezeul meu ?i desf?tarea mea,/ În aceste cuvinte de
lumin? ?i iubire de Tine,/ sufletul meu a vrut s? se d?ruie unei opere /din dragoste pentru Tine,/ de vreme ce eu, deslu?indu-le graiul, /nu am nici puterea de a le f?ptui, nici virtutea lor,/ Ce î?i sunt ?ie, Doamne, Dumnezeul meu, /mai dragi decât limbajul lor ?i în?elepciunea lor. Al?ii poate, îmboldi?i de ele, /se vor des?vâr?i întru slujirea Ta /?i în iubirea lor pentru Tine,/ în care nevrednic m? ar?t,/ ?i sufletul meu î?i va g?si alinarea de a fi f?cut astfel/ Ca ceea ce îi lipse?te lui s?-l po?i g?si în alte suflete. Tu iube?ti, Doamne, În?elepciunea, iube?ti lumina, iube?ti dragostea/ mai presus de celelalte acte ale spiritului / de aceea aceste cuvinte vor fi de în?elepciune/ pentru a urma drumul c?tre Tine. (Sf. Ioan al Crucii, Cuvinte de Lumin? ?i Iubire, trad. Olga Gala?anu, Arhiep.Romano-Catolic? de Bucure?ti, 1995, p.15).

Cuvântul, Slova, Scrisul nu se scurge-n uitare, ci devine lumin? ?i cânt ?i f?ptur? curat? ?i dulce binecuvântare. Voca?ia scrisului const? în semnifica?ia acestor slove de foc, s?pate adânc în Pisania Rugului aprins din firida sufletului meu. Menirea lor este s? m?rturiseasc? comuniunea mea cu Logosul divin, bucuria dragostei întru Dumnezeu, cuminecarea Dorului întru M?icu?a noastr? Ocrotitoarea, slujirea iubirii de Neam, admira?ia pentru dasc?lii ?i duhovnicii mei, precum ?i cinstirea prietenilor - cititori. Permanenta mea grij? este s?-i mul?umesc lui Dumnezeu, Care-mi trimite din înalturi, harul prisositor ce r?sare pe cerul inimii mele ca un Luceaf?r de diminea??. Hrana spiritual? pe care o constituie voca?ia scrisului îmi d? o bucurie peste m?sur? ?i o profund? mul?umire sufleteasc?. Scrisul ales, bine cump?nit este apanajul m?rturisitorului credin?ei ?i al demnit??ii, care poart? în fiin?a sa admira?ia, cântarea, slava pentru Mântuitorul nostru Iisus Hristos ?i mândria sfânt? a Neamului s?u.

Scrisul binecuvântat te îmbrac? în lumina harului ca ?i cu o hain? aleas? ?i prea înfrumuse?at?. ?oapt? cu ?oapt? sufletul îmi scrie pe ca?mirul sim?irii cuvintele unei frumoase dedica?ii,a?a cum florile de salcâm ne înmiresmeaz? via?a, prim?vara. Scrisul m? prinde de mân? ca ni?te dalii de azur zglobiu ce m? r?sfa??, ca un ?uvoi albastru ce-mi str?bate Glia str?mo?easc? f?urit? dintru începuturi din ap? ?i din stele.
Cu harul scrisului am urcat pe crestele carpatine ca s?-mi v?d g?tite-n s?rb?toare simbolurile ??rii mele sfinte.
Am v?zut parc? un vechi descânt, cum la-nceput s-a-nfiorat în sine ?i-a pus surâsuri-muguri de crea?ie în barba Mo?ului din Vetre carpatine.
Am g?sit b?trânii stropi de soare prin?i în zâmbetele str?bune de sânge, ce scânteiaz?-n urmele pa?ilor lui Iisus Hristos.
Am îngenunchiat pe ??râna cald?, ca o pl?mad? de cer în care s-au cuib?rit sceptruri ?i coroane voievodale, atârnate doar de poala ve?niciei Celui Preînalt.
Am sim?it cum cre?te-n trupul meu lic?r de floare, din mireasma sublimelor Fecioare, care au r?mas în frumuse?ea vie a martiriului sfânt.
Am atins smerit stâncile, foste odinioar? schimnicii Hotarului de veghe, ce-au tors din Caierul timpului sumanul ve?niciei.
Am îmbr??i?at falnicii brazii, scânteietori în sumanele lor verzi, în care s-au întrupat Voinicii no?tri daci, s?-I steie reazem lui Dumnezeu.
Am s?rutat buclele izvoarelor, care duc m?rturia dreptei credin?ei, din care beau lumin? Sfin?ii no?tri din Sus.
M-am închinat crucilor monahale, care suie la ceruri, ca ni?te Potire, cuminecarea Învierii Neamului nostru drag.
Cuvintele de foc, versurile înv?p?iate sunt scrisuri ce depun m?rturie peste Hrisovul de jar al suferin?ei, al d?ruirii ?i al devenirii.
Ele nu sunt „cuvinte potrivite", ci ele potrivesc vie?ile dup? m?sura jertfei care r?mâne în sânul de lumin? al Cerului.
Ele nu sunt spuse a?a ca s? te afli în vorb?, ci ele vorbesc duhului tr?itor ca pe o sfânt? cuminec?tur?.
Cuvintele nu sunt literatur?, nu sunt gânduri risipite în diferite genuri epice, lirice sau dramatice.
Cuvintele ?esute-n t?cere nu tac ?i brodate în smerenie nu ascult?.
Ele se ridic? în slav?, m?rturisesc ?i se înf?ptuiesc în dumnezeiescul Cuvânt pe Care-L binecuvânt?.

Cuvintele scrise sunt Vl?starele cere?ti ale Cuvântului: sunt Imnele sacre, sunt Craii credin?ei, sunt Lacrimile prigoni?ilor, sunt Dorurile noastre, sunt monahii n?dejdii, sunt Bucurii, sunt Acatiste, sunt Poeme, sunt Rugi, sunt mirii iubirii, sunt cer ?i p?mânt, sunt Oameni ?i Sfin?i. (Grigorie Teologul, Ioan Gur? de Aur.)
 
Decembrie 1989, la Bucure?ti (3)
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
Duminică, 03 Februarie 2013 20:55
CiteƟte mai mult...
Reprimarea revoltei populare din decembrie 1989, la Bucure?ti ?i asasinarea generalului Vasile Milea (3)

Generalul Milea nu avea remu?c?ri pentru ceea ce se întâmplase în 16-20 decembrie, la Timi?oara ?i nici în 21 spre 22 decembrie, la Bucure?ti. Armata ac?ionase cu temei legal, având în vedere c? avea loc o interven?ie str?in? în România, pe de o parte, iar pe de alt? parte, cum am mai ar?tat, prerogativele sale erau limitate, deci el nu putea fi acuzat de Ceau?escu de faptul c? nu ar fi ac?ionat mai mult decât prevederile legale în vigoare. Când facem aceast? afirma?ie, avem în vedere ?i Ordinul 0048 din 13 octombrie 1988, care preciza c? Armata se alarma pentru lupt?, cu efectivele pentru timp de pace, în situa?iile de agresiuni externe, a necesit??ii de ap?rare a cuceririlor revolu?ionare ale poporului ?i de pericol pentru integritatea teritorial? a ??rii. În decembrie 1989, toate cele trei condi?ii au fost îndeplinite.[1] Nu avea motive s? se team? pentru ceea ce se întâmplase în zilele trecute, iar dac? era îngrijorat, era îngrijorat de modul în care va gestiona în continuare uria?a criz?. El era nervos, preocupat, dar nu deprimat. Era un om dur ?i cu mare voin??. Nu se clintea u?or. Avea acea r?d?cin? solid? de ??ran român cu gen? tare.

Dup? ce a discutat cu Nicolae Ceau?escu, la ora 8.00, a avut loc o alt? discu?ie, pe coridorul de la etajul VI, în apropierea biroului ?efului G?rzilor Patriotice pe ?ar?, cu colonelul Pârc?l?bescu, participant la complotul anticeau?ist. Milea anun?ase c? va coborî în pia??, la trupe, unde avea ?i blindatul în care se g?seau leg?turile de transmisiuni cu toate unit??ile din ?ar?, inclusiv cu cele care se puseser? în mi?care pentru a veni la Bucure?ti s? reprime complet revolta popular?. Acolo, în tanc, devenea inexpugnabil pentru cei care a?teptau momentul s?-l r?stoarne pe Ceau?escu. A urcat la etajul VI ?i a intrat în biroul ?efului G?rzilor Patriotice, camera 621, s? vorbeasc? la telefon cu so?ia ?i cu fiica sa, care se retr?seser? într-o vil? a Armatei din Predeal, vil? unde se afla ?i so?ia generalului ?tefan Gu??.[2] Era aprox. ora 8.30.[3] A fost împu?cat. Glon?ul a trecut ?i prin sp?tarul scaunului pe care era a?ezat, cu spatele la u??. Exist? persoane care l-au învinuit pe ofi?erul Mircea Tufan c? l-ar fi împu?cat pe Milea.[4] Al?ii afirm? c? Pârc?l?bescu personal l-ar fi împu?cat pe general.[5] Martorii r?nirii lui Milea, în general, pu?in credibili, au declarat c? garda de corp Ioan V?t?m?nescu, ofi?er la Direc?ia a V-a a Securit??ii, care trebuia s?-i protejeze via?a, ar fi fost trimis de Milea la lift, pentru a preg?ti coborârea ministrului la trupe. Nimeni nu i-a cerut socoteal? pentru c? nu l-a ap?rat, nici când Milea a fost r?nit de glon? ?i nici la spital, când a fost omorât prin strangulare.

Conform regulamentului, în asemenea situa?ii, garda de corp avea obliga?ii statuate cu limpezime. El trebuia s?-i apere via?a cu orice pre?. Este cert c? Milea a fost împu?cat cu pistolul lui Mircea Tufan, care afirm? c? ministrul i l-ar fi cerut, la ie?irea din biroul lui Ceau?escu. Tufan i-ar fi dat pistolul, spune ?i Victor St?nculescu, iar apoi s-a ?inut scai de ministru pentru a-?i recupera arma ?i a?a s-a ajuns ca Tufan s? fie prin preajma lui Milea când acesta a fost r?nit.[6] Se pare îns? c? Vasile Milea avea centura sa cu diagonal? ?i pistolul pe care îl purtase întreaga zi ?i noapte anterioare, ?inuta obligatorie în timpul st?rii de necesitate. Dac? totu?i ar fi avut nevoie de arm? ?i n-ar fi avut-o asupra sa, o avea precis în biroul generalului Ion Coman, aflat în apropiere, unde Milea st?tuse ultimele 2-3 ore din noaptea de 21 spre 22 decembrie. ?i-l putea lua, sau putea ordona s?-i fie adus. Dac? ar fi cerut o arm?, era firesc s? o cear? aghiotantului s?u, Ioan V?t?m?nescu, nu transmisionistului Tufan. În lumea ofi?erilor nu se împrumut? pistoalele, armele, în general. Fiecare are arma lui ?i r?spunde de ea. Milea nu era omul care s? încalce la vedere ni?te reguli consacrate în armat?.

Este cert c?, dup? evenimente, asupra militarilor din grupa operativ? de la C.C. s-a exercitat o mare presiune ?i ei au sus?inut mereu linia oficial? privitoare la aceste evenimente, în cadrul c?rora au ac?ionat, linie care s-a n?ruit, c?r?mid? cu c?r?mid?, de la an la an. Personal, am întâlnit afirma?ii ilogice, atipice ?i în neconcordan?? cu ansamblul evenimentelor ?i cu conduita general? a personajelor implicate, atât la comandan?ii M.Ap.N., cât ?i la importan?i generali din Securitate. Exist? ?i al?i martori care spun c? Milea a avut tot timpul asupra sa propriul pistol, în zilele de 21 ?i 22 decembrie. Acest lucru este logic, dac? avem în vedere c? Armata era sub indicativul „Radu cel Frumos", care însemna, de fapt, alarm? de lupt?, respectiv stare de r?zboi. De altfel, dup? cum am ar?tat deja, în cursul nop?ii, Milea a purtat asupra sa, la brâu, la vedere, pistolul, ?inând chiar tocul deschis. Nu exist? nici un argument care s? justifice o eventual? ?inut? incomplet? a generalului în orele imediat urm?toare, mai ales c? ?inuta era obligatorie, iar Milea se vroia tot timpul a fi un exemplu ?i a fost un exemplu. El urma s? colinde Bucure?tiul, în punctele sale fierbin?i, iar generalul avea armata în sânge. Dac? s-ar fi împu?cat, de ce s-ar fi împu?cat cu pistolul lui Tufan? Nu era interesat s? arunce suspiciuni asupra acelui ofi?er. Sinuciga?ii se scuz? pentru gesturile lor ?i nu vor s? fac? r?u altora. Apoi, de ce s-ar fi împu?cat în zona inimii, riscând s? dea gre?, când putea s? se împu?te în cap, sau în gur?, cum fac sinuciga?ii? Sunt întreb?ri care s-au pus în mod repetat în anii care au urmat loviturii de stat.[7]

Nicoleta Milea, poate cel mai credibil martor, între timp decedat?, a afirmat c? în timp ce era în leg?tur? telefonic? cu so?ul ei, a auzit în receptor zgomotele unei lupte care s-a dus în cabinetul din care a primit telefonul. Zgomotele au fost apoi urmate de un foc de arm? ?i, apoi a intervenit la telefon o voce str?in? care a lini?tit-o ?i i-a spus c? zgomotele ?i focul de arm? sunt din strad?. Este cert c? exist? martori ai acelor evenimente ?i to?i cei afla?i în sediul C.C., cu deosebire la etajul VI, au ascuns adev?rul, majoritatea încercând s? deruteze anchetatorii ?i opinia public?, ceea ce ne face s? constat?m o larg? complicitate la ascunderea adev?rului despre moartea lui Milea. Armata, Securitatea, for?ele speciale ?i activi?tii de partid, deopotriv?, au dorit s? ascund? adev?rul despre momentul-cheie al evenimentelor din decembrie 1989, din sediul C.C. al P.C.R.
- Va urma -
---------------------------------------------------------------------------
[1] Dup? 1990, s-a invocat de c?tre unii juri?ti ?i cercet?tori faptul c? ilegalitatea ac?iunilor represive s-ar fi datorat ?i faptului c? starea de necesitate nu a fost publicat? în Monitorul Oficial, ea fiind anun?at? doar prin mass-media. În acele momente, acest detaliu nu putea s? îngrijoreze pe nimeni.
[2] Cei doi capi ai Armatei au înc?lcat ordinul lui Ceau?escu, care a interzis ca familiile înal?ilor demnitari s? p?r?seasc? Bucure?tiul ?i s? se pun? la ad?post.
[3] Este ora declarat? de Nicoleta Milea, v?duva ministrului, în primii ani dup? r?zboi. În anul 2004, la Bruxelles, ea a declarat c? î?i aduce aminte c? era înainte de ora 9.00. Vezi „Am auzit moartea so?ului meu la telefon", în „Jurnalul Na?ional" din 26 martie 2004. Anterior, cu alt prilej a precizat chiar c? ora ar fi fost în jur de 8.35.
[4] Abia dup? 10 ani de la evenimente, a început s? se vorbeasc? mai mult despre acest moment extrem de important al loviturii de stat. Generalul Marin Pancea, care dup? evenimentele din decembrie a devenit ?eful Direc?iei de Informa?ii a Armatei, iar apoi ?eful Serviciului de Informa?ii Externe al României, a recunoscut public, în 24 decembrie 1999, la Televiziunea TELE 7 ABC, faptul c? Vasile Milea a fost asasinat. În aceea?i emisiune televizat?, generalul Marin Pancea a dezv?luit c? Vasile Milea a avut informa?ii despre existen?a grupului de civili ?i militari condus de Iliescu, care doreau s? r?stoarne regimul ceau?ist. Generalul Pancea afirma c? el a declan?at cercet?ri legate de asasinarea generalului Milea, imediat, în decembrie 1989, dar a trebuit s? stopeze investiga?ia, dup? doar câteva zile, întrucât din aceast? cauz? generalul St?nculescu l-a destituit din func?ia de ?ef al contra-informa?iilor militare. De asemenea, tot la timpul respectiv, generalul procuror Dan Voinea, ?eful Parchetelor Militare din România, a declarat c? exist? indiciile asasin?rii sale ?i c? se va mai face o exhumare, în vederea unei reautopsieri a cadavrului. Supus unor presiuni, procurorul militar ?ef Dan Voinea a tot efectuat cercet?ri, pe care nu le-a finalizat ?i nu le-a concluzionat, adunând stele pe um?r, de la Ion Iliescu, pentru a mu?amaliza faptele ?i de la Emil Constantinescu, pentru a le scoate la lumin?.
[5] Unul dintre cei care au sus?inut acest lucru este fostul fotbalist Cornel Dinu, participant la evenimentele din 22 decembrie ?i secretar de stat în primul guvern F.S.N.
[6] Victor St?nculescu, Pe 22 decembrie 1989, la ora 13,00, ?ara era deja sub control, în „Historia", mai 2004, p. 24.
[7] Generalul Victor Athanasie St?nculescu, cel care ?i-a pus piciorul în ghips pentru a evita primirea unor misiuni în afara punctului de comand? de la C.C. al P.C.R., care s?-l împiedice s?-?i pun? planurile în aplicare, a sugerat c? ?i generalul Vasile Milea ar fi vrut s? ias? din evenimente, împu?cându-se în piept, dar f?r? a dori s? moar?. Analizând întregul complex de evenimente ?i luând în considerare personalitatea fostului ministru al Ap?r?rii, nu împ?rt??im aceast? variant?. Lipsa de credibilitate a lui St?nculescu este ?i ea un contra-argument. Vezi ?i Ion Cristoiu, Lovitura de stat militar? a generalului Victor St?nculescu ?i Victor St?nculescu, Pe 22 decembrie 1989, la ora 13,00, ?ara era deja sub control, ambele articole în „Historia", mai 2004, p. 6-34.
 
Charlie Chaplin era ?igan?!
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Duminică, 03 Februarie 2013 20:52
CiteƟte mai mult...Tu ce-ai p?zit, Valeric? Oi?teanu?!

Peste Ocean apar o mul?ime de publica?ii române?ti, care mai de care mai interesant?. Printre ele ?i „Faptu' Divers". Excelent? sub toate aspectele. Într-un num?r mai vechi, din 22 februarie 2012, am dat peste un text intitulat Dezv?luiri incredibile despre Charlie Chaplin din dosarele secrete ale MI5. Sursa textului, Mediafax. A?adar, o surs? tot româneasc?, ?i tot a?a, demn? de toat? încrederea. Adaosul de autoritate ?i onorabilitate al publica?iei canadiene face ca dezv?luirile respective s? merite a fi luate în serios. Dintre aceste dezv?luiri, cea mai nea?teptat?, adev?rat cutremur mediatic, este aceea cu care se încheie lista de „dezv?luiri": „Anul trecut a ap?rut o scrisoare scris? de Chaplin în anii '70 ?i p?strat? de actor cu grij? într-un sertar. Aceasta dezv?luie c? Charlie Chaplin s-a n?scut în „Black Patch", lâng? Birmingham, într-o caravan? ?ig?neasc?!" ...?i punct. F?r? niciun comentariu! A?adar, în urm? cu doi ani a ap?rut aceast? cu totul ?i cu totul nea?teptat? dezv?luire, c?reia nu i s-a dat îns? prea mare aten?ie, de?i importan?a ei este cu totul deosebit?, nu numai pentru ?igani ?i evrei, dar ?i pentru cei de pe marginea terenului - îmi vine s? zic!...

Cum s? comentez?... S? încerc s-o fac metodic, adic? more mathematico, apelând la exactitatea cifrelor, a numerelor. A?adar voi enumera ?i eu comentariile. M?car atâta matematic? pot ?i eu.

Charlia Chaplin ?i s?punul R.I.F.

1. Prima mea asocia?ie de idei, de gânduri ?i impresii, este s?-l compar pe Charlie Chaplin cu... s?punul evreiesc. De unde ?i pân? unde vreo asem?nare între cele dou?... „entit??i"?! P?i s-a vorbit atât de mult despre s?punul nem?esc inscrip?ionat R.I.F. dac? nu m? în?el, cum c? este s?pun f?cut din cei peste 900.000 de evrei extermina?i în acest scop!... S-au f?cut ?i filme, s-au ridicat ode, epode ?i monumente funerare în memoria victimelor umane înmagazinate (altfel cum s? spun?!) în odioasele calupuri de s?pun! Au fost oameni b?ga?i în?untru sau m?car da?i afar? de unde erau pentru c? nu au crezut în s?punul R.I.F.[1] c? ar fi ceea ce toat? lumea ?tia: s?pun evreiesc... Mai exact spus, s?pun evreiesc german/nem?esc, Made in Germany. Etc., etc! Iar când la câteva universit??i americane, de nimeni solicitate, adic? de capul lor, s-a f?cut analiza, meschin? ?i bio-chimic?, a detergentului respectiv ?i s-a constatat c? nu con?ine nici urm? de A.D.N. uman, s-a dat un comunicat de numai câteva rânduri, care, a?a scurt cum era, tot n-a înc?put în niciun ziar mai citit, pe nicio prim? pagina a vreunei publica?ii, în niciun comunicat mai oficial al oficialilor, care sunt salaria?i pentru a administra judicios ?i f?r? eroare amintirea ?i mo?tenirea Holocaustului! Ba, în continuare, dac? spui c? nu exist? s?pun f?cut din gr?sime uman?, fie ea ?i evreiasc?, te pa?te pu?c?ria! Nici la poli?ie înc? nu s-a aflat de povestea cu s?punul nem?esc evreiesc c? este numai nem?esc. Nu are nimic evreiesc. Nimic altceva decât povestea, ideea de a-l declara evreiesc! S?pun evreiesc! S?punul „acela"!... A cui o fi fost ideea? În ce scop?! Cine mai ?tie ?i ce mai conteaz? asta acum?! Bine c? nu este adev?rat? sinistra poveste!

Mai ceva ca-n filmul mut!

La fel ?i cu Chaplin! S-a spus de atâtea ori c? este cel mai mare actor al tuturor timpurilor, genialul genialilor etc. Pentru ca în propozi?ia urm?toare s? se fac? din când în când, într-o doar?, men?iunea: Charlie Chaplin este evreu. A fost, este ?i r?mâne de-a pururi evreu. Concluzia: cel mai mare evreu este... adic? invers: cel mai mare actor este evreu! Iar acum, când se descoper? m?rturia lui însu?i Chaplin c? era altceva, nu evreu, nici musca nu se mai aude! Mai ceva ca-n filmul mut! Ba, dac? ascult bine, se aude mai departe vechea melodie, despre evreul care din via?a de ghetto a ?tiut s? fac? cel mai ?i cea mai subtil?, mai înduio??toare, mai... etc., etc.

Au trecut doi ani de la descoperirea adev?rului, sau, mai exact spus, de la apari?ia acestei ipoteze, ?i mai nimeni dintre noi nu a aflat de ea. Nici m?car comentatorii care bântuie pe Internet, în vârf de b?? cu lista evreilor mult mai de?tep?i ?i mai educa?i decât arabii ?i orice alt neam de pe planet?. Printre marii evrei, al?turi de Marx, Freud ?i Einstein, nelipsit inegalabilul Charlot.
Mi-am consultat ?i electoratul, a?a restrâns cum e numai la prieteni: to?i ?tiu mai departe c? cel mai mare actor a fost un evreu: Charlie Chaplin!... Charlot!

Charlot a mai f?cut o boac?n? de-a lui, post mortem

2. A?adar, n?stru?nicul Charlot a mai f?cut o boac?n? de-a lui, post mortem: era ?igan! Nu evreu! De ce a ascuns c? era ?igan? De ce a ascuns c? nu era evreu? De ce a ales s? fie evreu, iar nu ?igan? De ce nu a l?sat lucrurile s? r?mân? a?a cum le ?tia toat? lumea? Iat? numai câteva dintre întreb?rile care te încearc? la aflarea marii... marii... cum s-o numesc? Veste? Cacealma? Escrocherie! ?mecherie?...

3. Înainte de a merge mai departe ?in s? fac o m?rturisire: m? bucur, tare mult m? mai bucur s? aflu ce am aflat! ?i asta pentru c? niciodat? nu mi-a pl?cut acest actor genial, inclusiv ?i îndeosebi în capodopera sa Dictatorul. Dar m? feream s-o spun, cum s? spun eu c? Charlie Chaplin nu-i genial, cel mai genial chiar?! Mi-am zis, dac? zic ?i asta, iar m? fac to?i pro?tii antisemit! ?i am t?cut. Pân? azi. Ce u?urare când po?i s? spui ce ai pe suflet! ?i o spun ca ?i când a? trage o gur? de aer: nu mi-a pl?cut niciodat? Charlie Chaplin! ?i chiar dac? aflu c?-i ?igan, tot n-o s?-mi schimb verdictul! Cel mult dac? aflu c? este const?n?ean!...

4. Ne întoarcem la întreb?rile de la punctul 2. De ce s? fi ascuns Charlie Chaplin c? era ?igan? Numai ?iganii pot da un r?spuns la aceast? întrebare f?r? s? fie acuza?i de discriminare.

Trecem deci la întrebarea urm?toare: de ce a ascuns c? nu era evreu? Întrebare gre?it?, pe care o elimin? întrebarea urm?toare, mult mai cu miez: De ce a ales s? fie evreu, s? treac? drept evreu, s? fie considerat evreu? R?spunsul la aceast? întrebare mi-l d? o amintire pe care mi-o stârne?te turnura nea?teptat? a C.V.-ului chaplinesc: România anilor '70 ?i ceva, poate '80. Se poate stabili anul cu maxim? exactitate, este anul în care Valeriu Oi?teanu a ales libertatea ?i a plecat, cu acte în regul?, s? se „repatrieze" în Statele Unite ale Americii, ca orice b?iat de viitor. Frate-su, mai încet la minte, mai nedotat - ca orice frate mai mare!, a r?mas la vatr?, la c?lduric?, n-a îndr?znit marea aventur?: s? încerce oceanul cu degetul!

Î?i dau un sfat: f?-te evreu!

Fiind Valeric? Oi?teanu fiul ?i nepotul cui le era nepot ?i fiu, plecarea sa a stârnit oarecari emo?ii, nu a trecut neobservat?, necomentat?. Printre alte comentarii l-am auzit ?i pe acesta, de la cel în cauz?: un literat dintre cei mai dota?i, mai prezen?i, mai invidia?i pe la cenacluri etc., cam prieten cu Valery - cum v?d c? semneaz? peste ocean, este abordat direct de acesta la un moment dat: Colega, e?ti cam cel mai tare din parcarea asta îngust? care se nume?te România. ?i-ar trebui un spa?iu de manevr? ?i de desf??urare mai vast, unul interna?ional, universal propriu zis. Din p?cate nu ai nicio ?ans? la a?a ceva ca român! Î?i dau un sfat: f?-te evreu, dac? vrei s? cape?i ceea ce meri?i, ba chiar ?i ceva în plus!

Cum adic? evreu?! Foarte simplu! Nu ai nimic de f?cut! Dar absolut nimic!... La?i totul pe seama mea! M? ocup eu, inclusiv de dosarul de plecare în Occident. Numai c? atunci când va ajunge la urechile tale zvonul c? e?ti evreu, tot a?a: nu faci nimic, cum spuneam. Te faci c? n-auzi. Taci ?i-?i vezi de treab?! Iar dac? vreun mitocan chiar se mir? c? ai fi evreu, tu nu zici ba! Sau bagi celebra replic?: „Ce vrei? Nimeni nu este perfect!" ?i ca s?-?i fie mai u?or, te scoatem afar?, faci carier? la Paris sau în State... Ehe, ce carier? po?i tu s? faci cu talentul t?u! Nu vezi c? aici to?i te-ar mânca de viu, dac? ar putea?!

Eventual v? b?g?m ?i un „K" sau „W"

Poate c? a? fi uitat ciudata relatare, dac? una asem?n?toare nu mi-ar fi f?cut ?i colegul meu de liceu Corneliu Dida. Un student, aflat în stagiu la spitalul Cantacuzino, ?i-a dat seama imediat ce calibru ?i câte carate avea medicul Dida, ?i într-o gard? lini?tit?, la o ?uet? mai amical?, studentul i s-a dest?inuit plin de admira?ie c? poate s?-l scoat? din ?ar? ?i s?-i aranjeze o carier? str?lucit? în Occident.
- De unde ai dumneata asemenea putere?, s-a mirat Cornel. „Sunt nepotul celui mai puternic om din România!" (Am pus ghilimele, este un citat exact, întocmai.)
- E?ti nepotul lui Nicolae Ceau?escu?
- Nu, eu sunt nepotul rabinului Moses Rozen. ?i el v? va ajuta!
- De ce m-ar ajuta?, s-a mirat iar machedonul Dida Corneliu. ?i citez din nou vorbele nepotului:
- Rabinii sunt dintotdeauna un fel de „geamba?i de oameni"! Unul ca dumneavoastr? e mare p?cat s? lâncezeasc? într-un spital mizerabil ca ?sta. Iar dac? vre?i, v? facem ?i pu?in evreu, o bunic? m?car, ?i nici nu v? închipui?i dumneavoastr? ce carier? v? a?teapt?!... Eventual v? b?g?m ?i un „K" sau „W", Corneliu K. Dida sau W. Dida...

5. Înapoi la Charlie Chaplin, ca s? mai punem o întrebare: ar mai fi ajuns Charlie Chaplin a?a de mare dac? nu „era" evreu? Întrebarea trebuie pus? cu o anumit? intona?ie, ca s? rezulte clar c? este o întrebare retoric?. Adic? o întrebare la care r?spunsul este prea bine cunoscut!

La cât este de original în toate, nici nu e de mirare!...

6. O întrebare la care nu cunosc r?spunsul: cine o fi avut ideea? Charlie Chaplin însu?i sau vreun Valeric? Oi?teanu din vremea aceea?... Iar Valeriu al nostru, l-a luat cineva în serios? A re?apat niscai evrei?! Ce ?tiu bine, din lumea noastr? scriitoriceasc?, e c? despre mul?i ?tiam c? sunt evrei - intr? aici ?i câteva „evreice", iar eu, având posibilitatea s? verific, am aflat c? nici vorb?, vorbe?te lumea, dar naiba ?tie de ce! Iaca de ce!... Nu dau nume! Mai citez un caz, un nume chiar mare de tot, care ?i-a fabricat, ?i-a inventat o linie ascendent? mai sefardo-kazar?, matern?, ?i tare bine i-a mai prins. De data aceasta, ?tiu bine c? ideea i-a apar?inut n?stru?nicului artist! La cât este de original în toate, nici nu e de mirare!...

La vârsta asta nu se mai umbl? cu minciunica!

7. În încheiere, c?ci am ajuns la 7, care în Kabal? este un num?r sacru, m? opresc ?i m?rturisesc: n-a? fi scris aceste rânduri niciodat?. Nu mai ?tiam nimic de Valeriu Oi?teanu. Ce treab? aveam eu s?-i tulbur b?trâne?ile?! Dac? am ceva, am pic? pe frate-su, câte minciuni spune ?i ce bine i-au mai prins. Valeric?, mai gol?na? ?i mai non-conformist ca nen-su, îmi fusese simpatic. Dar a avut ghinionul s? scrie ?i s? ajung? chiar azi la mine un text al s?u despre „onirism ?i suprarealism", în care se pomene?te ?i pe sine. Min?ind aiurea-n tramvai! Putea s? nu mint? ?i n-a putut s? nu mint?! Teribil n?rav!

M?i, Valery! Faci ?i tu 70 de ani mâine-poimâine! La vârsta asta nu se mai umbl? cu minciunica! Dac? te afl? copiii? Sau nepo?ii de-acum? Tare-mi pare r?u s? constat c? cine-i frate cu pisica ?oareci ?i bor? m?nânc? cu polonicul. M?nânc? orice!

Fiind ei fra?ii Oi?teanu atât de mincino?i, g?inar de mincino?i, m? întreb: i-o fi vreunuia ru?ine pentru ce face frate-su? Iar??i o întrebare de-aia, retoric? r?u! Ultima!

Post scriptum.

Cu a?a frate n-aveam nicio ?ans? s? m? fac? Valeric? mai de?tept ?i mai talentat decât m-a f?cut mama. Mâncam o b?taie... ca de la nenea mai mare!

Un amic, citind aceste rânduri înainte de a le face publice, m? întreab?: coane Ioane, nu cumva e?ti tu ofticat c? Valeric? al t?u nu ?i-a f?cut ?i ?ie propunerea cu pricina? Te f?cea evreu, ?i s-ar fi jucat ?i ?ie piesele, ie?eai la pensie cu alt? pensie. A?a, ai s? mori mâine-poimâine, ca autor al celor mai frumoase piese de teatru nejucate, c?r?i nemaipomenite de care niciun critic literar nu pomene?te. La TV nu te mai cheam? nimeni. Cred ?i eu c? ai oftic? pe Valeriu acesta! O fi zis b?iatul c? n-ai valoare pentru a fi evreu! E?ti sup?rat pe el cumva? Ia uit?-te mai bine în portofel!

Ce pot s? zic? Incon?tientul lucreaz? tot timpul, ca viermii cei neadormi?i. O fi ceva! Niciodat? n-am ?tiut exact-exact ce se întâmpl? sub freza mea... mai ales de când n-o mai amm Chiar! Dac?-mi f?cea Valery Oi?teanu propunerea cea ru?inoas?, eu cum reac?ionam?...

Dac? m? gândesc, ?tiu bine doar cum ar fi reac?ionat frate-meu, c?ci am ?i eu un frate! Cu a?a frate n-aveam nicio ?ans? s? m? fac? Valeric? mai de?tept ?i mai talentat decât m-a f?cut mama. Mâncam o b?taie... ca de la nenea mai mare!
Deh, Valeriule, drag?, dac? n-ai avut ?i tu noroc de un frate mai ca lumea!... Numai Dumnezeu ?i-l putea da! Se pare c? nu pe tine, ci pe mine m-a ales bunul Dumnezeu s? am un frate ca al meu! Ce m-a? fi f?cut cu unul ca al t?u?!... Oare m-a? fi f?cut ?i eu... nu mai zic ce?
Grafica - Ion M?ld?rescu
--------------------------------------------------------------------------------------------------
[1] R.I.F. - În traducere „comercial?", ini?ialele doreau s? însemne Reine Jüdisches Fett [...] traducere corect?, îns? ini?ialele în limba german? ar fi trebuit s? fie R.J.F. (cu „J"), nu R.I.F. (cu „I"). Ini?ialele R.I.F. - cum au fost cele imprimate pe s?pun - au cu totul alt? semnifica?ie: Reichstelle für Industriele Fettversorguns - Intreprinderea de stat pentru aprovizionarea cu s?pun industrial. Scris R.J.F., ar fi însemnat Reine Jüdisches Fett (Gr?sime curat evreiasc?) - cum s-a interpretat în mod voit-eronat.
Vezi ?erban C. Andronescu, http://www.art-emis.ro/analize/151-sapunul-rif-o-legenda-fabricata1.html ?i http://www.art-emis.ro/analize/155-sapunul-rif-o-legenda-fabricata-2.html
 
Na?iuni ?i nara?iuni
Magda Ursache   
Duminică, 03 Februarie 2013 19:50
CiteƟte mai mult...
„De te-a? uita, ?ar? svânt?,/ Atuncea s?-mi vie smânt?".( Dosoftei, Psalmul 136)

Dup? decenii de umilire na?ional? programat?, iat?-ne dezgusta?i de ?ar? ?i de existen?? à la roumaine; nu ne mai place cuvântul român, ne înjgheb?m identit??i false, c?utând, printre ascenden?i un italian, o sas? pur?, un grec, m?car un albanez, vreo sârboaic? sau vreun lipovan; oh, avantajul unui str?bun ebreu, unei m?tu?i ?vabe... Elita d? palme românilor, musai înapoia?i. Ce reduc?ie la neant a executat H. R. Patapievici! Tot neamul, cu viii ?i cu mor?ii. Românii - în patibule! Sau, dup? mintea pre?edintelui, în ?epe.

„Margini ale lumii, cum s? gr?iesc/ Despre neamul meu românesc?" (Aron Cotru?)

Felul nostru de a munci în lume era apreciat

Poporul român e declarat fic?iune etnic? (nu ?i minorit??ile!). Vrem unitate social?, dar global?, nu româneasc?. E cert c? nu ne mai place nici cuvântul împreun?. Sunt valah? get-beget, ar trebui s? nu m? ating? atacul continuu la spiritul moldovenesc, dar m? atinge. Mai nou m? revolt? har?a dintre moldovlahi ?i transilv?neni, dintre b?n??enii mai a?eza?i, mai boga?i ?i moldovenii mai s?raci, f?r? a ne întreba de ce sunt mai s?raci. Pentru c? ei au suportat pl??ile cel mai grele dintotdeauna. Au dat tain ru?ilor de când se ?tiu; dup? dezastrul din august 23, în Moldova a fost situa?ia cea mai grea. Nu-mi place nici râca dintre ardeleni ?i dâmbovi?eni. Ori vrem s? se adevereasc? spusa lui G. Liiceanu, c? na?iunea e un pol al urii ?i nu de clas?, ci generalizat??

Înainte de dec. '89, felul nostru de a munci în lume era apreciat, românii erau bine v?zu?i în Occident. Acum, Elve?ia ne spune în bloc ciori sau corbi; sora Fran?a nu ne mai scoate din ?igani, pentru italieni venim din Tzigania. În „The Sun" se anun?? o invazie a emigran?ilor, în num?r de patru. Cei patru care au speriat Londra. În Spania, s-a folclorizat ?tirea c? fo?ti mili?ieni comuni?ti din România s-au organizat în bande, fur? ?i omoar? în Barcelona. Cum s? vorbeasc? un român române?te, s? fie luat drept ?ia, hijos de putas? Dar cum v? sun?, f?r? diacriticele pe care le avea în grij? George Pruteanu, romii romani din Romania? Femeia romanca, plural romince, c-a?a a vrut parlamentarul Petre Roman pe vremea premieratului.

Noi în?ine contribuim la imaginea stereotip? rea.

La Berlin, ne anun?? Sorin Antohi, România „se vede înfior?tor" în ochii jurnali?tilor germani. Desigur, cu contribu?ia sa, vezi povestea cu docen?a. Cum s? nu-?i strâmbe gura o teleast? cu din?i fal?i când pronun?? român? Vrea alt neam, alt? limb? ?i fuge în alt popor. „În ?ar? au r?mas doar putorile", cum a ?inut s? precizeze alt teleast. Cel care nu m?nânc? semin?e dar taie iarb? ?i-i înjur? pe români la o zi de la votarea Constitu?iei, chiar pe TVR 1. Bravo, C.N.A.! Pentru c? asta-i buba: noi în?ine contribuim la imaginea stereotip? rea. De când îi lumea lume, fiecare tinde s? vad? la cel?lalt defectul. Francezii spun „o ?terge engleze?te", iar englezii, în replic?, „o ?terge fran?uze?te", Albionul ?i Hexagonul detestându-se prin tradi?ie. Germanii n-au umor, englezii au umor sec, sunt destul de ipocri?i ?i nu-s buc?tari buni, nici irlandezii-abstinen?i. Balzac nota: „ivre comme un polonais". A?i cunoscut spanioli mode?ti ?i italieni taciturni? Fiecare î?i scoate, îns?, în eviden?? calit??ile: calmul, r?bdarea, polite?ea englezeasc?, randamentul ?i eficien?a nem?easc?, luciditatea ?i spiritul critic francez; numai noi contabiliz?m exclusiv neîmpliniri, e?ecuri, tare de caracter. Formula ave?i defectedefectedefecte a avut scopul ei: dac?-?i spune cineva mereu c? e?ti urât, la?, prost, ho?, nu începi s-o crezi? Prob? c? ?i-e jen? s? te declari român.

Tare ne mai place s? fim auto-demolan?i

Daniel Barbu a vrut s? ne vindece „complexul europeneit??ii". Cum? Coordonând volumul Firea românilor, care adun? numai impresii net negative ale trec?torilor prin ??rile române: „ne-am aplecat la be?ie ?i la l?comie; deopotriv? cu vitele" (Michael Bocignoli), „deprinderile lor sunt îndeob?te barbare" (Alessandro Guagnini); „l?s?tori ?i lene?i" (Giorgio Tomasi), „sunt n?scu?i pentru r?zboi ?i pentru furt"; „este atât de mare orbirea acestui popor, ne?tiin?a ?i nebunia lui, încât el nu ?tie mai nimic despre Dumnezeu" (Marco Bandini). Ciudat? constatare: pe ??ran, biserica l-a ajutat s? nu se risipeasc? sub vremi. Femeia obi?nuia s? spun?: „iat? vine cre?tinul (românul, omul)" despre b?rbatul ei, cum noteaz? Petru Ursache în Etnosofia, Editura Paideia. Concluzia se desprinde de la sine: românii nu au viitor, „acest viitor este deja distrus înainte ca el s? fi existat".

Tare ne mai place s? ne vedem noi în?ine f?r? principii, neserio?i, inconsisten?i, dezordona?i, gelationo?i... S? fim auto-demolan?i. Da, Cantemir, în Descriptio, a dat la iveal? defectele românilor: arogan??, spirit de ceart?, îndemn la via?? u?oar?, inconstan??; le-a spus c? sunt refractari la carte dar n-a ocolit calit??ile: religio?i, ospitalieri...În antologia sus citat? pân? ?i altruismul e nefiresc, ospitalitatea-proverbial?.

Despre toleran?? nu se face vorbire, de?i Valeriu Gafencu, „sfântul închisorilor" a fost un model de toleran??, la fel Monseniorul Ghyka, la fel Mircea Vulc?nescu, la fel Raoul ?orban... prefer?m s? tot scriem despre prostia, lenea, be?ia la români, ba chiar despre plagiatul la români. Ce-i drept, ?i din cauza activi?tilor, ca reac?ie la lozincile g?unoase. Le-am cere prea mult s? nu-?i mai fâlfâie certificatele de „patriotism"?

Dup? fic?ionarul Lucian Boia, am avut doar voievoz slabi ?i nevolnici

Lipsit de inim? pa?optist?, Andrei Cornea consider? obsesia identit??ii o maladie[1], gata s? pun? în paranteze istoria românilor: „Cruciadele s-ar fi f?cut oricum ?i f?r? noi. Rena?terea ne-a ocolit. ?tefan cel Mare putea s? nu fi existat laolalt? cu întreaga Moldova, dar caravelele lui Columb ar fi plutit la fel spre Americi". Pe turci nu i-am deranjat cine ?tie ce, dup? Cornea, n-am creat probleme în secolul al XIX-lea, s-a murit mult în cele dou? r?zboaie dar degeaba, dac? s-au încheiat la fel ?i f?r? jertfa românilor. „N-am inventat noi algebra ca arabii, filosofia ca grecii, internetul ca americanii, pe Dumnezeu ca evreii". Continuând în acela?i fel, comunismul s-ar fi extins ?i f?r? contribu?ia lui Cornea-père. Pe aceea?i coard?, se spune c? n-am avut colonii, nici Imperiu, nici regi, pân?-n hohenzollerni. Dup? fic?ionarul Lucian Boia, am avut doar voievozi, care ar fi fost ?i (basarabii ?i mu?atinii) slabi ?i nevolnici ori cumpli?i ca „armanul" Ioan Vod?. Ca ?i cum Henric al VIII-lea al Angliei n-a repudiat dou? so?ii ?i a omorât alte dou? din totalul de ?ase. Mai mult înc?, ?coala Boia apas? pe condi?ia de bastard, Ioan Vod?-fiu natural al lui ?tef?ni??, la fel Petru Rare?-al lui ?tefan, la fel Mihai Viteazul, din mam? grecoaic?, nesocotind spusa lui C. C. Giurescu: „Mihai e în primul rând fiul faptelor sale".

Cuvântul unire se ghilimeteaz?.

Latinitatea îi agaseaz? pe mul?i. Tot felul de publici?ti nechema?i se întrec în a ponegri „insula latin? într-o mare slav?". Latinitatea e pentru Traian R. Ungureanu[2] un kitsch, vrând s? închipuie (verbul consilierului preziden?ial) o tradi?ie ilustr?. A?a c? ?coala Ardelean? cu ideea ei de latinitate a fost scoas? din manual, urmând Goga cu versul lui despre obâr?ia noastr? „din neam împ?r?tesc", chit c? poetul a notat în clar: „na?ionalismul meu în art? ?i religie nu e cu bici".

Trebuie s? le intre elevilor în cap c? am avea „sânge amestecat", slav (bulg?resc), grecesc, turcesc. Dup? L. Boia, românii „au mai mult sânge slav decât roman". ?i, tran?ant-parantetic: „de fapt « sânge roman » nu au practic de loc". Asta-i istorie fantasy. Neam, exult? acela?i cap de ?coal? (Boia, din Boian?, unde a mâncat omida cornii?), e din surs? maghiar?. Unirea lui Mihai Viteazul? O treab? de condotier, de aventurier. Ca s? fie ?i mai clar, cuvântul unire se ghilimeteaz?.

Una dintre cele mai b?tute probleme e con?tiin?a na?ional?. Aria inexisten?ei ei se execut?, postsocialist, pe multe voci, de la ongista academic? Alina Mungiu-Pippidi care vede istoria noastr? „scurt? ?i s?rac?" (dup? Codul Da Mungiu, „la români n-a existat niciodat? con?tiin?? na?ional? de mas?, ca atare na?iunea român? nu e na?iune. România Mare s-a realizat prea devreme pentru c? nu era idealul majorit??ii românilor") la suplimentaristul Alex Savitescu, care se vrea terrible: „Noi, na?iune ?i pitic?, ?i porno, dotat? cu patrio?i erec?i, am fost, nu-i a?a, la « confluen?e », la mâna celorlal?i".

Am fi avut con?tiin?? na?ional? doar în secolul al XIX-lea, atunci inventat?.

Ce românism visa?i? „nici ?tefan cel Mare nu ?tia c? e român", exclam? numitul istoric de top. Pentru Rare? n-ar fi avut con?tiin?? na?ional?. Îi amintesc ce ?tiu din cronicarul Ureche: „v?zând Petru Vod? c? cu rug?mintea nu se poate scoate mo?ia sa (Pocu?ia - n.a..), gândi cu sabia s? o ia". A luat-o în decembrie 1530, a urmat înfrângerea de la Obertyn (1531) dar bourul Moldovei a r?mas zugr?vit pe zidul bisericii ctitorului Const. Corniac. Asta nu-i o victorie? „Nici moldovenii nu erau români, erau moldoveni" (apud Boia). Am fi avut con?tiin?? na?ional? doar în secolul al XIX-lea, atunci inventat?, materializat? (vocabulele fic?ionarului) prin Marea Unire. Rapizi ardelenii no?tri, n'a?a? Orice elev cunosc?tor de cronicari putea trimite la Miron Costin („?i a?a iaste acestor ??ri ?i ??râi noastre, Moldovei ?i ??rii Muntene?ti numele cel direptu de mo?ie iaste rumân", „dic? râmlean de la Roma") sau la Cuvânt împreun? c?tr? toat? semen?ia româneaasc? a lui Varlaam („tot acest nume au ?inut ?i ?in pân? ast?zi"). ?i dac? nu ne încredem în „baznele cronicarilor", s?-l cit?m pe Pierre Lescalopier, c?l?tor în ?ara noastr? la 1547, m?rturie inserat? de Paul Cernovodeanu în Studii ?i materiale de istorie medieval?, IV, 1960, care scrie c? to?i „cei care locuiesc în Moldova, ?ara Româneasc? ?i Transilvania (cea mai mare parte) se consider? succesori ai romanilor ?i vorbesc romanecheste, c'est-à-dire roumain". Mica mea bibliografie îi include pe Alain Ruzé, Ces Latins des Carpats ?i pe Mircea Eliade Os Romenos, latinos do Oriente, lucrare publicat? la Lisabona.

„Timp de secole am luptat singuri".

Pozi?ia noastr? „în calea r?ut??ii celor trei Imperii, Otoman, Rus, Habsburgic" ar fi ?i ea o bazn?, reiterat? de Mircea Eliade, în C?derea în Istorie:
„Ca s? supravie?uim în Istorie, ne-am istovit mai mult decât alte neamuri s? cucereasc? p?mântul [...]. Am f?cut parte dintr-o Romania de trei ori mai mare decât Dacia, ?i « vicisitudinile Istoriei » au sf?râmat-o definitiv; o mân? de macedoneni trebuie s? pl?teasc? ?i ast?zi cu lacrimi ?i sânge, nenorocul de a se fi n?scut români". ?i înc?: „Istoria neamului românesc n-a fos decât o lung?, necontenit?, halucinant? hemoragie. Ne-am alc?tuit într-un uragan ?i am crescut între vifore. Muream, mai ales, pl?tind miopia ?i neghiobia altora. C?ci Occidentul nu recuno?tea pe du?man decât dac?-l vedea la el acas?, când Buda devenea pa?alâc la dou?zeci de ani dup? ce murise ?tefan cel Mare sau când turcii ajunseser? sub por?ile Vienei, la 1683. Pe noi, timp de cinci secole « ne-a scos din istorie » victoria Imperiului otoman; ?i aceast? victorie se datore?te neputin?ei occidentalilor de a se uni împotriva unui du?man comun. Timp de secole am luptat singuri".

Am?râ?ii de obâr?eni l-au împiedicat pe Mackhensen s?-?i bea ?var?ul la Ia?i

A?a cum au putut, h?r?uindu-i pe barbari, arzând sate ?i otr?vind fântâni ca s? le refac? iar ?i iar. De aceast? „misiune istoric? de sacrificiu" se râde în hohote. Ba chiar se citeaz?, dubios conformist, teza lui Tom Gallagher c? „înapoierea" românilor e numai ?i numai « din cauze interne »". Reiau acest exemplu, c? nu stric?: sovieticii nu ne-au l?sat s? lu?m parte la Tratatul de pace de la Paris, în 1946. Italia a fost considerat? ?ar? cobeligerant? cu Alia?ii, nu ?i România, de?i a luptat contra Germaniei din 23 august '44; s-a hot?rât c? a ie?it din r?zboi pe 12 septembrie '44, ziua armisti?iului U.R.S.S.-România. Pân? atunci, câ?i mor?i? Motivul: ca datoriile de r?zboi s? fie mult, mult, mult, mai mari decât cele reale, de la 300 milioane de dolari la 3 miliarde.

Prevede curricula (alt fel de cenzur? updatat?) s? ponegrim poporul român la hurt?? S? le spunem, ca L. Boia, studen?ilor c? dac? nu era Kiseleff nu ne modernizam? Care guvernator rus între 1829-34, dup? pacea de la Adrianopol, n-avea în gând decât înglobarea Principatelor la maica Rusie, s? le st?pâneasc? în locul turcilor. Studen?ii mai afl? c? dac? nu era regina Maria, generalul Averescu ar fi pierdut r?zboiul cu nem?ii. În fapt, am?râ?ii de obâr?eni l-au împiedicat pe Mackhensen s?-?i bea - cum promisese - ?var?ul la Ia?i. Bucata de p?mânt ?i dreptul la vot le-au ob?inut cu sacrificii, tot prin lupt?. „Fantomele" de la M?r??e?ti au intrat în Istoria mare. ?i nu România a cedat treimea de teritoriu ci Carol al II-lea. Numai c? noile precepte decid c? nu-s importante nici vechimea, nici starea pe loc, cu atât mai pu?in ap?rarea locului.

Pred?m elevilor tot soiul de anecdote.

Insist?m s? pred?m elevilor tot soiul de anecdote ori, cel mai r?u, ca-n cazul Vlad
?epe?, un amestec de legend? ?i fapt istoric, c? nu mai ?tiu ce-a fost ?i ce n-a fost. Le r?mân str?ine cifrele lui Cicerone Ioni?oiu: 25 de milioane de ani de deten?ie prin însumarea pedepselor; 3 milioane de intr?ri în închisoare; 300.000 de mor?i intra muros; 200 de locuri de deten?ie, ca ?i numele tor?ionarilor. E vreo lec?ie despre un Katyn românesc (de la B?l?i - 50.000 de militari asasina?i ?i arunca?i în mla?tini de c?tre trupele sovietice, N.K.V.D. - n.r.), despre „experimentul Pite?ti", unic în Europa sau despre generalii ?i ofi?erii români, mor?i în pu?c?rii, acuza?i de „crime contra umanit??ii"?

În ciuda uzan?elor, am s? închei cu un citat, pentru c? nu pot spune mai bine ce-a spus Mircea Eliade în Îndreptar, datat 8 dec.1952: „atâta timp cât exist? via?? na?ional?, adic? Istorie colectiv?, toate posibilit??ile r?mân deschise". Altfel, nu!
----------------------------------------------------------------------------------
[1] v. O obsesie maladiv?, „România literar?" nr.12, 25 martie 2011.
[2] Introducere în istoria României, Humanitas, 2008.
 
Ofensiva iredentismului unguresc
Pompiliu Manea & Viorel Cacoveanu   
Duminică, 03 Februarie 2013 19:48
CiteƟte mai mult...Asist?m - termenul e dezolant ?i trist - de 23 de ani la ofensiva iredentismului maghiar, perfid ?i agresiv, împotriva poporului ?i a statului român. În ciuda faptului c? etniei maghiare din ?ara noastr? i s-a acordat mai multe drepturi ca niciodat?, dar ?i cel de a avea mai multe partide: U.D.M.R., de fapt o organiza?ie cu platform? cultural?, dar care face mai mult politic?; Partidul Civic Maghiar, care are înscris? în program autonomia (?!) ?inutului Secuiesc; Partidul Popular Maghiar, o forma?iune de dreapta care se ghideaz? dup? principii cre?tin-conservative ?i autonomiste. Maghiarii din România au fost tot timpul, din 1990 încoace, prezen?i în Parlamdent ?i în Guvern, în Administra?ia preziden?ial?, în conducerile prefecturilor, consiliilor jude?ene, în prim?rii de tot felul. Totodat?, au ?coli ?i facult??i în limba lor, emisiuni la rado ?i la televiziunea na?ional?, au ziare ?i reviste în limba matern?. Nu le este îns? îndeajuns. Au dorit s? împart? în dou? Universitatea Babe?-Bolyai din Cluj-Napoca, solicit? noi ?coli ?i universita?i numai ale lor ?i numai în limba maghiar?, cum e cazul la Târgu Mure?, cu fonduri numai din bugetul României. Cer regiuni, ora?e, comune, sate ?i c?tune suverane, fiind tot timpul nemul?umi?i. Se lamenteaz? c? ar fi nedrept??i?i ?i sunt permanent în ofensiv?, ca ?i cum maghiarii din România ar fi cea mai oprimat? etnie a Europei.

Cer ca România s? fie federalizat?. Cer s? se alc?tuiasc? un parlament al Transilvaniei, unde s? fie oficializat?, ca limb? de stat, limba maghiar?. Adic?, domniile lor. Vor eliminarea prevederii de stat na?ional din art. 1 al Constitu?iei României. Urm?resc ca România s? se dezmembreze, adic? s? creeze un stat în stat, iar într-o bun? parte a ??rii s? se renun?e la limba na?ional?, pe care o mo?tenim din mo?i str?mo?i. Ce-ar zice americanii s? vin? mexicanii, bun?oar?, cu astfel de preten?ii? Ba, mai mult, sunt politicieni maghiari care doresc ca Transilvania s? se alipeasc? Ungariei. Cât? insolen??!

Alte cazuri concrete care acutizeaz? rela?iile dintre români ?i cet??enii români de etnie maghiar?: se pun mereu pl?cu?e bilingve, înal?? statui ale etnicilor magiari sau ale unor ofi?eri horthy?ti care au avut o atitudinre ostil? fa?? de români în timpul ocupa?iei maghiare dup? Dictatul de la Viena, cum a fost cazul la Arad cu statuia lui Vass Albert - criminal de r?zboi declarat - sau la Cluj, unde se dau jos inscrip?iile în limba român?, f?cându-se ca totul s? par? c? acest p?mânt ar fi numai al lor, ca ?i când Romînia nu ar fi existat.

Politicienii maghiari, în marea lor majoritate, se vor „moderni", europeni, într-o Europa unit?, dar cu o atitudine retrograd?, cu apuc?turi specifice Evului Mediu. Ne întreb?m: pân? când autorit??ile statului român vor mai tolera mizeria moral? ?i politic? pe care o propag?, din p?cate, unii maghiari din ?ara noastr?? Una dintre cele mai recente obr?znicii este cea în leg?tur? cu Cimitirul Central din Cluj-Napoca pe care, în cârd??ie cu autorit??ile locale române?ti, vor s?-l declare monument istoric maghiar. (?!) ?i nu numai acestuia i-au pus gând r?u. Nu ne las? nici mor?ii s?-?i doarm? somnul de veci, vor s? ne scoat? ?i eroii din cimitire. O asemenea cerere, aberant?, înc?rcat? de prostie ?i nesim?ire, s-a aflat pe ordinea de zi a Consiliului Local Cluj-Napoca, punctul 17, Ordinul 2054/2012, la propunerea ex-ministrului Kelemen Hunor, cel care a condus cultura ?i patrimoniul cultural al României timp de câ?iva ani. La interven?ia, prin pres?, a ex-primarului Clujului ?i ex-senatorului Gheorghe Funar ?i a scriitorului Viorel Cacoveanu, acest punct de pe ordinea de zi nu s-a mai discutat, fiind amânat pentru o alt? dat?, dup? ce va fi supus dezbaterii publice. Dar... numai o dezbatere on-line! Domnii din administra?ia local? nu vor s? stea fa?? în fa?? cu clujenii, s? le asculte opiniile ?i reac?iile.

Mai mult decât atât, tot ei spun despre români c? sunt na?ionali?ti, ?ovini, primitivi, - declarând în gura mare - c? sunt cinsti?i, progresi?ti ?i democra?i. Dorim s? le spunem doar atât: românii vor s? tr?iasc? în fr??ietate cu toate etniile de pe teritoriul României, cu to?i cet??enii maghiari, pe care îi rug?m s? în?eleag? pentru totdeauna c? 6% dintr-o popula?ie nu poate supune, oprima ?i batjocori un popor întreg. Noi vrem s? tr?im în pace, în bun? în?elegere, prin respect reciproc.

Cerem autorit??ilor statului român s? treac? la m?suri ferme pentru ap?rarea Constitu?iei României. Acum ?i în veci, România este ?i va fi un stat na?ional, suveran ?i independent, unitar ?i indivizibil. Pe parlamentari i-am votat s? apere libertatea ?i demnitatea statului, a întregului popor român, în care sunt incluse toate etniile care tr?iesc pe p?mântul milenar d?ruit de Dumnezeu ?i ap?rat veacuri de-a rândul cu sânge de român. Tr?im în limba român? ?i vom muri în limba român? pe p?mânt românesc!

Pompiliu Manea ?i Viorel Cacoveanu, al?turi de to?i prietenii lor transilv?neni ?i de to?i românii.
 
Pr. Ion Turnea - Cuvinte pentru suflet
Pr. stavrofor. Radu Boti?   
Duminică, 03 Februarie 2013 19:43
CiteƟte mai mult...Am fost crea?i pentru a pream?ri în permanen?? Ilustrul Creator, Cerescul P?rinte. Chiar dac? protop?rin?ii no?trii Adam ?i Eva au c?zut în p?catul neascult?rii, Pronia Divin? a continuat s? fie al?turi de om. Semne ?i minuni se realizeaz? iar mintea uman?, l?sându-se c?l?uzit? de valorile cre?tine, contribuie la binele comun. P?rintele Ion Turnea î?i binechivernise?te talan?ii pe care i-a primit a?a cum se cuvine unui slujitor ales pentru propov?duire iar Culegere de flori duhovnice?ti, Cuvinte pentru suflet, vine ?i înt?re?te aceasta.

Lumea în care tr?im, adesea cuprins? de încerc?ri ?i incertitudini îng?duindu-?i trecerea c?tre odinioar? trebuie s? înal?e, ca ultim? salvare, glasul c?tre Bunul Dumnezeu. E?ti cuprins de o stare ce eman? un balsam edenic parcurgând aceast? carte, cuvântul ziditor de suflet, d?t?tor de speran??, o armonie pornit? din slova cu m?rinimie ?i drag d?ruit?. Arta cuvântului se împlete?te cu datoria sfânt? a slujirii. Bine structurat?, dispunând de o surs? bibliografic? plin? de substan?? ofer? r?spunsuri ?i explica?ii pertinente c?ut?torilor ?i împlinitorilor de sacru.

Avem nevoie permanent? de asemenea c?r?i. Rug?ciunea, r?bdarea, prietenia, ascultarea, blânde?ea, smerenia, cump?tarea, responsabilitatea sunt teme de real interes pe care le putem cuprinde parcurgând cu în?elepciune cre?tin? paginile de fa??. P?rintele c?rturar s-a str?duit s? ne ofere acest buchet de flori duhovnice?ti îndemnat de harul c?l?uzitor, aduc?tor de mireasma raiului. Oare ce poate fi mai în?l??tor pe acest p?mânt decât a ne l?sa în permanen?? c?l?uzi?i de Cel care coborând din înaltul cerului accepta s? ne redea starea primordial? prin jertfa crucii? Cu adev?rat omul cre?tin este omul etalon de care are nevoie Biserica dar ?i societatea în ansamblul ei. Este vremea s? vedem dac? roadele virtu?ilor dobândite sunt pe m?sura a?tept?rilor Lui. În aceast? c?l?torie ?i autorul pune în valoare, în cuvinte alese, lumina ve?nic vie a faptelor bune, indispensabile mântuirii.

„Fi?i treji ?i priveghea?i" (I Petru 5) ne readuce aminte p?rintele prin glasul Sfintei Scripturi tocmai pentru c? întunericul s? nu cuprind? Crea?ia lui Dumnezeu iar sufletul s?-?i poat? primi cu adevarat hrana cea necesar? pe calea îngust? care duce c?tre ve?nicie. ?tim c? am fost crea?i cu un scop nobil iar în?elepciunea plin? de pre?uire a Tat?lui ne oblig? pe fiecare în parte, pe to?i împreun? s? iubim pe Dumnezeu, fiindc? El ne-a iubit mai întâi. (I Ioan 4, 9).

Pe c?r?rile vie?ii acestea trec?toare cartea de fa?? poate reprezenta un îndreptar extrem de util cu pove?e pline de în?elepciune, crâmpei de comoar? nevestejit?, ml?di?? cu adev?rat roditoare. Armonia lumii acestea se g?se?te în fiecare dintre noi atâta timp cât floile duhovnice?ti nu vom îng?dui s? se ofileasc? în urcu?ul nostru pe calea sfin?eniei, perseverând f?r? tagad? în Credin??, N?dejde ?i Dragoste sfânt?. Doar al?turi ?i lâng? Dumnezeu ne vom g?si fiecare menirea iar la sfâr?itul drumului s? putem spune: „Lupta cea bun? m-am luptat....credin?a am p?zit." (II Timotei 4,7).
 
Vasile Balboja   
Duminică, 03 Februarie 2013 19:39
CiteƟte mai mult...Într-un interviu, cunoscutul om de cultur? ?i sport, Alexandru Mironov, la întrebarea: „Care este cea mai mare provocare cu care se va confrunta omenirea în urm?torii 20 de ani", a r?spuns simplu, clar, realist: „Locul de munc? al Omului Simplu, de departe cea mai stringent? problem? a societ??ii veacului al XXI-lea". În paginile publica?iei Viitorul Ilfovean, am abordat ?i am subliniat, în repetate rânduri, importan?a vital? a locurilor de munc? pentru „Omul Simplu" (ca s? folosim expresia ?i grafia atât de sugestive ale d-lui Alexandru Mironov). Pentru c? dac? munc? nu e, nimic nu e. Nu spunem „via?? sub limita s?r?ciei", nu spunem „via?? sub limita de subzisten??" (expresii atât de utilizate). Nu exist? chiar... viat?! Dac? în trecutul nu prea îndep?rtat mai existau unele „mici ciupeli" de genul "munca cu ziua", adic? mici servicii (t?iatul lemnelor de foc, munci sezoniere în agricultur? ?i zootehnie mai ales, cur??itul str?zilor ?i cur?ilor de z?pad?, vânz?tori ambulan?i, mici me?te?ugari care colindau satele ?i ora?ele cu produsele lor, etc.) azi ce mai exist? dintre ace?tia? S? lu?m ca exemplu sectorul care acoperea cea mai mare parte din for?a de munc? sezonier?: adic? pe aceia are nu aveau o ocupa?ie fix? în agricultur? ?i zootehnie. Ce agricultur? ?i zootehnie mai exist? ast?zi ?i cine, dintre cei care fac investi?ii în agricultur? mai lucreaz? manual pentru a angaja surplusul fluctuant de for?? de munc? existent în orice economie capitalist?? S? trecem la servicii. Folosirea calculatoarelor, vrem nu vrem s? recunoa?tem, dar realitatea este necru??toare, a eliminat o bun? parte dintre aceia care lucrau în sectorul ter?iar (al serviciilor) cum ar fi contabili, magazioneri, primitori- distribuitori, recep?ioneri, mai ales func?ionari, etc. Necru??torea dualitate eficien??-rentabilitate capitalist? ?i-a spus cuvântul ?i... masa celor care nu au unde s? lucreze s-a m?rit considerabil. ?i trist este c? ace?tia sunt tineri. Sunt ?coli?i în puzderia de institute de înv???mânt superior particular care preg?teste tineri doar pentru a îngro?a masa de ?omeri. Cu diplome. Situa?ia este cvasimondial?.

Via?a pe planeta P?mânt nu a fost niciodat? u?oar?. Via?a a însemnat o lupt?. O lupt? necru??toare pentru supravie?uire, cu bolile, cu r?zboaiele, cu cataclismele naturale, dar nu a avut niciodat? amploarea celei din zilele noastre pentru ob?inerea unui loc de munc?. ?i impactul este uria?. Cel care nu are un loc de munc?, pe lâng? toate incovenientele legate strict de neg?sirea mijloacelor materiale de supravie?uire, mai are ?i un „dezavantaj" psihologic devastator. Acela al inutilit??ii sale ca om, al inferiorit??ii sale fa?? de aceia care au. serviciu, al imposibilit??ii de integrare în societate ca „om normal". Adic? acela de a fi egal cu ceilal?i. Nu exist? boal? contemporan? (era s? zicem „modern?") care s? nu treac? în rândul cauzelor principale stressul. Plecând pe fir, înapoi, cel mai important factor de stress este, dup? p?rerea noastr? de ilfoveni trecu?i prin multe, tocmai lipsa serviciului, adic? a acelui „vehicul" care ne asigur? existenta, stabilitatea ?i utilitatea uman?. Dac? pentru cei trecu?i, cum spunea un hâtru ilfovean, „în a doua jum?tate ?i ultima a vie?ii" (adic? pensionarii!) pot exista solu?ii de supravie?uire, pe fondul unor necesit??i minime, nu acela?i lucru se poate spune ?i despre tinerii no?tri. Care trebuie s? p??easc? în via?? cu încredere, cu entuziasm, cu dorin?a de a avea o familie, o cas? ?i copii. Se pot realiza aceste deziderate, profund normale, profund umane, f?r? a avea un mijloc material de existen???
A?a cum spunea Alexandru Mironov, locurile de munc? pentru „Omul Simplu" este dezideratul major al vremurilor noastre. Cine îl rezolv??
 
Ion Maldarescu   
MarĆŁi, 29 Ianuarie 2013 03:58
CiteƟte mai mult...Dac? pân? în decembrie 1989 „cineva" ne obi?nuise cu datul din mâini, de atunci încoace, postdecembri?tii apar pe sticl? dând din clan??. În fa?a camerelor de luat vederi se perind? agrama?ii ?i imbecilii îmbog??i?i peste noapte, unii sus?inând c?: „E inadmisibil ca ni?te cet??eni ai României s? nu aib? acces la studiile superioare doar din cauz? c? nu ?tiu s? scrie sau s? citeasc?. [...] Vrem înv???mânt ?i manuale universitare într-o limb? pe care ?i analfabe?ii s? o poat? în?elege. Nu e vina lor c? sunt analfabe?i, a?a s-au n?scut, nu au ales s? fie în felul acesta". Da! Nu este vina lui c? s-a n?scut n?t?r?u. Vina apar?ine celor ce permit ca astfel de specimene s? hot?rasc? soarta românilor, din ce în ce mai s?raci ?i supu?i opresiunii legilor strâmbe. Altul, cu nume predestinat, ?ov?itor, trimis de actualul premier pentru reciclare la Muzeul Holocaustului de la Washington, a revenit pe plaiuri mioritice, permi?ând f?râmei de creier, sp?lat? cu detergent special, apoi reprogramat? convenabil, s? emit? semnale nocive.

S-a declan?at un adev?rat r?zboi împotriva a tot ce reprezint? fiin?a na?ional? ?i sentimentul demonetizat - pentru unii -, al patriotismului, al românismului. Dup? '89 s-a procedat la manipularea subliminal? a poporului, inducându-i-se în subcon?tient c? noi, românii, nu suntem altceva decât imbecili, pro?ti, ho?i, puturo?i, rasi?ti, asasini de evrei, c? tot r?ul din lume pleac? de la noi ?i trebuie s? ne ducem crucea de damna?i pân? când va pieri ?i ultimul român: „Personal, am trecut lunile trecute printr-un episod pe care l-am regretat ?i îl regret profund ?i care mi-a ar?tat cât de grav? este ignoran?a, pasivitatea ?i lipsa de preocupare pentru o tragedie unic? în istoria umanit??ii. Dup? discu?ii cu organiza?ii importante din România ?i din lume, dup? ce am completat informa?iile care îmi lipseau pe tema Holocaustului evreilor ?i al romilor din teritoriile controlate de România, m-am angajat în realizarea, pe termen mediu ?i lung, a unor obiective de natur? legislativ? care s? în?spreasc? legisla?ia în materia anti-semitismului în România, dar care s? asigure ?i studierea în ?coli ?i în facult??i a istoriei legate de Holocaustul din România", sus?ine ditamai ministrul - de data aceasta, f?r? ?ov?ire.

Probabil c? m? aflu printre persoanele anormale din ?ara asta, pentru c? nu pot accepta s? existe cineva atât de slugarnic, la? ?i lipsit de orice respect, chiar ?i acela pentru propria-i persoan?. Manipularea a p?truns atât de profund în subcon?tient încât oamenii nu mai sunt capabili s? asculte (cu atât mai pu?in s? în?eleag?) o alt? opinie decât cea trâmbi?at? la tv în cadrul opera?iei de distrugere în mas? -„Tembelizarea total?"

Într-o publica?ie cunoscut?, un evreu n?scut în România, dup? Al Doilea R?zboi Mondial ?i revenit în vizit? de lucru prin locurile unde a v?zut lumina zilei  relata din auzite (adic? dup? ureche) - de parc? ar fi v?zut ceea ce nu a avut cum s? vad? - ce ?i cum s-a întâmplat în acele vremuri tulburi. S? nu uit?m c? de-a lungul anilor au ap?rut numeroase documente contraf?cute, m?rturii mincinoase ?i declara?ii ob?inute sub ?antaj, amenin??ri ?i/sau tortur?. Dar despre asta nu se spune... Cine ne judec?? Un institut telecomandat din exterior, ce poart? numele unui impostor dovedit? Prin însu?i statutul de impostor al patronului, ac?iunile acestui institut ar putea fi puse sub semnul adev?rurilor îndoielnice.

La ?coal? nu se predau lec?ii prin care s? li se explice elevilor c? inventatorii comunismului au fost evrei ?i nici nu li se vorbe?te despre afirma?iile lui Fr. Engels referitoare la poporul român sau despre ziua de 8 decembrie (1920) când criminalii terori?ti Max Goldstein, Saul Osias ?i Leon Lichtblau au pus o bomb? la Senatul României.

În România nu se comemoreaz? oficial „S?pt?mâna Ro?ie" (28 iunie - 3 iulie 1940)? Este edificatoare remarca istoricului american, evreu n?scut în România: „Ru?ii au cerut cedarea Basarabiei ?i a Bucovinei de nord. Ultimatumul a fost lapidar ?i lipsit de orice echivoc. În haosul încare a urmat, generat de o retragere româneasc? dezordonat?, s-au petrecut multe lucruri care nu ar fi trebuit s? se întâmple. Popula?ia evreiasc? ?i cea ucrainean?, în entuziasmul generat de plecarea autorit??ilor române, care f?cuser? din aceast? provincie, cea mai prost administrat? parte a ??rii, i-au tratat pe românii în retragere într-un fel care avea s?-i coste scump un an mai târziu."[1]

Matatias Carp, în Cartea Neagr?[2], scrie „presupunând sau pretextând înjurii sau ofense ce s-ar fi adus acestei armate de c?tre evrei, cu prilejul retragerii din teritoriile cedate în 1940, Armata Român?, recucerind aceste teritorii în 1941..." Deci, dup? Matatias Carp, evreii, în 1940, nu s-au manifestat în nici un fel împotriva militarilor români... Citi?i-l pe Constantin Virgil Gheorghiu în jurnalul s?u de front „Ard malurile Nistrului" ?i ve?i afla alt? fa?et? a adev?rului, sau pe Paul Goma în „S?pt?mâna Ro?ie 28 iunie - 3 iulie 1940 sau Basarabia ?i evreii",[3] Bucure?ti, Editura Vremea, 2004. Cine poate contesta adev?rul scris de marele Nicolae Iorga în cunoscutul articol al s?u din Universul, „De ce atâta ur?"? Dar „Testamentul" lui Wilhelm Filderman, dar afirma?iile Rabinului ?afran, la vizita sa în România postdecembrist?? Ca s? nu mai punem la socoteal? afirma?iile lui Norman Finkelstein în bine-cunoscuta sa carte „Industria holocaustului". Au fost, sunt evrei care au spus adev?rul!

- Din programa ?colar? aproape c? a fost eliminat? istoria românilor, în schimb comentariile de istorie a holocaustului sunt obligatorii;
- Despre holocaustul ro?u, iudeo-bol?evic împotriva românilor nu se vorbe?te nici m?car în ?oapt?. Iat? câteva nume ale celor care s-au f?cut vinova?i de crime împotriva poporului român, de nimicirea intelectualit??ii române?ti sub regimul impus de Armata Ro?ie ?i girat de Regele Mihai (?i not?m aici doar câ?iva, care, din „întâmplare", sunt evrei): Ana Pauker, alias Anna Rabinsohn , Ministru de Externe al României, supranumit? ?i Stalin în fust? (idolul lui MRU); Ilka Wassermann, reala directoare a Ministerului Român de Externe; Iosif Chi?inevschi, alias Jakob Broitman, vicepre?edinte al Consiliului de Mini?tri ?i membru al C.C. al P.M.R.; Teohari Georgescu, alias Burah Tescovici, Ministru de Interne; Avram Bunaciu, alias Abraham Gutman, Secretar; Lothar R?d?ceanu, alias Lothar Wuertzel, ministru; Miron Constantinescu, alias Mehr Kohn; Moises Haupt, general, comandant militar al Capitalei; Laurian Zamfir, alias Laurian Rechler, general, ?ef al Securit??ii; Heinz Gutman, ?ef al Serviciului Secret Civil; William Suder, alias Wilman Suder, ?ef al Contra-spionajului; Colonel Roman, alias Roman Walter, tat?l lui Petre Roman, ?ef al Serviciului de Educa?ie, Cultur? ?i Propagand? al Armatei; Alexander Moghioro?, Ministru al Na?ionalit??ilor, evreu din Ungaria; Alexandru Badan, alias Alexander Braunstein, ?ef al Comisiei de Control al Str?inilor; Maior Lewin, evreu, fost ofi?er în Armata Ro?ie, ?ef al Cenzurii presei din România; Colonel Holban, alias Moscovich, ?ef al Securit??ii pe Bucure?ti. George Silviu, alias Gersch Gollinger, secretar general în Ministerul de Interne din România; Erwin Voiculescu, alias Erwin Weinberg, ?ef al Departamentului pentru pa?apoarte în Ministerul de Externe din România; Gheorghe Apostol, alias Gerschwin, pre?edinte al Sindicatului Muncitoresc; Stupineanu, alias Stappnau, ?ef al Spionajului Economic; Emmerick Stoffel, evreu din Ungaria, ambasador al României în Elve?ia; Harry F?inaru, alias Hersch Feiner, ?ef de lega?ie în Ambasada din Statele Unite; Ida Szillagy, evreic?, prieten? a Anei Pauker. Reala conduc?toare a Ambasadei noastre din Londra; N. L?z?rescu, alias Burach Lazarovich, îns?rcinat de afaceri a României la Paris; Simon Oieru, alias Schaeffer, subsecretar de stat; Aurel Baranga, alias Ariel Leibovich, inspector general în Departamentul Artelor; Liuba Chi?inevschi, alias Liuba Broitman, pre?edint?a Femeilor Române Antifasciste (ce ironie! Liuba Broitman - pre?edint? a femeilor românce!); Lew Zeiger, director general în Ministerul Economiei; Doctor Zeider, jurisconsult al Ministerului de Externe; Marcel Bresla?u, alias Mark Breslau, director general al Departamentului Artelor; Silviu Brucan, alias Samuel Bruckner, redactor ?ef al Scânteii, conducea întreaga campanie care viza intoxicarea poporului în ce privea domnia comunismului. Concomitent, conducea ?i înscenata campanie antisemit? din România, „profesor universitar" f?r? a fi absolvit m?car liceul; Samoil, alias Samuel Rubenstein, director guvernator al Scânteii; Horea Liman, alias Lehman, redactor secund al Scânteii; Inginerul Schnapp, evreu, director guvernator al ziarului România Liber?; Jehan Mihai, alias Jakob Michael, ?ef al industriei cinematografice române; Alexandru Graur, alias Alter Brauer, director general al Societ??ii Radiofonice Române; Mihai Roller, evreu, necunoscut înainte de venirea sa în România, din Uniunea Sovietic?, Membru al Academiei Române, autorul istoriei falsificate a Românilor; Profesorul Weigel, tiranul Universit??ii din Bucure?ti. Conducea opera?ia de epurare a studen?ilor anticomuni?ti; Profesorul Lewin Bercovich, venit din Uniunea Sovietic?, un alt tiran al Universit??ii din Bucure?ti, care controla corpul profesoral, venit din Rusia; Silviu Iosifescu, alias Samson Iosifovich, cel care i-a cenzurat pe Eminescu, Alecsandri, Vlahu??, de con?inutul care nu se armoniza cu comunismul; Joan Vinter, alias Jakob Winter, al doilea critic literar marxist al României; Trei predecesori secretari generali ai Ligii Generale a Muncii au fost evrei, Alexander Sencovich, Misha Levin ?i Sam Asriel (?erban).[4]

C?l?ii - oricare ar fi fost originea lor etnic? - ?i atrocit??ile comise împotriva poporului român nu pot fi absolvi?i de verdictul: holocaust, genocid, crim? la adresa  umanit??ii ?i a românit??ii. De ce nu am cere ?i noi desp?gubiri pentru r?ul imens, cu consecin?e catastrofale, f?cut f?cut poporului român?

V? rog s? reflecta?i asupra întreb?rilor fire?ti: „Cât timp vom mai sta cu fruntea plecat?? Cât timp ne vom spune suferin?ele doar în ?oapt? ?i ne vom obloji r?nile ?i ne vom pomeni mor?ii pe furi?? Când vom putea spune adev?rul, liberi, f?r? a fi cataloga?i «anti-orice ?i oricine»"? Ne vom putea cinsti vreodat?, în tihn?, eroii c?zu?i în luptele de pe Frontul de Est, f?r? riscul de a fi acuza?i de exacerb?ri na?ionaliste? În timp ce busturile criminalului Albert Wass stau neclintite pe socluri, cele ale Mare?alului Ion Antonescu au fost demontate ?i/sau distruse. Horthy a fost reînhumat cu onururi na?ionale, Mare?alul Antonescu este ucis în fiecare zi! Dac? Elie Wiesel r?cne?te din to?i bojogii c? românii sunt asasini, totul este în ordine, dar dac? un român spune c? exist? ?i evrei sau ?igani criminali, atunci se cheam? rasism, xenofobie, discriminare...

Se impune o reac?ie ferm?, argumentat? ?i sincer? împotriva „r?ului absolut"! Eu nu strig „Jos Guvernul!" ci punerea la stâlpul infamiei a tuturor guvernan?ilor ?i pre?-e-din?ilor postdecembri?ti, lipsi?i de demnitatea na?ional?, care au transformat România în colonie, iar poporul român, în popula?ie!
 
Maria Diana Popescu   
MarĆŁi, 29 Ianuarie 2013 03:52
CiteƟte mai mult...
- O carte dedicat? poetului Adrian P?unescu -

Purtînd apostila personalit??ii reputatului dramaturg ?i regizor al României, regretatul disp?rut Paul Everac, volumul de poezii „Ce r?mâne dintr-un întreg" (Editura „SemnE") a ap?rut cu sprijinul Adrianei Muraru, ?i este dedicat poetului Adrian P?unescu, sufletului s?u generos, care l-a ajutat într-un moment greu al vie?ii. În precedenta incursiune critic? asupra volumului „Nevolnice tâlcuri ?i rime" precizam c? centrul de greutate, în sens axiologic/valoric, cade, în opera sa, tot în sfera teatrului. Numai c? aceste ultime c?r?i sînt semnul gr?itor al p?str?rii capacit??ii de crea?ie pîn? în ultimul moment. Volumul în vedere, „Ce r?mâne dintr-un întreg" sau „lamenta?ii apostazice" este o expunere de idei în versuri extrem de captivante. De fapt o alt? polemic?-esen?ializat? a sinelui, drapat? cu ve?mîntul clasic al lirismului, în care Paul Everac, poetul, ofer? o deschidere spre fondul perceptibil al con?tiin?ei sale, odat? cu trecerea neiert?toare a timpului. Ca de altfel ?i în ultimele sale c?r?i, Paul Everac jongleaz? cu tragedia, cu terifiantul, cu situa?iile limit?, cu ironia amar? sau elegant-licen?ioas?, ?i nu ezit? s? consemneze cu non?alan??, inteligent? ?i curaj, unghiurile mor?ii. Sesiz?m în vocea poetului vibra?ia am?nuntului tragic al celui care a?teapt? sfîr?itul.

Cu o evlavie superioar? în armonie cu timpul s?u, Paul Everac ?i-a putut p?stra, f?r? prea mari eforturi, drumul pe care Angelus Silesius îl c?uta spre spirit. Structural, prin urmare, un cronicar în versuri, poetul asociaz? în volum bucuria senin? a ilumin?rilor cu triste?ea trecerii fulger?toare a vremii. U?or sau intens senzualizate, versurile poart? marca melancoliei amare, ce survine ca o poant? la finalul poeziilor: „Întreaga lume tr?itoare/ Î?i pierde zilnic din culoare / ?i orice tîlc sau în?eles/ tot scap?t? cu interes./ Din euforii ce-mi umpleau sacu/ se casc? un spa?iu tot mai vacuu/ iar inspira?iile ce-au fiert/ las? un loc tot mai inert". Iubirea, triste?ea, speran?a, ca termeni de exactitate a ecua?iei lirice, sînt a?eza?i în dou? talere ce balanseaz? momentul plenar al luminii, ce ?ine de Divinitate. Nu e vorba de vreo îndoial?, ci de întîietatea acordat? st?rii limit?, acordat? „întregului" din care r?mîne „nimicul" spre a se transforma în „tot" („cu aripi din etern c?tre nimic"). De aici senza?ia, tr?it? la lectur?, c? Paul Everac rescrie cu maxim? libertate suferin?a interioar?, opus? regulilor divine, consemneaz? dramatismul confesiunii ce nu se opune deloc ascult?toarelor, alt?dat?, celule ale propriului trup: „Doamne, de ce te-ai odihnit în cea de-a ?aptea zi?/ ?ie nu ?i se cade a obosi/ C?ci nu e?ti substan?? pieritoare ca mine/ Ca s?-?i fie odat? mai r?u ?i odat? mai bine". Sinceritatea asum?rii experien?ei-limit?, la fel ca ?i libertatea cu care î?i asum? suferin?a, prelungesc continua zbatere interioar?, uneori cu accente civice. Vorbim cumva ?i de tragismul pe care-l na?te suferin?a, unul subminat de ironie ?i de umorul amar, proprii scepticului.

Amintim poemele: „Scrisoarea II a", „Am fost întreg", dar ?i poeme care vorbesc despre comedia ororilor: „Urgen??", „Panta", „Gra?ierea", ni?te confesiuni poetice polifonice, n?scute din autenticitatea tr?irilor sale. Einstein c?uta o ecua?ie unificatoare care s? descrie Universul ca întreg, convins c? nimic nu e întîmpl?tor ?i c? „Dumnezeu nu joac? zaruri". „Întregul existen?ei din care r?mîn lamenta?iile apostazice" („Blatul"), dar ?i lumea ca joc al hazardului, în care st?pînesc incertitudinea ?i probabilitatea, sînt marile teme care domnesc în pagini. Subliniez în finalul acestei treceri în revist? a liniilor eviden?iate în volum, c? viziunea dramaturgului a fost în poezie profund interogativ?, lucid?, inteligent?, ironic?, implicat? ?i deta?at? totodat? de polarit??i ?i contradic?ii. Am încercat s? explic cum poate fi definit discursul poetic al regretatului Paul Everac ?i care sînt resorturile din spatele viziunii propuse. Nu înseamn? c? acest volum se situeaz? dincolo de topuri ?i clasamente, el este bine scris ?i exist? pentru a fi acceptat sau negat, pentru a fi în?eles prin tr?s?turile vii care îl definesc. Atîta vreme cît ?tim c? azi rar se mai scriu poezii adev?rate, c? nu se mai pot oferi explica?ii ?i adev?ruri absolute cu privirile criticii contemporane, viziunea caleidoscopic? ?i valoroas? asupra întregului, p?r?ii ?i nimicului, oferit? de Paul Everac, poate constitui o invita?ie pentru cititor de a-?i insera propriile întreb?ri în discursul plural al lumii, al infinitei „biblioteci" universale, chiar prin felul în care cite?te aceste poezii în care clocote?te drama unui mare spirit. A?adar, „Ce r?mâne dintr-un întreg"?
 
Mare?alul Antonescu - Lordul r?zboiului
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu   
MarĆŁi, 29 Ianuarie 2013 03:17
CiteƟte mai mult...„Nu falsific?m istoria. Nu aceasta este ceea ce urm?rim ... Fa?? de cine s? mai falsific?m istoria?" (Mare?al Ion Antonescu)

Faptul nu este ie?it din comun. Înaintea atâtor politicieni sau militari, istorici sau publici?ti de dup? 1944, Ion Antonescu, în cadrul ?edin?ei Consiliului de Mini?tri din 5 septembrie 1941, s-a pronun?at f?r? rezerve: „Nu falsific?m istoria. Nu aceasta este ceea ce urm?rim... Fa?? de cine s? mai falsific?m istoria?" Este cazul s? ne întreb?m dac? Mare?alul intuia propriul destin, întrucât R?zboiul din Est urma dus pân? la cap?t, iar, în func?ie de desf??ur?rile ?i rezultatele ac?iunii, detaliile - pe ici-pe acolo, dac? nu cumva în totalitate ori în esen?a lor? - aveau s? fie denaturate... Ceea ce s-a întâmplat dup? 1944, dar ?i dup? luminoasa lovilu?ie din decembrie 1989 sau în contextul actual al Noii Ordini Interna?ionale, pe care fiecare o în?elege cum vrea ?i o respinge cum poate.

Revenind la Antonescu, „interpret?rile" exceleaz? în mai multe sensuri, dar îndeosebi privind cauzele implic?rii României în Al Doilea R?zboi Mondial la 22 iunie 1941, continuarea lui ?i negocierile de „pace separat?" cu S.U.A., Anglia ?i U.R.S.S., „holocaustul" sau „procesul" din mai 1946, consecin?ele profunde ?i pe termen îndelungat ale tr?d?rii din 23 august 1944 etc. St?ruind asupra anilor 1941-1944, prea pu?in s-a avut ori se are în vedere faptul c?, statul român fiind implicat într-un r?zboi total, se putea lua o decizie, chiar la nivelul cel mai înalt al ?efului statului. Mare?alul a ?tiut s?-?i asume riscul r?spunderii, având, net?g?duit, în seam? ?i un final neconvenabil, pentru el ?i pentru ?ar?, al ostilit??ilor. Este ?i motivul pentru care, nu o singur? dat?, Conduc?torul s-a explicat ?i i-a îndrumat pe cei mai apropia?i colaboratori, a?a precum în amintita ?edin?? de guvern de la 5 septembrie 1941, când a explicat originile campaniei din Est ?i necesitatea de-a continua ostilit??ile pân? la nimicirea inamicului. „Istoria - a precizat atunci Mare?alul - se scrie cu spada! Anul trecut [în 1940] ne-au luat ru?ii Bucovina. Noi lupt?m acum s? r?mân? Bucovina în st?pânirea neamului românesc. Dac? n-avem alia?i puternici, care s? aib? unitate de interes, si a?a o pierdem. Nu putem rezista fa?? de ace?tia, de la Est. De aceea a trebuit ca, în tot timpul vie?ii noastre istorice, s? facem o necontenit? echilibristic?. Am pierdut ceea ce am pierdut prin politica Regelui Carol al II-lea. Dac? ?tiam s? ne adapt?m la timp situa?iei politice din Europa, nu pierdeam nimic. Dar nu ne-am adaptat la timp. Noi am f?cut sentimentalism în politic?, chiar când a fost vorba de ap?rarea vie?ii neamului românesc. Am f?cut mereu sentimentalism pentru c? suntem filo-francezi - ?i am pierdut grani?ele neamului românesc -, pentru c? am fost filo-englezi - ?i am pierdut hotarele ??rii noastre! Noi, filo-francezii! Dar nici nu ?tie ??ranul ce este aceea. Nici nu i-a v?zut în pictur? m?car, nici pe francezi, nici pe englezi. Noi trebuie s? fim filo-români ?i s? ?tim cum s? ne putem ap?ra grani?ele.

În circumstan?ele interna?ionale de azi, pe ce ne putem sprijini situa?ia noastr?? Pe germani. Nu ne sprijinim pe Germania, suntem sfârteca?i. Dac? o f?ceam la timp, sc?pam Statul Românesc. ?i în lupta pe care o purt?m, puteam eu, când se b?teau germanii cu ru?ii, dup? ce am luat Basarabia, puteam s? m? opresc? Sau s? fi f?cut cum spun unii: s? fi a?teptat, c? ne-ar fi dat-o, la pace, englezii? Puteam s? stau cu bra?ele încruci?ate, când germanii se b?teau cu ru?ii ?i s? a?tept ca s? ni se dea Basarabia de c?tre englezi ? ?i dac? am fi pornit la lupt?, f?r? Germania nu ne puteam lua Basarabia. Bravura soldatului român? Priceperea generalului Antonescu? Sunt mofturi. Putea s? fie generalul Antonescu de un miliard de ori mai priceput ?i soldatul român de un miliard de ori mai brav: Basarabia ?i Bucovina nu le luam de la ru?i. ?i, dup? ce le-am luat cu ajutorul Armatei Germane, puteam s? m? opresc la Nistru? Puteam eu s? spun: «Eu mi-am luat CiteƟte mai mult...partea mea, m? opresc aici!»? Ca ?i doi ??rani, care pun ce au împreun? ca s?-?i are locul ?i, dup? ce unul ?i-a arat, s? spun? celuilalt: Eu nu te mai ajut, fiindc? mi-am f?cut treaba mea. Dar aceasta n-o fac nici doi ??rani. ?i atunci cum mi se poate pretinde s? fac eu aceasta, pe plan militar? Ar însemna s? dezonorez ?i Armata ?i Poporul Român, pe veci. Ar fi o dezonoare pentru noi, s? m? fi dus pân? la Nistru ?i s? le fi spus nem?ilor apoi: la revedere. Vede?i în ce stare de decaden?? se g?se?te conducerea acestui Stat, dac? se g?sesc între conduc?tori oameni cu o astfel de mentalitate, care ne cer s? l?s?m pe nem?i s? se bat? ?i noi s? a?tept?m de la englezi Basarabia ?i Bucovina. Se în?eal? cine crede ca ne-ar fi dat cineva Basarabia ?i Bucovina, dac? nu ne-am fi b?tut pentru ele cu ru?ii. Ba poate c? atunci ne-ar fi întors foaia ?i ne-ar fi spus c? am f?cut o rea politic?, pentru c? nu ne-am b?tut" [1].

Interven?ia poate p?rea cititorului suficient de lung?, dar a fost una temeinic? ?i a intervenit la momentul potrivit. Ceea ce s-a degajat din schimbul de mesaje frecventat între Ion Antonescu ?i liderii „opozi?iei democrate", Iuliu Maniu ?i Dinu Br?tianu. A?a, de exemplu, în scrisoarea c?tre Dinu Br?tianu din 29 octombrie 1942, Mare?alul, respingând categoric retragerea Armatei Române de pe Frontul de Est, invoca ca a?a ceva ar face „din neamul românesc o victim? a tuturor, fiindc?, concomitent cu dezorganizarea, pr?bu?irea ?i distrugerea armatei, ar începe instaurarea anarhiei în ?ar?". Cum se ?tie prea bine, evenimentele survenite dup? nenorocitul act istoric de la 23 august 1944 aveau s?-l confirme integral pe Mare?al, care - în temeiul realit??ilor ce-i erau binecunoscute ?i al intui?iei sale extraordinare - ?i-a asumat rolul, dar ?i destinul, legendarei Casandra dispus? s? prezic?, ?i s? suporte, nenorocirile ce se configurau.[2] Un alt exemplu: în Ordinul de zi destinat for?elor operative, dup? e?ecul de propor?ii din zona Cotul Donului-Stalingrad, dup? 19/20 noiembrie 1942, Antonescu ?i-a prevenit combatan?ii c? în campania angajat? era „vorba de fiin?a Neamului nostru, iar pierderea lui înseamn? pentru noi moarte", r?zboiul României în Rusia fiind totu?i unul „de ap?rare" purtat al?turi de „alia?i puternici [Germania] în ?ara inamicului care de peste 200 de ani ne cotrope?te bucat? cu bucat? din p?mântul str?mo?esc".

În atare situa?ie, demne de re?inut erau aceste constat?ri cuprinzând ?i un necesar avertisment, din nefericire confirmat de desf??urarea ulterioar? a faptelor: „În cazul unei înfrângeri, vom suferi nu numai o dezonoare, dar ne vom pierde ?i via?a. Ru?ii, înving?tori, ne-ar aduce bol?evismul în ?ar?, ar nimici p?tura conduc?toare, ne-ar pune pe evrei st?pâni ?i ar da neamul prad? slaviz?rii ?i deport?rilor în mas?. Dac? nu contribuim cu toate puterile noastre la lupta alia?ilor no?tri pentru a înfrânge comunismul ?i pe ru?i, nu putem s? asigur?m nici via?a copiilor no?tri, nici existen?a ??rii noastre..."[3].

Antonescu nu putea fi de acord nici cu Iuliu Maniu ale c?rei demersuri erau bine cunoscute cercurilor oficiale. Vizitându-l la 3 august 1941 pe Mihai Antonescu, vicepre?edintele guvernului ?i ministrul de externe în func?ie, ilustrul diplomat Grigore Gafencu, el însu?i fost lider al diploma?iei României (1938-1940) ?i abia revenit de la Moscova dup? interven?ia st?rii de r?zboi la 22 iunie 1941, a consemnat în voluminosul lui Jurnal, r?mas în cea mai mare parte netip?rit, concluziile degajate în urma discu?iilor cu Nr. 2 al regimului, în sensul c? „Maniu crede - cu neînduplecat? statornicie, legat? de toate credin?ele sale - în victoria Angliei. ?i mai crede c? România nu-?i poate salva neatârnarea, fiin?a na?ional? ?i hotarele decât în urma unei victorii britanice. De aceea, socote?te c? ar fi cea mai mare nenorocire dac? sfâr?itul r?zboiului ne-ar g?si într-o tab?r? du?man? puterilor anglo-saxone. El nu se ridic? împotriva r?zboiului cu Rusia. Nu noi suntem de vin?, ci guvernul sovietic, dac? ne afl?m azi în lupt? pentru a recuceri ceea ce ni s-a luat în mod samavolnic anul trecut. R?zboiul nostru trebuie s? p?streze îns? un caracter strict na?ional. Ne intereseaz? p?mântul nostru, ?i nu soarta lumii. Nu ne prive?te regimul din Rusia. Nu lupt?m pentru « cruce », pentru « sfin?i » ?i pentru « civiliza?ie », fiindc? nimeni nu mai ?tie azi unde se afl? cu adev?rat crucea, sfin?ii ?i civiliza?ia. De aceea este nevoie s? ne limit?m ?elurile noastre de lupt?. Lupt?m pentru Basarabia. Nu urm?rim distrugerea Rusiei ?i nici distrugerea Imperiului britanic, fiindc? nu urm?rim distrugerea României. Dup? p?rerea lui Maniu, armata noastr? ar fi trebuit s? se opreasc? la Nistru. Tot ce se petrece dincolo de vechiul nostru hotar, nu ne intereseaz? [...] Nu avem dreptul s? îngreun?m, sau s? z?d?rnicim, prin exces de zel, libertatea noastr? de ac?iune, ci trebuie s? fim oricând în m?sur? s? ne desprindem din bra?ele alia?ilor no?tri de azi [Germania ?i Italia, în prima ordine] pentru a nu fi târâ?i, împreun? cu ei, în pr?pastie. Cu acest gând, Maniu întocme?te memorii care exprim? « adev?rata politic? româneasc? » ?i le distribuie atât guvernului ?i cercurilor conduc?toare, cât ?i Puterilor str?ine..." Constat?ri ?i sugestii, desigur, de substan??, demne de toat? aten?ia, nu numai pentru epoc? ci ?i pentru istorie în general...

În momentul 1941, opozi?ia anti-antonescian? era înc? în faza proiectelor ?i memoriilor... Mare?alul a intuit caracterul pe moment inofensiv al ac?iunilor grupului Maniu-Br?tianu, fapt pe care l-a m?rturisit colaboratorilor s?i ?i, într-un final, personal lui Adolf Hitler. Care, în urma dezastrului de la Stalingrad la confluen?a anilor 1942-1943, a devenit deosebit de sensibil, între altele, la demersurile sateli?ilor, inclusiv România, în privin?a tentativelor de „pace separat?" cu S.U.A.-Anglia-U.R.S.S., receptate - cum altfel? - ca veritabile acte de... felonie fa?? de Axa Berlin-Roma-Tokyo. Tocmai de aceea, Führerul i-a invitat separat la Salzburg pe Benito Mussolini, regele Boris al Bulgariei, pre?edintele Finlandei R. Ryti, Ion Antonescu ?i Miklos Horthy, cu inten?ia, tradus? în fapt?, de a le transmite cuvântul s?u de ordine, ?i anume c? r?zboiul trebuia continuat „pân? la un sfâr?it victorios", orice compromis fiind exclus, pentru „ie?irea din acest r?zboi" neexistând „decât dou? posibilit??i: ori o victorie clar?, ori o exterminare deplin?". Dup? cum s-a degajat în cursul întrevederilor Hitler-Antonescu din 12-13 aprilie 1943 de la Castelul Klessheim.[4]

În mod precis, la 12 aprilie 1943, Hitler l-a abordat pe Antonescu chiar pe tema unor informa?ii tocmai parvenite Berlinului în leg?tur? cu sondajele diplomatice ale lui Mihai Antonescu cu agen?i secre?i anglo-americani pe tema abandon?rii Axei.[5] Potrivit minutelor întrevederilor, care nu aveau cum surprinde atmosfera dialogului Hitler-Antonescu din 1943, tratativele au decurs „normal". Doar martorii prezen?i, în postura lor de poten?iali memoriali?ti, aveau s? surprind? asemenea detalii. Precum unul dintre ei, l-am numit pe Gh. Barbul, care avea s? releve c? Mare?alul ?i colaboratorii s?i l-au aflat pe Hitler la Salzburg „tunând ?i fulgerând. El striga c? a fost tr?dat. Mare?alul putu s? vad? cu ochii lui ce însemna un acces de furie al Führerului. Cuvintele lui [...] zburau prin înc?pere ca ni?te obiecte aruncate în capul românului. România ar fi compromis grav ?ansele r?zboiului [...] Mihai Antonescu deschisese ochii Occidentalilor asupra sl?biciunii fort?re?ei europene ...".[6]

Potrivit documentelor, la care revenim, taton?rile de pace separat? ini?iate erau neloiale din partea lui Ic? Antonescu, întrucât el nu avea „dreptul" de-a vorbi în numele Germaniei ?i al Führerului, care, dac? ar fi c?p?tat convingerea c? Reichul pierduse r?zboiul, Mare?alul s-ar fi aflat neîndoielnic printre cei dintâi alia?i ai Berlinului care s? fi fost în?tiin?a?i. Cât timp el, Hitler, în lipsa unor convorbiri „deschise" cu Mussolini, Horthy sau Antonescu, „nu va încerca niciodat? s? încheie pace", întrucât „Germania ?i alia?ii ei sunt lega?i la bine ?i la r?u".[7] Mare?alul, în replic?, l-a asigurat pe Hitler c? „România î?i va continua drumul al?turi de Germania pân? la sfâr?itul r?zboiului"[8], problem? fundamental? ce avea s? r?mân? pe agenda rela?iilor Bucure?ti-Berlin pân? la 5 august 1944, când Antonescu l-a vizitat ultima dat? pe Führer la Rastenburg ?i a manifestat rezerve[9], îns?, la 13 aprilie 1943, Antonescu l-a asigurat pe Hitler c?, dimpotriv?, adjunctul s?u, în fond „promotor al politicii pro-germane în România", nu avea de ce stârni b?nuieli[10]. De?i mai apoi, la 15 noiembrie 1943, Mare?alul ajunse a se îndoi de el însu?i atunci când a insistat asupra dificult??ilor în prelungirea r?zboiului[11], ceea ce l-a determinat pe Hitler s? dea asigur?ri c? va depune „toate eforturile" pentru a sus?ine România, nu f?r? a observa c? numai „o Românie victorioas? împreun? cu Germania în CiteƟte mai mult...R?s?rit va putea fi lini?tit? c? nimic nu va mai amenin?a existen?a european?. Ea va fi atunci îndeajuns de puternic? pentru a-?i ap?ra prin propriile ei for?e interesele na?ionale. O Românie care îns? ar fi învins? în aceast? lupt? al?turi de Germania oricum nu ar mai avea de ce s? se gândeasc? la revendic?rile ei na?ionale ?i de alt? natur?, fie el îndrept??ite sau nefondate. Într-un asemenea caz, România ar înceta s? existe la fel de bine ca ?i oricare alt stat na?ional european"[12].

În aprilie 1943, la Salzburg, ob?inând „încrederea absolut?" a lui Hitler, Mare?alul s-a referit la activit??ile opozi?iei de la Bucure?ti, câte erau ?i ce semnifica?ie aveau. În ceea ce-l privea pe Iuliu Maniu, Mare?alul a insistat pentru protec?ia liderului na?ional-??r?nist, mai ales c? în viziunea poporului român el trecea ca „o personalitate istoric?", trebuind, în consecin??, evitat? situa?ia de a-l transforma într-un „adev?rat martir". Întrucât, l-a asigurat Antonescu pe Hitler, „Maniu n-ar îndr?zni s? devin? activ. Dac? ar face-o, totu?i, ar fi arestat imediat"[13].

Relativ la „pericolul" reprezentat de Maniu ?i echipa lui, cu alt prilej Mare?alul a surprins, dup? cum îi era felul, plin de sarcasm, esen?a problemei, mai precis: „Partidul Na?ional ??r?nesc este o emblem?, o problem? ?i o dilem?. Emblema este Mihalache: ??ranul român cu perciuni de jupân. Problema - Dr. Lupu: nu are talent ?i vorbe?te; nu are bani ?i tr?ie?te, iar natura l-a f?cut ro?u ca s? nu mai ro?easc?. Dilema: Dl. Maniu - când poate veni la putere nu vrea ?i, când vrea, nu poate"[14].

Pe de alt? parte, nu se poate admite c? Mare?alul a fost lipsit de bun?voin?? fa?? de opozan?ii s?i. Dat fiind c?, abia revenit de la Salzburg, el s-a întâlnit, în noaptea de 17-18 aprilie 1943, cu Maniu, informându-l asupra convorbirilor cu Führerul. Ceea ce nu i-a îndemnat pe Maniu ?i Br?tianu la vreo re?inere, ei redactând ?i difuzând la 20 aprilie 1943 un nou memoriu pe adresa Conduc?torului. Limbajul ?i condi?iile erau de-acum familiare Mare?alului, care, ca „?ef al unui regim de dictatur?", era avertizat c? nu avea nici „dreptul" de-a prelungi r?zboiul al?turi de Germania, nici de ce „s? lupte sau s? doreasc? înfrângerea Angliei ?i a Statelor Unite, na?iuni care, al?turi de Fran?a ?i ceilal?i alia?i ai lor în r?zboiul trecut, au pierdut milioane dintre fiii lor pentru ca prin victoria noastr? comun? s? se realizeze visul nostru secular: unitatea tuturor românilor între frontierele lor etnice". Poporul român, precizau contestatarii, „nu a aprobat ?i nu aprob? continuarea acestei lupte dincolo de hotarele noastre fire?ti".[15] S? subliniem c?, la Salzburg, Mare?alul a f?cut vorbire ?i despre regele Mihai. Stenogramele, redactate de Paul Otto Schimdt, faimosul interpret al lui Hitler, a re?inut pentru 12 aprilie c? „diferi?i intrigan?i l-au determinat pe rege s? fac? anumite gesturi", dar el a intervenit „prompt", printr-o avertizare „sever?", în urma c?reia „nici Curtea, nici opozi?ia nu s-au mai manifestat"[16]. Pentru ca, la 13 aprilie 1943, acela?i Schmidt s? consemneze c? „Antonescu a subliniat faptul c? regele e un copil ce a fost îndreptat pe c?i gre?ite, dar pe care el l-a redresat energic".[17] În prezent, în temeiul documentelor, cunoa?tem în ce grad, sub influen?a Mare?alului, „redresarea" regelui Mihai se realizase cu adev?rat de vreme ce suveranul, la 26 noiembrie 1943, primindu-l în tain? la Palat pe agentul britanic House, i-a m?rturisit asemenea panseuri ?i inten?ii cu scopul precis de-a fi transmise mai departe Londrei ori Washingtonului ?i, nu mai pu?in, Moscovei: „Tot ceea ce pot s? fac este s? a?tept evenimentele, cât timp Alia?ii nu-s deci?i s? vin? în ajutorul meu într-un fel sau altul. Nu uita?i - i-a sugerat regele colonelului House - s? explica?i de asemenea c? gândul pentru viitorul ??rii mele nu m? determin? s? ignor c? politica Alia?ilor este bazat? pe colaborarea celor Trei Puteri [S.U.A., Anglia ?i U.R.S.S.] ?i de aceea în?eleg c? Rusia ?i România trebuie s? ajung? la CiteƟte mai mult...un acord oarecare".[18]

Sublinierile evident ne apar?in, ceea ce ne determin? s? avem în seam? c? echipa tr?d?torilor de la 23 august 1944 era predispus? de ac?iune sau c? avea în vedere, peste dezastrul iminent al ??rii paralizate în fa?a avansului Armatei Ro?ii, o „oarecare" cooperare cu Kremlinul. Tocmai de aceea, putem consemna c? în 1943 Hitler a sezisat pe deplin justificat primejdia atunci când ?i-a avertizat colaboratorii c? „regele [României] e un copil, dar ?i copiii pot deveni periculo?i când ajung în mâini rele ...".[19] Ceea ce nu era o noutate, c?ci, ?i în alte ocazii (la 11.11.1941, 26.2.1942, 31.3.1942[20], Hitler, de regul? tratându-i comparativ pe Mihai I ?i Antonescu, în favoarea celui din urm? - nominalizat „cel mai bun" politician din România[21], „singurul" favorabil Reichului[22] -, pe când regele i-a ap?rut în noiembrie 1941, când l-a reprimit la Berlin, dup? ce în 1938 l-a agreat în compania lui Carol al II-lea, îi ap?ruse „sufocat de furie"[23]  ?i lipsit de orice calit??i[24], iar monarhia - o institu?ie „perimat?". La 26 februarie 1942, Hitler ?i-a alertat pur ?i simplu anturajul, declarându-se îngrijorat: „Dac? se întâmpl? ceva cu Antonescu, cine-i va lua locul? M? gândesc cu team? la aceasta ...".[25]

În perspectiva evenimentelor de la 23 august 1944, care au marcat - în opinia str?lucitului Pamfil ?eicaru - debutul tragediei României pentru mai multe decenii, este cazul s? ne întreb?m dac? nu cumva declara?ia lui Hitler a echivalat, mai mult decât cu o prevestire, cu un avertisment? Nu pierdem din vedere c? reac?ia Führerului dup? 23/24 august 1944 a fost extrem de violent? ?i s-a concretizat în ac?iuni punitive proiectate de CiteƟte mai mult...amploare ?i care au rezultat doar pe m?sura posibilit??ilor ce-i mai st?teau la dispozi?ie în acel moment al R?zboiului Mondial. Este adev?rat îns? c? Ion Antonescu a avut propriile-i responsabilit??i, majore, extrem de scump pl?tite ulterior de România, dar ?i de c?tre Mare?al ?i to?i colaboratorii s?i, iar, la scurt timp dup? aceea, un caz mai rar în istorie, chiar de c?tre... majoritatea comploti?tilor! Iat? de ce, recunoscându-i Mare?alului erorile grave comise, nu trebuie s? ignor?m c? acestea n-au echivalat nici pe departe tr?d?rile de neam ?i de ?ar? intervenite în fatidica zi de 23 august 1944!

Iar, dac?-l avem în seam? pe Antonescu, el a probat exemplar c? a r?mas - atât ca lupt?tor ?i factor determinant în cele dou? r?zboaie anticomuniste ale României (1919-1920 - Ungaria ?i 1941-1944 - U.R.S.S.) precum ?i în cele dou? conflagra?ii din 1914-1918 ?i 1939-1945 pentru unirea tuturor Românilor ?i integritatea statal? - ferm ata?at propriilor convingeri ?i unei convingeri exemplare. Ceea ce Antonescu a exprimat consecvent ca ?ef al Statului Român ori ca Lord al R?zboiului, precum a procedat ?i la 26 ianuarie 1943, când i-a m?rturisit ziaristului italian L. Sorentino[26]: „Eu lupt întotdeauna cu Rusia, comunismul Uniunii Sovietice este un mijloc, nu sfâr?itul imperialismului rus [...] Eu nu fac un joc de tri?or, ca vecinii mei unguri, visând pr?bu?irea germanilor ?i sosirea englezilor eliberatori. Drumul spre Constantinopol nu trece prin Budapesta ?i ei nu au motive s? se team? de Rusia. Noi avem. Noi ?tim c? du?manul mortal al României este Rusia lui Petru cel Mare ?i a Ecaterinei a II-a, c?rora Stalin le-a r?mas credincios ?i trebuie s? recunoa?tem, îl continu? genial. Este rusul rus dintotdeauna, care, înve?mântându-se ast?zi în comunism, înainteaz? în numele unui ideal care corupe intelectualitatea ?i, ascunzându-?i col?ii dup? o zdrean?? ro?ie, atrage masele de muncitori ?i ??rani. Eu voi arunca în r?zboi, spre a-i z?g?zui pe ru?i, toate for?ele pe care voi izbuti s? le înarmez, convins c? acesta este supremul bine pentru România - z?g?zuirea ru?ilor ... "
-------------------------------------------------------------------------------------------------------------
[1] vezi M. D. Ciuc?, editor, Stenogramele ?edin?elor Consiliului de Mini?tri. Guvernarea Ion Antonescu, vol. IV, Bucure?ti, 2000, p. 568-569.
[2] vezi Larry L. Watts, O Casandr? a României: Ion Antonescu ?i lupta pentru reform?, 1918-1941, traducere, Bucure?ti, 1993.
[3] Gh. Buzatu ?i colaboratori, eds., Mare?alul Antonescu în fa?a Istoriei, III, Craiova, 2002, p. 249-250.
[4] cf. apud Ion Calafeteanu, ed., Români la Hitler, Bucure?ti, 1999, p. 183; despre  vizita lui Antonescu ?i a suitei sale la Salzburg - vezi Gh. Buzatu ?i colaboratori, eds., Pace ?i r?zboi, II, Jurnalul Mare?alului Ion Antonescu, Ia?i, 2011, p. 265-266; minutele întrevederilor din 12-13 aprilie 1943, pp. 367-378.
[5] Jurnalul Mare?alului Antonescu, pp. 368-371.
[6] vezi Gheorghe Barbul, Memorial Antonescu - Al III-lea om al Axei, traducere, Bucure?ti, 2001, p. 160; Gh. Buzatu ?i colaboratori, eds., Mare?alul Antonescu în fa?a Istoriei, I, Ia?i, 1990, p. 353.
[7] Jurnal, II, p. 371.
[8] Ibidem, p. 372.
[9] vezi Jurnalul, III, p. 392 ?i urm.
[10] Ibidem, p.375.
[11] Ibidem, pp. 366-370)
[12] Ibidem, p.374.
[13] Jurnal, II, p. 372.
[14] ANIC, Bucure?ti, fond I. Antonescu, dosar 4, f. 144.
[15] Cicerone Ioni?oiu, Via?a politic? ?i procesul lui Iuliu Maniu, II, Bucuresti, 2003.
[16] Jurnal II, p. 375.
[17] Ibidem, p.372.
[18] apud Mare?alul Antonescu în fa?a Istoriei, I, p. 390).
[19] Ibidem, p. 377.
[20] cf. H. Trevor-Roper R., ed., Hitler's Table Talk, 1941-1944. His Private Conversations, New York, 2000, pp. 121, 180, 337, 387, 694-695.
[21] Ibidem, p.121
[22] Ibidem, pp. 180, 694-695
[23] Ibidem, p.337
[24 ] Ibidem, p.387
[25] cf. Gh. Buzatu, Mare?alul Ion Antonescu. For?a destinului. O biografie, Ia?i, 2012, p. 544.
[26] vezi Jurnal, II, p. 347-348
 
Decembrie 1989 la Bucure?ti (2)
Prof. univ. dr. Corvin Lupu   
MarĆŁi, 29 Ianuarie 2013 03:08
CiteƟte mai mult...
Reprimarea revoltei populare din decembrie 1989, la Bucure?ti ?i asasinarea generalului Vasile Milea (2)

La Timi?oara reprimarea revoltei populare a fost mai mult mimat?. Ca urmare, Ceau?escu i-a admonestat ?i i-a amenin?at pe ?efii for?elor de ordine public?, mini?trii Vasile Milea ?i Iulian Vlad. Dup? evenimente, stenogramele ?edin?elor Comitetului Politic Executiv au fost falsificate pentru a se ascunde unele adev?ruri, dovad? a moralit??ii noii conduceri a României, în frunte cu Ion Iliescu. Astfel, este destul de greu de reconstituit cu maxim? precizie dimensiunea amenin??rii proferate de Ceau?escu la adresa generalilor Milea ?i Vlad. Cert este c?, în momentul în care a izbucnit revolta popular? la Bucure?ti, declan?at? ini?ial de grupuri de tineri veni?i cu trenul de la Timi?oara în noaptea de 20 spre 21 decembrie 1989, generalul Milea a fost foarte hot?rât s? reprime revolta popular?, în for??, f?r? mil?. Decizia lui Milea a fost luat? în condi?iile în care el a v?zut cu claritate c? Ministerul de Interne nu se implica în reprimare decât într-o m?sur? minim?, f?când mai mult „joc de picioare". Structurile din Interne, din subordinea generalului Iulian Vlad nu aveau inten?ia s? ac?ioneze împotriva demonstran?ilor, ci se aflau într-o expectativ? premerg?toare momentului abandon?rii lui Ceau?escu, inten?ionând s?-l lase s? calce în gol.

În 21 decembrie, dup? diversiunea româno-str?in? de spargere a mitingului conduc?torului ??rii, ca urmare a ordinelor date de ministrul Ap?r?rii, Armata a trecut la reprimare în for?? a demonstran?ilor, punctul culminant fiind momentele în care a executat foc în plan orizontal, în mod deosebit în zona Intercontinental - Bati?tei - Sala Ion Dales.[1] În 21 decembrie, dup? constituirea baricadei de la Hotelul Intercontinental, blocarea circula?iei pe B-dul Magheru ?i re?inerea în arest a unor diploma?i francezi, purt?tori de arme, ridica?i din rândul demonstran?ilor, Milea a înt?rit ordinul dat anterior de alarm? de lupt?. La ora 16.15, din ordinul lui Milea, comandantul ComanŹdamentului Infanteriei ?i TancuŹrilor, general-colonelul Ion Hortopan, a ordonat maiorului Dorel Am?riuc?i s? mai cheme din cazarm?, la Hotelul Intercontinental, înc? 100 militari, folosind 8 autocamioane de la Autobaza M.Ap.N. care, împreun? cu cele 10 TAB-uri ale UM 01305 Bucure?ti, s? p?trund? spre Pia?a Palatului. În jurul orei 17.30 s-a ac?ionat pentru prima oar? împotriva baricadei ?i s-a intrat cu T.A.B.-urile în manifestan?i f?cându-se victime în fa?a S?lii Ion Dales. Represiunea din centrul Capitalei a durat pân? dup? miezul nop?ii. Conduc?torul T.A.B.-urilor care au str?puns baricada de la Hotelul „Intercontinental", maiorul Gheorghe Carp, a fost felicitat de generalul Hortopan pentru curajul manifestat. Ulterior evenimentelor, va urca imediat în func?ii ?i grade, ajungând general ?i comandant al unor importante structuri.[2] Trebuie s? remarc?m, ca pe o concluzie indubitabil?, c?, dup? decembrie 1989, în întregul celor peste dou? decenii care au trecut, militarii de toate armele, care au participat activ la represiunea împotriva revoltei populare, devenind astfel vulnerabili din punct de vedere al perspectivei promovat? de noul regim politic anticeau?ist, nu au fost sanc?iona?i sau retrograda?i, ci, din contr?, promova?i pân? în cele mai înalte demnit??i în stat, în fruntea Armatei, Poli?iei ?i Serviciilor de Informa?ii. Aceste persoane, extrem de vulnerabile, pentru c? faptele lor puteau sta oricând la baza unor rechizitorii de trimitere în judecat? pentru „crime împotriva poporului", au fost mereu promovate ?i au sus?inut necondi?ionat regimul politic aflat la putere ?i au acceptat f?r? crâcnire toate m?surile politice, adeseori discutabile, uneori chiar ilegale ?i imorale, iar alteori chiar antina?ionale, care s-au luat de c?tre factorii politici interni ?i externi. Unii dintre ei au pendulat, f?când adev?rate piruete, între a sluji în folosul conducerii pro-sovietice din primii ani post-ceau?i?ti ?i a sluji conducerea devenit? pro-occidental?, dup? anii 1997-1998.

În 21 decembrie 1989, la ora 18.00, din ordinul comandantului suprem, toate structurile militare, informative ?i de trupe speciale au fost puse în subordinea generalului Vasile Milea, omul decis s? reprime revolta popular?. Ca urmare, ?ansele de reu?it? a loviturii de stat s-au redus mult în seara de 21 decembrie ?i în noaptea de 21 spre 22 decembrie.

În seara ?i la începutul nop?ii de 21 spre 22 decembrie, Vasile Milea a str?b?tut str?zile ora?ului Bucure?ti, în toate punctele fierbin?i. Toate unit??ile din Bucure?ti l-au v?zut atunci pe generalul Milea pentru ultima oar?. Era îmbr?cat cu o manta de ploaie, pe centur? avea pistolul, cu tocul deschis, iar pe um?r purta masca împotriva gazelor. Milea s-a implicat activ în reprimare, fiind foarte ferm ?i dând ordine clare în acest sens, cu toate c? era nemul?umit de gradul de implicare al celorlalte for?e (Mili?ie, Trupe de Securitate-Mili?ie, Pompieri, Securitate ?i G?rzile Patriotice), iar Ceau?escu î?i îndrepta toate a?tept?rile c?tre el. Aceast? nemul?umire a lui Milea, manifestat? în 21 decembrie ?i în 22 decembrie diminea?a, a fost interpretat? inten?ionat eronat de c?tre organizatorii loviturii de stat, care au dorit s? acrediteze ideea c? Milea ar fi fost nemul?umit c? i se cere lui s? trag? în popor ?i el nu ar fi vrut. El a transmis c?tre trupe ordinul de reprimare în for?? a manifestan?ilor, insistând pe zona dintre Intercontinental ?i Sala Dales, unde se concentrase cea mai mare rezisten?? a grupurilor radicale de demonstran?i ?i unde acestea fuseser? sprijinite ?i încurajate de diploma?i ?i al?i agen?i occidentali ?i unde ac?ionaser? ?i agen?i acoperi?i sovietici. Str?inii împu?cau din buzunar, incitând astfel popula?ia. Puci?tii ?i „emana?ii" care au preluat conducerea României în dup?-amiaza de 22 decembrie, au ascuns mereu faptul c? Milea a fost decis s? reprime revolta popular?, ac?ionând energic în aceast? direc?ie. În acest fel, puci?tii au ocolit ?i acest adev?r, în sensul c? Milea era omul de care se împiedicau cei care doreau r?sturnarea lui Ceau?escu. Grupul puci?tilor din Armat?, în primul rând Victor St?nculescu, ?tefan Dinu, Iosif Rus, Gheorghe Pârc?l?bescu, Gheorghe Eftimescu ?i al?ii, din alte structuri, nu au putut ac?iona decisiv în direc?ia înl?tur?rii lui Ceau?escu decât dup? r?nirea ?i apoi dup? moartea lui Milea.

Modul în care Vasile Milea s-a implicat în reprimarea revoltei populare reiese ?i din registrul de note, înscris denumit Documentarul-Comandantului, al generalului maior Gheorghe Voinea, comandantul Armatei I-a, care consemneaz? unele dintre ordinele ferme de reprimire primite de la ministrul Milea, pân? în preajma împu?c?rii sale.[3] Asemenea registre aveau to?i comandan?ii importan?i din Armat?, care primeau ordine de la nivelul de comand? de vârf. Reprimarea manifestan?ilor a început dup? l?sarea întunericului, intensificându-se dup? ora 20.30. În cursul nop?ii dintre 21 ?i 22 decembrie, din ordinul generalului Milea, trupele M.Ap.N. s-au implicat puternic în reprimarea demonstran?ilor de pe str?zi. Baricada de la Intercontinental a fost distrus? cu tancurile, opera?iunea final? desf??urându-se între orele 0.12 ?i 0.30, iar militarii au executat foc în plan orizontal. Au murit 48 de oameni ?i au fost r?ni?i alte câteva sute. Ace?tia au fost cei care s-au prezentat la spitale ?i, dup? evenimente, la asocia?iile de revolu?ionari pentru a-?i ob?ine drepturile materiale. Între mor?i s-au aflat ?i 3 str?ini neidentifica?i, ca ?i unii str?ini identifica?i. Milea a ordonat aducerea ?i implicarea în represiune a cadrelor ?i elevilor Academiei Militare. Cele aproape 800 de cadre angajate din Academia Militar? au jucat un rol important în reprimare. Elevii-ofi?eri ai Academiei Militare au ac?ionat ?i ei cu entuziasmul tipic tinerilor militari afla?i la prima cea mai important? misiune de lupt? a lor. Ace?ti militari au ac?ionat în conformitate cu ordinele ?i regulamentele în vigoare în acel timp. Înspre diminea??, în Pia?a Universit??ii ?i pe Bulevardul Magheru, ma?inile de la salubritate au sp?lat sângele, timp în care, din ordin de la Comitetul Municipal Bucure?ti al P.C.R., s-au stins luminile în toat? zona central? a ora?ului. În plus, Milea a ordonat aducerea unor trupe din ?ar? ?i implicarea lor în represiune. Practic, Milea ac?iona încurcând toate proiectele organizatorilor loviturii de stat, ac?iune care a ajuns în mare pericol. Dup? orele 0.30, pân? c?tre orele 2.30, demonstran?ii au fost împr??tia?i de for?ele de ordine, în cea mai mare parte ?i unii dintre generali s-au întors în sediul C.C. al P.C.R. Persoanele care au fost re?inute de c?tre for?ele de ordine au fost duse în puncte de „colectare" (în fa?a Hotelului „Negoiul", a Ministerului Comer?ului Exterior, în sta?ia de troleibuze din Pia?a Universit??ii), de unde erau îmbarcate în dube ?i duse la Jilava. Represiunea nu s-a f?cut complet. În zona Hotelului Intercontinental a r?mas activ nucleul de for?? al demonstran?ilor, dar împ?r?it în grupuri mici de 5-6 oameni, ad?posti?i în zon?. În jurul orei 3.00, Milea a declarat c? „...mâine o s-o lu?m de la cap?t".[4]

În jurul orelor 3.30, a avut loc o nou? discu?ie între Nicolae Ceau?escu ?i Vasile Milea. Pre?edintele i-a cerut lui Milea s? ia noi m?suri de ordine public? prin implicarea ?i a altor unit??i militare din provincie. Imediat dup? aceast? discu?ie, Vasile Milea a vorbit minute în ?ir cu generalul Iulian Vlad, care a declarat c? Milea era nemul?umit de nevoia de implicare atât de mare a Armatei în ac?iunile de restabilire a ordinii publice. Dup? înc? o discu?ie, la etajul VI, cu colonelul Pârc?l?bescu, Vasile Milea s-a retras în biroul generalului Ion Coman. A continuat ?i din acel birou, care avea ?i un dormitor al?turat, s? vorbeasc? la telefon ?i s? dea ordine. La orele 5.30, Vasile Milea a dat ordinul de regrupare a for?elor de represiune, pentru 2-3 ore de odihn? a militarilor care au ac?ionat în cursul zilei anterioare ?i a nop?ii în curs ?i, de asemenea, pentru organizarea ac?iunilor din ziua urm?toare. Milea a mai ordonat deplasarea la Bucure?ti a UM 015057, UM 01091 ?i UM 01069 Mihai Bravu, UM 01303 Târgovi?te ?i UM 01088 Slobozia. În 22 decembrie, în jurul orei 6.30, Milea era din nou în activitate, ca ?i Ceau?escu. Milea a ordonat Regimentului I Mecanizat, format din tancuri ?i trupe de infanterie s? se îndrepte spre Uzina „Turbomecanica", unde se adunase o mul?ime agitat?, cu inten?ia de a-i împr??tia, a-i descuraja ?i a-i reprima.

La ora 7.00, Milea a dispus for?elor care au ac?ionat la represiunea din cursul serii ?i nop?ii anterioare s? ias? din caz?rmi ?i s?-?i reia dispozitivele stabilite ini?ial. A ordonat introducerea în manevr? ?i a Regimentului de Gard? ?i a personalului militar al unei unit??i de rachete, personal selec?ionat ?i devotat. Ministrul ac?iona în for??, evident pentru a reprima definitiv revolta popular?. Imediat dup? ora 7.00, c?pitanul Ionel Marin a blocat din nou Pia?a Palatului cu tancuri. Tot pân? la ora 8.00 diminea?a, Milea a mai chemat în Bucure?ti 21 de tancuri de la Târgovi?te. În jurul orei 8.00, generalul Milea a fost din nou chemat la Ceau?escu, pentru o scurt? ?edin??, împreun? cu componen?ii Comandamentului unic pe care l-a format pe 21 decembrie la ora 18.00. Toate speran?ele celor pu?ini care mai doreau men?inerea regimului Ceau?escu erau în ministrul Ap?r?rii. El era singurul care avea autoritate în fa?a comandan?ilor de armate, care îi erau loiali. Doar unii ?efi de arme ?i al?i ?efi din M.Ap.N. conspirau. Milea a fost abordat de Ceau?e?ti, care i-au cerut, în termeni categorici, s? reprime revolta popular?, prin folosirea tancurilor, dup? modelul din China, din 4 iunie 1989. Din unele declara?ii, care nu se înscriu în logica derul?rii evenimentelor, dup? o discu?ie, inclusiv în contradictoriu, în ciuda faptului c? Armata deja reprimase în mare parte demonstran?ii, în cursul nop?ii, Ceau?escu, nemul?umit c? finalizarea reprim?rii întârzie, l-ar fi acuzat pe Milea de tr?dare[5]. Avem unele îndoieli în leg?tur? cu posibila formulare a unei asemenea acuza?ii. Dup? arestarea ?i împu?carea lui Nicolae Ceau?escu, puci?tii ?i conspiratorii au denaturat multe dintre realit??i, inclusiv legat de moartea lui Milea, au modificat stenograme ?i au prezentat evenimentele în conformitate cu tezele revolu?iei spontane ?i ale Armatei imaculate, cea care, într-un mod eroic, a refuzat s? trag? în popor etc.
- Va urma -
---------------------------------------------------------------------------
[1] Generalul Marin Neagoe, înlocuitor la comanda Direc?iei a V-a a Securit??ii, a declarat c? în acea zon?, în noaptea de 21-22 decembrie, la comanda „foc", tr?geau câte 50 de pistoale mitralier? în acela?i timp.
[2] Pre?edintele Asocia?iei „Baricada Inter-1989", Ion Iofciu a sesizat, în decembrie 2009, faptul c?, nici pân? în prezent, dup? 23 de ani de la m?celul de la Intercontinental, din ziua de 21 decembrie 1989, care a f?cut zeci de mor?i ?i sute de r?ni?i, nu exist? nici un dosar sau vreo anchet? a Parchetului care s? stabileasc? vinov??ia autorilor ?i s?-i trag? lor la r?spundere. Pe internet, Iofciu a dat urm?torul bilan?: deceda?i: 50 (3 neidentifica?i) a. prin împu?care: 39 (24 în cap) 28 muncitori, 6 intelectuali, 4 elevi, 1 militar în concediu; b. alte cauze: 11 II. R?ni?i: 598 a. prin împu?care: 412 III. Re?inu?i: 810. Conform declara?iilor M.Ap.N., ob?inute de Asocia?ia „Baricada Inter-1989", la în zona Hotel Intercontinental - Sala „Ioan Dalles", s-au tras cca. 10.500 de gloan?e. La ora 17.30, Comandamentul Avia?iei Militare a efectuat un zbor cu 2 elicoptere de recunoa?tere deasupra Bucure?tilor pentru a vedea mi?c?rile manifestan?ilor. De la Comandamentul Trupelor de Transmisiuni au fost trimi?i 4 ofi?eri, iar de la M.St.M. o grup? de transmisioni?ti. Dou? companii cuprinzând cca. 300 de militari ?i 10 TAB-uri se aflau sub conducerea maiorului Amariuc?i, iar dou? TAB-uri se aflau lâng? Teatrul Na?ional. Fo?tii lupt?tori de la baricad? cred în mod gre?it c? acestea ar fi fost ale Ministerului de Interne, dar acest minister nu avea astfel de mijloace de lupt?. La ora 17.00, generalul Milea a inspectat subunit??ile de g?rzi patriotice aflate la Intercontinental. În spatele TAB-urilor, maiorul Valentin Ro?ca a comandat o companie de 5 tancuri, care ulterior au fost foarte active. Dispozitivul militar a fost condus personal de generalul Vasile Milea ?i a avut în componen??: 800 de ofi?eri de la Academia Militar?, 150 militari ai UM 01908, 80 de scutieri de la FOI, 35 de cadre ?i 927 elevi de la ?coala de Mili?ie B?neasa, 150 de militari de la Regimentul de para?uti?ti Buz?u (cercetare –diversiune), 300 de oameni din g?rzile patriotice, numero?i activi?ti ai P.C.R. care aveau armament în dotare, ?i care au ac?ionat în zon?. Comparativ cu Timi?oara, unde au fost 84 de mor?i în perioada 16-20 decembrie, la Inter au fost 50 de mor?i ?i 598 r?ni?i într-o singur? zi.
[3] Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol. 4 (II) „Revolu?ia din decembrie 1989" – o tragedie româneasc?, Editura RAO International Publishing Company, Bucure?ti, 2005, pp. 319, 324 ?i 235-236. Comisia senatorial? de cercetare a evenimentelor din decembrie 1989 a conchis c? Securitatea a predat muni?ia intact?, în timp ce Armata a consumat zeci de mii de cartu?e cu ocazia reprim?rii manifesta?iilor din Bucure?ti.
[4] Alex Mihai Stoenescu, Istoria loviturilor de stat în România, vol. 4 (II) „Revolu?ia din decembrie 1989" – o tragedie româneasc?, Editura RAO International Publishing Company, Bucure?ti, 2005, pp. 326, 308 ?i 345.
[5] Vezi Alex Mihai Stoenescu, op. cit., p. 349-350. Autorul citat contest? aceast? or?, afirmând c? ora ar trebui s? fi fost cel pu?in 8.30. Din cauza acestui decalaj orar, eu cred c? se strecoar? mai multe erori care conduc la neclarit??i, atât în versiunea oficial? (Comisia senatorial? de investigare a evenimentelor din decembrie 1989), cât ?i în versiunea valorosului cercet?tor Alex Mihai Stoenescu. La ora 8.30 ?edin?a era terminat?, iar câteva minute mai târziu, Milea era împu?cat. Nu exist? nici un temei s? credem c? v?duva generalului Milea a avut vreun interes s? induc? opinia public? în eroare, afirmând c? la 8.32-8.35, pe timpul când erau în leg?tur? telefonic?, a auzit împu?c?tura care a curmat discu?ia, r?nindu-l pe so?ul ei. Interesele de a modifica ora împu?c?rii lui Milea trebuie c?utate în rândul militarilor din grupa operativ? ?i al ?efilor lor.
 
Dieter E. Zimmer ?i c?ru?a cu pro?tii Europei
Ec. dr. Radu Golban   
MarĆŁi, 29 Ianuarie 2013 03:01
CiteƟte mai mult...Pentru un ziarist german, c?ru?a european? cu pro?ti s-a r?sturnat în Balcani. Anul trecut a ap?rut la reputata editur? german? Rowohlt cartea „Ist Intelligenz erblich? - Eine Klarstellung". („Este inteligen?a ereditar?? - o clarificare"). Autorul c?r?ii, Dieter E. Zimmer, s-a n?scut în 1934 ?i a studiat publicistic?, ?tiin?e politice ?i istorie. Din 1959 pân? în 1999 a fost redactor la s?pt?mânalul „Die Zeit", apoi jurnalist ?tiin?ific în domeniile psihologie, medicin? ?i biologie. Aceast? carte explic? cititorului c? inteligen?a este o caracteristic? a unui grup sau a unei popula?ii ?i c? educa?ia favorabil? a individului trebuie s? ?in? cont de biologism - deci de un determinism genetic pentru a-i asigura cea mai bun? dezvoltare. Analizele autorului sunt un mix pseudo-?tiin?ific, acoperind o gam? foarte larg? de surse de inspira?ie, de la studiile PISA (randamentul ?colar reflectat interna?ional) pân? la specula?ii darwiniste cu inflexiuni de trist? amintire. Copiii din ??rile musulmane Bosnia, Liban, Maroc, Pakistan ?i Turcia care au participat la studiul PISA stau, dup? cum ne relateaz? autorul, cu cinci puncte mai prost decât copiii din ??ri ne-musulmane din centrul Europei. Rezultatele slabe, subliniaz? autorul, ale copiilor musulmani din Germania, conform studiului PISA, nu se explic? prin statutul lor de imigran?i deoarece se confrunt? ?i acasa cu acelea?i sl?biciuni la matematic?. Aceast? sl?biciune este r?spândit? în întreaga zon? mediteran?, precizeaz? Zimmer, ?i este mai degrab? un „defileu al IQ-ului", care împiedic? deopotriv? musulmani ?i ne-musulmani. Autorul precizeaz? ca cel mai jos punct al acestui defileu este situat în Albania, Bulgaria, Grecia, România ?i Serbia.

Autorul c?r?ii continu? discursul cu un nedisimulat complex de superioritate la adresa altor popoare, explicându-ne c? doar prin educa?ie nu poate fi suprimat factorul genetic. Tocmai de aceea, apreciaz? exponentul acestei noi teorii a superiorit??ii, Dieter Zimmer, a e?uat în S.U.A. o politic? educa?ional? care a plecat de la o idee politic? a egalit??ii, pentru c? ignora cu des?vâr?ire biologismul. Jurnalistul Zimmer sus?ine c? gena inteligen?ei este recesiv? în copil?rie ?i devine dominant? la maturitate. De aceea, ajun?i la vârsta matur?, cei din valea pro?tilor pierd ?i efectele educa?iei - continu? el aser?iunile. Concretizarea ?tiin?ific? a c?ru?ei cu pro?tii din Balcani nu este singular?; ?i behaviorismul american, ca ?i curent socio-pedagogic de a înl?tura prin educa?ie inegalitatea în societate, îl consider? feuilletonistul cu distinc?ii „naiv" ?i „absurd". Politica educa?ional? a zonelor sau ??rilor cu o popula?ie cu IQ sc?zut ar fi pus bazele unei adev?rate „industrii a promov?rii" ?i educ?rii copiilor, afirm? Zimmer, f?r? succes, deoarece au ignorat biologismul. De o subtilitate inegalabil? este regretul autorului pentru compromiterea biologismului de c?tre nazi?ti. F?r? acest abuz al biologismului, crede teoreticianul elitist german, societatea nu ar refuza curentul biologic în educa?ie ?i politic?.

În mod surprinz?tor, în presa german? a ap?rut un lan? întreg de laude la adresa acestei infatu?ri publicistice. „Frankfurter Allgemeine Zeitung" o consider? „o carte edificatoare care merit? citit?", „Die Zeit" îl elogiaz? pe autor numindu-l „incoruptibil" ?i opera sa neo-arian?, „o carte ne-ideologic? l?muritoare", iar alt ziar de limba german?, „Basler Zeitung", o recomanda drept „o carte ?tiin?ific? acaparant?". Popularitatea acestei c?r?i în Germania este pe m?sura a?tept?rilor de la un autor distins cu cele mai cunoscute premii publicistice germane. Renumitul sociolog ?i genealog Volkmar Weiss le mul?ume?te lui Eduard Zimmer ?i editurii pentru curajul lor. El precizeaz? c? a publica media de inteligen?? a anumitor na?iuni sau a germanilor ?i non-germanilor este în conformitate cu constitu?ia german?. Zimmer nu în?elege de ce ar putea fi criticat pentru clarific?rile sale, deoarece nici nem?ii nu se sup?r? c? locuitorii Hong Kong-ului sunt mai inteligen?i decât ei.

Bizar este c? nici un organ de pres? semnificativ din Germania nu a luat o atitudine critic?. Astfel de explica?ii de natur? s? îngr?deasc? selectiv ?ansele de dezvoltare în viitor în Europa printr-un dictat pe m?sura „inteligen?ei sc?zute" aduc aminte de vremuri zbuciumate ale trecutului relativ recent al Europei. Generos cu europenii mai pu?in înzestra?i, Dieter Zimmer g?se?te cuvinte de consolare: inteligen?a nu este o tr?s?tur? individual?, ci o caracteristic? a unui grup. Drept care, ?i indivizii în cauz? se pot sim?i confortabil printr-o solidaritate european? „a pro?tilor" n?scut? din imagina?ia debordant? a lui Dieter Zimmer.
 
Antarctica - Neu Schwabenland
Ioan Paul   
MarĆŁi, 29 Ianuarie 2013 02:49
CiteƟte mai mult...Multe decenii dup? capitularea Germaniei din 1945, o parte a literaturii istorice, pseudo-istorice ?i unele ipoteze au refuzat s? admit? c? Hitler s-a sinucis. Carbonizarea cadavrului ?i îngreunarea identific?rii nu au fost singurele argumente. Însu?i Stalin, la Conferin?a de la Postdam, a declarat (nu se ?tie exact din ce motive) c? dictatorul nazist n-a murit. Ulterior, ?i în S.U.A. a existat un curent favorabil ipotezei c? Hitler, Eva Braun ?i câ?iva apropia?i ar fi fugit cu avionul în Norvegia (în mai 1945), apoi au plecat cu un convoi de submarine spre Polul Sud, acolo unde al Treilea Reich, în urma unei misiuni de explorare a Antarcticii, proclamase în 1939 teritoriul Neu Schwabeland.

O baz? militar? ultraperformant?

Ipoteza conform c?reia Hitler s-ar fi refugiat la Polul Sud se bazeaz?, totu?i, pe argumente suficient de logice, exploatate la maximum de diver?i autori. V? prezent?m, conform importan?ei ?i datelor reale, câteva repere deloc neglijabile[1]:
- De ce l-a interesat pe Hitler un teritoriu în Antarctica, înainte de debutul r?zboiului? În 1938-39, Germania a f?cut o expedi?ie acolo, stabilindu-?i teritoriul „Noul Schwabeland. Hitler avea la dispozi?ie submarine cu mare autonomie de deplasare, utile în ruta foarte costisitoare spre sudul Pacificului.
- Un „inventar" provizoriu f?cut de alia?i flotilei de submarine naziste, dup? r?zboi, a ar?tat ca lipseau zeci de aparate de ultim? genera?ie. Nu se ?tie nici acum unde a disp?rut o parte dintre ele.
- În timpul r?zboiului ?i în anii postbelici, apari?iile de aparate de zbor neidentificate, cu performan?e superioare celor cunoscute, au atras aten?ia asupra unei mari investi?ii secrete germane: for?a de propulsie antigravita?ional? (sau electromagnetic?) ?i avioanele cu o arip? circular? în loc de dou? aripi normale. Nem?ii reu?iser? fabricarea aparatul numit „Sack AS-6", ca ?i americanii ?i canadienii. Se ?tie c? inginerii germani erau deja exper?i in propulsia rachetelor.
În consecin??, s-a emis ipoteza c? aparate sofisticate germane au fost lansate de la baza militar? nazist? „Noul Berlin" (de pe teritoriul „Noua Schwabia") c?tre teritoriul S.U.A. (?i în America de Sud), pentru spionaj ?i intimidare. Incidentele cu martori oculari deveniser? frecvente în America. Nu se ?tie nici pân? ast?zi dac? Dosarele Roswell ?i Kecksburg (numit ?i „Roswell de Pennsylvania") au legatur? cu baza militar? de la Polul Sud, dar este cert c? unii pilo?i ai alia?ilor, chiar în timpul r?zboiului, declaraser? c? fuseser? „h?rtui?i" de obiecte luminoase care le înso?eau avioanele ?i care aveau performan?e superioare. Acest din urma fenomen a primit numele „Foo Fighter" ?i nu de OZN. Coroborat cu aceste performan?e, este sigur c? nazi?tii au experimentat la mina Wenceslas antigravita?ia sau propulsia electromagnetic? (Opera?iunea „Marele Clopot"), iar to?i cei care au lucrat acolo au fost uci?i de Gestapo, pentru înmormantarea secretului.

Opera?iunea „S?ritura la în?l?ime"

„Coinciden?ele" care conduc la concluzia men?ionat? fac trimitere spre considerarea expedi?iei americane la Polul Sud, din 1946-1947, drept o tentativa de distrugere a bazei militare naziste. Oficial, S.U.A. doreau s? experimenteze rezisten?a oamenilor ?i materialelor la condi?ii severe. Atunci de ce a fost nevoie de peste 4.000 de oameni ?i numeroase vase ?i avioane de r?zboi? Din pacate, ?eful expeditiei „HighJump", amiralul Richard Byrd, ar fi declarat la întoarcere c? ar exista un „teritoriu ostil"... Germania nu a avut niciodat? revendic?ri la Polul Sud ?i abia în 1981 ?i-a stabilit acolo unele facilit??i. Cartografic, Neuschwabenland exist? ?i acum (vezi harta).[2]
----------------------------------------------------------------
[1] revistamagazin
[2] Georg Westermann Verlag Braunschweig - Num?r de catalog 10.000 - Pagina: 145
harta „Neu Schwabenland".Harta este inclus? în Diercke 130. Auflage Weltatlas
(edi?ia 1942) revizuit?, în 1966. În col?ul din stânga jos sunt Bludau Mun?ii (în german?: 2400 Bludau BGE) denumire dat? dup? medicului navei, dr. Josef Bludau, care a luat parte la Expedi?ia German? în Antarctica -1938/39.
 
Tablete pentru insomnii - EuRonul ?i mixerul juridic
Marian Ioan   
MarĆŁi, 29 Ianuarie 2013 02:45
Multithumb found errors on this page:

There was a problem loading image /home/ultraart/public_html/images/stories/autori/Ioan-Marian.jpg
CiteƟte mai mult...Mare penurie de neuroni in finan?ele ?i în media române?ti! Când zic media, includ ?i agen?iile de publicitate. In orice banc?, adic?telea acolo unde te-ai fi a?teptat ca lucr?torii s? se priceap? la toate monedele lumii, inclusiv la moneda ??rii în care ei î?i câ?tig? existen?a, ?i se vorbe?te numai despre RON. Nimeni din b?ncile române?ti nu a auzit care este moneda na?ional? a românilor! In plus, pe toate panourile publicitare ?i se aminte?te c? dac? suni la nu ?tiu ce numere, ai ?ansa s? câ?tigi nu ?tiu câ?i Ron. La fel pe la televiziuni, pe la teledonuri ?i altele.

Întrucât, se pare c? prostia cu Ron-ii nu mai poate fi scoas? din capetele bancherilor ?i mass-media româneasc?, i-a? sugera lui don' Mugurel s? aranjeze cu ?ia de la U.E. ?i, atunci când va veni ?i rândul nostru s? adopt?m moneda european? - dac-o fi s? fie -, s? se schimbe numele acesteia. S? se numeasc? EuRon

Mixer juridic la purt?tor

„...Si, totu?i, de ce n-avem noi justi?ie? Foarte mul?i oameni îi acuză pe judec?tori că ar fi corup?i. Or fi ?i d-??tia, dar nu cred că asta este cauza principală. Unii zic că judecătorii ar fi incompeten?i. Al?ii zic că, de fapt, legile ar fi proaste. Probabil că fiecare are por?ia lui de dreptate, dar cred că alta este cauza principală a degringoladei din justi?ie. Părerea mea este că, de fapt, sistemul de selec?ie ?i preg?tire a judec?torilor este totalmente deficitar. Deficien?a major? a acestui sistem const? în faptul c? permite apari?ia judec?torilor f?r? voca?ie. Sunt judec?torii pe care, de fapt, nici nu-i intereseaz? adevărul. Ei doar a?teapt? ca avoca?ii, sau procurorii, sau p?r?ile implicate în procese s? le livreze dovezi, acuze, ap?r?ri, trimiteri la paragrafe de lege, sau la hotărâri ale altor instan?e. Si ei nu fac decât să ia de bun ceea ce li se ofer? ?i s? atribuie dreptate celor care sunt mai pricepu?i în chichi?e avoc??e?ti, sau celor care cunosc mai bine legea. De parc?, vinovă?ia sau nevinov??ia ar proveni din cât de bun î?i este avocatul! Sau, ca ?i când, dreptatea s-ar ghida dup? cuno?tin?ele legislative ale celor implica?i într-un proces! C?ci judecătorii nu sunt anima?i, nici cât negrul sub unghie, de dorin?a de a afla ei în?i?i unde ?i de partea cui este dreptatea! Nu-i intereseaz? cum ?i de ce s-a întâmplat ceea ce au ei de judecat. De ce ac?ioneaz? a?a? Pentru c? n-au voca?ie de judec?tori..."

Textul de mai sus l-am extras din articolul „Si totu?i, de ce n-avem justi?ie?" pe care l-am publicat cu ceva vreme în urmă. Exprimam atunci o opinie bazat? pe observa?ii personale. Eu eram sigur pe ceea ce spuneam, dar era siguran?a aceea, cu un anumit grad de incertitudine, dat de faptul c?, totu?i, nu sunt cunosc?tor în ale domeniului juridic. Zilele astea am primit, îns?, o confirmare mai presus de orice dubiu. Mai pe la toate televiziunile s-a dezb?tut cazul acelor pu?c?ria?i care au fost pu?i în libertate pe considerente hazlii, dac? relat?rile presei au fost corecte. Hazlii erau considerentele, sau aveam de a face cu o corup?ie în sistemul juridic, acolo unde ni?te judec?tori, cu avizul unor medici ?i al unor procurori, eliberau acei pu?c?ria?i?! La un moment dat, printre invita?ii la dezbaterile pe această tem? s-au aflat ?i câ?iva reprezentan?i ai justi?iei. Adic?, ni?te juri?ti de profesie, nu ca mine. ?i ce s-a reliefat pregnant din lu?rile lor de pozi?ie? C? acei judecători au cerut avize medicale, puncte de vedere ale penitenciarelor, ale procurorilor ?i ale nu mai ?tiu cui, ?i cu asta basta. S-au uitat într-un paragraf de lege ?i au decis. Pe ei nu i-a interesat ce f?cuse omul ?la de ajunsese acolo, care puteau fi consecin?ele motivelor invocate de el în cererea de eliberare, dar ?i consecin?ele eliber?rii lui. Nimic nu i-a interesat pe acei judec?tori. Si-au deschis umbrela legii deasupra ?estelor dezinteresate ?i au decis, în func?ie de t?ria argumentelor invocate de avocat ?i de avizele altor structuri.

P?i, s? nu se supere 'mnealor, judec?torii, dar la modul ?sta eu cred c? nici nu e nevoie de judec?tori. Introducem toate avizele, cererile pu?c?ria?ilor ?i pledoariile avoca?ilor într-un mixer, îl b?g?m în priz? ?i ?la ne d? decizia. Î?i imagineaz? cineva la cât s-ar ridica economiile f?cute prin neplata salariilor pentru to?i a?a zi?ii judec?tori ai Patriei? C? mixerul ?la nu consum? mai nimic! La o adic?, merge ?i cu baterie, la purt?tor. Poate fi dat în dotare tuturor pu?c?ria?ilor. Le-ar conveni ?i lor, c? o baterie cost? mult mai pu?in decât ?paga pentru un judec?tor, procuror, medic de penitenciar sau avocat.
 
Ion Maldarescu   
Joi, 24 Ianuarie 2013 14:13

CiteƟte mai mult...

„Istoria î?i bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se". (Nicolae Iorga)


Pe 24 ianuarie românii aniverseaz? Unirea principatelor române?ti Muntenia ?i Moldova. De la Miron Costin ?i Mihai Viteazul, pân? la Samuil Micu, Gheorghe ?incai sau Petru Maior, Tudor Vladimirescu, Nicolae B?lcescu, Alecu Russo, Mihail Kog?lniceanu, Ion Ghica, Vasile Alecsandri, Simion B?rnu?iu... idealul unirii a d?inuit în inimile tuturor românilor. Pe 24 ianuarie 1859 a fost f?cut primul pas important spre unirea celor trei principate ?i înf?ptuirea Statului Na?ional Unitar Român. Dup? ce la 5/17 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales în unanimitate domn al Moldovei, Adunarea Electiv? a Munteniei l-a ales domn ?i în ?ara Româneasc?, iar Cuza a fost proclamat domn al Principatelor Unite. R?mas în fruntea ??rii, între 1859-1866, a înf?ptuit o serie de reforme fundamentale ?i benefice, conturând bazele României moderne.

Sub domnia lui Cuza, ?ara a f?cut pa?i însemna?i spre dobândirea independen?ei pe care, Ro?iorii ?i Doroban?ii români o vor cuceri, în 1877, cu jertf? de sânge, la Plevna, Rahova ?i Smârdan.

Afla?i la poarta furtunilor ?i a trecerii o?tilor, românii ?i-au ap?rat fiin?a na?ional? la M?r??e?ti, M?r??ti ?i Oituz, st?vilind ofensiva devastatoare a cotropitorilor, apoi au înf?ptuit - prin Marea Unire de la 1 decembrie 1918 - România Mare. I-au ap?rat pe unguri de hoardele lui Bela Kun, atârnând, simbolic, opinca deasupra Parlamentului de la Budapesta, Ast?zi, drept ne-recunoa?tere a victoriei din 1919 ?i umilire a Neamului Românesc, sub Arcul de Triumf din Bucure?ti, inscrip?ia Budapesta este astupat? cu ciment. Ru?ine deciden?ilor postdecembri?ti!

Rapturile teritoriale ale cumplitului an 1940 au f?cut s? sângereze trupul ??rii asupra c?ruia se adunaser? corbii de prad? ?i din care au mu?cat ungurii lui Horthy, ru?ii lui Stalin ?i bulgarii. Ordinul generalului Antonescu de la 22 iunie 1941, a însemnat dorin?a de „reîmplinire în trupul ??rii a gliei str?bune a Basarabilor ?i a codrilor voievodali ai Bucovinei, a ogoarele ?i plaiurile române?ti" c?lcate de cizma ruseasc?. Mare?alul a pl?tit cu via?a actul demnit??ii române?ti. Dezonoarea tr?d?rii na?ionale de la 23 august 1944 a Regelui Mihai a fost urmat? de ani de chin ?i teroare, de distrugerea intelectualit??ii române?ti ?i de jefuirea ??rii.

Dup? 1989, România a ajuns pe mâna unor tr?d?tori de ?ar? ?i de Neam, infractori specializa?i în distrugerea sistematic? a economiei, a sistemului social ?i de s?n?tate, alterarea educa?iei ?i vinderea, bucat? cu bucat? sau pe de-a-ntregul, a p?durilor, mun?ilor ?i bog??iilor ??rii. S?rac? ?ar? bogat?!

„Neam p?r?sit la r?scrucea furtunilor care bat aici din veac în veac ?i vor bate totdeauna în aceste locuri de ispititor bel?ug ?i de trecere a o?tilor... Ap?i pentru cea mai înalt? civiliza?ie ?i sili?i de a tr?i de la o bejenie la alta. Oricare al?ii s-ar fi risipit în lume... Noi am r?mas. Cu sabia în mân? de straj? la toate z?rile, iar, când s-a frânt o clip?, ca s? se lege din nou, tainic, o?elul, am întins brutalit??ii arma sub?ire a inteligen?ei noastre. ?i, iat?, suntem tot acas?." (Nicolae Iorga)

Ceea ce nu au reu?it du?manii României de-a lungul secolelor, au reu?it conduc?torii postdecembri?ti, slugi ale N.W.O., prin instrumentele lor: F.M.I., Banca Mondial? ?i ceilal?i asasini economici în numai 23 de ani. Ast?zi, corbii federaliz?rii se rotesc hulpavi deasupra României, g?sind sprijinul tr?d?torilor neamului, al unor urma?i iredenti?ti ?i xenofobi ai lui Attila ?i ai succesorilor cominterni?tilor alogeni, veni?i „pe tancurile sovietice", în '44.

Români, s? nu ne batem joc de istorie, altfel ne merit?m soarta! „A sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor str?mo?e?ti ?i a bisericii, lupta pentru vetrele ?i altarele române?ti de totdeauna." (Mare?al Ion Antonescu

 
Mai multe articole..
<< Început < Anterior 181 182 183 184 185 186 187 188 189 190 Următor > SfñrƟit >>

Pagina 183 din 209