header
ISSN, ISSN-L 2247- 4374

Editorial

„Uite cine vorbe?te!”
Ion Maldarescu Editorial
„Uite cine vorbe?te!”
Pe fondul multiplelor ?i permanentelor scandaluri din primul (sper?m ?i unicul) mandat al navetistului excursionist pe meridianele planetei - pe banii contribuabilului român - ?i al debutului „campaniei dispera?ilor", cum a

Parteneri

revista agero
Revista Clipa - Dinu Sararu
Grand Hotel Sofianu

uzpr

Editura Fortuna
Muzeul de arta - Craiova
Natiunea
Ziaristii online
Uniunea artistilor plastici - Valcea
clipa
SC Diana SRL
Forumul cultural educational
Ion Maldarescu   
Miercuri, 19 Martie 2014 15:53
CiteƟte mai mult...Situa?ia creat? în apropierea grani?ei ??rii nu are nici pe departe darul s?-i lini?teasc? pe români. Atmosfera este înc?rcat? ?i luându-se în considerare interesele geopolitice ale Occidentului ?i ale Federa?iei Ruse, situa?ia poate degenera rapid, dintr-un R?zboi Rece într-un conflict armat. ?i de-o parte ?i de cealalt? au fost semnalate concentr?ri importante de for?e militare, realitate ce nu poate fi pus? pe seama bârfelor sau a scenariilor S.F. Exist? informa?ii c? Rusia ar fi trimis în Transnistria 700 de militari din trupele speciale, iar Grupul Operativ al for?elor militare ruse din Transnistria recruteaz? voluntari în postur? de provocatori, scopul fiind destabilizarea situa?iei în regiunea Odesa din Ucraina.
 
?ara arde-n foc ?i baba se piapt?n?!
 
Faptul c? Disputa dintre Rusia ?i Ucraina cocheteaz? cu starea de r?zboi impune luarea unor m?suri adecvate din partea conducerii României, dar ce te faci cu diversiunile? Pentru a nu lua calea pribegiei ?i a cauzei pierdute, pentru a r?mâne lipit de fotoliul rezervat celui care are menirea, datoria ?i obliga?ia s? apere interesele românilor, prim-ministrul celui de-al patrulea guvern din seria Ponta - îl voi numi „GP4” - a b?tut palma cu Coloana a V-a a „??rii vecine ?i prietene” (indirect, ?i a Rusiei). U.D.M.R.-ul, organiza?ie etnic?, anticonstitu?ional? ca partid politic, a observat TIR-ul guvernamental mar?ând în deriv? ?i, asemenea unei traseiste a urcat în cabin?. Nici n-a fost nevoie s? mai arate semnul autostopistului. Prin mai vechile în?elegeri secrete, traseista a fost invitat? la guvernare ?i... hopa-sus, singura obliga?ie fiind sus?inerea volanului! Nu de alta, dar vin alegerile pentru Parlamentul European, urmeaz? circul electoral na?ional din toamn?. În România, interesele personale ?i de grup primeaz? asupra celor na?ionale. Pân? atunci, cine ?tie ce pui mai ies din ou?le clocite de GP4?!
 
Oficiali ai Ungariei flutur? zdrean?a unui ?inut imaginar, mergând c?lare pe p?mânul României
 
Pentru a condi?iona sprijinul actualului guvern, liderii U.D.M.R. au impus schimbarea Constitu?iei României în favoarea minorit??ii maghiare, ?i regionalizarea pe criterii etnice. Manifest?rile anti-române?ti au luat amploare. Mass-media a primit ordine s? trec? sub t?cere datele reale, minimalizând în mod criminal realitatea. Prin aprobarea tacit? a conducerii de la Bucure?ti faptele grave comise de c?tre unii extremi?tii maghiari, în timpul mar?ului neautorizat din 10 martie 2014, de la Târgu Mure?[1] reprezint? acte de tr?dare na?ional?:
„[…] În timpul mar?ului. s-au înregistrat incidente grave, de agresare a jandarmilor, s-au înregistrat persoane cu arme asupra lor, lucru interzis total de c?tre lege, au fost aruncate pietre ?i petarde asupra jandarmilor, s-au scandat, din nou, lozinci anticonstitu?ionale, autonomist secesioniste, s-a blocat centrul ora?ului […]”.(Directorul Poli?iei Locale Targu Mure?, Valentin Constantin Bretfelean)
„Sintagma stat na?ional unitar trebuie scoas? din Constitu?ia României, cu Kala?nikovul!”(Bayer Zsolt)
„Maghiarii si rromii se pot uni atunci când este vorba de du?manul nostru comun din Transilvania!”. (Vona Gábor- Jobbik)
„Au fost ac?iuni ?i au fost manifest?ri antistatale, antiromâne?ti, segrega?ioniste, ?ovine, s-au scandat lozinci cu cuvinte grele adresate românilor, adresate statului român, autorit??ilor române […]”. (Prefectul jude?ului Mure?- Dr. Corneliu Grosu)[2]

Manifest?rile zilei de 15 martie au fost acompaniate cu provoc?ri extremist-iredentiste la adresa suveranit??ii ?i integrit??ii teritoriale a României. Ostentativ, ca o sfidare la adresa Statului Na?ional numit România, vicepremierul Ungariei Semjen Zsolt a reiterat, în cadrul manifest?rii din 15 martie a.c. de la Târgu-Secuiesc intrarea c?lare a „amiralului f?r? flot?”, Horthy, în Ardeal, dup? semnarea blestematului Diktat de la Viena din 1940. Guvernul României tace!
 
Fiecare cu ga?ca lui - Telestelianizarea TVR
 
Pentru a fi în ton cu tr?darea na?ional? ?i jaful, la institu?ia pl?tit? din banii contribuabilului român, pe fotoliul de la etajul superior al TVR a fost a?ezat - deocamdat? ca interimar - un personaj ciudat, alunecos ?i cu mul?i pretini. Sigur c? n?dragii lui vor sta mult? vreme pe acel scaun - „prietenii ?tiu de ce!” - a declarat umflându-?i bojogii: „Dup? interimat, voi face restructur?ri foarte repede ?i chirurgical în ierarhia TVR.” În fapt, nici n-a a?teptat momentul promis. Cazul întreruperii emisiunii „Mo?tenirea clandestin?”, realizat? de excelenta profesionist? Monica Ghiurco împreun? cu istoricul american Larry Watts, fiind, pe cât de cunoscut, pe atât de revolt?tor. CNA st? „de lemn T?nase”, iar Stelian pl?te?te, din banii poporului „Moartea care cite?te ziarul”, cu un salariul de 40.000 euro lunar. Ce-o fi f?când pentru paralele astea? Urmând principiul „cine nu-i cu mine este împotriva mea”, telestelianizarea personalului TVR ?i eliminarea elementelor incomode vor fi, inevitabil, puse în practic?. În curând vom vorbi despre TVR ca despre o televiziune unde libertatea de exprimare va fi ajustat?, poate chiar extirpat?, emisiunile incomode vor fi eliminate în favoarea abera?iilor debitate pe criterii etnice, regaliste ?i pe ecranele c?reia românii vor fi umili?i ?i batjocori?i pe banii lor.
Grafica - Ion M?ld?rescu
----------------------------------------------------------------
[1] 1. Prin dispozi?ie a primarului municipiului Tîrgu-Mure? nu a fost aprobat? desf??urarea niciunui mar? pe str?zile din municipiul Tîrgu-Mure? în ziua de 10 martie a.c.
2. Urmare analizei efectuate în Comisia de avizare a manifest?rilor publice, conducerea municipiului a avizat pozitiv manifestarea comemorativ? ?i NU a avizat mar?ul solicitat de organizatori.
3. Aceste hot?râri au fost comunicate domnului Balazs Iszjak ?i Asocia?iei Siculitas prin adresa nr. 1742/17.02.2014 unde textual se precizeaz? „s-a aprobat organizarea ac?iunii comemorative” ?i „nu se aprob? desf??urarea mar?ului pe raza municipiului Tîrgu-Mure?”.
 
The Armory Show - S?rb?toarea mondial? a artei
  
Miercuri, 19 Martie 2014 15:51

Anual, primavara, la New York se desfasoara cateva mari evenimente planetare de arta plastica. Targul dealerilor (A.D.A.A.CiteƟte mai mult...) si Binelala de la Whitney Museum sunt de elita. Replica la aceste manifestari vine de la Foundain Art Fair si Outsider Art Fair, doua targuri de arta kitsch, accesibile oricui, in special amatorilor. Deja la Foundain Art Fair au invadat asiaticii, aproape ca este un targ al lor. Dar in loc sa vedem arta asiatica, se petrece un fenomen de imitare a artei americane, de pilda, desene kitsch reprezentand vedete, de la Marilyn Monroe la Arnorld Schwarzenegger. Outisader Art Fair e mai diferit, dar vom discuta in mai, cand va avea loc o noua editie.

Deasupra tuturor insa este Armory Show, cel mai mare eveniment al pietei de arta din America si din lume.

Daca la A.D.A.A., cum am aratat intr-o cronica anterioara, domina galeriile newyorkeze, la Whitney numai artistii americani, Armory Show, in schimb, isi pastraza specificul editiei inaugurale, din 1913, la care a participat si Brancusi, alaturi de avangradistii francezi, reprezentnd curentele fovism, cubism si futurism, dar catalizand si toate fortele artistice din America, in special curentul realist. Adica are un specific international, participa oameni de arta si galeristi de pe tot pamantul. In acesta an, au participat 205 galerii, din 29 de tari, expunand opere de arta moderna si contemporana. Targul a coincis cu Whitney Biennial si cu Foundain Art Fair. La The Armory Show a fost o afluenta de nedescris, randuri imense de oameni veniti sa vada o realitate a artei iesita din comun. Cele mai puternice galerii din Anglia, Germania, Franta, Italia sau Tarile nordice au concurat cu galerii venite din Japonia, Seul si alte tari asatice. O sectiune speciala s-a numit Armory Focus: China, datorita ascensiunii acestei tari si pe piata de arta.

Numeroase galerii din Beijing, Shanghai, Hong Kong sau Hangzhou au ocupat a mare parte din spatiul dedicat artei contemporane, atragand vizitatorii, mai ales pe cei mici, copiii, fiindca chinezii au venit cu chinezarii. Au facut nota aparte. Totul era pe baza de joc, de circ. Mult circ, mult spectacol. Exista si o tombola, foarte originala, in care fiecare vizitator primea cate un obiect artizanal drept suvenir. Cabinele galeriilor erau separate de aparate sportive, gen Luna Park, la care se jucau copiii si parintii lor. Sigur, onoranta a fost prezenta marelui artist chinez Xu Zhen, cu un asa numit „cameleon proiect”. Desi foarte tanar, nascut la Shanghai in 1977, el a fost ales „commissioned artist for The Armory Show 2014”, adica artist-comandant al targului!

Masura evenimentului a fost data insa de Pier 92 si Pier 94, doua spatii uriase, foste docuri, fiindca Armory Show are loc in fiecare an in aceasta zona portuara a lui Hudson River. Cele doua spatii au fost complementare, intr-unul fiind repartizata arta moderna, in celalalt arta contemporana. In Pier 94 erau toti corifeii secolului 20. O galerie din Barcelona, Mayoral Galeria d’Art, triumfa cu Juan Miro si Salvador Dali, lucrari inedite, in speciale desene, iar alaturi, la John Szoke din New York, chiar un adevarat soc, vizitatorul traia o invazie Picasso, sute de lucrari inca insolite. In afara lui Brancusi, toti avangardistii secolului 20 erau prezenti. Pana si elevul lui Brancusi, Archipenko. Ca si marele sau prieten, Marcel Duchamp. Brancusi a fost o prezenta constanta in galeriile americane si mai ales la Armory Show. Insa fata de contemporanii lui, precum Picasso sau Dali, care au pictat mii de tabouri, Brancusi a realizat un numar relativ mic de lucrari, doar 215 sculpturi, de aceea este foarte dificil sa-l vezi expus la astfel de evenimente. Nu toate galeriile detin piese de Brancusi. A devenit un sculptor scump, si la propriu, si la figurat.

Dar absenta lui se reflecta prin prezenta a numeroase coloane infinite, de varii forme, pana la o coloana din baloane gri, imaginata de un artist din Seul, expusa langa un formidabil tablou semnat de Lee Ufan, marele artist al Asiei. Si cel mai exigent vizitator era satisfacut, fiindca in multitudinea de clasici ai artei moderne apareau la fiecare pas lucrari inedite, scoase de expozanti la lumina. Intr-un astfel de context, galeristii se intrec sa atraga, sa expuna ce au mai de pret. Astfel, multe galerii din New York, pe care le cunoasc bine, isi aratau o fata insolita, fiindca isi expuneau operele existente la filialele lor din Singapore, de pilda, sau Sidney. Sau altele isi prelungeau expozitiile de acasa, precum Higher Pictures, care a venit cu lucrari de Travess Smalley, artistul care a avut zilele trecute vernisajul la sediul galeriei din Madison Avenue.

Aceste combinatii dintre galerii din SUA, Europa, Asia sau America Latina erau curente, faceau parte din ceea ce se numeste Galeria continua. Adica o galerie din Los Angeles se asociaza cu una din Helsinki si, mai departe, din Istanbul. Toate marile orase ale lumii, Reykjavik, sa spunem, sau Edinburgh, au fost prezente la aceasta mare sarbatoare a artei mondiale. Mai mult, toate orasele importante ale Germaniei erau prezente, parca targul ar fi fost o filiala a lor! Iata de ce regretul ca nu intalnesc Bucuresti sau un alt nume care sa-mi aminteasca de Romania, a fost foarte mare.

In sala Media Lounge aveau loc continuu conferinte, expuneri ale specialistilor din diferite tari. Iar in Pier 92, la intrare, se aflau birourile presei internationale, o veritabila armata de ziaristi, reporteri, cameramani, care transmiteau evenimentul in toata lumea. Pana si Budapesta era nelipsita, cu Ani Molnar si Denes Farkas. Cred ca pana sa aiba si Romania un stand la un astfel de targ, e drum lung, sper sa-l apuce nepotii nostri!

E greu sa descrii ceea ce nu se poate descrie. Iata un exemplu. Imaginati-va David al lui Michelangelo. Identic? Da, cu exceptia unui picior care lipseste pana la genunchi. E un David al zilelor noastre, care a trecut probabil prin Afganistan. Dar ce spuneti de alergatorul care are un picior in fata, in pozitie de fuga, iar la piciorul din spate, sandaua este ingropata in ciment? Alaturi, il priveste un cap urias, din lemn, complet tatuat, ca un fel de totem, dar care, in loc de par, are cuie, cuie de fierarie, cu care se potcovesc caii!

Sau imagnati-va o camera alba, ermetica, din care, prin acoperis, apar si dispar diferite obiecte, pe care trebuie sa le identifici. Ele poarta diferite simboluri, puse sub genericul „Action of Consciousness”, adica Actiune de constiinta.Este efectul cameleonic al lui Xu Zhen, prezent cu un show grandios si original, care include video, instalatii, spectacole de teatru si de fotografie.

Deja arta contemporana nu se mai bazeaza pe limbajul clasic, pe ceea ce inseamna desen, ea solicita imaginatia creatorului, cat mai libera, cat mai teribila, pe care o concretizeaza cu mijloace de inalta tehnologie, un fel de „efecte speciale” ale artei plastice. Sensibilitatea privitorului asociaza socul vizual cu trairea launtrica, satisfactiile estetice fiind de ordinul foarte complex al informatiei culturale. Iar toata miscarea de azi a artei chineze a fost prezentata intr-un amplu The China Syposium, sustinut de lideri ai artei, artisti, colectionari, curatori, jurnalisti, galeristi si academicieni, eveniemnt care a starnit un interes deosebit. Vom reveni si cu alte amanunte de la The Armory Show.

Corespondenta de la New York

Grafica - Ion M?ld?rescu

 
Profetismul lui Mihail Eminescu (2)
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Miercuri, 19 Martie 2014 15:45
CiteƟte mai mult...„E?ti, Doamne bun, eu p?mântean ?i r?u,/ ?i-n dragoste nu-?i seam?n, nici în mil?./ Dar, dup? r?ni, sunt chip din chipul T?u,/ de par dospit din cer, nu din argil?./ Nu ?i-am râvnit nici razele sub?iri,/ nici t?lpile str?punse sub piroane,/ Dar Tu m? faci p?rta? în r?stigniri,/ ?i-?i tot îngân osânda din icoane./ Sfin?it pe cruci pe care nu m-am vrut/ ?i de-nvieri pe care nu le-a?i cere,/ nu ?tiu: Tu te cobori la mine-n lut/ sau eu m? urc spre raiul T?u bând fiere?/ Cu necer?it? slav? m? încarci/ ?i-n cuie, când sfin?enia m? frânge,/ oftând m? uit la r?nile-mi prea largi/ ?i-?i cresc al?turi, sânge lâng? sânge.”(Radu Gyr - „Identitate”)
 
O prezen?? de spa?iu ?i o identitate de timp pentru Na?iunea noastr? dacoromân? este Ortodoxia, precre?tin? ?i cre?tin?, respectiv Cultura Duhului, adic? spiritualitatea Tradi?iei str?vechi belangino-zalmoxiene, care î?i are r?d?cinile adânc înfipte în vrerea divin? de a confirma ulterior spiritualitatea celei mai alese Na?iuni întru misiunea sa jertfelnic-hristic? universal?. Principiile c?l?uzitoare Destinului Neamului, vin chiar din fa?a ontologico-divin?, leg?nate în scutecele Aurorei monoteiste, prehristice care au fost promovate de marile personalit??i mesianice menite s? contureze încre?tinarea Filosofiei precre?tine ?i a Culturii duhului Neamului, celui ales întru slujirea Evangheliei - Filosofia ?i Filocalia Dragostei dumnezeie?ti a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Toate geniile ?i personalit??ile noastre savante din lumea teologic? ?i mireano-cre?tin-orotdox? au înf??i?at sinergismul dintre literatura sacr? pelasgo-protodac? ?i cea geto-dac?, precre?tin? pe care le întâlnim ca armonie ?i har, insuflate în filosofia zalmoxian? ?i-n teologic-hristic? a spiritualit??ii propriu-zise, a Neamului nostru „predestinat” între destinele sacre ale omenirii. Din frumuse?e gândirii lor a izvorât mirul cuget?rii celor h?r?zi?i s?-?i asume Destinul hristic al m?rturisirii Adev?rului, demnitatea str?mo?easc? a drept??ii ?i eroismul Crucii, al Jertfei sfinte, al biruin?ei mesianico-na?ionaliste ca apoteoz? a Învierii dacoromânilor.
 
De-a lungul tuturor genera?iilor Fiii Na?iunii - Chema?i ?i Ale?i ?i-au sanctificat fiin?a, crezul, chemarea, lupta, misiunea, m?rturisirea, d?ruirea, sacrificiul întru Dumnezeu ?i Neam prin har ?i dragoste. Toate l?muririle istorice, certe, nepotrivnice, loiale adev?rului, care au sc?pat focului uciga?, inten?ionat sau profan?rii ?i mistific?rii adev?rului, concluzioneaz? menirea vie ortodox? ?i frumuse?ea erudi?iei lor cre?tine, ca s?la? al izvorului iubirii de Dumnezeu. Toate personalit??ile dacoromâne profund spirituale, profund religioase ?i-au proclamat principiile fundamentale ale catehismului lor ortodox, într-un na?ionalism ecumenic, revelator cre?tin. Ei au folosit jertfa integral? ca metod? de lucru ?i iubirea d?ruirii ca pild?, ca o consfin?ire a logicii, a esen?ei lor cre?tine. De aceea întregul lor eroism m?rturisitor este un catehism, prop?v?duitor deplin al curajului, al sacrificiului ?i sfin?eniei Dacoromânismului. Eroismul d?ruirii chemate, al sfin?eniei asumate, nu este cel al trecerii prin timp, ci cel al ve?nicei, divinei Învieri. Nu este sacrificiul unui trecut istoric scurs, în meandrele timpului, ci cel al devenirii unui prezent continuu spiritual, al unui torent înfl?c?rat ?i etern în esen??: Eroismul Elitelor Profetice Cre?tin Ortodoxe. Dezbaterea obiectivit??ii tematicii lor uria?e, ca: Dumnezeu, Omul, Logosul, Fecioara, Neamul, Natura, Lumea, Tradi?ia, Datinile, Crea?ia, Folclorul, Iubirea, Statul, Biserica, Clerul, Tineretul, ?coala, Religia, Filosofia, ??ranul, Familia, Politica, Ciocoismul, Monarhia, diferitele neamuri apropiate ori du?mane, cu toate încreng?turile ei, reclam? dimensiunea spiritual? a Dasc?lilor, a Filosofilor, a Geniilor, a Eroilor, a Corifeilor, a Luceferilor, a Martirilor, a Sfin?ilor, care au stat deasupra epocilor lor ?i stau primeni?i pe pieptul Istoriei noastre cea de pe p?mânt ?i din cer. H?r?zi?i de Duhul Sfânt, Ei primesc Cununa M?rturisirii ?i pe cea a Muceniciei ve?nice în Ob?tea cereasc? a sfin?eniei Neamului, direct de la Atotcreatorul ?i de la Logosul dumnezeiesc, Cel Suprajertfit omenirii întregi spre înviere, Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Expresia conlucr?rii iubirii lor, a comuniunii cu lumina puterilor dumnezeie?ti se revars? prin harul, crea?ia ?i jertfele lor, prin opere ?i capodopere, ca o binecuvântare asupra Na?iunii ?i a lumii în general. Eroismul lor mistico-profetic, acceptat, înfl?c?rat ?i asumat de responsabilitatea misiunii-voca?ionale ?i de ascetismul demnit??ii lor, devine deopotriv? na?ional ?i religios, care urc? deplin pe culmile harului dumnezeiesc al Muceniciei profetico-ortodoxe dacoromâne. 
 
Mihail Eminescu în întreaga sa crea?ie spiritual?, ne dezv?luie rolul suprem al dragostei ce str?luce?te pe fruntea gândirii lui profetice. Este esen?ial s? stabilim ?i s? contur?m defini?ia ?i profilul Profetului în general, raportându-ne la Scriptura insuflat? a Vechiului Testament, cel netrunchiat, ?i în mod expres la marele Profet Ieremia. Alegerea oric?rui Profet o face Atotcreatorul, înc? din pântecele mamei sale. Chemarea Profetului din Sânul Neamului este echivalent? unei ungeri sacerdotale a Duhului Sfânt, care-i confer? comuniunea cu Logosul dumnezeiesc, ca o consfin?ire a luptei pentru Dreptate, a zelului pentru Adev?r, a m?rturisirii dreptei Credin?e, a jertfei pentru Iubirea de Dumnezeu, de Neam ?i de oameni (ceilal?i semeni drep?i). Numai cel ales de Dumnezeu, care confirm? însu?irile sale suprafire?ti în comuniune deplin? cu dumnezeirea Sfintei Treimi, cu Omul cre?tin, cu Crea?ia, cu sensul lumii hristice este Profetul divin. Institu?ia Profetic? este de natur? divino-uman?, instituit? de Ziditorul, ereditar-monarhic?, care se las? mo?tenire din genera?ie în genera?ie numai Neamului cel care bineveste?te pe Dumnezeul Sfânt ?i sl?vit în Treime, prin Elitele special alese de El.
Pedagogia Proorocului este credin?a Ortodox? a Bisericii lui Hristos, având ca menire M?rturisirea Adev?rului adev?rat revelat, ca misiune Dragostea dumnezeiasc? transmis?, iar ca voca?ie Jertfa suprem? pentru Neam ?i lumea dreapt? cre?tin?, ca îndreptar pentru ceilal?i. Tocmai de aceea Profetul divin este din sânul Na?iei, dar deasupra ei, din lume, dar superior ei, din spa?iu, dar mai sus de timp, p?mântean, dar cet??ean al Cerului, autojertfitor, dar nemuritor. „?i Domnul mi-a întins mâna, spune Ieremia, mi-a atins gura ?i mi-a zis: „Iat? am pus cuvintele Mele în gura ta! Iat? te-am pus în ziua aceasta peste popoare ?i peste regate, ca s? smulgi ?i s? arunci la p?mânt, s? pierzi ?i s? d?râmi, s? zide?ti ?i s? s?de?ti! ...C? iat?, Eu te-am f?cut ast?zi cetate înt?rit?, stâlp de fier ?i zid de aram? înaintea acestei ??ri întregi: înaintea regilor, înaintea c?peteniilor ei, înaintea preo?ilor ei ?i înaintea poporului ??rii. Ei se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui c? Eu sunt cu tine, ca s? te izb?vesc, zice Domnul.” [1]
 
Binecuvântarea unei Na?iuni, ca ?i pedeapsa ei apar?in Domnului. Atât Binele cât ?i r?ul, atât Adev?rul cât ?i minciuna, atât Credin?a cât ?i necredin?a ori reauacredin??, atât Suferin?a cât ?i durerea, atât cunoa?terea cât ?i ignoran?a sunt urm?rile fire?ti ale Iubirii sau urii c?peteniilor unei Na?iuni fa?? de Dumnezeu ?i de Neamul lor. Consecin?ele sunt aduse la cuno?tin?? din vreme poporului, spre îndreptare prin Profetul ales, care la rândul s?u reînfiiaz? Na?ia, întru Pronia divin?: „Lep?darea ta, a poporului, de credin?? te va pedepsi ?i r?utatea ta te va mustra. În?elege ?i vezi cât e de r?u ?i de amar de a p?r?si pe Domnul Dumnezeul t?u ?i de a nu mai avea nici o team? de Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor.” [2]
 
Înzestrat cu sim?ul m?surii ?i al dep??irii timpului, a vremurilor aflate sub cei „predestina?i”, Mihail Eminescu supune unei radiografii pertinente: firescul, naturalul, esen?a Chipului dup? Asem?nare al Neamului nostru întru spiritualitatea sa str?mo?easc? na?ional? ?i universal?, a?a cum este cu realitatea sa vie ?i crud?: cu filosofia lui, cu clerul lui, cu ambi?iile ?i îmbuibarea celor str?ini, cu râvna ?i cotropirea du?manilor din interior ?i exterior, cu sperjurul politicienilor supracorup?i, cu neru?inarea, obr?znicia ?i ipocrizia mai tuturor gazetelor aservite puterii, cu ?coala d?r?p?nat? la propriu ?i la figurat ca ?i societatea în general, cu sacrificiul, suferin?a, boala, mortalitatea, mizeria ?i ignoran?a aflate la tot pasul, cu lipsa drepturilor esen?iale, cu îndatoririle ?i împil?rile tot mai multe, mai ap?s?toare, cu neputin?ele, sudoarea muncii ?i s?r?cia poporului, a ??r?nimii în mod special: „O semin?ie, care câ?tig? toate drepturile f?r? sacrificii ?i munc?, e cea evreiasc?. La orice popor drepturile publice ?i private au fost rezultatul unei munci seculare ?i a unor sacrificii însemnate. Dac? exist? aristocra?ia, cu prerogative deosebite, acestea erau compensa?ia muncii r?zboinice; dac? ??ranii, care pretutindenea au fost aservi?i, au izbutit în urm? a se vedea st?pâni pe buc??ile lor de p?mânt, aceasta a fost oarecum r?splata pentru c? în vremi trecute ei singuri au purtat greutatea institu?iilor; dac? partea cleric? s-a bucurat de prerogative, ea a ?i împlinit o sarcin? de cultur?, pe care, în împrejur?rile date ale evului mediu, nu o putea îndeplini o clas? de ra?ionali?ti. Clerul au dezb?tut popoarele nou? ale Europei din mrejele unor credin?e ?i obiceiuri în care puterea fizic? juc? cel întâi rol... Îmblânzirea treptat? a lumii nou? este un net?g?duit merit al religiei cre?tine; afar? de aceea ea a mai fost ?i p?storul culturii antice. Ce servicii au adus omenirii înd?r?tnicul ?i egoistul neam evreiesc? Ocupându-se pretutindenea numai cu traficarea muncii str?ine, alegându-?i de patrie numai ??rile acele, unde prin deosebite împrejur?ri s-a încuibat corup?ia... Dar oare în ce const? corup?ia social?, acest element care-l atrage pe evreu c-o putere elementar?? Ea const? în dispre?ul muncii, care cu toate acestea e singura creatoare a tuturor drepturilor. Când munca unei clase într-un popor nu mai echivaleaz? drepturile, de care ea se bucur?, atunci acea clas? e corupt?, atunci ea tr?ie?te din traficul unei munci str?ine, atunci ea seam?n? cu evreul, care nic?iri nu face altceva decât precupe?e?te lucrul str?in.”[3]
 
D?ruit de Bunul Dumnezeu cu harul mesianico-pedagogic, Proorocul nostru Mihail Eminescu se lupt? aprig, se r?scole?te cu mare mâhnire, se r?zvr?te?te, dar cu adânc? p?rere de r?u ?i condamn? proasta imita?ie din afar?, falsitatea, gustul vulgar, pseudo-educa?ia, criticând constructiv spre îndreptare, nu spre ironie, nu spre batjocur? precum ilustrul satiric grecotei Ion Luca Caragiale. B?di?a Eminescu reclam? spre poc?in?? desfrâul, stâng?cia, b?lm?jeala, ciocoimea ?i incultura tinerimii u?oare, prooccidentale, care sunt rumâni doar gra?ie împrejur?rilor na?terii pe diferitele meleaguri ale plaiurilor noastre minunate, ?i nicidecum prin limb?, tradi?ie, credin??, cultur? ori sim? istoric de a vedea scopul ?i sensul menirii ?i mântuirii dacoromâne: „C?ci acest tineret s-a fost dus într-o ?ar? bolnav? în privin?a vie?ii sociale. Clasele sociale putred de bogate au ajuns acolo la o rafinare de pl?ceri nemai pomenit? în alte col?uri ale p?mântului, producerile s?n?toase din literatur? ?i art? f?cuse loc picanteriilor de tot soiul, în sfâr?it ori?ice era mai c?utat decât apa limpede ?i r?coritoare de izvor... Acolo, în loc s? înve?e lucruri folositoare, adic? cum se ar? ?i se seam?n? mai cu spor, cum faci pe copii s? priceap? mai bine cartea, cum se lecuie?te o durere de stomac, cum se ?ese pânza ?i se toarce inul, cum se fac talpe trainice la cisme ?i alte lucruri folositoare de acest soi, s-au pus aproape to?i pe politic?, s? afle adic? ?i s? descopere, cum se fericesc neamurile ?i cum se pun la cale ??rile, adic? au adunat mult? înv???tur? din „Figaro”, „Petite Republique Francaise”?i cu capul gol ?i cu punga idem, s-au întors rânduri, rânduri în ?ar?, ca s? ne puie la cale. Aceast? tinerime vesel? ?i u?oar? tr?ie?te în România ?i se treze?te în Fran?a, tr?ie?te într-o ?ar? s?rac? ?i a deprins cu toate acestea obiceiurile bogatei clase de mijloc din Fran?a, are trebuin?e de milionar ?i bani mai pu?in decât cinstita breasl? a ciobotarilor din acele ??ri. Acest tineret ce se caracterizeaz? prin o rar? lips? de pietate fa?? cu nestr?mutata vrednicie a lucrurilor str?mo?e?ti, vorbind o p?s?reasc? corupt? în locul frumoasei limbi a str?mo?ilor, m?surând oamenii ?i împrejur?rile cu capul lor strâmt, ?i dezaprobând tot ce nu încape în cele 75 dramuri de creier cu care i-a-nzestrat r?ut?cioasa natur?, acest tineret, zic, înarmat cu aceast? vast? ?tiin??, vine la noi cu preten?ia de a trece de-a doua zi între deputa?i, mini?tri, profesori de Universitate, membri la Societatea Academic?, ?i cum se mai cheam? acele mii de forme goale, cu care se-mbrac? bulg?rimea de la marginile Dun?rii. C?ci cei mai mul?i dintre ace?ti l?uda?i sunt feciori de greci ?i bulgari a?eza?i în aceast? ?ar?, ?i au urmat întru romanizarea lor urm?torul precept: ia un b?iat de bulgar, trimite-l la Paris ?i rezultatul chemic e un june român.” [4]
 
Filosoful nostru cre?tin ortodox Mihail Eminescu scoate în eviden?? repercusiunile ucig?toare pe termen foarte lung, ale doctrinei ?i conduitei profanatoare a filosofiei necre?tine ?i a culturilor str?ine din ??rile superbogate de pe exploatarea popoarelor lor ?i ale altor na?ii. Altoind prezentul na?iei tale cu putregaiul str?in, culegi viitorului t?u ciuperca acelei culturi, care va l?sa istoriei posterit??ii Neamului ?i altora eviden?a condamnabil? a unei spiritualit??i otr?vitoare. Acele state mari ca arie geo-politic?, dar mici ca spiritualitate cre?tin?, decimate social, moral, îns? atât de râvnite de odraslele ciocoilor ?i arenda?ilor din ??rile române, fl?mânde de c?p?tuial? rapid? f?r? osteneal?, obsedate de parvenitism, setoase de trând?veal?, ??ri purt?toare de culturi atee, anticre?tine, c?rora Gânditorul în?elepciunii noastre dacoromâne, hristo-harice, le subliniaz? particularitatea ideilor sterile, de?arte, tenden?ios-nihiliste, aflate din bel?ug în Universit??ile Apusului, în presa ?i literatura intoxicat? de ingratitudine, falsitate ?i grotesc, care uniformizeaz? spre acela?i numitor comun, ingrat, imanent, precar ?i absurd, neputând universaliza în diversitate precum Ortodoxia cre?tin?, creativ? ?i transcendent?, incultur? ce anim? spiritul gregar, care întunec? mintea, o risipe?te, o perverte?te la r?u, la descompunere, la distrugere, al c?rui ra?ionalism morbid nu se poate întrupa vreodat? în esen?a unui Neam cre?tin s?n?tos moral, ales ca chemare profetic?, ci doar în clica politicianist? meschin?, searb?d?, libidinoas?, la??, atee, corupt? ?i tr?d?toare: „Astfel, (tinerii), vin p?tur? dup? p?tur? în ?ara noatr?, cu ideile cele mai ciudate, scoase din cafenelele fran?uze?ti sau din scrierile lui Saint-Simon ?i ale altor scriitori ce nu erau în toate min?ile, iar formele vie?ii noastre de ast?zi au ie?it din aceste capete sucite, cari cred c? în lume poate exista adev?r absolut ?i c? ce se potrive?te în Fran?a se potrive?te ?i la noi. Împr??tiind baliverne cu libertatea, egalitatea, fraternitatea ?i suveranitatea, încât b?trânii î?i pierd cu totul c?lindarul. ?i le povesteau câte pr?p?stii toate. Apoi s-au pus pe iscodit porecle b?trânilor... ?i c? nu sunt nici români, c? numai d-lor, care ?tiu pe Saint-Simon pe de rost sunt români, iar b?trânii sunt alt? mâncare. De aceea, b?trânii, la drept vorbind, nici nu pricepeau bine acuzarea ce li se f?cea. Neam de neamul lor tr?it în ?ar?, nepricepând alt? limb? decât cea româneasc?, închinându-se în aceast? limb?, vorbind cum se vorbe?te cu temei ?i s?n?tos, ei, auzind ?iunile ?i ?ionile, imperatorele, redaptorele, admisibilile ?i propriamentele, au gândit în mintea lor: „De frate, noi om fi fost pro?ti. Noi socoteam c?, dac? ?tim ceaslovul ?i psaltirea, cum se ar? gospod?re?te un ogor, cum se cresc vite ?i cum se strâng banii, apoi ?tim multe. Da’ia auzi-i, c? nu ?tim nici m?car române?te.” [5]
 
Profetul cre?tin al teologiei morale d? în vileag astfel, influen?a nefast?, negativ? a preceptelor ateiste, a ra?ionamentelor macabre, sus?inute nu de oameni ai cugetului sau ai ra?iunii, ci de cei ce îngr?desc ?i înc?tu?eaz? spiritul: de fariseii Adev?rului, de saducheii nedrept??ii, de caiafele antina?ionale, de iudele anticre?tine, de irozii c?m?t?riei, de irodiadele desfrâului, de salomeele de??rt?ciunilor, care promoveaz? un politicianism împrumutat, vierm?nos, putred, demagogic, imoral, obscen, vulgar, violent, profanator, ignorant, oportunist, obscurantist, antisemit - termenul are o conota?ie universal?: (atitudine calomniatoare, prigonitoare ?i persecutoare aduse pe nedrept, f?r? temei religios ori etnic, oric?rei semin?ii, rase sau na?ii ale p?mântului), ce genereaz? minciuna, corup?ia, tr?darea, la?itatea, anticultura, pseudoeduca?ia, pseudo?tiin?a, pseudoarta, ura, un dezm?? dens în mass media, în teatru, în cinema, falsitatea, fariseismul, c?m?t?ria, terorismul de stat, terorismul religios, f?r?-de- legea, genocidul, holocaustul anticre?tin, etc. Acei exponen?i malefici ai turpitudinii mefistofelice au creat licen?ele caricaturilor politice, excelen?ele humanoizilor grotescului, mercenarii Ocultei, care au promulgat desfrâul, demen?a, snobismul, tirania, vrajba, fanatismul, decretând via?a ca fiind trec?toare, sulemenind o permanent? întoarcere pe dos a virtu?iilor cre?tine, luându-le astfel, celorla?i neaderen?i la viclenie, la distrugere, dreptul lor la tr?ire, menirea lor ca sens al credin?ei ?i mântuirii ortodoxe. Tot referitor la progeniturile cosmopolite ale celor neinteresa?i de binele societ??ii, indiferen?i la ap?rarea Adev?rului, reticen?i la credin?a str?mo?easc?, repeten?i la dragostea de Neam, orbi ?i surzi la înc?lcarea suveranit??ii ?i suzeranit??ii na?ionale, dar premian?i la grija pentru familiile lor prezente ?i viitoare este ?i istorisirea ilustrului enciclopedist Ion Heliade-R?dulescu în coresponden?a sa cu beizadea Mitic? Ghica, dup? m?rturia boierului c?rturar Mihail Eminescu: „Sunt tat? de familie, n-am unde s?-mi cresc copiii decât în aceste a?ez?minte (ale ??rii) pentru c?, ?i de-a? avea mijloace a-i cre?te aiurea, gândul meu nu este s?-i cresc str?ine?te ?i ei apoi s? tr?iasc? române?te; voi s? fac din ei români, ?i trebuie s? ?tie cele române?ti, ?i legi ?i obiceiuri. Tic?lo?i au fost p?rin?ii ?i tic?lo?i fiii, cari orbe?te s-au crescut pentru «alt veac » ?i pentru « alt? ?ar? » ?i au tr?it în «alt veac»?i în « alt? ?ar? ».”[6] Una din caracteristicile esen?iale ale Na?iuni noastre al?turi de celelalte însu?iri fundamental-în?scute: inteligen?a nativ? mult superioar? celorlalte na?ii, credin?a dreapt? str?bun?, demnitatea cavalerismului, onoarea eroismului, cinstea, ospitalitatea, r?bdarea, derulate sub lungul ?ir milenar al Voievozilor Mari ?i ajunse pân? la aplicarea metodelor asupritoare fanariote ale secolului al XVIII-lea ?i a metodicii masonice din veacul al XIX-lea, era ?i munca, cea de folos fiec?ruia, cea de ob?te poporului, cea creativ? tuturor ?i Neamului, cea consfiin?it? de jertfa cre?tinismului ortodox str?mo?esc. „Nimeni nu în?elegea, observ? marele nostru Poet, c? temeiul unui stat e munca, ?i nu legile. Nu în?elegea, asemenea, aproape nimeni c? bog??ia unui popor st?, nici în bani, ci iar??i în munc?.” [7]
 
Cu o erudi?ie suveran? specific? personalit??ii sale suzerane, Mihail Eminescu face o incursiune profund? în clasicismul culturii antice precre?tine ?i cre?tine, comb?tând vehement putregaiul agnosticismului, al sofismului gnostic, dialectica marxismului, st?pâne în amfiteatrul demo(no)cratic al puterii politice. Mihail Eminescu contureaz? ?i instituie profetic cre?tinismului na?ional: sensul ortodox al virtu?ii, circumscris Logosului Întrupat. Cre?tinismul dreptei credin?? al Bisericii str?mo?e?ti, na?ionale nu este antropocentric, ci eminamente hristocentric, al des?vâr?irii omului pân? a fi înfiiat dumnezeirii.
- Va urma -
-------------------------------------------
[1](Ieremia, 1, 9-10, 18-19) 
[2](ibid. 2, 19)
[3] (Eminescu, Scrieri politice 1870-1878, Ed. Ileana, 1993, p. 118-119)
[4]ibid. p. 165-166)
[5]ibid. p. 167)
[6]ibid. p. 166)
[7]ibid. 169)
 
Ioana
Emil Pro?can   
Miercuri, 19 Martie 2014 15:40

CiteƟte mai mult...Sunt Ioana, Doamne, feti?a care ?i-a mai scris despre p?rin?ii mei, despre bunicul, despre via?a noastr? trist? ?i te-am rugat s? faci s? fie ?i la noi în ?ar? mai multe c?p?uni, ca oamenii s? aib? de lucru, s? nu mai plece în alte ??ri s? le culeag? p?rin?ii no?tri (cu un sigur I) s?  r?mân?  acas?, s? nu mai plece de lâng? noi, copiii (cu trei I) lor.  Bunicul a g?sit scrisoarea pe care ?i-am scris-o atunci ?i dup? ce a citit-o s-a dus în gr?din?. A stat acolo pân? seara târziu. L-am z?rit prin fereastr? cum st?tea rezemat de nucul  de lâng? fântân?, unde este ?i masa de lemn la care mâncam noi,  toat? familia,  în duminicile de var?. St?tea rezemat de tulpina groas?,  ca ?i cum se lipise de ea ca s?-l simt?, s?-i afle gândurile. ?tiam c? e trist,  c? sufer?, dar nu am putut s? m? duc la el.... Sim?eam c? are nevoie s? fie acolo, departe de lume, c? are nevoie s? fie ?i el singur... S-a întors în cas? odat? cu întunericul. M-a strigat ?i mi-a f?cut semn s? m? a?ez lâng? el pe pat. Privea undeva în adâncul tavanului. Cu mâinile-i tremurânde, încerca s?-mi aranjeze p?rul meu lung, dar eu ?tiam c? vrea s? m? mângâie ?i atunci mi-am lipit capul de pieptul lui ?i l-am cuprins cu bra?ele ca atunci când eram mic? ?i vroiam s?-l înduplec s?-mi spun? o poveste. Amândoi aveam nevoie de asta.  T?ceam. Sim?eam c? ne face bine t?cerea. Era ca o pace ce se a?ternea cu în?elegere peste sufletele noastre, l?sându-ne gândurile s? alerge slobode prin noi. Triste?ea  se domestice?te ?i nu mai mu?c? din noi atunci când e lini?te. E ca în rug?ciune.  Într-un târziu, mi-a spus s? nu mai fiu trist?, pentru c? el este cu mine, c? m? iube?te, c? ?i p?rin?ii mei m? iubesc ?i c? se vor întoarce.  Apoi  mi-a spus c? degeaba ai face Tu, aici, la noi, câmpuri de c?p?uni, pentru c? în magazinele acelea mari unde te plimbi cu un c?ru?,  sunt aduse numai fructe din alte ??ri. Ale noastre, se spune, nu sunt bune.   Î?i scriu din nou pentru c? simt aceast? nevoie s?-?i spun despre noi ?i despre ceilal?i oameni. Eu ?tiu c? Tu ?tii totul, dar vorbindu-?i, m? simt eu mai bine. Parc? m? u?urez de o povar?.

Nu le este bine oamenilor, Doamne, sunt  tri?ti, ab?tu?i, t?cu?i... Chiar ?i atunci când este s?rb?toare, au privirile mute.  E mult? nedreptate pe P?mânt  ?i Tu trebuie s? ?tii ce gândim noi ?i mai ales ce sim?im! P?rin?ii mei sunt în Spania la c?p?uni, adic? muncesc acolo. Sunt câ?iva ani de când au plecat s? fac? rost de bani.  Eu stau la bunicul. Tata s-a întors de câteva ori, dar mama, cu toate c? a plecat prima, nu s-a întors niciodat? ?i nici nu mai d? telefon, ca atunci, la început.  Tata mi-a spus c? s-au desp?r?it ?i nimic mai mult. Nici eu nu-l întreb, pentru c? este trist ?i ?tiu c? nu-i  pl?cea s? vorbeasc? despre via?a lui.  Nu ?tiu nimic despre mama mea ?i mi-e dor de ea... Mi-e dor de ei amândoi ?i vreau s? fim  împreun? ca atunci când ne bucuram de s?rb?tori ?i puneam masa sub nucul din gr?din?. Mi-e dor de bucuriile noastre m?runte, când ningea, când se coceau cire?ele sau de zilele când reu?eau  s? cumpere ceva în cas?. Îi privesc  în fotografiile f?cute atunci când eram împreun? ?i totul era frumos  ?i  întreb: „Cum ai putut mama mea s? m? p?r?se?ti? Tu cum reu?e?ti s? stai f?r? mine ?i f?r? tata ?i eu nu? Hai mam? vino aici lâng? mine ?i strânge-m? în bra?e...”  ?i adorm cu ea în bra?ele mele! Câte odat? o visez, e îmbr?cat? într-o rochie alb? zdren?uit? ?i alearg? descul?? printre mul?i copaci. Are r?ni pe picioare, pe mâini, pe fa??... ?i plou? peste tot umbletul ei... Alearg?, alearg?, nu ajunge nic?ieri ?i atunci întind mâinile spre ea ?i o strig s? se întoarc? s? o pot ajuta... S? se întoarc?  acas?. M? trezesc ud? de ploaia ei pe mine ?i nu mai pot s? adorm. ?tiu c? nu-i este bine,  c? îi este ?i ei dor de mine. ?tiu! Nu se întoarce pentru c? îi este ru?ine ?i team? de gura lumii. ?tiu c? sufer?,  c? asta î?i dore?te ?i c? vrea s? se întoarc? la mine ?i la via?a de aici.  Tata cred c? ar primi-o pentru noi ?i cred c? ?i pentru el.  Nu pot s? discut despre mama cu nimeni, doar cu Tine Doamne. ?ie î?i pot spune tot ce simt eu în mine ?i simt lini?te când  se întâmpl? asta.   ?tiu c? într-o zi îmi vei aduce mama mea înapoi! Tu po?i s? întorci lucrurile spre dreptate, spre  trebuin?ele noastre.

Ast?zi am primit la ?coal? câteva m?r?i?oare de la colegi, iar doamna înv???toare ne-a spus s? ne gândim ?i s? scriem fiecare câte o scrisoare mamei  noastre. „Ave?i ocazia acum de 8 Martie, adic? de ziua ei, s?-i mul?umi?i pentru tot ce face pentru voi ?i s?-i face?i ur?ri din tot sufletul vostru!”, a mai spus doamna înv???toare.  Eu nu am unde s?-i scriu ?i nici cum s?-i vorbesc cu ea decât prin Tine, Doamne. Spune-i Tu ce ?tii c? e în mine, în bunicul, în tata ?i în toate lucrurile de la noi, din cas?! Spune-i s? ?tie ?i ea despre noi!   ?i f?-i ?i ei o bucurie, oricât de mic?! F? s? primeasc? ?i ea un cadou, s? simt? c? este prim?var?, c? este ziua ei ?i c? nu e singur?!

Bunicul este trist ?i el, i-au mic?orat pensia ?i nu-l prime?te nimeni s? mai munceasc?. Se uit? la televizor ?i, din când în când,  ?ip? la cei care vorbesc acolo. „Ho?ilor!”, a?a le spune! „Ne-a?i vândut ?ara... V-a ales poporul c? s?-l vinde?i ?i s?-l umili?i! Nu ave?i mil?... Nu ave?i nici un Dumnezeu!” .

S?racul bunicul, n-o fi ?tiind c? Tu e?ti pentru  to?i?

 
Prof. univ. dr. Corneliu Turianu   
Duminică, 16 Martie 2014 20:34

CiteƟte mai mult...„Statul român are dreptul s? cear? tuturor cet??enilor s?i s? cunoasc? limba statului”.

De?i, conform Constitu?iei României, „Statul recunoa?te ?i garanteaz? persoanelor apar?inând minorit??ilor na?ionale dreptul la p?strarea, la dezvoltarea ?i la exprimarea identit??ii lor etnice, culturale, lingvistice ?i religioase” (art. 6), se pare c? unii dintre cona?ionalii no?tri nu împ?rt??esc principiile generale ale Constitu?iei adoptat? în 2003 prin referendum na?ional, potrivit c?rora: „În România, respectarea Constitu?iei, a suprema?iei sale ?i a legilor este obligatorie” (art. 1); „În România, limba oficial? este limba român?” (art.13). Astfel, la sfâr?itul lunii octombrie 2013, Camera Deputa?ilor a adoptat tacit o propunere legislativ? ini?iat? de c?tre doi deputa?i U.D.M.R.-i?ti, Mate Andras Levente ?i Marton Arpad, prin care se instituie obligativitatea ca instan?ele de judecat? din România s? angajeze cunosc?tori ai limbii maghiare în zonele în care ace?tia au o pondere de peste 20% din totalul popula?iei. Totodat?, proiectul de lege prevede faptul c? vor putea fi introduse cereri ?i alte înscrisuri ?i în limba minorit??ii maghiare, traducerea acestora cazând în sarcina statului. Propunerea a fost avizat? negativ de Guvern, dar ?i de Consiliul Superior al Magistraturii. Aceasta pentru c?, în condi?iile actuale, justi?iabilii au posibilitatea s? se exprime în fa?a unui tribunal în limba matern? prin intermediul unui interpret.

Potrivit formei adoptate de Camera Deputa?ilor, judec?torii ?i procurorii care au sus?inut un examen de cunoa?tere a unei limbi minoritare pot solicita cu prec?dere numirea la judec?toriile în raza c?rora minoritatea respectiv? are o pondere semnificativ?. De asemenea, candida?ii declara?i admi?i la examenul de cunoa?tere a unei limbi minoritare au o prioritate în alegerea posturilor de la judec?toriile în a c?ror raz? teritorial? minoritatea respectiv? are o pondere semnificativ?. Mai mult, vor putea fi adresate cereri ?i alte înscrisuri ?i în limba minorit??ii maghiare, costurile ocazionate c?zând în sarcina statului, instan?ele fiind obligate s? angajeze magistra?i ?i personal auxiliar „într-un num?r suficient” pentru a garanta func?ionarea instan?elor. Propunerea legislativ? adoptat? tacit de Camera Deputa?ilor prin care se dore?te impunerea limbii maghiare ca limb? oficial? de stat în justi?ia din România a primit în cursul lunii noiembrie 2013 trei avize negative din partea Comisiilor Senatului.

În sprijinul adopt?rii de c?tre Senat a proiectului de lege în discu?ie se sus?ine c? prin alinierea legisla?iei interne la prevederile art. 9 privind Justi?ia din Charta European? a Limbilor Regionale sau Minoritare, România va face un pas suplimentar în integrarea etnicilor maghiari. Ca urmare, se mai sus?ine, facilitând exercitarea acestui drept pentru etnicii maghiari din Transilvania, România ar combate „în mod inteligent” mi?c?rile separa?ioniste, alimentate de radicalii maghiari, aliniindu-se totodat? unei practici generale în toate marile democra?ii ale lumii. Abstrac?ie chiar f?când de faptul c? România a dat curs pe deplin prevederilor art. 9 din Charta European? a Limbilor Regionale sau Minoritare, întrucât, în condi?iile actuale, justi?iabili minoritari maghiari au posibilitatea s? se exprime în fa?a unui tribunal în limba matern? prin recurgerea la interpre?i ?i traduceri, îng?dui?i-mi s? v? reproduc cuvânt cu cuvânt argumentele prezentate de marele b?rbat de stat, liberalul Ionel Br?tianu, consemnate în lucrarea „Activitatea corpurilor legiuitoare ?i a Guvernului de la ianuarie 1922 ?i pân? la 27 martie 1926”, publicat? în Bucure?ti, Editura Cartea Româneasc? în 1926, pagina 70, citez:

„Statul român are dreptul s? cear? tuturor cet??enilor s?i s? cunoasc? limba statului. Este în interesul tuturor locuitorilor acestei ??ri s? cunoasc? limba oficial?, c?ci numai astfel se pot închega leg?turile suflete?ti între to?i locuitorii unei ??ri care trebuie s? aib? acelea?i interese generale ?i acelea?i n?zuin?e. Neînv??ând limba statului, na?ionalit??ile se pun într-o stare de inferioritate, copiii lor care au acelea?i drepturi ca ale românilor de ba?tin? nu vor putea merge cu folos mai departe, în înv???mântul secundar sau superior, ?i nici concura cu elevii români. Statul are obligativitatea moral? de a le înlesni înv??area limbii oficiale. Impunând limba român? nu înseamn? c? se love?te în limba matern? sau c? nu se recunoa?te însemn?tatea limbii în educa?ia copiilor..”.

 
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Duminică, 16 Martie 2014 20:02
CiteƟte mai mult...Romania tr?dat? ?i de ap?r?torii Constitu?iei?
 
To?i ale?ii no?tri ?i numi?ii lor depun leg?mânt, cu mâna pe Biblie, s? apere Constitu?ia României, legile ??rii, drepturile ?i libert??ile cet??enilor, bun?starea poporului ?i vatra neamului. ?i, totu?i, în România Constitu?ia este în?elat? cu prima dam? de companie politic?, întâlnit? la col? de stradp. Politicieni deprin?i cu pl?cerea cinic? a trad?rii, în numele propriilor porniri, tot mai nes??ioase, mai greu de satisf?cut ?i f?r? de opreli?ti, î?i calca în picioare ?i-?i mocirlesc jur?mântul de credin?? fa?? de Patrie. Recentele evenimente de la Târgu Mure?, a caror gravitate s-a încercat a fi trecut? sub t?cere, de c?tre niste zombi politici, în numele unei a?a zise „stabilit??i a ??rii“, au adus iara?i în actualitate consecin?ele nes?buin?elor repetate ale partidelor ?i guvernelor care au condus ?i conduc România prin politici antina?ionale.
 
Interzicerea prezen?ei membrilor ?i activit??ilor Partidului Jobbik pe teritoriul României.
 
Pre?edintele Romaniei a cerut public Parlamentului ?i Guvernului s? emit? un act normativ prin care s? se interzic? prezen?a în România a membrilor ?i liderilor Partidului Jobbik din Ungaria. Solicitarea a venit mult prea târziu ?i cu cerin?e, în condi?iile actuale ale României, greu, dac? nu chiar imposibil, de îndeplinit.
Premierul Guvernului României, în obi?nuita-i nota de „je me?n fiche” riposteaz? ca, miercuri, 13 martie a.c., ministrul de interne va prezenta Guvernului documentul de declarare ca persoana indezirabil? a liderului Partidului Jobbik, dar c? „pre?edintele, având informa?ii despre ce se întâmpl? la nivelul Guvernului, a vrut s? « fure caimacul »”. Atat a re?inut V.V. Ponta, c? Traian B?sescu a vrut sa „fure caimacul”! Vai de ?ar? cu a?a prim ministru! Una a considerat necesar pre?edintele, de la în?ltimea Dealului Cotrocenilor ?i din lumnina Bulevardului Geniului, ?i alta a priceput „Il Dottore”, din palatul de pe mai scunda movil? de la intret?ierea ?oselei Jianu cu Podul Mogo?oaiei.
Pre?edintele a formulat o cerere pentru o m?sura mult mai ampl?: interzicerea prezen?ei membrilor ?i activitatilor Partidului Jobbik pe teritoriul României. Enun?ul pre?edintelui pare a fi cu prea mult peste capacitatea de în?elegere a unui premier lipsit de asistare competent? ?i conving?toare din partea autorit??ilor de ap?rare a Constitu?iei României. Sau, poate, cine ?tie (?) a unui premier surd ?i orb la avertismentele acestora, ori, ?i mai rau… Doamne fere?te! Daca liderul „Alian?ei Tinerilor de Dreapta - Mi?carea pentru o Ungarie mai bun?” (în limba maghiar?, Jobboldali Ifjúsági Közösség - Jobbik Magyarországért Mozgalom), pe scurt, Jobbik, Vona Gábor (n?scut Zázrivecz) va fi sau nu declarat persoan? indezirabil? pe teritoriul României, de acum nu mai are o prea mare importan??.
Vona Gábor, cu „Jobbik”, „Garda Maghiar?” ?i „Noua Garda Maghiar?”, forma?iunile paramilitare ale partidului, lucreaz? subversiv în Romania de exact zece ani, atât clandestin, cât ?i f?ti? provocator. Drept consecin??, pe teritoriul României exista filiale „Jobbik”, cu membri cet??eni români, dup? cum exist? ?i birouri ale parlamentarilor „Jobbik”. Mai mult, numita mi?care extremist? s-a extins transna?ional, asistand, în plan executiv - opera-ional, „Consiliul Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic” (K.M.A.T.) (în limba maghiar?, Kárpát-Medencei Magyar Autonómia Tanács) constituit în 16 iunie 2004, la Oradea, al c?rui pre?edinte a fost desemnat episcopul reformat László T?kés, cavaler al Ordinului Na?ional Steaua României.
 
În octombrie 2009, în timpul celui de-al ?aselea Congres al partidului Jobbik, a fost creat? Alian?a Mi?c?rilor Na?ionale Europene destinat? s? uneasc? partidele na?ionaliste din Europa.La ultimele alegeri parlamentare, în prim?vara anului 2001, Jobbik a ob?inut un num?r de 855.436 de voturi ( 16.67% ), respectiv 47 de locuri în Parlamentul Ungariei. Pe buna dreptate, parlamentarul forma?iunii de extrem? dreapt?, Jobbik, Szavay Istvan a replicat imediat c? Traian B?sescu nu poate interzice prezen?a membrilor partidului Jobbik în România ?i c? ?eful statului „?tie foarte bine” c? printre membrii forma?iunii sunt ?i cet??eni români. Si mai adaug?, nu f?r? mali?iozitate, „[…] în ultimele luni de mandat ?eful statului român încearc?, precum « un leu f?r? din?i », s? se foloseasc? de cartea na?ionalist?”. Ca ?i „Consiliul Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic” (KMAT), „Jobbik”, „Mi?carea Tinerilor Maghiari din cele 64 de comitate” ?i alte asocieri cu acela?i scop, au reprezentare în ?ase ??ri, unificand aspira?iile de refacere a identit??ii istorico-teritoriale a na?iunii maghiare.
 
Revenind la „suferintele din Ardeal” (titlul unei excelente c?rti istorice, publicate la Bucure?ti, înaintea intr?rii României în Primul R?zboi Mondial, autor Vasile Stoica (profesor, publicist, diplomat din genera?ia de aur interbelic?) ?i la Washington, în 1917, a treia edi?ie, ca argument pentru ac?iunile „Ligii Na?ionale a Românilor din America”, în vederea Marii Uniri - n.n.), ne apar tot mai ingrijor?toare, mai frecvente ?i mai grave ced?rile guvernelor de la Bucure?ti în fa?a preten?iilor nostalgicilor unei „Ungarii Mari”, care istoric nu a existat nici un moment, decât ca himera a celor inregimenta?i politic, militar ?i paramilitar în numele legendei turanice. Zilele din urm? am primit veste din Bihor, cum c? la Oradea, un consul maghiar promite repara?ii românilor care au avut de suferit de pe urma ocup?rii Ardealului de Nord. Cu o condi?ie. Aceea de a solicita cet??enie maghiar?! „Martirii ni s-ar r?suci în mormânt”, a mai spus oftând aduc?torul ?tirii… „?i, totu?i - continua interlocutorul -, nu sunt pu?ini cei care au acceptat sau sunt pe cale s? accepte. În Ardeal, pentru etnicii români, din protipendada ora?elor, ?i nu numai, a devenit de «bon-ton» s? aib? ?i cet??enia Ungariei”.
Încearc?, oare, guvernele de la Budapesta o reconciliere subteran?, în locul scuzelor oficiale pentru crimele ?i prigoanele împotriva românilor cu identitatea nerecunoscut? ?i limba ?intuit?, schingiu?i, aresta?i, ori supu?i vexa?iunilor ?ovine, doar pentru faptul ca-?i brodau c?ma?ile, clopurile, brâurile ori basmalele în culorile tricolorului românesc? C?ci de?inerea unui steag al României, ori intonarea unui cânt patriotic însemna neaparat trimiterea la temni??. Asta, ca s? putem în?elege de ce sunt trezite sentimente ?i resentimente la arborarea ostentativa a drapelelor cu simboluri care readuc trecutul în prezent… Acea parte a trecutului care ne-a desp?r?it prin ur?, sânge ?i r?zboaie. Acea parte a trecutului ce ne va mai desp?r?i, în absen?a unei cunoa?teri corecte ?i asum?ri responsanbile. Nu poate fi vorba de o stratagem? de reconciliere. Politica dublei cet??enii face parte dintr-o mi?care de strategie geopolitic? pe care guvernele de la Bucure?ti nu par a o în?elege. Sau nu au temeritatea s? recunoasc? ?i s? ac?ioneze în consecin??. Dar, ca bussines se practic?. ?i aici, corup?ia este la ea acas?.
 
În jurul României, obstinant Ungaria, Bulgaria, Grecia, Federa?ia Rusa ?.a. acord?, pe banda rulant?, ceta?enie membrilor altor etnii, în ordinul sutelor de mii pe unit??i de timp comparabile. Cet??enii duble, în schimbul unor iluzii, în timp ce, cu incon?tien?? ?i iresponsabil? dezinvoltur?, ne vindem p?mântul de sub picioare . Într-o de?an?at? sfidare a Constitu?iei! Demografic ?i în perspectiva structurii etnice, în urm?toarele doua-trei decenii cca. 40% din popula?ia României va fi rezultatul sporului natural al celei mai prolifice dintre etniile minoritare. De?i diverse comisii de studii, constituite pe lâng? Administra?ia Preziden?ial?, au avertizat asupra consecin?elor proastelor, slabelor ?i incompetentelor guvern?ri, nici un guvern nu a ini?iat vreun proiect serios de politic? na?ional?. Nici m?car nu au manifestat vreo inten?ie în acest sens. Dup? cum nici institu?ia comanditar? nu a mi?cat, m?car un deget!
În leg?tura cu ce s-a întâmplat luni, 10 martie 2014, la Târgu Mure? am fost minti?i, dezinforma?i, intoxica?i. Comunicarea oficial?, pe nivelele administra?iei, a demonstat grava disolu?ie a autorit??ii statului. Departe de „suferin?ele din Ardeal”, Jandarmeria „Român?” de la Targu Mures, condus? cu mân? forte de la Bucure?ti, prin vocea unei inerte purt?toare de cuvânt ne-a comunicat, indiscutabil, în mod oficial, cu aprob?rile superiorae de rigoare, c?: „[…] Incidente majore nu au fost”.
 
Directorul Poli?iei Locale Targu Mure?, Valentin Constantin Bretfelean a spus cu totul altceva: „[…] În timpul mar?ului s-au înregistrat incidente grave, de agresare a jandarmilor, s-au înregistrat persoane cu arme asupra lor, lucru interzis total de c?tre lege, au fost aruncate pietre ?i petarde asupra jandarmilor, s-au scandat, din nou, lozinci anticonstitu?ionale, autonomist secesioniste, s-a blocat centrul ora?ului […]”. Au avut loc consecin?e asupra integrit??ii patrimoniului public, precum ?i a unor bunuri din propriet??i private, au mai sc?pat ?tiri prin presa cu lesa mai putin strans?.
Ce concluzii a pus prefectul jude?ului Mure?? Grave si extrem de ingrijoratoare: „Au fost ac?iuni ?i au fost manifest?ri antistatale, antiromâne?ti, segrega?ioniste, ?ovine, s-au scandat lozinci cu cuvinte grele adresate românilor, adresate statului român, autorit??ilor române […]”.
Vona Gábor ar fi al treilea militant extremist maghiar, din ultimul sfert de veac, dupa Eva Maria Barki si Bayer Zsolt care, dac? justi?ia va decide, câ?iva ani nu va mai veni în România.
Eva Maria Barki, dup? expirarea interdici?iei, a revenit ca s? afirme public, în 2007, la Tab?ra de vara a Asocia?iei Tineretului Maghiar din Ardeal (E.M.I.): „Nu v?d nici o deosebire între Kosovo si Transilvania!”.
?i Bayer Zsolt a revenit. El a fost autorul instig?rii la r?zboi civil: „Sintagma stat na?ional unitar trebuie scoas? din Constitu?ia României, cu Kala?nikovul!”
Vona Gábor, în discursurile sale publice, rostite pe teritoriul României, cu prilejul campaniilor anti-Trianon, a c?utat s?-?i mascheze inten?iile, dar nu a ezitat s? afirme tran?ant c? „Întreaga na?iune se va trezi pentru a se uni din nou!” sau: „Maghiarii si rromii se pot uni atunci cand este vorba de du?manul nostru comun din Transilvania!”.
Intrebarea care ramâne: „Dup? ce ministrul de interne se va conforma procedurii de ini?iere a ac?iunii în justi?ie pentru declararea ca persoan? indezirabil? în România a militantului politic Vona Gábor, se va pune capat suferin?elor din Ardeal”?
 
Pre?edintele ?i premierul ar trebui s? cunoasc?   r?spunsul. Tr?darea din interior nu se înlatur? prin închiderea grani?elor. Suferin?ele Ardealului, ca ?i ale întregii Românii î?i are cauza în lipsa de ap?rare a Constitu?iei.
 
P?pu?i manevrate, interese na?ionale spulberate?
Prof. univ. dr. Nicolae Radu   
Duminică, 16 Martie 2014 19:55
CiteƟte mai mult...S? lu?m aminte: Transilvania, p?mânt românesc!
 
Îmi place s? cred c? realitatea noastr? nu cap?t? dimensiunea unui poligon pentru trageri sau pentru experimente. Privim în trecut ?i respectul trebuie s? înso?easc? faptele celor ce s-au jerfit pentru ?ar?. Prezentul este din ce în ce mai mult cuprins de patimile penru putere ale unor români ce se dau români, dar care uita sa mai gândeasc? si s? simt? române?te. Viitorul, in pofida optimismului specific nou? românilor, se anun?? sumbru. Va mai exista România peste 100 de ani? Va mai exista Transilvania p?mânt românesc? Inten?iile mele nu sunt de a determina polemici cu puterea. Un demers bazat pe probe ?tiu c? deranjeaz?, îns? cred c? istoria românilor nu este un joc între cei puternici ?i cei slabi. Istoria nu este o ?tiin?? f?r? efecte, nici o discu?ie care r?mâne în cadru academic. Deturnarea ei ajunge s? aib?  efecte juridice ?i s? justifice opera?iunea de preluare a p?mântului ardelenilor chiar de sub picioarele lor. Românii au murit cu sutele de mii în cele dou? r?zboaie mondiale ca s?-?i dobândeasc? libertatea ?i proprietatea asupra ??rii lor, jefuite samavolnic secole întregi. Nu putem r?mâne indiferen?i la reluarea jafului. Tocmai de aceea nu avem voie s? t?cem cu privire la falsificarea istoriei noastre, care se prelunge?te în falsificarea actelor de proprietate, a st?pânirii altora asupra p?mânturilor ?i a pierderii unor întregi buc??i din ?ara noastr?.[1] Într-un material publicat recent, m?rturiseam c? m? încearc? un sentiment de gol interior, cu atât mai mult cu cât am sentimentul c? ne-am uitat eroii ?i p?rin?ii, c? ne-am uitat fra?ii ?i surorile, cât de curând vom uita ?i România, dac? nu cumva am ?i f?cut acest lucru. Nu fac politic?! Nu îmi doresc s? fiu în?eles gre?it, dar nu pot s? îmi ascund am?r?ciunea. Europa ne este prezentat? ca fiind o mare familie. Poate c? a?a ?i este, îns? nu am înv??at nimic din lec?iile tr?ite. Fie c? amintim vremurile istorice ?i fastul Cancelariei de la Viena, fie c? privim spre Bruxell-ul zilelor noastre, uit?m c? locul nostru nu a fost niciodat? la masa celor puternici! Str?mo?ii no?tri erau lega?i de glie. Iobagi sau ??rani aservi?i. Ce se întâmpl? acum? Istoria î?i pretinde dreptul la reflec?ie, dar cine s? aud?? Cine s? în?eleag?? Cine mai vrea s? asculte? Cine mai poate s? în?eleag? ceva?
 
Trist, dar s? fie ?i adev?rat?!
 
Dac? ini?ial ne-am fi gândit c? în 1989 am doborât o dictatur? pentru a o înlocui cu o democra?ie, faptele sunt cele care ne spun c? trebuie s? ne revizuim perspectiva. Mai degrab? ni se demonstreaz?, an de an, lun? de lun?, zi de zi, eveniment cu eveniment, c? am sc?pat de un sistem în care un dictator hot?ra singur (bine sau gre?it) ceea ce el credea c? este în interesul na?ional, cu un agrenaj în care decizia este difuz?, iar rezultatul este mai întotdeauna în paguba ??rii ?i întru câ?tigul unor categorii privilegiate nelegitime. Urm?rirea interesului na?ional pare a fi fost definitiv abandonat?, iar de putere se spânzur? ni?te p?pu?i manevrate, mai mult sau mai pu?in direct, de puteri str?ine.[2]
 
Vremurile nu sunt deloc u?oare!
 
Privesc la evenimentele din ultimele zile ?i nu pot decât s? retr?iesc acela?i sentiment de gol interior. Parade cu cai ?i cu politicieni veni?i de pe meleaguri str?ine, imnuri ?i cântece greu de în?eles pentru cei ce simt ?i gândesc române?te, declara?ii cu caracter revizionist ?i separatist, reac?ii ale autorit??ilor romane. Vicepremierul Ungariei, Semjen Zsolt, a defilat c?lare al?turi de pre?edintele Consiliului Jude?ean Covsna, Tama? Sandor.[3]Toate acestea sunt subiecte de prim plan ce dau contur realit??ii colorate în care tr?im. În timp ce drepturile românilor din jurul grani?elor sunt înc?lcate flagrant ?i programat, ungurii î?i ap?r? cona?ionalii, creeaz? ?i aplic? legea maghiarilor de pretutindeni, în ciuda criticilor Europei. În timp ce noi nu mai ?tim ce legi s? mai facem, transformând în obliga?ii simple recomand?ri privind minorit??ile, extremi?tii unguri agita steagul separatismului ?i incit? nu numai simplii maghiari, ci ?i secuii ?i ceang?ii.[4]
 
Ce mai înseamn? patriotism?
 
Dincolo de orice interpretare, minorit??ile au dreptul firesc la exprimare. Ca român, subscriu majorit??ii ?i m? întreb totu?i dac? ziua de 1 Decembrie, Ziua Marii Uniri, a fost s?rb?torit? cu acela?i fast la Budapesta, a?a cum este s?rb?torita ?i ziua de 15 Martie, Ziua maghiarilor de pretutideni, în majoritatea ora?elor din Transilvania ? Pe cine mai intereseaz? adev?rata semnifica?ie a Monumentului celor 14 generali maghiari din Arad ? Cine mai are interesul s? readuc? adev?rul istoric în grani?ele sale fire?ti, atunci când ne gândim la atrocit??ile de la Ip, Moisei ?i Traznea? Cine mai are vreme s? aud? strig?tele de durere ale celor 29 de ??rani romani, ar?i de vii într-o cas? în comun? Moisei din Maramure?? „Lui Dumitru Sarca i-au t?iat mâinile, lui Dumitru Chi? i-au scos ochii, iar lui Pavel Sarca i-au smuls unghiile de la mâini. Nu pot s? uit nici drama prin care a trecut Gheorghe Leonte ?i so?ia acestuia, care era în durerile facerii. B?rbatul a plecat dup? moa??, dar pe drum a avut ghinionul s? se întâlneasc? cu echipa criminal?. Ace?tia, sub amenin?area armelor, l-au întors din drum, iar odat? ajun?i în curtea casei l-au împu?cat. So?iei i-au scos copilul din burt? cu baionet?. O alt? tragedie s-a petrecut la cimitir cu Maria Sarca, de 40 de ani ?i Maria Olla, de 15 ani. Cu toate c? nu erau înc? moarte au fost aruncate în groap? comun? ?i îngropate de vii. In acea zi de 14 septembrie 1940, orice român întâlnit pe strad? sau g?sit acas? a fost împu?cat”.[5]
 
Faptele r?mân fapte, chiar ?i atunci când acestea nu sunt asumate. Am toat? admira?ia pentru Evreii din România care ?i-au plâns mereu ?i î?i plâng p?rin?ii, fra?ii, surorile ?i copiii, victime nevinovate împu?cate doar pentru faptul c? erau evrei. Cine î?i mai aduce aminte ?i de românii împu?ca?i doar pentru vina de a fi români? Cine î?i mai aduce aminte de protopopul Aurel Munteanu din Huedin, care a fost torturat în pia?a ora?ului timp de mai multe ore, dup? care i s a înfipt un ??ru? în gur?, care a ie?it prin ceaf?? Cine mai vrea s? î?i aduc? aminte c? pe 22 decembrie 1989, maiorul Aurel Agachi, ?eful mili?iei economice din Târgu Secuiesc este lin?at în plin? strada de mul?ime, într-un ochi având înfipt o moned?, în cel?lalt emblema de pe caschet?, iar pe gur? i s-a pus un ?obolan mort, în final încercându-se arderea cadavrului prin aprinderea îmbr?c?mintei?[6] Cine se mai gânde?te oare la plutonierul Cheuchi?an Liviu Teofil, din comuna Dealu, ucis în mod bestial, în prezen?a so?iei ?i a celor doi copii mici, criminalii s?i încercând s?-l jupoaie cu furculi?a ?i s? dea foc cadavrului ? Firesc, nu sunt adeptul de a ne hr?ni din ur? sau de a cere aplicarea „Legii Talionului”: „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”! Avem voie s? iert?m, dar nu avem voie s? uitam niciodat?. Trebuie doar s? înv???m din gre?elile noastre ?i s? ne p?str?m nealterat dreptul istoric de a fi români. Un meritoriu material documentar, realizat de adev?rul.ro, aduce în prim planul existen?ei noastre pe românii din Ungaria. Micherechi este singura localitate din Ungaria unde românii sunt majoritari. Doar c? ?i ungurii sunt majoritari. La recens?mântul din 2011, dintre cei 2.000 de micherecheni, 1.700 s-au declarat români ?i 1.600 - unguri. Câteva întreb?ri puse anapoda una dup? alta în chestionar au legitimat dubl? identitate: români cu limba matern? maghiara, unguri cu româna ca limb? matern?. Unde-i numeri când tragi linie? 
 
Când copiii vor fi mari, nu se va mai vorbi român?
 
Lipsa constant? de interes din partea autorit??ilor, în special a celor române, a înlesnit procesul de asimilare a românilor din Ungaria, proces ajuns acum în faz? terminal?.  ?i de ce s? prezinte interes o comunitate dezbinat?, care num?r? când 8.000, când 35.000 de români care n-au cet??enie ?i nu pot vota, reprezenta?i în fa?a autorit??ilor de la Budapesta de lideri mai degrab? autoproclama?i, care nu ?tiu nici m?car s? vorbeasc? limba român?? Pân? la dizolvarea comunit??ii ?i pierderea limbii st? acum o cale mai scurt? de - o genera?ie. Ardelean a devenit Argyelàn, Costea s-a transformat în Csotye, Mihu? în Mihucz, P?tca? în Patka, iar familia Sava a început s? se isc?leasc? Szàva. Pe Munteanu Petre l-au îngropat Muntyán Péter, Mihai s-a transformat în Mihaly. Maghiarizarea numelor române?ti a fost combinat? cu urcarea vertiginoas? a prenumelor precum Jessica, Nicholas, Briana ?i Eric în preferin?ele p?rin?ilor tineri. Preotul Ioan Bun de la Micherechi a vrut s? ridice un steag românesc în biserica ortodox? de acolo, frecventat? doar de români, enoria?ii s-au opus. „Nu. N-are ce s? caute steagul românesc la noi în biseric?. De ce a?i pus steagul r?mânesc la noi în biseric?? C? ast? biseric? e pe p?mânt unguresc, nu r?mânesc”, au spus unii dintre ei! 
În mod cert, potrivit adev?rul.ro, identitatea romanilor s-a dublat ?i pierdut demult. Când copiii care înva?? acum în ?colile cu predare în limba român? vor fi crescut, se va mai vorbi limba în satele pe care to?i le numesc române?ti, aflate la câte 10-20 de kilometri de grani?e? „N-a fi cine s? mai vorbeasc?”, spunea Tiberiu Iova. La fel de categoric era ?i viceprimarul din Micherechi: „Când copiii vor fi mari, nu se va mai vorbi român?”. „Sigur c? asta duce la dispari?ia ?i la dizolvarea comunit??ii. Cum s? nu?! Sigur c? da! ?i este trist c? se întâmpl? asta lâng? grani?ele ??rii-mam?”, spunea Eva Iova, membru al comunit??ii istorice de români din Ungaria.
 
Mai poate fi ceva care s? ne surprind??
 
Cu pu?in timp în urma c?l?toream cu un Green Bus într-un tur de noapte, prin Budapesta. Lumini aprinse pretutindeni, cur??enie ?i o stare de bine, dincolo de aparen?e, dar ?i un ghid ce ?inea s? ne aminteasc? faptul c? „se spune în România ca Transilvania ar fi p?mânt românesc!” Am ascultat ?i m-am gândit c? acesta este doar începutul. În timp ce România î?i r?t?ce?te autoritatea, prin ezit?ri ?i declara?ii belicoase, Ungaria cre?te, fie doar ?i prin simple declara?ii. Pân? unde trebuie s? ajungem? Plecând de la premiza fals? c? Transilvania le-a apar?inut ungurilor, sute de mii de hectare de p?dure, conace, dar ?i un sat întreg din Arad, Nad??, au ajuns s? fie „retrocedate” unor interpu?i, de?i statul român le-a r?scump?rat o dat? pe vremea regelui Ferdinand. Ne vom trezi astfel c? vom pierde Transilvania nu prin autonomie politic?, ci prin retroced?ri arbitrare![7]
 
R?spunsurile nu întârzie s? apar?
 
Victor Roncea, de la Jurnali?ti Online, nu s-a r?t?cit niciodat? prin cotloanele puterii. Progresiv în gândire, spune ceea ce gânde?te ?i îndeamn? la respect fa?? de adevarul istoric ?i demonstreaz? c? a fi român nu este o ru?ine. Ion M?ld?rescu, de la ART-EMIS, duce mai departe mo?tenirea tat?lui s?u, neobositului jurnalist Dumitru M?ld?rescu, sparge t?cerea ?i prezint? suflete ?i fapte de români autentici. Generalul Gheorghe Vaduva, pe cât de intelligent pe atât de modest, î?i exprim? durerea de a vedea România ca o turm? de oi mânat? de ni?te ciobani tâmpi?i spre o pr?pastie! Regretatul Academician Florian Constantiniu ne lipse?te din ce in ce mai mult. Marcel B?rbatei, jurnalist la Cotidianul.ro, se manifest? ca un adev?rat iubitor de ?ar? ?i demn urma? al lui Avram Iancu. I?i asum? riscuri ?i vorbe?te despre satul Nades ?i despre jafuri la care participa chiar statul roman prin reprezentan?ii lui în teritoriu! (B?rbatei, Cum s? ?tergi Transilvania de pe hart?, Realitatea TV). Autonomia teritorial? este din ce în ce mai des invocate. Post de vicepremier ?i func?ii ministerial pentru minoritatea maghiar? exist?, p?mânt românesc scos la vânzare avem! Unde este preocuparea pentru securitatea na?ional? ? Bate deja clopotul in dung? pentru România?
 
Cum se poate vinde ?ara
 
De la 1 ianuarie 2014, România este obligat? s? permit? str?inilor reziden?i în Uniunea European? s? cumpere terenuri agricole în România. Cu aceast? ocazie, Ungaria a pus la punct o strategie prin care s? cumpere cât mai mult teren din Transilvania. Planul a fost dezv?lui de c?tre Szabo Jozsef Andor, ata?at pe probleme de agricultur? la Ambasada Ungariei la Bucure?ti: „avem un program în acest sens, al c?rui element esen?ial este c?, în situa?ia în care cineva dore?te s?-?i vând? terenul, poate încheia un contract cu statul maghiar în temeiul c?ruia v? primi o rent? viager?. Mai mult, terenul va r?mâne în proprietatea sa pân? la sfâr?itul vie?ii”. Planul maghiar nu se opre?te îns? doar la terenuri agricole, ci se refer? ?i la izvoarele de ape minerale, dar ?i la p?durile din Ardeal.[8] Oficialul maghiar ignor? riscul unui conflict diplomatic cu statul român ?i spune c? legea funciar? româneasc?, o copie dup? cea din Ungaria, are porti?e ?i este prost f?cut?, astfel c? nu exist? nicio problem? pentru statul ungar s? cumpere p?mântul românesc. „Nu e atât de serioas? ca legea din Ungaria. În Ungaria, doar str?inul care domiciliaz? în Ungaria poate cump?ra teren. Ei, în România nu este a?a. În România poate cump?ra teren ?i str?inul care nu locuie?te pe teritoriul României”. Planul a fost dezv?luit într-un interviu acordat publica?iei „Kronika“ din Târgu Mure?, dar ulterior a negat c? ar fi acordat interviul. ?i ambasadorul Ungariei la Bucure?ti a spus c? acest interviu nu exist?. „Adev?rul” de?ine interviul dat de oficial jurnalistului Szucher Ervin ?i înregistrat de acesta din urm?.[9]
 
Care este miza p?mântului?
 
Cel care are puterea are economic? o dobânde?te pe cea politica! Cel care va avea p?mântul, casele va hot?rî ?i cine conduce ?ara dup? aceea [mai precis de care ?ar? apar?in acele p?mânturi, n.n.] - În Ardeal se v? reconstitui trecutul prin cump?rarea p?mânturilor.  Vom ajunge din nou slugi în propria ?ar??[10] Pre?edintele Traian B?sescu a respins legea care reglementeaz? cump?rarea de terenuri agricole de c?tre cet??enii europeni. Cu toate acestea, fostul negociator al României cu Uniunea European?, Leonard Orban, sus?ine c? nimeni nu poate s? interzic? statelor s? cumpere p?mânt în alte ??ri UE? „Legisla?ia european? nu are prevederi care s? interzic? institu?iilor de stat s? cumpere terenuri agricole în alte ??ri UE. Exist?, în schimb, o întreag? legisla?ie privind dreptul persoanelor juridice de a cump?ra p?mânt”.[11] În aceste condi?ii “ respingerea legii vânz?rii terenurilor de c?tre pre?edintele B?sescu nu con?ine nimic substan?ial, fiind o formalitate care nu va schimba realitatea vânz?rii terenurilor c?tre str?ini. E ultima lovitur? puternic? dat? României.[12]
 
La ce s? ne mai a?tept?m?
 
„Tr?dare, furt, corup?ie, minciun?, nepotism, incompeten??, lips? de demnitate na?ional? sunt câteva din atributele care o caracterizeaz?”, scria distinsul ?i regretatul Academician Florian Constantiniu.[13] Cum o facem s? dispar?? Mo?tenirea multisecular? a lui hatâr ?i bac?i? a r?mas atotputernic?. Cum s? îndrep?i o ?ar? când cet??enii ei se gândesc fiecare la sine, ?i nu la binele comun?! Vremurile sunt grele, timpurile devin triste, îns? optimismul nu trebuie s? ne p?r?seasc?. R?spunsul se afla la fiecare dintre dumneavoastr?. Personal, îmi doresc ca România s? r?mân? o ?ar? liber? ?i frumoas?!
 
În loc de concluzii
 
Retragerea legiunilor ?i administra?iei romane din Dacia la sud de Dun?re, în anul 271 d.Hr., nu a însemnat ?i migrarea autohtonilor, cum gre?it s-a încearcat ?i se încearc? s? se argumenteze. Continuitatea daco-romanilor în ?inutul carpato-danubian este pus? sub semnul întreb?rii, într-un mod mai mult sau mai pu?in interesat, de istorici precum R. Roessler, P. Hunfôlvy, L.Tamás.[14] Lipsi?i de sprijinul unor dovezi autentice, ace?tia sus?in c? majoritatea locuitorilor Daciei a p?r?sit ?ara dup? retragerea aurelian?. Cu toate acestea, putem afirma c? dup? retragerea grani?ei dincolo de Dun?re (271-275 d.Hr.) în timpul domniei lui Aurelian, procesul de romanizare a popula?iei din Câmpia Munteniei a continuat, mul?i cet??eni ai imperiului preferând s? tr?iasc? în afara grani?elor lui, din cauza d?rilor mult mai mici, a libert??ii religioase ?i a propriet??ilor de p?mânt ce le de?ineau. Aceast? stare de lucruri este redat? de scriitorul antic Salvianus: „într-un glas se roag? ??ranii romani s?-i lase a tr?i cu barbarii”.[15] Dup? cum se poate observa aceste informa?ii ?i argumente contravin teoriilor îmbr??i?ate de istoriografia maghiar? ?i nu numai, conform c?rora „p?r?sirea Daciei a fost integral?, dup? retragerea aurelian?, romanizarea oricum superficial?, a acestei provincii marginale fiind total nimicit? de n?v?lirile barbare din secolul al III-lea”.[16] Punctul de plecare al amplei controverse cu privire la originea ?i continuitatea românilor este, fire?te, reprezentat de interesele maghiarilor în a-?i sus?ine argumentul vechimii ?i priorit??ii dreptului de st?pânire asupra teritoriilor locuite de români din cele mai vechi timpuri. „Teza imigra?ionist?, îmbr??i?at? printr-o unanimitate suspect?, devine în prima jum?tate a secolului al XX-lea, pentru istoricii maghiari, dogma politic? ?i cea mai mica abatere de la ea înseamn? dezertare”. [17]
 
Din p?cate, disputa abandonat?, aparent, numai vreme de câ?iva ani este reluata ?i în prezent, cu o înver?unare p?tima??. Formarea poporului român ?i continuitatea lui în spa?iul carpato - danubian sunt pe deplin argumentate de m?rturiile arheologice ?i de cele de ordin lingvistic ?i folcloric. Printr-o analiz? de detaliu, sprijini?i fiind ?i de m?rturiile amintite, teza cu privire la migrarea autohtonilor, odat? cu retragerea administra?iei romane sub împ?ratul roman Aurelian, la 271-275 d.Hr., nu poate fi acceptat?, cu atât mai mult cu cât imposibilitatea acestui fapt este sus?inut? de izvoare de prim? importan??, de dovezi lingvistice ?i de probe arheologice. În acest sens, I. Thunmann, în a doua jum?tate a secolului al XVIII-lea amintea despre „vlahii de dincoace de Dun?re (de la nord de fluviu - n.a.) ce sunt fra?i ai celor din Macedonia, coborâtori din traci, care sub numele de ge?i ?i de daci jucar? un rol atât de însemnat [...]. Sub st?pânirea roman? au primit limba ?i obiceiurile romane ?i, dup? ce sub Caracalla au c?p?tat dreptul de cet??enie, s-au numit români. Nu se poate admite ca Împ?ratul Aurelian s? fi str?mutat peste Dun?re pe to?i locuitorii Daciei, f?r? îndoial? c? au mai r?mas înc? mul?i într-o ?ar? a?a de mare ?i a?a de muntoas?. În timpul n?v?lirii vandalilor, go?ilor, hunilor, gepizilor, slavilor, avarilor ?i bulgarilor, ei c?utau mântuire în mun?ii lor [...]. N?v?lirea maghiarilor în anul 896 i-a g?sit în Transilvania ?i în Ungaria de dincoace de Dun?re . Acest lucru îl spune notarul anonim al regelui Bela IV [...]. Vlahii locuiau din timpuri str?vechi ?i în Valahia ?i în Moldova.” [18] Continuitatea popula?iei romanice în ?inutul carpato - danubian nu a fost pus? de altfel la îndoial? de nimeni pân? spre sfâr?itul secolului al XVIII-lea, fiind considerat? un fapt normal ?i logic. Însu?i împ?ratul Iosif al II-lea al Austriei (1765 - 1790) socotea c? românii sunt, incontestabil, „cei mai vechi ?i mai numero?i locuitori ai Transilvaniei”.[19] În prezen?a dovezilor scoase la iveal? de cercet?rile arheologice, teza îmbr??i?at? de istoricii maghiari, nu poate fi sustinuta, cu atât mai mult cu cât izvoarele antice atest? faptul c? „Probus (276-282), urma?ul împaratului Aurelian, a reu?it s? fac? din dacii liberi, alia?i ai imperiului în lupta împotriva ge?ilor (omnes geticos populos in amicitiam receptam)”.[20] Acesta face dovada existen?ei unei armate daco-romane bine strcuturat?. Un alt element prin care se dovede?te continuitatea românilor în aria vechii Dacii îl constituie vocabularul religios, element ce relev? o r?spândire timpurie a cre?tinismului la români,[21] probabil înc? din timpul convie?uirii dacilor cu romanii. Cuvintele din limba român? privind no?iunile fundamentale ale credin?ei sunt, cele mai multe, de origine latin?. Astfel, biseric? vine din lat. basilica, Dumnezeu vine din lat. Domine Deus, cruce din lat. crucem, cre?tin de la lat. christianus ?i rug?ciune de la lat. ­rogationem. S?rb?toare vine din lat. dies servatorie, cimitir deriv? din lat. coemeterium, priveghere, din lat. pervigilare, a boteza din lat. baptisare. Cuvinte precum a închina deriv? din lat. inclinare, a îngenunchia din lat. ingenunculare, sfânt din lat. sanctus, înviere din lat. invivare ?i în?l?are din lat. Inaltiare. Odat? cu acestea, daco - romanii au împrumutat ?i unele numiri de s?rb?tori latine. Rusaliile deriva din latin?, Rosalia, s?rb?toarea pomenirii mor?ilor, în timpul prim?verii când înfloresc trandafirii (rosa). Floriile deriv? din lat. florarle. Cr?ciunul vine de la cuvântul lat. ­calatio, care înseamn? convocare, întrunire sau, dup? opinia altor filologi, de la lat. creatio (creare) ?i Pa?tele din lat. Paschae, pascarum (Dictionarul limbii romane moderne, 1986). In prezenta unor astfel de dovezi, cred ca orice comentariu este de prisos.
 
Bibliografie selectiv?
 
Abraham, PPavel, Lucian Bolca?, Ilie ?erb?nescu, Despre vânzarea p?mânturilor c?tre str?ini, „la Ordinea Zilei” (I), www.antena3/ razbointrucuvant.ro/14.03.2014
B?rb??ei, marcel,, Cum s? ?tergi Transilvania de pe hart?, Emisiunea Jocuri de Putere, Realitatea TV/ vezi ?i razboiintruncuvant.ro/14.03.2014
Butcovan, Gavril, supravie?uitor al atrocit??ilor de la Ip/  http://roncea.ro/tag/atrocitatile-maghiarilor-in-transilvania
- Diaconu, Bogdan, Efectele istoriei false a Transilvaniei: un sat întreg din Arad a fost „retrocedat” presupu?ilor urma?i ai unui grof, adev?rul.ro/14.03.2014
- *** Dic?ionarul limbii române moderne, Bucure?ti, 1986
- Dogaru, Mircea, De la Esculeu la Alba Iulia. Un mileniu de istorie româneasc? în cronistic? ?i istoriografia ungaro - german?, Bucure?ti, 1993
- Giurescu C.C, Giurescu C.D, Scurt? istorie a românilor, Bucure?ti, 1977
- Ghica, Sorin, Ungurii vor s? ne ia Ardealul cu banii jos, în,  http://adevarul.ro/news/ 14.03.2014
- *** Izvoarele privind Istoria României, vol. I, Bucure?ti, 1956
Panaite, Adrian Cu drag, din România capturat?, Curierul na?ional/14.03.2014
Pippidi D.M., Niceta din Ramesiana ?i originile cre?tinismului   daco–roman, în "Contribu?ii la istoria veche a României", Bucure?ti, 1967
Radu Tudor, România–cutremurata, fracturata hidraulic ?i cianurata/razboiintruncuvant.ro/14.03.2014
- *** Românii din Ungaria, oameni f?r? nicio ?ar?: „De ce a?i pus steagul r?mânesc la noi în biseric?? Ast? biseric? e p?mânt unguresc, nu r?mânesc/ adev?rul.ro/ Documentar/ 14.03.2014
- Roncea Victor, Cultul-criminalilor-maghiari-ucigasii-a-40-000-de-romani/ roncea.ro/2010/10/07
- Sassu C., Românii ?i ungurii. Premise istorice, Bucure?ti, 1940
- T?ma? L., Romain, Romans et Roumains dans l'histoire de la Dacie Traiane, în „Archivum Europeae Centro - Orientalis”, vol. I, Paris, 1935
- Thummann I., Untersuchungen uber die Geschichte der ostlichen europaischen volker, Leipzig, Biblioteca Academiei Române, 1774
Toth, Z., Recherches historiques sur le? problemes roumains, în „Revue d’ histoire. Etude hongroises", vol. XXI, 1943
- V?duva. Gheorghe, „România este ca o turm? de oi mânat? de ni?te ciobani tâmpi?i spre o pr?pastie”. http://www.art-emis.ro/jurnalistica/1185-romania-o-tara-practic-distrusa.html
- Pagini webb: adev?rul.ro. libertatea.ro
-------------------------------------------------
[1] Diaconu, adev?rul.ro/14.03.2014.
[2]Panaite, Curierul na?ional.ro/ 15.03.2014.
[3] libertatea.ro/15.03.2014.
[4] Roncea, 2007.
[5] Butcovan, supravie?uitor al atrocit??ilor de la Ip/  http://roncea.ro/tag/atrocitatile-maghiarilor-in-transilvania/
[6] unstory.com/linsarea-ofiterului-de-militie-aurel-agache
[7] Diaconu, adev?rul.ro/14.03.2014.
[8] adev?rul.ro  
[10] Pavel Abraham, Antena 3.
[11]Ghica, adevarul.ro/14.03.2014.
[12] Pavel Abraham, Antena 3.
[13] rgnpress.ro/ 15.03.2014.
[14] Dogaru, 1993.
[15] Giurescu, Giurescu, 1977.
[16] Tamas, 1935.
[17] Toth, 1943).
[18] Thummann, 1774.
[19] Sassu, 1940.
[20] Izvoare, 1954.
[21] Pippidi, 1967.
 
Cine sunt hunii-ungro-maghiarii?
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Duminică, 16 Martie 2014 19:46
CiteƟte mai mult...„Continuitatea românilor în vatra lor str?mo?easc? - Dacia - nu a fost contestat? pân? la sfâr?itul secolului al XVIII-lea”. (Franz Joseph Sulzer - Geschichte des transalpinischen Daciens)
 
Sensul unei rase, na?ii ori semin?ii în istorie nu const? în cuceririle ?i acapar?rile samavolnice teritoriale, provinciale, în migra?iile barbare distrug?toare, în iredentismul grotesc, în falsificarea istoriei ?i a culturii, în maghiarizarea for?at? a popula?iei ocupate, în interzicerea vorbirii limbii române în teritoriul sfâ?iat ?i controlat de invadatori, în ?erbia aproape milenar? cu care a înjugat pororul român din Ardeal, în „aranjarea” diferitelor tratate interna?ionale, în ob?inerea garan?iei marilor bancheri interna?ionali sau a lobbismul anumitor congresmeni întru ?ovinism pentru liderii diferitelor organisme ale societ??ii deschise, ci în misiunea spiritual? ?i jertfelnic? pe care o aduc lui Dumnezeu, na?iei lor ?i indirect celorlalte na?iuni. Na?iunea noastr? dacoromân? este cea care a înrâurit dublu destinul rasei migratoare a huno-ungurilor: i-a a?ezat într-o vatr? ca temelie a vie?ii ?i le-a dat un sens spiritual încre?tinându-i la ortodoxie. Drept recuno?tiin?? s-au învr?jbit într-o acut? tendin?? de hegemonie, de jafuri repetate, de profan?ri ale sfintelor loca?uri, de masacre înmiite asupra popula?iei civile, care au culminat cu diabolicul holocaust cunoscut în istorie sub denumirea de teroarea hortist? ...
 
Cine sunt ei?
 
Noi dacoromânii îi ?tim destul de bine fiindc? i-am sim?it pe pielea noastr?, pe truda ?i sângele nostru, de-a lungul veagurilor ?i chiar în prezent, dar la fel de bine i-au cunoscut ?i-i cunosc ?i marile personalit??i culturale ale lumii. S? le d?m deci, cuvântul-m?rturie: Nestor în Cronica sa de la Kiev din secolul al XI-lea, a întocmit povestea neamurilor, spunând c?: ungurii trecuser? pe lâng? Kiev, peste muntele Ugorskis, peste Nipru, îndreptându-se spre Carpa?ii nordici de deasupra Tisei, purtând lupte cu cei ce tr?iau acolo, cu vlahii ?i slovenii. Înl?turând pe valahi s-au a?ezat împreun? cu slovenii pe care i-au supus peste acea ?ar?, care ulterior a devenit Ungaria.[1] Fiindc? am ajuns la unguri s? z?bovim pu?in asupra pseudo teoriei lui Roesler. În anul 1886, între 1-2 Octombrie s-a ?inut la Viena al VII-lea Congres al orientali?tilor. De la Universitatea Budapesta a participat profesorul Paul Hunfalvy, care s-a str?duit s? impun? bazaconiile-teoriei Roesler, ?i anume c?: leag?nul na?ionalit??ii române este în Balcani ?i c? abia c?tre sfâr?itul Evului Mediu aceast? na?ionalitate începe s? se stabileasc? la sud de Dun?re. Cu infatuarea sa, Hunfalvy ?i-a încercat cacialmaua-?tiin?ific? în fa?a marilor savan?i ai lumii ?tiin?ifice. Ghinionul lui dincolo de abera?iile sus?inute a fost titanul savan?ilor, boierul, folcloristul, filologul ?i istoricul Bogdan Petriceicu Ha?deu, cunosc?tor a peste 23 de limbi. Înainte de a sc?pa în Dun?re Hunfalvy, Ha?deu intervine: Cer permisiunea de a-l întrerupe pe d. Hunfalvy, pentru a-i pune o întrebare care ar putea s?-l intereseze în chiar calitatea sa de ungur. În francez? calul castrat se nume?te Longre, de unde hongrer ac?iunea de a scopi un cal. În Evul Mediu ?i chiar înainte de secolul al IV-lea, dup? m?rturia lui Ammian Marcellin, aceast? art? era practicat? pe malul stâng al Dun?rii de Jos. Dac? cineva ar încerca s? conteste existen?a în Evul Mediu al ungurilor în Ungaria actual?, i s-ar putea foarte bine opune cuvântul francez hongre valon honc. Or, în toate dialectele germane, calul jug?nit se nume?te Wallach, adic? „român”. S-ar putea explica acest termen, dac? românii n-ar fi tr?it în Evul Mediu pe acela?i mal stâng al Dun?rii de Jos cu ungurii?
- Dl. Hunfalvy: Eu nu cunosc vechimea acestui cuvânt în german?.
- Dl. Ha?deu: Este foarte posibil ca s? nu se g?seasc? în vechile texte al Germaniei str?vechi ?i totu?i el trebuie s? fie relativ foarte vechi în vorbirea poporului c?ci, pe de o parte, el s-a r?spândit pân? în limbile scandinave: în suedez? wallach „hongre”, pe de alt? parte el a p?truns în lituan?: volukas „hongre”; în fine el se g?se?te în toate dialectele slave din nord: în boem?, în polon?, în sorab?, în rus? etc., peste tot considerat de secole ca un vechi termen popular cu totul indigen, nic?ieri ca un neologism sau ca un cuvânt de împrumut.
Alfred Ludwig, delegatul praghez face urm?toarea observa?ie: Eu voi prezenta de asemeni în trecere o obiec?ie la teoria d-lui Hunfalvy. Dac? Românii ar fi venit de dincolo de Dun?re, natural c? vechile lor capitale s-ar g?si în sud, mai aproape de acest fluviu, în timp ce din contra, noi le vedem toate la nord, aproape de Carpa?i, ?i decât mult mai târziu, Românii î?i apropie re?edin?ele lor de Dun?re.
- Dl. Hunfalvy: Acele capitale nu erau fondate de Români, ci de Slavi, a?a cum numele lor o atest?.
- Ha?deu intervine: Îmi permit o nou? întrebare: În care dialect slav a g?sit dl. Hunfalvy cuvintele Câmpu-Lung ?i Arge? nume ale vechilor capitale române?ti?
B?trânul lingvist ungur se clatin? în derut?: Eu nu ?tiu dac? aceste nume sunt vechi. În Aul? se a?eaz? al?turi de ungur, ridicolul situa?iei. Ha?deu r?mâne în picioare. Hunfalvy se împletice?te b?lm?jind: Aici discu?ia este închis?, „gra?ie” memoriului prea lung... evitând nepl?cerea de a obosi chipurile aten?ia Congresului ?i c? transmite manuscrisul d-lui profesor Roth, pre?edintele sec?iunii ariene, pentru a fi publicat în întregime în Buletin.
Urmarea imprevizibilului s-a produs: S. Papageorgios, delegatul atenian cu teza despre Cu?ovlahi se retrage.
 
Ha?deu, înainte de a-?i prezenta lucrarea
 
„Domnilor, România poate fi mândr? de a fi de dou? ori obiectul discu?iilor în rândul Congresului orientali?tilor. Mai întâi dl. Hunfalvy propusese s? demonstreze în fa?a dumneavoastr? c? leag?nul na?ionalit??ii române este în Balcani ?i c? abia spre sfâr?itul Evului Mediu aceast? na?ionalitate începe s? se stabileasc? la sud de Dun?re. Eu regret c? dl. Hunfalvy nu ne-a citit decât introducerea unei lungi monografii destinate s? figureze în extenso în Buletinul Congresului. Asisten?a gust? din plin, chiar cere supliment la fina ironie savant?. Regret înc? cu atât mai intens de a nu putea împ?rt??i teoria venerabilului meu amic, teorie deja sus?inut? alt? dat? de Sulzer ?i Roesler, asupra raporturilor de filia?ie între ramura daco-roman? ?i ramura macedo-român? a gintei traco-latine. Comunicarea savantului nostru încânt? asisten?a atestând str?vechimea Daco-românilor în Vatra lor multimilenar?.[2] Savantul nostru Ha?deu aflat în coresponden?? cu Hunfalvy îi trimisese cu mult înaintea Congresului cursurile sale predate de el la Universitatea Bucure?ti în cadrul Facult??ii de Litere ?i Filosofie: Principie de filologia comparativa ario-europea, cuprinzând grupurile indo-perso-tracic, greco-italo-celtic ?i leto-slavo-germanic, ca aplica?iuni la istoria limbii române, Zina Filma, Go?ii ?i gepizii în Dacia. Studiu istoric lingvistic ?i Glossariu tomul I, cu vorbele din limba român? ?i str?ine. Autori: A.T. Laurian ?i I.C. Massim.
 
Mihail Eminescu preia argumentele lui Ha?deu, le îmbog??e?te cu cele ale lui Iulius Jungetu ?i Edward Gibbon ?i supune pseudo-teoria lui Roesler la un examen destul de argumentat ?i destul de critic.[3] Mirajul aurului ?i-a bog??iilor dace, i-a n?pustit pe Hunii în frunte cu fiorosul Attila peste noi, Dacoromânii. Neputând s?-?i împlineasc? visul prin faptul c? Tezaurul dacic fusese capturat de Traian ?i romanii lui, Hunii s-au înc?ierat între ei dup? care s-au îndreptat spre Roma, acolo unde se afla Comoara Dacilor: cinci milioane livre de aur, zece milioane livre de argint, în afar? de cupe ?i lucruri scumpe, dep??ind orice pre?uire, apoi turme ?i arme ?i peste cinci sute de mii de b?rba?i, cât se poate de potrivi?i pentru lupta cu armele lor, a?a cum a afirmat Criton, care a luat parte la r?zboi.[4] Trebuie desigur s? venim cu o precizare referitor la num?rul prizonierilor. Cifra prezentat? de Criton sau de al?i adep?i ai teoriei Golirii complete a Daciei ocupate în anul 271, d.Hr. este fals?, este o veritabil? g?selni?? pentru iarmaroc. Ea a fost îmbr??i?at? doar pentru a se justifica Vatra str?bun? r?mas? goal? în fosta provincie ocupat? ?i a se impune teoria a?ez?rii migratorilor Huni în Vatra noastr? p?r?sit?, atunci. Dovad? este pseudo-teoria sus?inut? de Sulzer ?i Roesler. Alt ra?ionament este c? armata roman? oricât de puternic? ar fi fost, trebuia s? fie cel pu?in de dou? ori numeric peste prizonieri daci, c?ci altfel n-ar fi avut nici o ?ans? s?-i supuie, s?-i dezarmeze, mai ales c? se cunoa?te vitejia dacilor ?i curajul lor nemuritor de a înfrunta bucuro?i moartea. Dar s? revenim tot la râvnitorii de comori hunii-unguri. Dup? ce s-au înc?ierat ?i pr?dat reciproc în Dacia neocupat? au p?r?sit-o cu un gust amar. Iat? ce ne relateaz? despre ei Sfântul Ambrozie: Hunii s-au aruncat asupra Alanilor, Alanii asupra Go?ilor, Go?ii asupra Taifalilor ?i Sarma?ilor ?i a?a mai departe.[5]
 
O descriere realist? a Hunilor f?cut? de ilustrul Ammian Marcellian
 
„Neamul Hunilor, pu?in cunoscut în vechile monumente istorice, locuie?te dincolo de mla?tinile Macotrice, în preajma Oceanului Înghe?at, ?i întrece orice m?sur? a s?lb?ticiei. La ei chiar în primele zile de la na?tere, copiilor li se br?zdeaz? adânc obrajii cu fierul pentru ca nimicindu-se din timp r?d?cina p?rului, s? se acopere cu cicatrici ?i zbârcituri. Încât îmb?trânesc f?r? barb? ?i f?r? pic de frumuse?e, întocmai ca eunucii, cu m?dulare butuc?noase ?i vânjoase, cu cefe groase ?i cu înf??i?are monstruoas? care te însp?imânt? ?i te face s? crezi c? sunt animale cu dou? picioare sau momâi cioplite în chip grosolan, a?ezate la marginea p?durilor. Pe lâng? nepl?cuta lor înf??i?are omeneasc?, mai sunt ?i grozav de înapoia?i, a?a încât nu simt nevoia focului sau a mânc?rii g?tite, ei se hr?nesc cu r?d?cini de ierburi s?lbatice ?i cu carne de animale de tot soiul, pe jum?tate crude, pe care o înc?lzesc pu?in, a?ezând-o între picioarele lor ?i pe spinarea cailor. Nu s?l??luiesc niciodat? în case ?i se feresc de ele ca de ni?te morminte oprite folosin?ei ob?te?ti. Nu-i cu putin?? s? g?se?ti la ei nici m?car o colib? ?uguiat? de trestie, ci în r?t?cirile lor prin mun?i ?i p?duri se obi?nuiesc din leag?n s? îndure frigul, foamea ?i setea... (la noi n-au dovedit acest lucru. n.a.) La dân?ii nimeni nu ar? ?i nici nu pune vreodat? mâna pe plug, c?ci to?i umbl? de colo pân? colo f?r? s?la?uri statornice, f?r? c?min ?i f?r? lege, f?r? un trai regulat, totdeauna ca ni?te fugari, împreun? cu c?ru?ele în care locuiesc. Asemenea animalelor necuvânt?toare, nu-?i dau seama în nici un chip de cinste ?i necinste, aprin?i numai de o nem?rginit? l?comie pentru aur... Atilla s-a intitulat rege al Hunilor ?i era extrem de crud. Ucidea prin r?stignire. Avea mai multe so?ii... Dup? moartea lui (452 d.Hr.) ucis în noapte nun?ii probabil de tân?ra ?i ultima so?ie Ildice, de origine germanic?, banda de terori?ti-f?r? patrie- s-a destr?mat ?i a disp?rut.”[6] Doamne, ?i câte mai sunt de spus! Trebuie s? m?rturisim tot adev?rul, chiar cu riscul de a-i ajuta ?i pe ei.
Grafica - Ion M?ld?rescu
------------------------------------------------------------------
[1] (Fontes, II, p.74-75 / Pr. D. B?la?a, File noi în istoria Daco-Românilor, în rev. Altarul Banatului, 1991, p.10-12,45)
[2] B.P.Ha?deu, Sur les elements turcs dans la langue roumaine. Notice lue au VII-e Congres des Orientalistes, a Vienne, le 2 octombre, 1886, Bucarest, 1886, p. 5-6, 19-20, 21, 50,
[3] (Opere vol X, Ed. Academiei, Bucure?ti, 1989, p.701)
[4](Fontes, I, 507, 614-615; Fontes, II, p.292-293)
[5] (Manole Neagoe, Attila, Ginghis-han ?i Tamerlan, Ed. Meridiane, Bucure?ti, 1971, p.18).
[6]  (Fontes, II, p.129-131, 281. /Fontes Historiae Daco-Romanae, Ed. Academiei R.S.R., II, 1970, III, 1975, IV, 1982)
 
Evadarea din subteran
  
Duminică, 16 Martie 2014 19:40

CiteƟte mai mult...V? propun sa evad?m din subteran. M? refer la realitatea din România. De câte ori citesc site-urile din ?ar?, m? indispun. Nu le mai citi!, mi-a spus o voce str?in?, care nu în?elege c? acest lucru e greu, dac? nu imposibil, fiindc? nu te po?i rupe de r?d?cini. Te rupi o vreme, dar mereu revii la ele. ?i m? întristez când dau peste mereu acelea?i ve?ti rele, peste acelea?i personaje nes?tule, care au transformat scena politic?, nu în mijloc de armonie, de model pentru oameni, de binefacere pentru ?ar?, ci în lupte de circ politic, pentru furti?aguri, pentru posturi vremelnice, în carnaval sinistru, în subteran?. Nu mai ie?im odata din subteran?? Nu mai exist? în ?ara nimic frumos, nimic demn de semnalat, chiar cu riscul de a pierde cititorii, acei cititori care oricum nu conteaz?, fraieri?i la infinit cu umpluturi de tip Bianca, b?taia de joc a unor subdezvolta?i, în frunte cu ea, care ar trebui s? se opreasc?, s? în?eleaga c? nu e vedet?, c? o vedet? nu e de mucava, e o valoare, are fapte, realiz?ri pentru oameni. Nu mai vorbesc de cazuri, precum cel de la TVR, când un fost „dizident” a ajuns sa cocolo?easc? falimentul postului na?ional, s? acopere mizeriile, s? introduc? liberul arbitru, cenzureaz? emisiuni, pl?te?te un m?sc?rici cu 40 de mii de euro pe lun?, în timp ce salariul unui profesor este de 700 lei! Apoi cere ?tergerea datoriilor TVR (122 de milioane euro!) în loc s? fie tra?i la r?spundere cei care au f?cut aceste pagube imense: alde Nicolau, Hagiculea, S?ftoiu ?i to?i ceilal?i. Sau în loc s? g?seasc? solu?ii, s? termine cu abuzurile, cu salariile nesim?ite ?i cu incompeten?ii. ?i-a început mandatul, cu o amend? de 70 de mii de lei, pentru cenzurarea unui serial în care ap?rea istoricul american Larry Watts. Cine plate?te? Liberul arbitru?! Mul?i cer chiar desfiin?area TVR, ca fiind un post inutil, p?gubos ?i blestemat. Aceste pagube se datoreaz? condi?iei de cenu??reas? politic? a televiziunii, unor manevre care ?in de o realitate subteran?, nefiind posibile într-o lume normal?.

Românii au uitat s? mai priveasc? ?i spre cer.

Dar s? ie?im din astfel de subterane. Românii au uitat s? mai priveasc? ?i spre cer. Recent, la New York, s-a desf??urat, faimosul târg anual „Art Dealers Association of America” (A.D.A.A.), un târg al negustorilor de art? americani. Nu o dat? am scris c? în România criza artei se datoreaz?, înainte de toate, lipsei colec?ionarilor, inexisten?ei unei astfel de asocia?ii puternice, care s? fie ca un reper c?l?uzitor pentru arti?ti, un suport temeinic, care s? le dea încredere c? se vor împlini. A.D.A.A., asocia?ie înfiin?at? în 1962, reflect? tocmai o astfel de realitate puternic?, e un etalon de prosperitate. Evenimentul are loc în istorica cl?dire Park Avenue Armory. România are astfel de spa?ii monumentale, precum cele din Palatul Parlamentului, unde s-ar putea organiza, într-un viitor pe care îl visam mai bun, un târg al galeriilor de art?, al marilor proprietari de colec?ii de art?. Sigur, e drum lung, care trebuie pavat mai întâi cu galerii. România are talente, dar nu are mijloace. Ori f?r? ele, talentele se pierd, dup? ce, unele, ajung vedete de mucava. Exact la extrema opus? este A.D.D.A., care de 26 de ani, în fiecare martie, organizeaz? targul numit The Art Show, un titlu ce pare banal, care nu spune nimic despre valoarea artistic? a acestui eveniment, despre înalta calitate a operelor expuse.

La „The Art Show” nu e loc pentru kitsch!

În acest an, se afla la start peste 70 de galerii, majoritatea din New York, dar ?i din alte mari ora?e: Chicago, San Francisco, Minneapolis, Boston, Cincinnati sau Los Angeles. Bucuria a fost mare, când m-am reîntâlnit cu galerii cunoscute, ca James Cohan, Nancy Hoffman, Sean Kelly, David Nolan, Lelong, Matthew Marks, Metro Pictures, Pace, Petzel, Tanya Bonakdar, Tibor de Nagy si altele, despre care am scris pe larg in volumul „Fine Arts in America”. Uluitor c? toate au scos la vedere ce aveau mai bun. David Nolan, de pild?, i-a inchinat spa?iul lui Gavin Turk, un artist englez, care a expus ?i in sediul din Chelsea al galeriei, dar aici e de nerecunoscut, a etalat piese pline de imaginatie ?i spirit. Un cub uria? din metal presat, colorat, în stilul lui Chamberlain, contrasta cu o pip? imens? având forma unui angrenaj de ma?ina pus pe un soclu alb. Sean Kelly, a?a cum ne-a obi?nuit, expune fantastice crea?ii în care efectele estetice se realizeaz? prin ingenioase construc?ii de oglinzi incluse în suprafete mi?c?toare. O alt? veche cunostin??, Cheim & Read Gallery, ne asteapt? cu o surpriz? de propor?ii: interferen?a a doi colo?i: Gaston Lachaise ?i Louse Bourgeois. Un efect fantastic. Arta grandgiugnolesc?, forme rubensiene, trecute prin experien?a lui Botero, pân? la fantasticele torsuri amintind de primatul lui Brancu?i. Un racord cu Brancu?i am f?cut ?i la Adler & Conkright Fine Art Gallery, unde exist? un Jean Arp, puternic marcat de arta artistului român. De altfel, aici, la acesta galerie, am putut vedea ceva cu totul nou, nemaiv?zut de mine în sutele de galerii newzorkeze: futurismul italian, toata mi?carea lui Marinetti, cu toata ?coala lui, cu to?i pictorii care s-au remarcat în anii 1910. Ceva incredibil! ?i totul culminând cu celebrul manifest pro-fascist al mi?c?rii din 1932. Sigur, citat este însu?i Musollini, care a vorbit despre viitor în stilul futuri?tilor.

Aceste lucr?ri expuse la A.D.D.A., nu se pot vedea la galerie. Se pot vedea numai acas?, la colectionar?, în urma unui „appointment”. Am cunoscut-o ?i pe doamna Rachel Adler, proprietara galeriei, o colec?ionara aparte, cu aplica?ie în arta modern? european? ?i latino-american?, specializat? în avangarda europeana a anilor ’10, ’20 si ’30. Ceea ce ar trebui subliniat cu majuscule este faptul c? la acest regal al artei plastice nu a existat nici un aspect kitsch, de?i arta kitsch este dominant? în America, datorit? accesibilit??ii, la „The Art Show” nu e loc pentru kitsch. Aici respir? numai arta elevat?, f?r? cusur. Chiar ?i ornamenta?ia de la Lelong Gallery, cu mari trandafiri în care se afl? prinse p?s?ri, lebede sau p?uni, face parte dintr-un rafinament baroc. „The Art Show” este un regal de mari arti?ti moderni. Vizitatorul se poate întâlni cu valori intrate în con?tiin?a cunosc?torilor, cum ar fi: Joshua Abelow, Lucky DeBellevue, Joseph Montgomery, Jackie Saccoccio, Davina Semo, Brendan Smith, Devin Troy Strother sau Daniel Subkoff, ca s? pomenesc doar câ?iva dintre pictorii abstrac?ioni?ti, care sigur nu formeaz? teme de studiu la ?colile noastre de art?.

S? ie?im din subteran?!
 
Cu un cuvânt, „The Art Show” este un eveniment elitist, categoric, care arat? c? marea art? este st?pân? în America. Un lux absolut. Calitatea materialelor, dificultatea execu?iilor, ipostaza unor mijloace apar?inând tehnologiei viitorului, constituie baza artei novatoare de mâine, la care, deocamdat?, nu are acces oricine. Dar a vedea a?a ceva, pentru arti?tii români ar fi o ?coal?. Din p?cate, aceast? sansa este un lux. Galeriile din România fac înc? parte din subteran?. Suntem departe de a realiza asemenea evenimente, dar trebuie s? aspiram la ele. Revin la subternalele politicii, din care nu se poate evada, care pun botni?? chiar acestei aspira?ii. Oricine poate vedea pe Internet imagini de la „The Art Show”. Chiar ?i acest lucru merit? f?cut. M?car în vis s? ie?im din subteran?. S? ajungi pe o planet? facut? nu de extratere?tri, ci de oameni. ?i s? ne înterb?m, ce fel de oameni? Sunt oameni ca noi? Se poate pe acest p?mânt s? ajungi într-o lume în care totul str?luce?te, te absoarbe într-o vraj? princiar?, iar tot ceea ce vezi reprezint? expresia unui rafinament greu de descris. O adevarat? be?ie vizual?, de o mare elegan?? ?i noble?e. Iar oamenii par veni?i cu o nava cosmic?, dovedind c? a?a ceva e posibil ?i pe p?mânt.
 
Coresponden?? de la New York
Grafica - Ion M?ld?rescu
 
Aurelia Satc?u, Melbourne, Australia   
Duminică, 16 Martie 2014 19:33

CiteƟte mai mult...Aurelia Satc?u, mai întii scriitor, apoi artist plastic, a p?r?sit ?ara de origine, România, în 1990. Împreun? cu so?ul, Radu Satcau ?i fiul lor Andrei a luat drumul spre o via?? nou?. La început în Olanda, unde a dat na?tere ?i unei feti?e, frumoasa Mateea care are acum 22 de ani, apoi în Noua Zeeland?, pentru ca, în final, în1997, s? se stabileasc? definitiv la Melbourne, în Australia. Aurelia a ajuns la pictura abia în 2011, când, la cap?tul a trei titluri universitare (lingvistic?, iteratur?, studii culturale ?i teorie de film) ?i a dou? specializ?ri - în înv???mânt ?i consiliere multicultural? (Multicultural Counselling), dar ?i dup? ce a fost, peste 20 de ani „muza” so?ului-pictor, Radu Satc?u, Aurelia a hot?rât c? a venit ?i vreamea unui alt impact cu realitatea, o conjugare de forma, culoare ?i idee. La începutul lunii martie a acestui an, la Galeria de Art? Walker St. Gallery din Dandenong, cu ocazia zilei de 8 Martie, Ziua Femeii, expune artistul Aurelia Satc?u care, cu pu?in timp în urm?, pe data de 7 februarie, cucerea admiratorii de art? cu expozi?ia domniei sale de la Muzeul „Heritage Hill”, intitulat? „Lilith in Anima Land” (In spatele u?ilor închise), expozi?ie deschis? de c?tre reprezentantul coroanei Hon.

Ben Todic? : Ce simti?i în acest moment?

Aurelia Satc?u: Sunt foarte mul?umit? ?i a?a este bine: s? tr?ie?ti în prezent! Reac?ia celor prezen?i e important?. Încrederea în sine e o alt? poveste. În cazul meu ea nu se schimba cu una, cu dou?.

B.T.: Aceasta e prima dumneavoastr? expozi?ie?

A.S.: Da. Dac? exist? un poten?ial, un talent pe care l-ai ?inut ascuns o via?? ?i dac? nu te opre?ti s? visezi la el mereu, la un moment dat erupe, ?i acum, în aceste momente ale vie?ii mele, iat?, a erupt ! Am foarte mare încredere în mine. Locul care g?zduie?te expozi?ia mea de debut, „Heritage Hill” e mai mult un centru cultural în care privitorii de art? a?teapt? probabil co?uri cu liliac ?i femei fatale lucrate romantic ?i care te privesc ??galnic din spatele umbrelu?elor roz. Ah, nu, eu merg în alta direc?ie. ?i totu?i, au g?zduit aceast? explozie necontrolat? de culori ?i chiar au adorat-o: expozi?ia mea. E extraordinar c? ceva ce pare foarte sofisticat pentru aceste locuri a avut totu?i posibilitatea s? fie în?eles, acceptat ?i a reu?it s? instige pu?in? reflec?ie. Înseamn? c? mi-am atins ?inta…

B.T: Continua?i, cred c? urmeaza ceva important…

A.S: Asta o spun „on the side”, putin pe de l?turi: toata via?a am luptat s? m? aflu în mediul care s? m? în?eleag?, s? m? reprezinte. Înc? ma lupt cu asta. ?i dac? ave?i inspira?ia s?-mi pune?i o întrebare clarificatoare la acestea, am s? v? r?spund: este o problema de „clasa”!

B.T.: De acord, v? pun întrebarea clarificatoare: ce vre?i s? spune?i?

A.S.: Din p?cate noi românii confund?m asemenea declara?ii cu demagogia politic?. Asta pentru c? am tr?it in asa-zisul „comunism”, dar ce altceva este decât cât o problemî de „clasa” s? sim?i c? nu ?i se acord? aten?ia cuvenit?, respectul cuvenit pentru meritele tale, pentru contribu?ia ta, pentru poten?ialul pe care îl reprezin?i? Dar s? nu ne întrist?m. Cine m? cunoa?te ?tie c? sunt o lupt?toare. Nimic nu m? poate opri.

B.T.: Încep s? în?eleg ?i-mi place turnura, de?i m? întristeaz? dac? v? întrista?i. Eu vreau ca toate femeile s? fie fericite ?i mul?umite. Ele ne dau na?tere ?i în ele avem speran?a cea de pe urm?, speran?a c? ele vor continua lumea. Noi doar le-o „sugeram”.

A.S.: Sun? bine, ?i mai ales c? vine de 8 martie, dar ?i mai mult, pentru ca ?tiu, intuitiv, c? sunte?i sincer. Acum, în alt? ordine de idei, ave?i o carte, „Intre doua lumi”. Sun? a „hibriditate”, ?i ?titi ce, în lumina a ceea ce abia am declarat despre a fi neînteles, ignorat, ?i într-o parte ?i în cealalt?, iat? c? m? simt ?i eu „între doua lumi” - un hibrid… dar nu se spune oare ca bilingvii - vorbitorii de doua limbi -, atentie!, nu de trei, sau mai multe! - sunt cei mai capabili? Ei trebuie s?-?i folsoesc? dou? tipuri de resurse ?i asta îi pune pe pozi?ii extreme din care trebuie s? g?sesca o solu?ie, de unde ies mult mai fortifica?i, mai capabili. Va simtiti un „hibrid” intre doua lumi?

B.T.: Da, clar c? asta m? simt ?i eu! Poate asta a stat la baza actului compulsiv de a scrie aceasta carte - hibriditatea mea.

A.S. Expozi?iaaceasta, prima mea expozi?ie,marcheaz? o cariera de „hibrid”.

B.T.: Câte lucr?ri a?i expus?

A.S.: Dou?zeci ?i trei, dintr-o selec?ie de 170 de lucr?ri. Am lucrat febril, de?i nu continuu, din cauza unei probleme de s?n?tate, rezolvat? acum. Am lucrat ca o nebun? ?i am produs aceast num?r incredibil de lucr?ri. Le iubesc pe toate ?i nu pot s? le tratez ierarhic. Când Radu, so?ul meu, m-a ajutat sa confec?ionam ramele, am sim?it c? sunt din piesa lui Pirandelo (el era ?), „S? îmbracam pe cei goi”. Tablourile astea sunt atât de sfâ?iate dar ?i infantile ?i tonice, pline de speran??, ca ni?te copii nebuni ?i nelini?ti?i, încât ramele sunt extrem de necesare pentru a le mai tempera pu?in. Este ca ?i cum ai pune unui copil restric?ii, ca si cum l-ai culca dup?-masa, ?i asta spre binele lui, în ciuda revoltei.

B.T.: Cât va dura expozi?ia?

A.S.: Trei s?pt?mâni.

B.T.: V? rog s? descrie?i tipul de art? expus aici? Cum o descrie?i în termeni mai pu?in formali.

A.S.: Arta mea este avangardist? ?i expresionist? în stil ?i în concep?ie. Expresionismul este opusul Impresionismului, ca s?-l definim groso-modo: în cazul Impresionismului, „impresiile” culese din afar? se proceseaz? vizual, emo?ional, conceptual, în?untru, iar lucrarea devine expresia acestei „impresii” la care artistul s-a supus pe sine. Cu Expresionismul este alt? poveste, de?i nici un om nu r?mâne neafectat de impresiile din afar?. Expresionismul este rezultatul unei lupte interne, o lupt? cu, ?i de, Sine, care atunci când ajunge „vizualizata” devine o marc? vie a celui a c?rui lupt? s-a desf??urat acolo, în interioritatea privat? ?i sfâ?iata a artistului.

B.T.: Am v?zut c? lucrarile sunt foarte expresive, lovesc, confrunt?, au stil puternic, tematic? actual?…

A.S.: …A?a spune?i? M? bucur! M? bucur c? ati v?zut ce trebuia v?zut ?i c? au avut efect.

B.T.: Cum a?i avut curajul s? începe?i c?l?toria în pictur? tocmai cu aceast? tem? arz?toare, care terorizeaz? societatea la nivel global, violen?a împotriva sexului, a?a zis „slab”, eu îi zic „frumos”? Cum v-a?i ales subiectul? De unde va venit ideea?

A.S.: Subiectul este: „Lilith in Anima Land” (În spatele u?ilor închise), iar cea de pe 8 Martie continu? seria ?i se cheama: „Lilith, Adam’s First Wife: Passion & Revenge” (Lilith, prima so?ie a lui Adam: Intre pasiune ?i r?zbunare). E greu de tradus în cuvinte, de aceea am ales imaginea. Aici m-ai pierdut pu?in. Mesajul meu nu este unul „feminist”. Nu (doar) femeile sunt exploatate sau subjugate, ci „sufletul” tuturor, al fiec?ruia dintre noi.

B.T. …Inteleg…

A.S. : „Lilith” este o figur? mitologic?, iar „Anima Land” este un concept jungian. Am avut doi psihanali?ti mari ai lumii - Freud ?i Jung. Jung a vorbit despre „Anima”, aceasta component? interioar? a fiecaruia, componenta „feminina”, locul acela interior, pe care îl au ?i femeile ?i barba?ii, locul, dac? vre?i, din care „plângem”. Ah, e mult mai complicat - ?i totu?i. simplu...

B.T. : Deci am ?i eu „Anima” mea…

A.S. : ...?i trebuie s? fi?i indragostit de ea ve?nic! Ca barbat este mai greu, este socialmente un act sanc?ionat ?i suspendat pentru barba?i - vezi „barbatii nu pling” ?i altele asemenea. Aceasta colec?ie de lucr?ri este bazat? pe aceast? idee, potrivit c?reia „Anima”, Sufletul Lumii, e muribund. Iar Lilith, prima nevasta a lui Adam, aceea c?reia i se cere s? accepte c? este inferioar? b?rbatului, refuz?, bineînteles, ?i se refugiaz? pe fundul M?rii Ro?ii; iat? cum, mutatis mutandis, aceasta Lilith se afla acolo într-un soi de exil turbat ?i primejdios ?i va continua aceast? frond? din interiorul fiec?ruia dintre noi, femei sau b?rba?i. Dar nu to?i, desigur, se tem de furia lui Lilith, ci numai aceia care r?mân înstr?ina?i de prorpiile emo?ii, de propriul Suflet.

B.T. : ?i care este solu?ia ?

A.S. : Solu?ia pentru îmblinzirea lui Lilith este s? eliber?m Anima, Sufletul, ?i mai ale s?-l exprim?m - cu tot ceea ce are el de exprimat. E clar, tr?im vremuri tulburi, teori?tii culturali le numesc postmoderne, în care po?i purta lini?tit ?i chiar mândru cravat? cu dungi peste cama?a în carouri - nu mai conteaz?. Ei spun: „Totul merge!”. Sunt multe de spus despre aceste vremuri ?i las lucr?rile mele ?i poate reîntoarcerea la scris s? le exprime.

B.T.: O problem? la care m? tot chinui s?-mi r?spund: în ce m?sur? mediul impregneaz? ?i î?i pune amprenta pe crea?ia poetic?, artistic?, în genere? M? gândesc c?, la cap?tul atâtor experien?e, domneavoastr? a?i g?sit un r?spuns mult mai plauzibil decât mine. Deci, putem sc?pa de infernul celorlal?i, vorba lui Sartre, al lumii - adaug eu, altfel spus, cât ne putem min?i c? nu-i adev?rat ceea ce este evident? În acest caz, Arta e singurul nostru colac de salvare? Sau de poman?, chiar dac? n-am murit... Nu ?tiu de ce îmi vine s?-l iubesc pe Gaugain pentru felul în care s-a reg?sit el printre s?lbaticii extraordinar de ospitalieri, dup? cum el însu?i o spune... Ce crede?i, drag? doamn? Satc?u ? Cum a?i sc?pat de toate aceste ispite? Este artistul mai mult ?i mai covâr?itor ispitit de dragul artei decât omul obi?nuit, în genere?

A.S.: Deci, sunt un artist, adic? mi se îng?duie s? folosesc copios emisfera dreapt? a creierului mai degrab? decât stânga... Eu cel putin, stânga am folosit-o toat? via?a „la vedere”, cu mândrie ?i cu imensa fascina?ie pentru capacit??ile mele intelectuale - m? amuza acum aceasta naivitate; în timp ce dreapta a trebuit, totdeauna, s? o atenuez pu?in, s? o mediez între „ispit?”, cum spune?i, ?i ceea ce ar fi provocat „?ocul” celorlal?i - cu alte cuvinte ?ocul prin care, aceast? fiin?? atât de organizat? ?i de provocatoare, un intelectual ?i un lupt?tor, poate fi devastat ?i n?p?dit de… lacrimi.

B.T. : Trebuie s? spun c? eu m? uit acum la domnia voastr? ?i v? v?d …’ „plângând”, chiar ?i acum, este plânsul aflat la extrema… fericirii, a bucuriei, plânsul care, paradoxal, echilibreaz? lucrurile…

A.S. : Wow, ce aud ? Un b?rbat care întelege necesitatea celor dou?, Anima ?i Lilith! Plânsul acesta aparent „f?r? nici un motiv”, sau poate pentru condi?ia uman?, pentru noi to?i ?i mai ales pentru c?… se termin? odat? ?i odat? ?i nu putem face mare lucru pentru a opri timpul care ucide, acest Saturn care coses?te cu fiecare clipa roadele pe care le consider?m via?a noastr?. Ei, în aceste intersti?ii subtile, între lacrimile astea interminabile care stau între noi ?i realitatea Saturnian? c? traim în „timp” se strecoar? actul crea?iei, în acest spa?iu infinitesimal se întâmpl? c? e?ti artist…

B.T. : S?-l numim spa?iul torturii existen?iale?

A.S. : Putem! Mai mult, eu acum pot s? mi-l permit - acest act ?i acest timp... ah, nu, nu cu cercelul în nas sau mai ?tiu eu unde, ?i cu fumurile celui care e atotputernic pentru c?, deh, creaz?, nu-i a?a? Ce se întâmpl? acum este c? pot s? las liber? emisfera aceea care î?i permite s? nu-?i aminteasc? visele, dar s? ?tie c? ?tie ce sunt, de unde vin ?i unde se duc, f?r? s? fie nevoie de a le ra?ionaliza - emisfera dreapta: acolo sunt localizate emo?iile.

B.T. : Îmi place emisfera asta, ?i nu m? tem s? o exprim: sunt un b?rbat curajos?

A.S. : Am s? v? r?spund într-un fel putin mai indirect: am publicat nu de mult un articol destul de consistent ?i „?tiin?ific” pe tema acestui fascinant concept : PNI, Psiho-neuro-imunologie, exact r?spunsul la întrebarea de ce unii dintre noi cad secera?i de cancer ?i alte boli de sistem, boli degenarative si foarte subtile care nu se pot explica altfel decit dup? o pedant? analiz? a psihologiei celui în cauz?, ?i mai ales a felului în care se afl? acesta în rela?ie cu „emo?iile” sale. Deci, iat? ce înseamn? pentru mine „a crea”: s? pot s? articulez, în sfâr?it f?r? restric?ii, o armonie între cele dou? emisfere, între dreapta eluziv?, superfluid?, intuitiv? ?i arhaic?, ?i cea stâng?, aceea care „?tie” c? toate cele trei titluri universitare ale mele iat?, nu fac nimic pentru starea mea social?, dar fac desigur pentru cea intim?, personal?, pentru emisfera ei pereche, dreapta..., pentru c? ea, stânga, „?tie”, iar dreapta î?i permite s? ?tie c? nu poate ?ti pân? la cap?t…vreau s? retine?i asta, este ca un motto, a?a îl simt acum. Aceasta este binecuvântarea, s? r?mâi perfect balansat între cele dou?… asta în?eleg eu prin a fi „artist”, „creator”. Aceast? libertate de a fi ceea ce în mod arhetipal, preordonat, atavic, suntem. Cine în?elege asta, creeaz?!

B.T.: Din afirma?ia dumneavoastr? rezult? c? nu a?i ales s? picta?i pentru c? vre?i neaparat s? fi?i pictor, nu?

A.S.: … nu se poate spune ca am ales, dar, a venit, e clar, a venit peste noapte. Deci, dup? dou?zeci de ani de a fi cu Radu, sotul meu, pictorul, în jurul artei, a actului ?sta de a picta, a materialelor, a expozi?iilor, deodat? am zis: „vreau s? pictez”! Vreau s? fac ?i eu chestia asta. ?tiu ?i eu ce-i aia o pânz?, am culori. Cât cost? o pânz?? 10 dolari? S?-i ia naiba! Pot s?-mi permit s-o stric, dac? nu merge. Sigur ca sun? - dar nu este! - mercantil! Sun? a furie, pentru c? psihoneuroimunologia, P.N.I.-ul ?la - ca s? zic a?a -, se manifesta atunci într-o frustra?ie ?i o s?lbatic? disperare în fa?a realit??ii, c? trecuser? dou?zeci de ani ?i eu tot în afara acestui lucru m? aflam, c? înc? nu exprimasem nimic ?i prin acest medium, înc? nu pictasem nimic! ?i nici nu mai puteam s? m? justific c? o fac prin Radu! Trebuia s? iau taurul de coarne pe cont propriu.

B.T.: Deodat?, muzei literaturii i-a venit ideea s? v? direc?ioneze talentul spre simboluri, imagini…

A.S.: …?i atunci mi-am zis c? prin pictur?, care era un medium str?in relativ la cele prin care m? exprimasem pân? atunci, iat?, asta este acum solu?ia! Scrisesem ?i publicasem pân? atunci, mai cu seama articole academice, eseuri jurnalistice, ?i chiar o carticic? numita „O cultur? în fl?c?ri: despre schisma, ludic ?i Balcani” (foarte academic?, de altfel, unde comentez „cultural” razboiul din Balcani, ?i masacrele rezultate din încle?t?rile sârbo-bosniace, dar o fac prin intermediul unei trimiteri la extraordinara carte a teoristului de film de origine bulgar? Dina Iordanova, deci o fac via film, cinematografie est-european?. Apropos, prin 2000 am avut o bursa de la universitatea Monash de aici, din Melbourne, s? merg în România, s? fac cercetare ?i s? le aduc la catedr? materiale referitoare la cinematografia est-europeana de dup? 1990. Spun asta pentru c? ?tiu c? sunteti implicat cu filmul, v-am v?zut majoritatea filmelor. Ma gândesc s? revin la idea de „film”, dar asta e o alt? problem?.

B.T.: Sun? tentant, ca proiect…

A.S.: Revin la revelatia ca pot s? pictez: la începutul lui 2012 g?sisem acest nou mijloc de exprimare. Da, actul crea?iei este literalmente o cale de mijloc, un echilibru, un echilibru de for?e. ?i cred c? prin imagini poate e mai u?or. De?i ni se induce ideea c? „la început a fost cuvântul”, ?tiin?a contrazice - cu studii care spun c? primele formate pe creier sunt imaginile -, iar rela?ia pe care o avem cu imaginile este absolut aparte, în raport cu forma?ia aparatului lingvistic ?i cu actul în sine de a folosi limba ca mijloc de comunicare. Limbajul ?i imaginea, cele dou? denominante a celor doua emisfere craniene pomenite mai înainte.

B.T.: Din dorin?a de a rezolva problema, crede?i ca a?i gasit „solutia”? Nu era?i în?eleas??

A.S.: Exact! Nu pentru c? nu eram înteleas?! Dar cu siguran??, din dorin?a de a-mi rezolva o problem? de natur? intelectual? ?i existen?ial?, am g?sit un nou mijloc de a m? exprima.

B.T.: De a striga?

A.S.: Când am mers la conferin?e, când am lucrat la doctoratul meu pe teme culturale (neterminat, din dispre?, cumva, fa?? de academia care îmi cerea prea pu?in din „emisfera dreapta”), deci când am prezentat ceea ce aici se cheama „papers”, lucr?ri ?tiin?ifice, în contexte universitare, s? nu crede?i c? am spus lucruri mult diferite de ceea ce spun acum, aici, prin imagini.

B.T.: Imaginea e un limbaj comun, mult mai accesibil. Nu trebuie s? înve?i alte limbi ca în scriere, nu trebuie tradus? ideea - care prin traducere se poate diminua ?i chiar pierde datorit? diferen?elor culturale. A?a, tablourile sunt un limbaj interna?ional: „Punct ochit, punct lovit”. Taurul lovit în frunte.

A.S.: Da. Sper.

B.T.: Deci, sunte?i toreador?

A.S.:„Sunt toreador”? A?a zice?i ? În fond e atâta ro?u pe pânz?… de ce crede?i asta?

B.T.: M-am uitat la pânzele domneavoastr?. Unele abund? în ro?u, altele în albastru, în verde, dar în toate se aude acela?i strig?t. Sângereaz?! Un contrast puternic de culori.

A.S.: Albastru este sângele nobil, ni se sugereaz?. Regii spuneau: „Noi nu avem sânge ro?u, noi suntem cu sânge albastru” ?i am?râ?ii de rând, oamenii obi?nui?i chiar credeau c?, dac? tai regele la ven? îi curge sânge albastru… Ei, pe dracu?! În tabloul cu femeile care se cheam? „True Blue” (Adevaratul Albastru) mesajul „doamnei” pentru femeia-„paria” cu unghii negre, îmbrobodit? ca la noi la ?ar?, ?i care fumeaz?, murdar?, decrepit? ?i insalubr? într-o fereastr?, ?i prive?te de afar?, în?untru la acest? marchiz? sofisticat?, slab?, urât?, veche, cu sânge albastru. Totul pe un fundal de ro?u ?i albastru amândoua nemediate, fruste, da, deci mesajul madamei este: „Asta e lumea mea, s-a în?eles ? So, f**k off!”. Numai c? ro?ul la îi picur? pe sânii descarna?i sau mai bine spus inexisten?i, caci e steril?!

B.T. : Wow! A?a am în?eles ?i eu, vede?i, e clar! Am ?tiut c? cele dou? sunt de pe dou? planete diferite!

A.S. : Chiar a?a ?i sunt! Ce nu se vede u?or, aici este „clasa”, e problema de clas?, deci tablourile mele sunt de fapt vehement politice ?i psihanalitice. Nu în mod evident, pentru c? scopul meu este justi?iar dar nu violent, ci ferm dar benevolent: nu te po?i gândi la om (?i arti?tii se gândesc la omeni, în primul rând, sau cel putin a?a ar trbui s? fie) f?r? s? devii politic ?i f?r? s? te gânde?ti la „clas?”. Adic? la injuste?e. Vezi castele indienilor în care fiecare r?mâne acolo unde se afla în momentul na?terii: aceea este clasa social? care îi marcheaz? via?a. E drept? E revoltator, dar câ?i se exprim? pe tema asta? ?i, mai departe, nu te po?i gândi la om, deci nu se poate crea f?r? sa devii pu?in psihanalist.

B.T. : Ave?i în patrimoniul de diplome ?i titulaturi academice ?i pe acela de „Registered Counsellor”- Consilier cu drept de a profesa. Are vreo legatur? cu interesul ?sta pentru psihanaliz??

A.S. : Aici sunt norocoas?, pentru c? obsesiile mele psihanalitice din ultimii 12 ani, care m-au condus la Jung ?i Freud ?i chiar la a-mi lua o licen?? în Consiliere ?i Psihoterapie, m? ajut? acum s? folosesc cuno?tin?ele în art?. Criticul de art?, teoreticianul ?i istoricul de art?, niciunul nu pot func?iona profesional dac? nu cunosc, prin educa?ie sau prin pur? abilitate personal?, pu?in? psihologie uman?. Ca artist, m? simt psihanalistul par excellence. Trebuie s? m? simt a?a. Orice artist trebuie s? fie cumva apt pentru asta... ?i oricare cineast, am dreptate ?

B.T. : Ave?i perfect? dreptate, am fost ?i eu con?tient de asta de când am pus mâna pe camer?, prima dat?: nu cuno.ti omul, nu-?i cuno?ti subiectul, nu po?i articula nimic. Depinde ?i cine e?ti, desigur: iat? „clasa” din nou, a?a cum spune?i.

A.S. : Aveti de ales? Trebuie s? întelege?i dac? vreti s? face?i film - am visat s? fac film. Din fericire fiul meu, Andrei, este regizor tehnic de teatru, director de evenimente artistice, cum spun ei aici, a „stage manager” ?i produc?tor, lucreaz? deja de zece ani pentru Festivalul Interna?ional de Comedie care are loc la Melbourne în fiecare an, în lunile martie-aprilie. E modest ?i nu vreau s? stie c? am spus asta despre el, ar spune : „What the hell, Mom”, dar asta nu-l opre?te s? aib? pe mân?, tatuat „Thracos Productions”, probabil este si el preahibrid pentru ca s? nu creeze! „Hibrizii” ??tia sunt fantastici creatori.

B.T.: Pot s? m? simt ?i eu un „hibrid”? Î n alta ordine de idei ?i, l?sând gluma la o parte, tocmai am sesizat c? toate culorile dumneavoastr? pe pânz? taie adânc sufletul, r?nesc privitorul, trezesc, strig?. Lovitur? dat? monstrului negru. Felicit?ri! Când a început totul ?

A.S.: Tot despre Expresionism este vorba! E pentru c? acum dou?zeci ?i ceva de ani, când am ajuns în Olanda, cu Radu ?i cu Andrei ?i unde obi?nuiam s? vizit?m muzee, libr?rii ?i s? împrumut?m sau cump?r?m albume de art? ?i c?r?i de teorie a artei sau teorii culturale. Am avut ?ansa s? studiem, pentru licen?e universitare în aceste discipline, ?i in Auckland, Noua Zeelanda, dar ?i aici, la Monash, în Melbourne, deci dup? toate aceste tentative ?i clarific?ri în art?, iat?, am convenit eu, c? nu exist? stil mai important decât Expresionismul! Un curent/stil care a ap?rut pe la 1900, ini?ial în Germania, în preajma Primului R?zboi Mondial (de înteles contextul!) ?i care era, cum zice?i dumneavoastr?, ceva foarte direct din punct de vedere cromatic. Adic? au refuzat s? medieze ro?ul, sau albastrul, sau verdele. A fost, deci, ro?u, a fost albastru, a fost verde… direct, ca un alt personaj pe pânz?, ca o idee în sine. În treac?t fie spus, pentru mine culoarea este ceva primordial ?i inevitabil, puterea ei este imens? în pictur? ?i în art?, imagnii, în general. M? consider un artist expresionist. ?i evolu?ia mea de la figurativism-ul initial - ca team? c? trebuie s? m? str?duiesc s? reprezint realitatea, cumva, c? îi sunt datoare -, la abstractionism. Deci, eu cred c? realismul în art? e binevenit ?i îl respect. În artele vizuale avem fotografia ?i iat? nu pot s? cred c? trebuie s? stau ?apte luni s? pictez perfect nu ?tiu ce p?s?ri ?i flori ?i un co? de liliac ?i acolo s? fie art? sut? la sut?. Acolo este me?te?ug ?i f?r? discu?ie este o art? s? fii un bun me?tesugar. Dar în art?, iar aceasta trebuie s? fie clar, chiar dac? sun? prozaic: dac? nu exist? mesaj, deci dac? nu ai ceva de spus,nu pictezi!

B.T.: Toate tablourile v?zute de mine în seara aceasta sunt lovituri de pumnal. Toate sunt lovituri împotriva înjusti?iei de pe întreaga planet?. Se vede ?i Europa ?i Africa ?i Asia mijlocie ?i America, America de Sud. Te ui?i la ele ?i te indentifici, indentifici realitatea cotidian? în care tr?im.

A.S.: Mul?umesc c? spune?i asta, domnule Todic?! V?d inflac?rare ?i m? mi?c?.

B.T.: V? doresc succes în continuare ?i a?tept noi tematici ?i colectii, doamn? Aurelia Satc?u.

 
A.S.: Vin cu siguran?? ! V? multumesc ?i eu!
 
Aurelia Satc?u se considera un iconoclast ?i un avagngardist în vremuri în care nihilismul ?i narcisismul fac victime în arta curent? postmoderna. Femeile din tablourile artistei sunt metafore pentru suflet - sufletul din fiecare dintre noi, acea „Anima jungian?”. Scenele se petrec în jurul ferestrelor ?i a de-a lungul pere?ilor, în spatele u?ilor ?i a spa?iilor închise - ca tot atâtea închisori impuse de un subcon?tient vindicativ precum Lilith, prima consoarta a lui Adam. Femeile Aureliei Satc?u compun un tablou al legiunii umane m?r??luind spre p?mântul promis unde Sufletul colectiv poate, are curajul, s? exprime istoria, pentru a o corecta, ?i pentru a se salva.
 
A consemnat Ben Todic?, Molbourne, Australia
Grafica - Ion M?ld?rescu
 
Elemente de cultur? indian? (3)
Cercet?tor dr. Gabriel Ungureanu   
Duminică, 16 Martie 2014 19:24
CiteƟte mai mult...Brahmanismul ?i înv???turile yoghine
 
Brahmanismul apare ca o religie postvedic? care aduce un mesaj modern ?i filosofic în opozi?ie cu atitudinea de prosternare ?i devo?iune absolut? practicat? în Vede: 1) lumea este o iluzie ?i tot ce exist? se origineaz? în Brahman; (2) la anumite epoci lumea este distrus? ?i ref?cut? într-o ciclicitate a lumii, care murind în Brahman apoi rena?te la via?? ?i fiin?are; (3) omul dup? cum si-a realizat în via?? destinul scris - dharma -, a?a î?i prime?te r?splata în spiritul legii karma adic? efectele faptelor sale; (4) sufletul ens-ului uman decedat trebuie s? renasc?: (a) într-o fiin?? uman? de cast? nobiliar? sau inferioar?, (b) într-un animal; (5) salvarea final? din Samsara - moksha înseamn? eliberarea sufletului scutit de alte reîncarn?ri, Partea (Atman) contopindu-se în Întreg (Brahman) etc.[1 ] Ca parte practic? a acestor înv???turi apar firesc ?i tehnicile de men?inere a s?n?t??ii ?i de prelungire a vie?ii. Acestea au fost denumite generic yoga sau unirea cu Divinul (Devanagari sanscrit?). Yoga este una din cele ?ase ?coli filosofice hindu ?i cuprinde la rândul s?u dup? cum afirm? Bhagvad Gita patru ramuri : Karma Yoga sau yoga ac?iunii în lume, Jnana Yoga sau yoga în?elepciunii, Bhakti Yoga devo?iunii c?tre Atman ?i Dhyana yoga sau yoga medita?iei. Mai târziu au ap?rut forme ultrarafiante de yoga precum Raja yoga sau Hatha yoga Pradipika introdus? în sec l XV-lea d.Hr. de yoginul Swatmarama ?i care punea accentul pe posturi fizice denumite Asanas ce promiteau al?turi de tehnicile de medita?ie, s?n?tate, echilibru cotidian ?i karmic. Alte ?coli de yoga au realizat performan?e extraordinare precum tantra yoga sau kundalini yoga unde practican?ii încearc? trezirea energiei ?arpe care doarme la r?d?cina arborelui sacru (a se citi coloana vertebral?) ?i traversând astfel cele 6 chakras (ro?i de lumin?) ale lumi interioare se une?te cu sinele ?iva Absolutul (chakra cu o mie de petale Shahasrara) ?i astfel omul intr? în starea de Bhavana care înseamn? starea de indentificare ?i unire cu con?tiin?a zeului ?i cu Universul. La atingerea unui asfel de nivel de con?tiin?? sidis-urile (puteri supranaturale) se activeaz? ?i c?r?ile vechi afirm? c? yoghinul poate avea o parte din puterea zeilor.
 
Budismul
 
Ca o reac?ie la religia vedic?, care nu aducea omului fericirea ?i prosperitatea promis? în secolul al V-lea budismul a ap?rut în India cu o evolu?ie paralel? a ceea ce denumim în mod curent a fi tradi?ia hindu. Ulterior suferind transfom?ri, adapt?ri ?i ad?ugiri în concep?ie aceast? credin?? a fost întemeiat? de un prin? indian pe nume Gautama Siddharta din clanul indian Sakya care proclamse : ,,Totul este suferin??, totul este efemer !!!”. Acesta, nemul?umit de via?a f?r? sens tr?it? în mijlocul aristocra?iei s-a hot?rât s? abandoneze totul, regalitate, familie, prieteni, bunuri materiale ?i p?r?sind Kapilavastu re?edin?a clanului din care f?cea parte, a început o existen?? ascetic? devenind un rishi adic? un în?elept ce medita la de?ert?ciunea vie?ii ?i c?utând starea de iluminare ?i aflarea adev?rului. Timp de 12 ani a dus o via?? de c?lug?r rat?citor primind poman? ?i ad?postindu-se în p?duri sau pe?teri. Fiind convins c? nu în postura de ascet hindu va dobândi iluminarea Gautama abandoneaz? la vârsta de 30 de ani aceast? cale ?i dup? multe zile de medita?ie adânc? sub un smochin, ce ast?zi a devenit sacru, a avut starea de Budha (lb. sanscrit? „cel treaz”) adic? de iluminare ?i revela?ia adev?rului. De fapt Gautama Siddharta a încercat reforma structurii religioase brahmanice existente în acel timp cu un succes relativ. Dup? moartea lui în anul 480 î.Hr. comunit??ile budiste sau structurat ca doctrin? în grupul Theravada ( tradi?ia celor b?trâni) sau Micul vehicol.[2 ] Prin anul 552 î.Hr. datorit? introducerii unor statui pe teritoriul indian ori a unor sutre (texte sfinte) budismul a început s? se r?spândeasc? trecând prin mai multe epoci ?i transform?ri pân? a ajuns s? fie cunoscut în toat? Asia mai ales datorit? principiilor de filosofie ?i în?elepciune ?i tehnicilor de medita?ie.[3 ]
 
Jainismul ?i Sikhismul
 
Tradi?ional jainismul se nume?te jain dharma ?i a fost reânviat dintr-un cult stravechi de catre iluminatul Mahavira. În anul 540 î.Hr, pe când avea de 28 de ani, Mahavira î?i p?r?se?te familia ?i timp de 12 ani practic? o via?? ascetic?, ader?nd la ordinul monahal întemeiat de Parsva, în 850 î.Hr. El c?l?torea prin ?ar?, hr?nindu-se din pomeni ?i meditând la problemele omului. La 40 de ani el atinge iluminarea ?i începe s? î?i dedice timpul propov?duirii filosofiei sale. Omul este r?spunz?tor, afirm? el, de salvarea sa ?i poate stopa ciclul rena?terilor succesive. La rândul lor, discipolii lui Mahavira vor începe s? propov?duiasc? jainismul. Textele care fundamenteaz? religia sunt fixate în scris mai târziu, în sec. V. Se consider? c? Mahavira nu face decât s? reînvie ?i s? dezvolte principii cunoscute deja în India de mii de ani îns? pe zei nu îi consider? nemuritori. Mesajul principal al jainismului este nonviolen?a ahimsa care trebuie raportat ca regul? obligatorie la orice form? de via??. Sikhismul apare la sfâr?itul sec. XV, pe când armatele turce?ti st?pâneau India de dou? sute de ani ?i încercau s? impun? islamul. Sikhismul este de inspira?ie musulman? dat fiind credin?a sa într-un Dumnezeu unic ?i atotputernic. Întemeietorul sikhismului, Guru Nanak, a v?zut lumina zilei în apropiere de Lahore, în Punjab, în anul 1469. În timpul unei medita?ii, prime?te într-o zi iluminarea. Din acel moment începe s? predice credin?a sa într-un Dumnezeu suprem ?i s? arate calea pentru a sc?pa de legile Kharmei prin salvarea din ciclul nesfâr?it al reîncarn?rilor. Existen?a credinciosului sikh are ca evolu?ie faptic?: alegerea numelui, ini?ierea în adolescen??, c?s?toria, ?i, dup? moarte, arderea. Ve?mintele ?i accesoriile fac parte din ritual. În Sikhism se cunosc cei cinci K: barba ?i p?rul lung (Kesh) prins cu un pieptene (Kangha), br??ara de o?el (kara), pantalonii scur?i (Karsha) ?i sabia (Kirpan) demonstrez? comuniunea ?i fraternitatea credicio?ilor sikh. În temple ?i locurile de cult cartea sacr? Guru Granth Sahib este a?ezat? pe un altar ?i este acoperit? pentru a nu se deteriora. [4 ]
Etapele evolu?iei culturale
Odat? cu cucerirea Indiei de c?tre Alexandru a fost realizat? o prim? luare de contact a indienilor cu civiliza?ia occidentului. În anul 327 î.Hr. marele cuceritor ?i monarh al Orientului, Alexandru Macedon era déjà declarat fiul lui Amon-Ra ?i succesorul regelui Persiei. El atinge p?mântul Indiei ca urmare a campaniilor militare de cucerire, în urma c?reia déjà anexase Imperiul Persan. În anul urm?tor în luna iulie, sus?ine o mare confruntare cu trupele regelui indian Porus, la râul Hydaspes. De?i indienii utilizau în lupt? elefan?i, animale care au stârnit confuzie printre greci, Alexandru îi va învinge pe indieni prin determinarea care îi era caracteristic?. Dorind s? ajung? la fluviul Gange se preg?te?te de o nou? deplasare, dar trupele refuz? sa îl urmeze ?i astfel porne?te înapoi spre patrie. Alexandru se întoarce la Babilon ?i încearc? s? organizeze o expedi?ie de recunoa?tere în Golful Persic, dar dup? o suferin?? de 10 zile st?pânitorul lumii cunoscute moare, probabil de malarie, la vârsta de 32 de ani în data de 13 iunie anul 323 î.e.n. Odat? cu apari?ia invadatorilor greci în Orient, dup? persani ?i indienii intr? în contact cu, ?tiin?a, arta, filosofia ?i religia occidentului, acest schimb cultural cunoscând o dezvoltare rapid? rapid? ?i multilateral?. Ulterior acelei expansiuni, cea mai mare parte a orientului a fost preluat? de Parthia, îns? cultura elen? a durat în locuri dep?rtate de patrie, cum ar fi Regatul Greco-Bactrian din Bactria sau Regatul Indo-Grec din nordul Indiei. Ultima perioad? clasic? de dezvoltare a culturii grecesti, a fost de fapt o sintez? între cultura greceasc? ?i cea a regiunilor orientale înglobate. Dup? dispari?ia lui Alexandru, prin destructurarea imperiului între generalii s?i, au ap?rut: Imperiul Ptolemeilor administrând Egiptul, Palestina ?i Cipru. Imperiul Seleucid cu Persia, Siria ?i Mesopotamia; Regatul Part ?i Regatul Bactria ca provincii orientale. Regatul Macedonean în Grecia.
 
Câ?iva ani mai târziu, grecii sunt alunga?i la rândul lor de un suveran indian, Chandragupta Maurya care une?te, o mare parte din India, cu excep?ia sudului. Acesta s-a convertit la religia jainist?, ?i astfel preceptele de nonviolen?? ?i toleran?? fa?? de supu?i au devenit norme de comportament obligatorii în statul Maurya, contribuind astfel ca exemplu moral, la r?spîndirea p?cii în regiune ?i în lume. În acel timp arta ?i arhitectura au cunoscut o mare înflorire în India, sub conducerea lui Chandragupta. Au ap?rut în limba sanscrit? uria?e capodopere lirice ?i dramatice, erau în plin? dezvoltare sculptura ?i arhitectura hindus? cu stilul lor somptuos, precum ?i ?tiin?ele exacte, ob?inându-se rezultate în evolu?ia matematic? ?i astronomie. Din punct de vedere spiritual în perioada urm?toare a devenit clar c? religia budist?, în cadrul maselor mari nu se poate compara cu hinduismul aflat într-o perioad? de reînoire ?i astfel budismul, a intrat în declin. Acest uria? imperiu, care a unit aproape întreaga Indie pentru prima dat?, a înflorit ?i sub domnia pacificatoare a guvernatorului provinciei Taxila, A?oka care ulterior devine unul din suveranii Maurya. Dup? campania de cucerire a statului Kalinga, impresionat de atrocit??ile r?zboiului, A?oka ridic? la rândul s?u principiul non-violen?ei (ahisma) la rang de institu?ie de stat, ?i impune rezolvarea conflictelor prin legi. Decretele sale au fost sculptate pe coloane de piatr? împodobite la vârf cu lei care simbolizau puterea. Ace?ti stâlpi, simbolizau dorin?a ?i idealul indian de pace religioas?.
 
Perioada Kushana
 
Izvoarele antice consemneaz? avântul economic ?i cultural pe care l-au atins popula?iile din zona Afganistanului ?i ai regatelor apropiate în perioada kushana, iar descoperirile arheologice actuale confirm? acest fapt. Particularitatea civiliza?iei kushane consta în faptul c? acei conduc?tori, au permis sinteza tradi?iilor ?i realiz?rilor culturale ale mai multor popoare, care au facut parte din Imperiul Kushan. În grani?ele sale, na?iuni cu diferite tradi?ii culturale, care practicau diverse credin?e religioase au avut o evolu?ie armonioas?. Aceast? stare benefic? ?i-a pus amprenta ?i asupra dezvolt?rii culturale, care astfel, cunoa?te o înflorire a ora?elor, aspect ce a condus ?i la intensificarea leg?turilor culturale ?i economice dintre principalele imperii ale lumii antice. O influen?? cultural? semnificativ? asupra ??rilor din cadrul Imperiului l-a jucat raspândirea budismului care a fost vehicolul de transport al ideilor de pace. Dup? cum se ?tie, regii kushani au fost ?i protectorii acestei credin?e, ast?zi fiind cunoscute multe monumente buddhiste în regiunile Kabulistan, Parapamisadai sau mân?stirile budiste din ora?ul Termez, Bactria. Vestigii ale artei indiene s-au descoperit în apropierea orasului Djalalabad, de unde au fost dezgropate mii de fragmente de statui de teracota. Fizionomiile acestor statui au tras?turi umane foarte personalizate, inspirate, probabil, din modele reale ale oamenilor de pe atunci. Se pot distinge: b?rba?i cu aspect sever, adolescen?i cu tr?s?turi fine; este redat? fidel chiar ?i îmbr?c?mintea purtat? în epoc?.
 
Perioada întunecat?
 
Între dispari?ia primului mare imperiu Maurya ?i înflorirea Imperiului dinastiei Gupta au trecut aproape cinci sute de ani, care au fost consemnate de istorici ca fiind o ,,perioad? întunecat?” în istoria Indiei. Imperiile str?ine s-au luptat între ele pentru cucerirea Indiei de Nord provocând haos ?i drame. Totu?i în acel timp al r?zboaielor, este evident c? cea mai benefic? contribu?ie a „perioadei întunecate” a fost favorizarea dezvolt?rii compensatorii a artei indiene. Dup? sculpturile imperiului Maurya care erau tributare stilului iranian, a ap?rut un nou stil indian al decora?iunilor artistice, sub dinastia Shunga ?i succesorii acesteia. În monumentele budiste din Barchut ?i Sanch a ap?rut un nou stil de sculptur? în relief. ?coala de art? Gandhara cu stilul ei greco-roman ?i ?coala Mathura care include elemente vechi indiene, fuzioneaz? armonios devenind centrul artei indo-kushana, aspect ce a condus în cele din urm? la apari?ia ?colii Sarnath. Sub aceast? influen??, aceast? ?coal? elaboreaz? mai apoi stilul clasic Gupta. Mai pu?in cunoscut?, dar cu mult mai important? pentru viitoarea dezvoltare a societ??ii hinduse a fost compilarea car?ilor hinduse dharma hastra, cea mai remarcabil? dintre ele fiind Legea lui Manu. Dup? pr?bu?irea imperiilor Maurya ?i Shunga a fost o perioad? de nesiguran?? care a dus la rena?terea normelor sociale tradi?ionale. Acestea au fost inscrip?ionate, pentru a r?mâne inviolabile ?i netrec?toare, pentru totdeauna. La aceste elemente se adaug? readucerea limbii sanscrite în art?, aspect dovedit ?i de inscrip?ia sculptat? în piatr? a lui Rudradaman din secolul al II d.Hr. Putem observa c? aceast? „perioad? întunecat?” a con?inut de fapt toate viitoarele elemente clasice ale epocii Gupta. Astfel aceast? ,,perioad? întunecat?” a fost de fapt prevestitoarea epocii clasice.
 
Perioada Gupta
 
În sec. IV d.Hr. a ap?rut un nou stat în timpul dinastiei Gupta. Acest regat Gupta ?i-a întins administra?ia de la fluviul Gange pân? la Indus ?i Golful Arabiei, iar în nord pân? în lan?ul himalaian. Capitala statului indian a redevenit Pataliputra. În perioada Gupta s-au dezvoltat via?a economic? ?i cultural?, în domeniul matematicii, astronomiei, medicinei. În literatur?, Kalidasa, unul dintre cei mai mari poe?i ai Indiei, a creat poemul Sakontala. S-au construit temple ?i palate monumentale, uimitoare prin varietatea ?i bog??ia elementelor decorative, statui ?i basoreliefuri, care reprezentau flori, animale aurite ?i încrustate cu pietre scumpe etc. În sculptur? ?i pictur? se redau tr?s?turile caracteristice figurilor omene?ti.
 
Mogulii
 
Fascina?i de bog??iile despre care auziser? c? exist? în Hindustan, cuceritorii moguli s-au stabilit pe acele meleaguri, au cunoscut arta ?i tradi?iile locale, întemeind unul dintre cele mai puternice imperii ale timpului. Ei s-au stabilit la Agra care era pe atunci un sat de câmpie f?r? importan??, ?i s-au asociat cu aceast? loca?ie, încat au legat pentru ve?nicie capitala, de numele lor. În 1526, orasul a fost cucerit de un prin? uzbek din Ferghana pe numele s?u Zahir Ad Din Muhammad Babur (Tigrul), succesorul marelui Timur Lenk ?i cel care avea sa ridice din temelii Marele Imperiu Mogul. Legendele istorice spun c? pe atunci, str?lucitorul diamant Kohinoor al maharajahului din Gwalior, a fost capturat ca parte a prazii de razboi. Mai cunoscu?i sunt trei mari sultani moguli care au condus India de la Agra ?i au contribuit creativ la arhitectura nepereche a ora?ului. Ace?tia sunt: Akbar „Marele Rege”, luptatorul, strategul ?i creatorul Imperiului Mogul ; Jehangir „Cuceritorul Lumii”, conduc?tor al unui imperiu deja constituit; Shah Jahan „Conducatorul Lumii” împaratul unuia din cele mai bogate regate de pe p?mânt, aflat la apogeul creativit??ii sale. Arta miniaturilor a fost introdus? din Persia tot de c?tre moguli. „Miniaturile” nu sunt obiecte de art? mici; termenul descrie ilustra?iile pictate, de orice m?rime. Pentru realizarea acestor miniaturi, împ?ratul Akbar a pl?tit arti?ti din toat? India pe care i-a adus s? lucreze la Agra. În atelierele acestora a luat na?tere un nou stil, mai optimist ?i mai sugestiv decât arta decorativ? persan?.
 
Domina?ia colonial?
 
Dup? moartea sultanului Aurangzeb, în anul 1707, Imperiul Mogul intr? într-o perioad? de declin. Compania Indiilor Orientale, organiza?ie comercial? dominant? a intrat în politic?, pentru a-?i consolida pozi?ia economic? din India. O serie de lupte s-au finalizat cu b?t?lia de la Plasey din iunie 1757, în urma c?reia britanicii au înfrânt pe francezi ?i indieni. Popula?ia indian? a început s? resping? treptat st?pânirea britanic?, în?elegând c? britanicii nu au respect pentru cultura ?i tradi?ia local?. Aceste sentimente au atins apogeul în revolta ?ipailor din 1857, în care solda?ii indieni (?ipai), afla?i sub comanda Companiei Indiilor Orientale, s-au revoltat, deoarece armele ?i muni?ia au fost conservate cu grasime de vac?, acest aspect fiind de natur? s? jigneasc? grav credin?a militarilor indieni hindu, care considerau vaca un animal sacru. Rebeliunea a fost în?bu?it? de britanici, dar pierderile umane au fost mari de ambele p?r?i datorit? dispre?ului britanicilor pentru tradi?iile locale.
 
Muzica ?i dansul
 
Muzica indian? are foarte multe stiluri, dar în general muzica clasic? este clasificat? în principal între tradi?iile indiene de influen?? hindustani din nord ?i cele carnatice din sud. Formele muzicii, cu un caracter pronun?at regional includ muzica folcloric? ca Bhangra. Muzica indian? este una dintre cele mai rafinate arte în India. Concep?ia muzical? hindu începe în perioada vedic? înaintea erei noastre. Vedele erau recitate si cântate în sanscrit?, Sama Veda fiind dedicat? muzicii ?i studierii instrumentelor din acea vreme. Dup? vedele indiene, muzica a ap?rut simultan universului nostru, din primul sunet Aum, Naad sau „Cuvântul”, ceea ce îi confer? statutul de limbaj universal având o dimensiune divin?. Muzica indian? este apreciat? a fi o cale prin care este posibil? cunoa?terea ?i apropierea de Dumnezeu. Melodiile ?i ritmurile sunt mijloacele prin care artistul sus?ine ?i realizeaz? dialogul cu Divinitatea, aceast? comunicare devenind ?i un act de contact cu dimensiunea transcedental?. Structura de baz? în muzica clasic? indian? este, reprezentat? de Raga (sc?ri muzicale speciale) ?i Tala, sistemul ritmic, care este diferit de sistemul european. Atât Raga cât ?i Tala ?i-au p?strat forma ?i puritatea de mii de ani au fost transmise pe cale oral?, fiind interpretate ?i ast?zi. Pe lâng? alte instrumente musicale indiene exotice, amintim, sitarul ?i tabla care au fost create în secolul 13 de catre muzicianul inovator al muzicii clasice indiene, Amir Khusro (1254-1325). La o asemenea crea?ie muzical? divers?, exist? pe cale de consecin?? ?i multe forme clasice de dans : Bharata natyam; Kathakali; Kathak ; Kuchipudi; Manipudi; Odissi si Yakshagana. Ele sunt uneori înso?ite de o form? narativ? ?i sunt impregnate cu elemente religioase distincte. Frumu?e?ea costumelor dansatorilor, gesturile mudras care sugereaz? cu precizie st?rile suflete?ti aduc arta dansului în India la sublim. Din p?cate în Europa ?i chiar în lume oamenii sunt familiariza?i mai de grab? doar cu muzica auzit? în filmele indiene clasice sau cu actualele produc?ii comerciale de succes ale coregrafiilor mamut, din industria Bollywood.
 
 
Bibliografie
- Mircea Eliade Istoria Ideilor ?i Credin?elor Religioase Editura Univers Enciclopedic, Bucure?ti, Editura ?tiin?ific? 1999
- Hermann Kulke Dietmar Rothermund O istorie a Indiei, Bucure?ti, Editura Artemis, 2003
- P.Masson Oursel, Philippe Stern India Antic? ?i Civiliza?ia Indian? Editura
Herald Bucure?ti                              
- George Dumezil Zeii suverani ai Indoeuropenilor Editura Univers Enciclopedic
1997
- Victor Kernbach Miturile esenen?iale Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 1996
- Daniela Neagu., Iuliana Arma?., Arhetipuri în Natur? ?i Civiliza?ie, Bucure?ti, Editura
Reinassance
- Fernand Comte., C?r?ile Sfinte Bucure?ti, Editura Enciclopedic?, 1994, p.215-220
- Raikes, R. L. and Dyson, R. H. (1961), The Prehistoric Climate of Baluchistan and the Indus Valley. American Anthropologist, p 270: 10.1525/aa.1961.63.2.
- Ion Mânzat, Lucian Radu-Ceng, Introducere în Psihologia Oriental?, Bucure?ti, Editura PSYCHE, 2002 p. 280
- S?rb?toare Octavian India puterilor magice Editura Flori Spirituale
- Schott Ernst Ayurveda, Ia?i, Editura Polirom 2005
- ?tefan Munteanu, Dimensiuni ale spiritualit??ii indiene, Bucure?ti, Editura Didactic? ?i Pedagogic? R.A.
- Mircea Eliade Alchimia Asiatic? Editura „Cultura Poporului”, 1935
- Manava Dharma Shastra - Cartea Legii lui Manu, Editura Aldopress
- Sankarakarya - Compendiul filosofiilor indiene, Editura Herald
- Oltea R??canu Gramaticu, Nemurirea Mogulului, Ia?i, Editura Pim, 2009
- Heinrich Zimmer, Mituri ?i Simboluri în Arta ?i Civiliza?ia Indian?, Bucure?ti, Editura Humanitas, 2007


[2] Ion Mânzat., Lucian Radu-Ceng., Introducere în Psihologia Oriental?, Bucure?ti, Editura Psyche, 2002 p. 280
[3] Mircea Eliade Istoria Ideilor ?i Credin?elor Religioase Editura Univers Enciclopedic, Bucure?ti, Editura ?tiin?ific? 1999, p. 356
 http://www.jstor.org/pss/667527   consultat la 04. 12. 2010
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Ayurveda consultat la 07. 10. 2010
 
Acad. Alexandru Surdu   
Miercuri, 12 Martie 2014 13:16

CiteƟte mai mult...Filosofia este o îndeletnicire veche, doar religia o mai întrece, de cel pu?in dou? milenii ?i jum?tate. Cum trece timpul!, ar putea s? zic? cineva pus pe glume. ?i, dac? ne gândim bine, de-atâta vreme, filosofii discut? cam despre acelea?i lucruri. Cum de nu s-or fi s?turat? Unii spun c?, de fapt, discut? despre acelea?i lucruri, dar mereu altfel. Chiar ?i a?a îns?, dar pân? când? Cu religia situa?ia este alta, dup? ce s-a constituit ?i instituit ca atare, se cam termin? cu discu?iile. Ori o accep?i a?a cum este ori nu. Nout??ile nu mai sunt tolerate. Nu este chiar a?a, sau nu este a?a în toate religiile. Pe marginea lor, teologii se întrec în publicarea de c?r?i ?i sus?inerea de doctorate: cum laude, magna cum laude etc., sunt inven?iile lor. Adic?, zic unii, se fac multe chiar ?i acolo unde nu mai e nimic de f?cut!

S? fie oare aceea?i situa?ie ?i în filosofie?, care, de, nu este chiar atât de veche ca religia, dar doctoratele cel pu?in merg înainte, ca ?i publica?iile acestora ?i mai ales ale celor care, neavând alte ocupa?ii, se autointituleaz? filosofi. Pe de alt? parte îns?, chiar ?i o parte dintre speciali?ti consider? c?, în ciuda doctoratelor ?i a publica?iilor, care ?tim noi cum sunt, s-a cam terminat cu filosofia. A venit perioada postmodernist? ?i, ca atare, ar trebui s? ne g?sim alte ocupa?ii. Dar nu s-a spus oare ?i despre religie, înc? de pe timpul pozitivi?tilor scienti?ti, c? i-a trecut vremea? N-au decretat unii, chiar filosofi, c? „Dumnezeu e mort”? N-au fost al?ii care i-au torturat ?i ucis pe preo?i ?i le-au pâng?rit altarele? ?i, iat?, c? la noi se construiesc mai multe biserici ca oricând, în ciuda seculariz?rii, cu care ne tot sperie ateii, care, în realitate, practic? ?i ei tot felul de culte ?i de „oculte”, cum le zic unii, ?i se închin? la chipuri cioplite în valut? forte. Oricum, independent de aceast? situa?ie, care, în filosofie cel pu?in, se tot repet?, f?r? ca ea s? aib? ceva de suferit, chiar în situa?ii mai grele, în care este periodic interzis?, fa?? de mul?imea contribu?iilor din toate domeniile filosofiei, se pune totu?i întrebarea, pe care Constantin Noica o avea ca titlu al uneia dintre c?r?ile sale: Cum e cu putin?? ceva nou?, ?i, ad?ug?m noi, mai ales în filosofie.

O ?tiin?? la fel de veche ca ?i filosofia, care o ?i cuprindea în dou? ipostaze, respectiv: cosmologia ?i cosmogonia, care studiaz? într-una structura ?i evolu?ia aceluia?i Univers, vine aproape zilnic cu tot felul de noi descoperiri ?i, fire?te, cu ?i mai multe interpret?ri ?i ipoteze, teorii etc., de-ai zice c? oamenii ace?tia nu mai au alte treburi de f?cut. Ce-i drept, cre?te ?i num?rul celor care nu mai cred nimic din toate acestea ?i se întorc la cititul în stele pe canavaua horoscoapelor care se înmul?esc ?i ele în propor?ie geometric?. Dac? ar fi vorba despre istoria filosofiei, pe care Noica o cuno?tea mai bine decât noi to?i, atunci n-ar mai fi pus problema nout??ii în ace?ti termeni, c?ci, înc? de la începuturile sale, filosofia a fost bântuit? de nout??i, ?i chiar periodizarea ei, ca ?i împ?r?irea unor etape se f?cea între vechi ?i nou, între b?trâni ?i tineri, între timpuriu ?i târziu. Stoicii, de exemplu, fa?? de peripatetici, erau cei noi (hoi neoteroi), dar ?i platonismul ?i aristotelismul era fiecare împ?r?it, în timpuriu ?i târziu, cum devenise ?i stoicismul pe vremea romanilor. Filosofia chiar, începând cu Descartes, s-a numit modern?, fa?? de scolastica târzie, iar pentru perioada mai recent? se folose?te denumirea de contemporan?, cea actual? numindu-se ?i post modern?, c?ci nu-i po?i spune  post contemporan? ! Noi îi zicem „actual?”, dar dup? noi, cum s?-i mai zicem, adic? „dup? actual?”?! Cu alte cuvinte, din moment ce a?a a mers filosofia, din noutate în noutate, înseamn? c? a?a a fost cu putin?? s? mearg?, ?i n-are nici un rost s? ne întreb?m, cum ar fi putut s? mearg? altfel. Tâlcul întreb?rii lui Noica nu este îns? acesta, ?i este chiar mai grav decât referin?a lui la filosofia noastr? „cea de toate zilele”, la tr?nc?neala noastr? obi?nuit?, pe urmele astronomilor sau nu, ale chiroman?ilor sau ale futurologilor (horribile dictu!), prin care am ajuns adesea de râsul lumii. Russell zicea c? n-a auzit, pân? în zilele lui, nici o prostie pe care s? n-o fi spus în prealabil vreun filosof! Nu ?tim dac? sub influen?a filosofiei, cu care a tot cochetat, sau nu, dar ?i „lordimea” sa a debitat la prostii, care, strânse întreolalt?, ar face cât o enciclopedie. ?tia el ce spune!

Cu referin?? ?i la filosofie, când este vorba de noutate, trebuie s? facem distinc?ia dintre descoperire ?i inven?ie. Descoperirea presupune ceva existent dinainte, dar necunoscut înc?. Geografic vorbind, sunt ?i ast?zi locuri necunoscute ?i, se poate considera c? odat? tot se va g?si cineva care s? le g?seasc?. Faptul c? unele descoperiri sunt de mare importan?? sau valoare este altceva. Dar exist? ?i descoperiri pe care cu greu ar putea sau ar fi putut s? le fac? al?ii, cum a descoperit, de exemplu, Aristotel structurile silogistice din formele entimematice ale gândirii. Inven?ia este îns? altceva, ea vine în plus, este un adaus, f?cut de cineva, de unul sau de mai mul?i oameni. Inven?iile din domeniile cultural-artistice sunt numite „crea?ii”, iar inventatorii „creatori”.

În m?sura în care se refer? la ceea ce exist?, la existen?? (to on), filosofia a f?cut ?i face descoperiri, pe care, cu timpul, le-a l?sat pe seama ?tiin?elor, care ?i-au împ?r?it t?râmul existen?ei în domenii de studiu, filosofia venind adesea dup? aflarea descoperirii pentru a o interpreta. A?a s-a ?i n?scut epistemologia, adic? teoria cunoa?terii ?tiin?ifice. Prin aceasta, p?trund în filosofie nout??ile, ca s? le zicem a?a, de mâna a doua, gata f?cute. Exist? ?i unele excep?ii, mai ales în trecut, când filosofii f?ceau, în m?sura în care erau ?i oameni de ?tiin??, descoperiri, chiar epocale. Isaac Newton se considera înc? filosof, cum o dovede?te ?i titlul lucr?rii sale Principiile matematice ale filosofiei naturale, el fiind contemporan cu al?i doi filosofi ?i oameni de ?tiin??: Descartes ?i Leibniz, care au ajuns la descoperiri, prin perfec?ionarea metodologiei, care ?ineau îns? mai mult de inven?ie. Matematicile sunt îns? „muzele intelectului” ?i nu sunt agreate de c?tre to?i filosofii, c?ci mai exist? ?i alte facult??i ale gândirii: ra?iunea ?i specula?iunea, cu nout??ile lor.

Cochetarea filosofiei cu matematicile ?i cu ?tiin?ele exacte, bazate pe matematici ?i valorificarea nout??ilor existen?iale, referitoare la st?ri de fapt ?i la situa?ii obiectuale, la mul?imi ?i la clase de obiecte cu diferite propriet??i ?i rela?ii, ca ?i la opera?iile care se pot face cu ajutorul acestora, a condus la elaborarea logicii intelectului, în forma logicii matematice, numit? mai potrivit „logic? simbolic?”, datorit? limbajului simbolic (de semne grafice) în care se exprim?, cu aplica?ii ?i în fizic?. Datorit? nout??ilor pe care le-a adus logica simbolic? ?i larga sa aplicabilitate, în mod firesc, aceasta a fost numit? „logica nou?” sau „logica modern?”, fa?? de logica ra?iunii (de la logos = ratio), numit? „tradi?ional?” sau „veche”, ceea ce nu sun? atât de r?u, mai ales c? aceasta exista înc? de pe vremea lui Aristotel. Mai r?u sun? îns? denumirea de „învechit?”. Este momentul s? amintim de ac?iunea principiului, pe care l-am numit pars pro toto, care atinge aici punctul culminant al eviden?ei. Un grup de nout??i, întru totul apreciabile, constituite într-o ramur? nou? a logicii, adic? a disciplinei filosofice care se ocup? cu studiul gândirii, în loc s? fie ad?ugat?, al?turat? celorlalte, este considerat? ca singura valabil?. Adic? o parte a logicii este considerat? întreaga logic?. Pentru a se ajunge la aceast? situa?ie au fost parcurse îns? câteva etape.

Primele preocup?ri de logic? matematic? au fost legate de fundamentele matematicii, când matematicienii au sim?it nevoia de a-?i defini conceptele, de a-?i preciza principiile ?i mijloacele de ra?ionare. Din aceast? cauz?, ei au apelat la logica ra?iunii, devenit? tradi?ional? ?i chiar clasic?, datorit? adopt?rii sale universale ?i reducerii la elementele strict necesare pentru predarea ei în ?coal? (în gimnazii, licee ?i universit??i), motiv pentru care se mai numea ?i „logic? de ?coal?” (Schullogik) sau „logic? general?”. Aceasta avea dou? p?r?i: teoria elementelor ?i metodologia, numite ?i logica elementar? ?i logica aplicat?. Mai ales ultima parte avea leg?turi directe cu toate ?tiin?ele ?i în special cu matematicile. Aceasta era situa?ia de la mijlocul ?i sfâr?itul secolului al XIX-lea.

Utilizarea logicii (clasice) în matematici era ceva obi?nuit ?i firesc, ?i chiar utilizarea ei la fundamentarea acestora sau a oric?ror alte ?tiin?e. Din aceast? cauz?, la început, nu s-a acordat vreun interes deosebit acestei îndeletniciri. Singurul lucru care ar fi trebuit s? atrag?, dac? nu îngrijorarea, cel pu?in aten?ia, era faptul c?, de data aceasta, nu logicienii erau cei care se ocupau cu aplica?iile logicii în matematici, ci matematicienii, care, principial vorbind, ar fi putut s-o aplice gre?it. ?i, într-o anumit? m?sur?, chiar a?a s-au petrecut lucrurile.

Defini?ia conceptelor matematice, de exemplu, nu s-a f?cut ?i nu se poate face prin gen proxim ?i diferen?? specific? în maniera logicii clasice, ci se face logico-matematic prin echivalen??-egalitate, pentru care se ?i introduce semnul „=Df”. Principiile logicii, transcrise simbolic, cu valori deosebite în logica tradi?ional?, devin echivalente în logica simbolic?, nu numai între ele, dar ?i cu orice alt? formul? din calculul propozi?ional. De exemplu: (pv~p)=Df~(p&~p), adic? formula principiului ter?ului exclus, este echivalent? cu formula principiului noncontradic?iei. Acceptarea unor astfel de nout??i în logic?, împrumutate sau nu din matematici, a stârnit la început adversitatea logicienilor clasici?ti, care le considerau gre?ite. Reac?ia logicienilor moderni a fost, c?, dimpotriv?, erau gre?ite ?i învechite concep?iile clasice. La început au câ?tigat clasici?tii cu logica ra?iunii, dup? care, logica intelectului, modern?, simbolic?, datorit? aplica?iilor în ?tiin?ele exacte ?i în tehnica modern?, i-a îndrept??it pe moderni?ti nu numai s? câ?tige disputa cu cei vechi, dar s? ?i proclame logica simbolic? drept singura logic? acceptabil?, f?r? s? ?in? cont de faptul c? logica tradi?ional?, veche sau nu, se referea la altceva, la o alt? facultate a gândirii. Categorial-filosofic vorbind, ra?iunea ?i, respectiv, specula?iunea, c?reia îi corespunde logica dialectico-speculativ?, au fost reduse la intelect (pars pro toto), ceea ce ar însemna c? nout??ile mai mult stric?, cel pu?in în logic?.

S-a mai întâmplat îns? ceva deosebit. O parte dintre reprezentan?ii logicii moderne (simbolice) a intelectului, cei familiariza?i cu logica ra?iunii, de regul? nematematicieni, au considerat c? aceasta, învechit? fiind, ar putea fi modernizat?, adic? transpus?, transcris?, reelaborat? cu metode logico-matematice. Principial, i s-a acordat ?i logicii tradi?ionale o ?ans? de a mai exista, dar numai în form? logico-matematic?. Aceast? tendin??, materializat? chiar într-o disciplin? distinct? numit? uneori „logistic?”, de interpretare a ra?iunii cu metodele intelectului, era îns? o reeditare a manierei kantiene de interpretare a formelor logice ale ra?iunii, în special conceptul, dar ?i judecata ?i unele ra?ionamente, ca forma?iuni ale intelectului (conceptul, de exemplu, ca func?ie), tendin?? manifestat? ?i în alte perioade din istoria logicii, dar con?tientizat? abia dup? elaborarea efectiv? a logicii intelectului. Maniera lui Leibniz, de exemplu, de a reduce total (deci ?i formele logicii tradi?ionale) la calcul. Este vorba aici de facultatea hibrid? a gândirii „intelectul ra?ional”, oarecum simetric „ra?iunii speculative”, de interpretare a formelor ra?iunii cu mijloace de gândire dialectico-speculative, manier?, ?i aceasta, cu aplica?ii kantiene, hegeliene ?i materialist-dialectice pân? spre zilele noastre.[1]

- Va urma -

---------------------------------------------

[1] cu acordul directorului rev. http://www.revistaclipa.com/

 
  
Miercuri, 12 Martie 2014 13:12

CiteƟte mai mult...Aceste cuvinte îi apar?in lui Mihai Viteazul, rostite la încoronarea ca domn al ??rii Române?ti, al Transilvaniei ?i al ??rii Moldovei. El le roste?te ?i la sfâr?itul filmului lui Sergiu Nicolaescu, simbolic, ca un mesaj pentru viitorime. Mihai a spus c? aceasta este mo?tenirea pe care o las? poporului român. Mi-am reamintit acest mesaj în aceste zile când lumea e preocupat? de problema Ucrainei, iar ungurii din ?ara noastra, evident, iredenti?tii, nu fac decât s? umble cu jalba la U.E., unii manifest? în ?ara ?i al?ii la Budapesta, to?i cer independen?a „?inutului secuiesc”, adic? p?mantului românesc pe care ?i-l arog?. Ei lucreaz? pe fa?? la o ran? în trupul ??rii, o ?ara pe care Mihai Viteazul a unit-o! De aceeea au murit mii de romani la C?lug?reni ?i în celelalte lupte pe care le-a dus acest fantastic principe al românilor, ca p?mntul ??rii s? fie al românilor, a?a cum a fost întotdeauna. Ungurii, care de la evenimentele din decembrie ?89 au fost aproape continuu la guvernare, nu au f?cut nimic pentru ?ar?, dimpotriv?, toat? politica lor a fost s? ob?in? autonomia pe criterii etnice a unor ?inuturi în care locuiesc ?i maghiarii, s? aib? ?coli în limba maghiar?, s? arboreze steagul ungar ?i alte însemne sovine în cadrul statului na?ional ?i unitar Român.

Guvenan?ii României au privit mascarada cu senin?tate, s-au amuzat, iar ungurii ?i-au vazut de treab?

Inacceptabil, guvenan?ii României au privit la acesta mascarad? cu senin?tate, s-au amuzat, dar ungurii ?i-au vazut de treab?, au lucrat ?i lucreaz? cu tenacitate în aceasta direc?ie, iar acum ?i-au intensificat eforturile pe fondul unei mari tr?d?ri ale unor romîni. „Marele” Antonescu, pretendentul la pre?edin?ie, a dat bir cu fugi?ii de la guvernare ?i i-a invitat la mas? pe unguri, pe U.D.M.R., care a reiterat vechile sale condi?ii: autonomie etnic?, limb? maghiar?, steag propriu ?i alte obr?znicii. Lacom dup? putere, pentru a nu pierde majoritatea slugoilor, prim-ministrul a semnat un pact al tr?d?rii, promi?ându-le ungurilor aceste condamnabile samavolnicii, aceste compromisuri de „les majestate” la adresa na?iunii române. Nici o ?ara nu face a?a ceva. Nici un guvern nu-?i tr?deaz? ?ara ?i propriul popor. De ce se ?ine Ponta cu din?ii de putere? Ce sper?? Ce fel de putere vom mai avea, cu p?mântul ??rii ciuntit?! Care e „pohta” lui? Care e mesajul lui? Ce las? el urma?ilor? Minciuni? Ca ?i Basescu, O fiar? pânditoare, care ?i-ar tr?da ?i ochii din cap numai s? fie la putere?! F?r? putere, aceste fiare panditoare ?i pr?d?toare ar fi doar gunoaie. Pân? când, aceste haite c???rate la conducerea României, vor înc?lca mesajul lui Mihai Viteazul ?i mo?tenirea pe care el ne-a lasat-o? În cartea mea „Sergiu Nicolaescu ?i enigmele sale”, laitmotiv este ideea c? istoria românilor e cl?dita numai pe tr?d?ri. Tradarea este arma politicii la români. În timp ce Mihai ap?ra Apusul de turci, î?i sacrifica tot ce avea mai bun, însu?i propriul copil, pe Nicolae, ungurii loveau pe la spate, a?a cum l-au lovit ?i la Câmpia Turzii, când l-au ucis.

Mo?tenirea sfânt?

E formidabila aceasta viziune! Mihai Viteazul este un film shakespearian. Are în centrul ac?iunii un erou cu o înalta clarviziune, bun cunosc?tor al geopoliticii timpului, când se consolidau statele occidentale. Într-o scrisoare în 12 puncte c?tre Rudolf al II-lea, el propune ?i cere recunoa?terea unei dinastii voievodale, care s?-i garanteze pe veci unirea obtinut? a celor trei ??ri Române?ti. Sigur, Rudolf ?i alia?ii s?i nu l-au în?eles. Cererile ferme ale lui Mihai nu l-au ajutat, ci le-au inspitit team? alia?ilor, astfel încât el s-a trezit înconjurat de du?mani. Iat? deviza nobilimii maghiare, de partea c?reia era si Basta: „Omis contra Mihaelis” (To?i împotriva lui Mihai). Deodat?, Mihai s-a v?zut singur, el, care ?i-a pus via?a ?i ?ara în premejdie pentru cre?tinii apuseni. Regizorul surprinde excelent acest moment, cel mai reu?it din filmul s?u. Dup? moartea lui Nicolae, Mihai intr? într-o zon? tragic? a existentei sale. Pribegia lui e antologic?. Persoanjul e prezentat ca un Ahasverus, ca un r?t?citor, aproape cu min?ile pierdute. Tot efortul lui se concentreaz? spre a recâ?tiga pozi?ia de mare voievod al ??rilor pe care abia le-a unit. El nu a tr?dat nicio clip? aceasta idee. Pân? ?i pe Rudolf al II-lea îl refuz?, nu intr? în carda?ia curtii imperiale. Atunci împaratul ?i mai marii Apusului decid înl?turarea lui fizic?. Mihai presimte acest destin, presimte ca i-a venit ceasul ?i nu-?i mai gase?te locul. Tr?dat pas cu pas, uciderea sa nu mai e dec?t o formalitate. Dar ?i a?a, ucis, cu suli?a în coaste, el merge drept ?i roste?te din nou mesajul adunat în expresia „Pohta ce-am pohtit”. Chiar ?i mort, el ne avertizeaz? c? aceasta e mo?tenirea sfânt? pe care ne-o las?.

Istoria a fost un lung ?ir de tr?d?ri

Filmul „Mihai Viteazul”este o oglind? pentru eternitate, pentru ce se întâmpl? acum în politica româneasc?. Antonescu îl tradeaza pe Ponta, T?riceanu pe Antonescu, iar B?sescu pe toti, tr?deaza ?ara! E o ?ara sfârtecat? de ace?ti tr?datori de neam! Cu ce pre? ?i-au dovedit patriotismul str?mo?ii nostri, Mihai ?i oamenii lui, precum fra?ii Buze?ti sau Baba Novac? Cu al mor?ii! Plasa tr?d?rilor a dus la moartea lor. Vede?i vreun conducator al momentului s?-?i dea via?a pentru ?ar?? În toate filmele sale, Nicolaescu a urm?rit aceasta idee, care s-a aflat în istorie. El ne-a demonstrat ca istoria a fost un lung ?ir de tr?d?ri, de la Decebal la Vlad ?epes, Tudor Vladimirescu, Cuza ?i pân? la Ceausescu, tr?dat de Armat?, Securitate (chiar ?i de S.N. - n.r.). Acum, întreaga hait? instalat? la putere nu face excep?ie. Mai mult, dac? înainte tr?darile se f?ceau pe la spate, prin subterane, în întuneric, acum tr?darile se fac la lumina zilei, pe fa??, cu acordul cancelariilor apusene. Înainte, Apusul lucra cu greu la uneltiri, s? controleze România, azi nu mai are nevoie, fiindc? uneltirile vin din interior. Numai un om mic ?i meschin - cum se dovede?te a fi -, cu fiecare nou? fapt?, premierul, ca s?-?i men?in? privilegiile vrmelnice î?i pl?te?te puterea cu un pre? inacceptabil, sfârtecarea ??rii! Desi tânar, de?i ar fi trebuit s? fie mai aproape de un viitor curat, el se poate lua de mân? cu ?eful statului, pe care îl contest?, dar cu care seamana leit. Nu a luat nimic bun de la un voievod ca Mihai Viteazul, a luat numai mizeriile de la cei imb?trâni?i în rele: Iliescu, N?stase, B?sescu & Co... ?irul de tr?d?ri na?ionale ale Pre?edintelui României si ale celorlal?i guvernan?i continua ast?zi cu acest pact ru?inos pe care P.S.D. l-a f?cut cu U.D.M.R.! Astfel, tr?darea ungureasc? îndreptat? împotriva poporului român continu? cu complicitatea puterii de la Bucure?ti. Li s-au oferit iar ungurilor tacâmurile, f?r? ca puternicilor zilei s? le pese, s? aiba insomnii sau probleme de con?tiin??.

„Guvernarea” lui Mihai Viteazul este o mare lec?ie pentru clasa politic? din România

Sugerez societ??ii civile din România sa oblige parlamentarii, guvernan?ii, to?i factorii de decizie s? vad? filmul „Mihai Viteazul”, s? se uite în oglind? ?i s?-i revad? pe adevaratii eroi ?i patrio?i. Domnilor, în loc de discursuri, ?edinte ?i alte parlament?ri, re-vede?i acest film! În film, Nicolaescu a distribuit floarea actoriei române. Frumuse?ea actorilor români din filmul s?u este tot ce se poate vedea mai falnic într-o cinematografie. Iar Amza Pellea ne d?ruieste un Mihai cum istoria românilor nu a mai avut decât în rarissime momente, un model de tenacitate, de seriozitate, de dârzenie, de hot?râre, o pild? mereu vie, un erou al sacrificiului de sine, care se dezbrac? de armur? ?i intr? în lupt?! Dimpotriv?, în fa?a femeilor el purta armura. Simbol c? nu-?i tr?da familia, de?i ar fi putut-o face lesne, de at?tea ori! Toata „guvernarea” lui Mihai Viteazul este o mare lec?ie pentru clasa politic? din România. În aceasta oglind?, B?sescu, Udrea & Co par ni?te pigmei, ni?te caraghoio?i, asemenea lui Sigismund, jucat genial de Ion Besoiu. Regizorul a realizat ni?te prototipuri formidabile în filmul sau, prin Mihai, prin Selim, prietenul s?u turc, prin acest prototip de tr?dator, Sigismund, dar mai ales prin fra?ii Buze?ti, cel mai puternic grup de patrio?i care s-a creat vreodata într-un film.

Am cunoscut tineri, care regretau, revolta?i, felul cum se pred? în ?coala, istoria. În loc s? ne dea un film ca „Mihai Viteazul”, îmi ziceau e: „?titi cum ne prezint? profesorii istoria? F?ra? un fir de patriotism. I-au luat drept reper pe noii istorici ap?ru?i dup? ’89, care rescriu istoria Românei f?r? s?mân?? de patriotism. ?i ni-i dau exemplu pe unguri, mai ziceau ei, cu cât? sârguin?? î?i refac istoria, pe care cred c? au avut-o!”.

„Acest moment nu va fi uitat de români niciodat?, dar nici de du?manii no?tri!”.

Nu exist? decat sansa ca ?coala s? aib? drept material didactic filme ca „Mihai Viteazul”, un unicat, ceva înc? nemaicreat de nimeni, nici de americani, care sunt a?i in filme istorice. Chiar ei au pus filmul lui Nicolaescu pe lista celor mai bune filme istorice din toate timpurile. E chiar pe locul trei, pe site-ul I.M.Db. Oare de ce? Sigur, pentru b?t?liile nemaivazute, pentru formidabilul m?cel de la C?lugareni, despre care Mihai zicea, privind spre camera de filmat, adic? spre noi, cei din viitor: „Acest moment nu va fi uitat de români niciodat?, dar nici de du?manii no?tri!”. Am întâlnit un american la „Tribeca Film Festival”, care mi-a spus ca nu poate uita cât tr?ie?te formidabilul racord pe care Nicolaescu îl face între suli?ele de pe câmpul de lupt?, când se încruciseaz?, o imagine ca într-un tablou al lui Delacroix, ?i o catedrala gotic?, din Praga, unde se afla Mihai, în drumul lui de recucerire a puterii.

Dar cred c? cel mai mult americanii iubesc la „Mihai” Viteazul latura lui shakespearean?, faptul c? descopera în Istoria României m?retia unui popor, într-un context total neprielnic, dar mai ales pentru faptul c? apare un personaj, Mihai, un voievod, cum nu mai exist? în istorie, un mare erou, de valoarea lui Siegfried, a Cidului sau a altor personaje mitice, de?i un personaj foarte concret, care a ?tiut s?-?i poarte, în final, crucea! E formidabil? singuratatea eroului, a voievodului care ?i-a pierdut puterea, în contapunct cu politichia apusean?, cu felul josnic cum puternicii zilei, inclusiv tr?d?tori români, pun la cale s?-i fie luat? via?a. „Pe omul c?zut, nu-l lovi!”, spune o vorba popular? româneasc?. Dar ei îl lovesc. E o r?zbunare cinic?, indirect o fric? de cel care a fost ?i care nu trebuie s? mai fie. Spectrul mamei lui Mihai, cu chip tân?r, e o pur? viziune mioritic?, greu de imaginat pentru personaje ca Sigismund, Basta sau Maximilian, care au lucrat la moarta lui.

„Asta e pohta ce-am pohtit!”: Unirea ??rii, Unitatea românilor de pretutindeni!

S? nu uit?m c? ini?ial, acest film era pl?nuit s? se realizeze în coproduc?ie cu celebrul studio american „Columbia Pictures”, având în distribu?ie actori ca: Charton Heston, Laurence Harvey, Elizabeth Taylor, Richard Burton sau Kirk Douglas, dar acest proiect a fost stopat de Ceau?escu, pe criteriul c? avem ?i noi actorii no?tri. ?i, într-adevar, actorii români s-au dovedit a fi de prima clas?. E suficient s? ne gandim la Ioana Bulca, în Doamna Stanca, rol în care a impus o icoana a artei interpretative. Cât despre Amza Pellea... Nicolaescu mi-a spus c? nem?ii i-au cerut s? realizeze un Mihai Viteazul german, a?a cum ii ceruse odinioara Goebbels lui Eisenstein, s? realizeze un „Cruci??torul Potemkin” german. Nicolaescu le-a spus: „Da, as face, dar nu ave?i un Amza Pellea german”. Un astfel de erou e posibil azi? Merkel & Co. au f?cut din conduc?torii României niste mielu?ei. Umilirea în care tr?iesc B?sescu, Ponta ?i ceilal?i este tot ce poate fi mai opus demnit??ii ?i curajului unui erou ca Mihai. Fiindc? nimeni azi nu poate s? spun? asemenea lui: „Asta e pohta ce-am pohtit!”. ?i ce-a pohit? Unirea ??rii. Unitatea românilor de pretutindeni. (Coresponden?? de la New York).

Grafica - Ion M?ld?rescu

 

 
Ion Maldarescu   
Miercuri, 12 Martie 2014 13:10

CiteƟte mai mult...„Analfabetul viitorului nu va mai fi cel care nu ?tie sa citeasc?, ci cel care nu ?tie s? în?eleaga”. (Alvin Toffler)

Este inadmisibil, condamnabil chiar s? arunci în strad? resturile menajere sau s?-?i expui lenjeria intim? în public, ca ?i cum ar fi un gest firesc! De ce nu mai sesiz?m grotescul? Ne-am obi?nuit prea mult cu el. Ne-am obi?nuit cu gunoiul, cu cer?etorii, cu jaful na?ional, cu vânzarea p?mântului ??rii, cu tr?darea de ?ar?, cu „show”-urile p?c?toase ?i anexele siliconate, cu câinii comunitari, cu politicienii avizi de putere - aproape to?i un fel de gunoaie -, cu limbajul agresiv... Toate s-au insinuat în peisaj. Nu le mai observ?m, nu ne mai deranjeaz?. Privim sticla televizoarelor ?i, parc?, doritori de acumularea unui plus de energie negativ?, absorbim noile ve?ti despre: accidente, crime, malpraxis, cruzimi, minciuni, manipul?ri, ho?ii ?i plagiate, „privatiz?ri” ?i „inginerii” c?m?t?re?ti ale bancherilor, trafic cu organe... Ei, bine, toate astea m? fac s?-i dau dreptate regretatului Grigore Moisil: „Legile ??rii nu interzic nim?nui s? fie imbecil!”. Au dovedit-o cu prisosin?? to?i cei care, c???rându-se pe scara puterii, au avut acces la tastele pupitrului de comand? al Neamului. România trebuie s?-?i apere demnitatea fa?? de actele iresponsabile ale parveni?ilor, altfel va r?mâne, pentru multe genera?ii, la periferia sau chiar dincolo de periferia continentului.

De peste 24 de ani, în România, politicienii persist? în actul tr?d?rii de ?ar?. Pe parcursul a peste 24 de ani, cârmuirea stâmb? a celor trei „Escu”, seconda?i de al patrulea - „Escu” de la B.N.R. - România a dec?zut de la statutul de stat independent la cel inferior unei colonii. Acum, de frica pierderii baghetei de dirijor al corului guvernamental, implicit accesul pe u?a Palatului Victoria, „Micul Titulescu” a înc?lcat grav prevederile legii fundamentale a ??rii. Cum? Citez articolul 16 al Constitu?iei României:[1]
„Egalitatea în drepturi
(1) Cet??enii sunt egali în fa?a legii ?i a autorit??ilor publice, f?r? privilegii ?i f?r? discrimin?ri.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege.
(3) Func?iile ?i demnit??ile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condi?iile legii, de persoanele care au cet??enia român? ?i domiciliul în ?ar?. Statul român garanteaz? egalitatea de ?anse între femei ?i b?rba?i pentru ocuparea acestor func?ii ?i demnit??i.
(4) În condi?iile ader?rii României la Uniunea European?, cet??enii Uniunii care îndeplinesc cerin?ele legii organice au dreptul de a alege ?i de a fi ale?i în autorit??ile administra?iei publice locale.”

Liderii U.D.M.R., posesori ai cel pu?in unei duble cet??enii (român?, maghiar?, dar ?i altele) au fost trambulina?i de c?tre partidul premierului - nu al românilor - din nou, în fotolii guvernamentale, cu înc?lcarea flagrant? a prevederii articolului citat. Optând ?i pentru o alt? cet??enie, ei ?i-au pierdut - sine die - dreptul de a participa la actul guvern?rii României, r?mânându-le numai dreptul de a de?ine func?ii în administra?iile publice locale. De la ?eful statului - „pretin” cu premierul ??rii vecine ?i pretine - nu m? a?tept la dreptate! Va recidiva în mai vechile ?i actualele aranjamente d?un?toare ??rii, al c?rei vremelnic „Number 1” este. Dar s? nu facem procese de inten?ie. Vom tr?i ?i, de?i a? dori s? fiu profet mincinos, vom vedea... c? am dreptate, fiindc? politica este sor? bun? cu cea mai veche meserie din lume.

„O conducere în trei nu func?ioneaz? decât atunci când unul din membri este bolnav ?i altul e în concediu”. (H. van Loon)

Pentru a nu pierde timona guvernului, actualul prim-ministru al României a f?cut slalom printre prevederile legislative, semnând nu unul, ci dou? pacte cu Diavolul (a se citi U.D.M.R.), grupare etnic?, întemeiat? pe criterii etnice, metamorfozat? ilegal în partid etnic, în total? contradic?ie cu prevederile Constitu?iei României, fapt pentru care Parchetul General ar trebui s? se auto-sesizeze din oficiu. Cele dou? acte sunt, unul de natur? guvernamental?, altul cu caracter politico-electoral. În acordurile respective - acte ale Tr?d?rii Intereselor Na?ionale - pe care ?i-au pus semn?turile: Victor Ponta - Pre?edinte P.S.D., Gabriel Oprea, Pre?edinte U.N.P.R. ?i Daniel Constantin - Pre?edinte P.C. - au fost men?ionate (printre altele):
- modificarea Constitu?iei României;
- reorganizarea administrativ-teritorial? a României;
- noi reglement?ri legislative cu privire la drepturile culturale ale minorit??ilor;
- solu?ionarea problemei înfiin??rii liniei maghiare la U.M.F. Târgu-Mure?.
Singura obliga?ie a U.D.M.R. este stipulat? printr-o unic? obliga?ie: s? sus?in? Guvernul României, asigurând majoritatea parlamentar?.

În concluzie, P.S.D. s-a f?cut - din nou! - frate cu dracu?, tr?dând interesele românilor ?i ale Statului Na?ional Român! A?a ceva nu se petrece nici m?car într-o colonie. R?spunsul la întrebarea shakespearean? „Ce-i de f?cut?” este unul singur: refrenul Imnului Na?ional al Fran?ei, „La Marseillaise”: „Aux armes citoyens!”, înso?it în acela?i context dureros, de strig?tul Imnului Na?ional al României: „De?teapt?-te, române, din somnul cel de moarte/ În care te-adâncir? barbarii de tirani!”

O pat? urât? pe blazonul „Stars and Stripes”.

S.U.A. a fost frecvent citat? ca fiind cea mai democrat? ?ar? de pe planet?, despre democra?ia american? curgând tone de cerneal?. O fi fost, dar m? îndoiesc c? ar mai fi ?i ast?zi. În h??i?urile acestei democra?ii au ap?rut fisuri ?i se pare c?, însu?i actualului ?ef al administra?iei americane i se contest? dreptul de a fi chiria? legal al Casei Albe. Una dintre clauzele obligatorii pentru func?ia de pre?edinte al S.U.A. este ?i prezentarea unui certificat plauzibil din care s? rezulte c? acesta s-a n?scut pe p?mânt american. „În aprilie 2011, dup? multe insisten?e din partea publicului, Loretta Fuddy, la vremea respectiv? nou-numit? în func?ia de director al Departamentului S?n?t??ii din Hawaii (statul unde se spune c? s-ar fi n?scut Obama) a produs o copie dup? un certificat de na?tere al lui Barack Obama (un fals grosolan - n.r.), care s? dovedeasc? faptul c? acesta ar fi fost n?scut în Hawaii”.[2] Recent, într-un articol publicat pe site-ul „American Thinke’r, profesorul de criminologie Jason Kissner, de la California State University în Fresno, a f?cut publice noi dezv?luiri despre identitatea lui Barack Obama (sau lipsa acesteia), care pun sub serioase semne de întrebare legitimitatea de?inerii titlului de „cel mai puternic om al planetei” de c?tre Barack Obama.[3] Dup? cum se ?tie, acesta nu a reu?it nici pân? în prezent s? prezinte un certificat de na?tere valabil. În dezv?luirile lui Jason Kissner se aminte?te, printre altele, ?i de leg?tura dintre pre?edintele Obama, liderul sectei indoneziene Subud, Muhammad Subuh Sumohadiwidjojo, Loretta Fuddy (fabricanta copiei certificatului fals) ?i mama pre?edintelui S.U.A., Stanley Ann Durham. În?elepciunea poporului român gr?ie?te: „pân? nu faci foc, nu iese fum!”, a?a c?, oricare ar fi realitatea, noile dezv?luiri aduc o pat? urât? pe blazonul „Stars and Stripes”.

N.W.O. în ac?iune. Sevastopol, „Cuiul lui Pepelea”.

Citându-l pe inegalabilul Nicolae Iorga, „Istoria se r?zbun?, repetându-se!” Ac?iunea „EuroMaidan” de la Kiev, copie la indigo (cu p?strarea raportului timp-dimensiune) a scenariului decembrist din România anului 1989, a demonstrat c? încet, dar sigur, Noua Ordine Mondial? (N.W.O.) face jocurile planetei. Mi?a, ursul sovietic ?i-a zburlit p?rul ?i, de?i nu are dreptate, cam are! Cum? Urm?ri?i, v? rog, un exerci?iu de imagina?ie u?or exagerat: ipotetic, Rusia ?i-a para?utat desantul în Mexic ?i în Panama, a adus în apropierea coastelor S.U.A. câteva nave de r?zboi, a trimis „în croazier?” un submarin Typhoon ?i dou?-trei submarine din clasa Borei, acompaniate de portavionul „Amiral Kuzne?ov”, iar cu trupele aerto-purtate, infiltrate printre „protestatari” a construit un „Maidan” la Mexico City. Cum crede?i c? ar reac?iona „Salonul oval”?

M? g?sesc în postura deloc confortabil? de a discerne între statutul moral ?i cel pragmatic al situa?iei create lâng? grani?a României. În condi?iile celui de-Al Doilea R?zboi Rece, în care se afl? omenirea - Rusia ?i S.U.A., secondate de NATO & U.E., fiind protagoni?tii -, Ucraina prezint? o primejdioas? instabilitate în regiune, consecin?ele r?sfrângându-se în mod direct asupra ??rii noastre. În decembrie 1994, Ucraina, Rusia, S.U.A. ?i Marea Britanie au semnat Memorandumul de la Budapesta, în care ??rile semnatare s-au angajat ca niciuna dintre ele s? nu foloseasc? constrângeri de ordin economic sau militar pentru a subordona Ucraina.[4] La prima vedere, Rusia nu este îndrept??it? s? exercite presiuni militare asupra peninsulei Crimeea, dar ce te faci cu baza militar? - acceptat? de bun? voie de c?tre Ucraina, cu ani în urm?? Rusia (care are acces limitat la Marea Baltic? ?i la Marea Neagr?) î?i are cantonat? o parte din flota sa la Sevastopol, în Crimeea, deci Ucraina nu poate adera la N.A.T.O., atâta vreme cât g?zduie?te o baz? militar? a unui stat non-membru N.A.T.O. pe teritoriul propriu. Abordat? din alt unghi, faptul c? peninsula Crimeea este o republica autonom? a Ucrainei, aflat? pe coasta nordic? a M?rii Negre, constituie o problem? serioas? ce nu poate fi ignorat?. Trecut? de-a lungul istoriei de la Rusia la Ucraina (ca ?i o parte a Basarabiei), popula?ia, predominant rus?, dore?te întoarcerea la Rusia. Un referendum în aceste condi?ii va încurca ?es?turile S.U.A. ?i ale Occidentului, cât despre U.E., mai putem comenta. Pre?edintele Rusiei, Vladimir Putin, a cerut ?i a primit aprobarea în unanimitate, a camerei superioare a Parlamentului de la Moscova, pentru o interven?ie militar? în Crimeea. Între timp, Rusia a executat o demonstra?ie de for??: „For?ele strategice aeriene au lansat racheta balistic? RS-12M Topol din sudul regiunii Astrahan, situat? la Marea Caspic?, iar focosul a lovit ?inta, un teren de testare din Kazahstan”.[5] Nici c? se putea o oportunitate mai favorabil?!Pentru a atenua impactul, Pentagonul a transmis c? S.U.A. erau la curent cu testarea rachetei balistice de c?tre Rusia, ad?ugând c? aceast? lansare era programat? cu mult înaintea evenimentelor recente din Crimeea. Pe de alt? parte, pre?edintele interimar al Ucrainei a ordonat Armatei Ucrainene s? intre în stare de alert?, avertizând c? posibilele interven?ii ale Rusiei vor duce la r?zboi.

„Niciodat? nu se minte atât de mult ca înaintea unor alegeri, în timpul unui r?zboi sau dup? o vân?toare”. (Clemenceau)CiteƟte mai mult...

Secretarul de stat american John Kerry a avertizat Rusia c?, „ac?iunile sale vor avea «repercusiuni foarte serioase», inclusiv sanc?iuni ce o vor izola din punct de vedere economic” (Reuters). „Este un act incredibil de agresiune. [...] Rusia violeaz? suveranitatea Ucrainei ?i obliga?iile sale interna?ionale” (C.B.S.). „Nu te compor?i în secolul al XXI-lea dup? moda secolului al XIX-lea, invadând o alt? ?ar?”, a mai spus John Kerry. S? te-apuce râsul, nu alta! P?i, mister Kerry, cum fuse treaba cu Irakul, cu Iugoslavia, cu Libia, cu Siria... Filosofia matale n-a fost valabil? ?i pentru ele? Ori prive?ti prin cealalt? parte a binoclului, ori ?i-a b?gat împieli?atul coada! Ce se întâmpl? în Ucraina face parte dintr-un scenariu la scar? planetar?, iar culisele abund? în ac?iuni ale serviciilor speciale. Dincolo de cele men?ionate pân? aici, exist? numeroase alte „subterane” ale cazului EuroMaidan - Ucraina.

Coinciden?e (?)

Nimic nu-i întâmpl?tor! Dup? cum spunea celebrul diplomat francez, Charles Maurice de Talleyrand: „Politica este arta de a face posibil ceea ce este necesar.” M?rul otr?vit al S.U.A., cum este numit? Victoria Jane Nuland, reprezentant al Departamentului Statelor Unite, în calitatea sa de ad­junc­t pentru afaceri europene ?i eurasiatice al Secretarului de Stat ame­rican John Kerry, nu este deloc str?in? de ceea ce se întâmpl? dincolo de gardul României. Vizita ei în luna ianuarie, în Europa ?i în ?ara noastr? are conexiuni directe atât cu Ucraina, cât ?i cu vizita Pre?edintelui României (înso?it de ?efii unor servicii speciale), în aceea?i lun?, în Israel, iar declara?ia ?efului statului: „Vom da înapoi evreilor ce le-au luat comuni?tii!”, se plaseaz? pe fondul tension?rii rela?iilor dintre Turcia ?i Israel, dar ?i de multe altele. Cele mai puternice familii evreie?ti din S.U.A. sunt inter­co­nec­tate între ele, iar Victoria Nuland este membr? a uneia dinte aceste familii, component? a „guvernului permanent” al Statelor Unite. În acest sens, unii comentatori aviza?i afirm? c? nu conteaz? cu adev?rat cine câ?tig? alegerile preziden?iale în S.U.A., cineva din familia Kagan-Nuland tot va figura în noua guvernare. Sub-secretara de stat Victo­ria Nuland, purt?toarea de cuvânt al Externelor De­par­ta­men­tului de Stat, în timpul mandatului lui Hillary Clinton (tot evreic?), a venit în România în perioada 10-11 ianuarie 2014, când s-a în­tâlnit cu pre?edintele Traian B?sescu ?i cu ministrul de ex­terne Titus Corl??ean. Înso?ite de aerele de superioritate pe care i le oferea pozi?ia, ordinele pe linie sio­nis­­t?, transmise oficialilor din România de c?tre subsecretara de stat Nuland s-au oglindit perfect ?i în presta?ia pre­?edintelui Traian B?sescu în timpul vizitei inopinate - dar oficiale - în Israel, tot din luna ianuarie.

„Coana Joi?ica de Washington” vrea s? scoat? castanele din foc, cu mâna românilor

Temele secrete abordate de Victo­ria Nuland la Bucure?ti („Coana Joi?ica de Washington”) - în referirile c?reia U.E. ap?re doar ca „f**k you U.E. ” au cuprins:
- problema ucrainean?: schimbarea regimului de la Kiev, ruperea de Rusia, preg?tirea României pentru a trimite trupe de „men?inere a p?cii” în Ucraina, eventual în cazul unui conflict militar, tranzitarea teritoriului românesc spre Ucraina a unor trupe, aflate sub egida O.N.U.;
- R?zboiul Rece al S.U.A. cu Rusia;
- disponibilitatea României privind sprijinul militar în noile conflicte armate;
- alian?a militaro-energetic? cu Israelul. Ultima tem? a fost dezv?luit? înc? din 11 iu­nie 2012 de cotidianul francez „La Tribune”: demersurile Israelului de a stabili o alian?? cu Grecia, România, Bul­ga­ria ?i Cipru orientat? împotriva Turciei, care, în ultimii ani, a fost foarte critic? la adresa sionismului.[6] Nereu?ind s? le conving? s? semneze acordul de la Nicosia, al?turi de Grecia ?i Cipru, Presiunile Israelului continu? presiunile asupra României, având sus?inerea ferm? a S.U.A.. „Nuland vrea s? creeze un guvern de ma­ri­o­nete evreie?ti, care s? ?in? cu Israelul mai degrab? decât cu Putin ?i cu în­cercarea acestuia de a crea o nou? Uniune Sovietic?”. [7] România nu are nici justificare, nici interes de stat ?i nici for?a pentru a interveni militar în acest conflict. Rela?iile ?i a?a destul de încordate cu Rusia din cauza problemei Basarabia, Nordul Bucovinei ?i ?inutul Her?a, s-ar putea deteriora ?i mai mult. Din nou, Occidentul vrea s? scoat? castanele din foc, cu mâna românilor, a?a c? numai o presta?ie abil? a diploma?iei române?ti mai poate atenua imaginea sa deteriorat?.

Venirea la putere a Iuliei Timo?enko nu este de bun augur pentru românii din Ucraina

CiteƟte mai mult...Despre „blonda” Iulia Timo?enko, românii nu ?tiu prea multe: tat?l, Vladimir Abramovici Grighian, rus de origine evreiasc?, n?scut în Basarabia, a f?cut parte din Armata Ro?ie. Bunicul ei, Abram Kelmanovici Kapitelman, a fost director al ?colii publice evreie?ti din or??elul Sniatin, arborele continuând pe aceea?i linie. Iulia Timo?enko face parte din „Clanul Dnipropetrovsk”, al?turi de Victor Pinciuk, ginerele lui Kucima, un personaj malefic, putred de bogat ?i deloc str?in de cazul canalulului Bâstroe, care a prejudiciat România. Se pare c? Iulia Timo?enko ar fi cea mai bogat? persoan? din Ucraina, o oligarh? implicat? în numeroase „inginerii financiare”, inclusiv în „dispari?ii” comandate. A fost de dou? ori premier al Ucrainei, a distrus compania ucrainean? „Naftogaz”, în beneficiul „Gazprom”, iar în cazul „negocierilor” cu Rusia, a elaborat condi?ii extrem de dezavantajoase pentru ucraineni, alegându-se în schimb cu un comision substan?ial din partea Kremlinului. Nu este de mirare c? pre?edintele de atunci, Iu?cenko a demis-o pentru corup?ie. Dup? cum observa?i, nu doar la noi se trage cu „tunurile”. Maidanul de la Kiev a fost un prilej nesperat pentru ca „blonda” s? fie sc?pat? din colivie.

„România [...], stat întemeiat pe primatul românesc, în toate domeniile. În România trebuie s? fie pu?i în valoare mai întâi românii, ceilal?i, dac? r?mân locuri libere, vin dup? ei. Singura politic? ce trebuie s? o facem este aceea a iubirii de Neam ?i a ap?r?rii drepturilor lui sfinte, prin munc?, prin cinste, prin blânde?e, prin con?tiin?? ?i, mai ales, prin exemplul vostru în toate ?i fa?? de to?i.” (Mare?al Ion Antonescu)

În ceea ce ne prive?te, de?i rela?iile dintre România ?i Ucraina nu sunt prea amicale, România s-a comportat - cu mici excep?ii - foarte „echilibrat” în „dosarul ucrainean”, în situa?ia creat? Ucrainei fiindu-i aproape imposibil s? poat? refuza participarea României la negocieri. Grani?a de peste 600 de km dintre cele dou? ??ri constituie un argument serios pentru implicarea profund? a diploma?iei române?ti în ap?rarea intereselor românilor abandona?i aproape total de ?ara mam?, iar oportunitatea momentului ofer? României ?ansa rarissim? de a reclama oficial nulitatea efectelor anexei secrete a Pactului Molotov-Ribbentrop, semnat la 23 august 1939, - înc? valabil. S? nu uit?m nici c? blestematul tratat româno-ucrainean semnat de fostul Pre?edinte al României, Emil Constantinescu ?i de fostul Ministru al Afacerilor Externe, Adrian Severin (ambii de aceea?i origine cu a Iuliei Timo?enko ?i a doamnei Nuland) a fost un supliment gratuit ?i d?un?torpentru România. Cei doi ar trebui deferi?i justi?iei ?i judeca?i pentru tr?dare de ?ar?. Executând orbe?te ba ordinele Washingtonului, ba ale Bruxelles-ului, oficialii români fac un deserviciu românilor din teritoriile române?ti ocupate prin for?? de Uniunea Sovietic? ?i cedate Ucrainei. Venirea la putere a „blondei” nu este de bun augur pentru românii din ?ara vecin?, fapt ce s-a ?i putut constata deja. A rata prilejul de implicare a României ar fi un act condamnabil, iar Nistrul va r?mâne, pentru mult timp, o frontier? de r?zboi a urma?ilor lui Petru I. În acest? privin??, Dup? întâlnirea liderilor europeni, se pare c? ?eful statului român ?i-a umflat pl?mânii cu aere de Bruxelles ?i, uitând c? România nu e Rusia, a pus carul înaintea boilor ?i interesele Occidentului înaintea celor ale României: „Cerem Rusiei s? înceap? imediat negocierile cu Guvernul Ucrainiei pentru a se ob?ine rezultate înainte de urm?torul Consiliu European care va avea loc peste dou? s?pt?mâni!”.

Exist? ?i o Ucrain? „anti-sionist?”.

Incontestabil, în Ucraina exist? ?i o serioas? ?i veche problem? evreiasc?. Nu cu mult? vreme în urm?, în 2004, oligarhii, marii magna?i evrei, au finan?at, împre­u­n? cu George Sörös, „revolu?ia portocalie”, ac?iune în care a fost implicat? direct ?i Iulia Timo?enko. Pe de alt? parte, pe scena politic? ucrainean? se afl? ?i partide na?ionaliste precum „Svoboda”, care sunt, în egal? m?sur?, atât anti-moscovite, cât ?i anti-evreie?ti, fapt care nu poate fi ignorat, sens în care afirma?ia co-pre­?e­din­telui „Parlamentului European Evreiesc, Joel Rubinfeld este revelatoare: „Svoboda a ridicat capacul de canalizare al anti-semi­tis­mu­lui în Ucraina, iar acesta d? s? ias?”. Ar fi înc? multe de spus, dar spa?iul nu permite.

„România prea aproape de Rusia ?i prea departe de Dumnezeu!” (Gheorghe Buzatu).

Desigur, Rusiei nu-i surâde un r?zboi la scar? mare, dar nici nu vrea s? renun?e la controlul asupra Ucrainei ?i, firesc, nu-i convine accesul Vestului în coasta sa. De altfel, o accentuare a tension?rii rela?iilor cu Rusia nu este tocmai agreat? nici de actuala administra?ie american?, iar mesajul ?arului Putin adresat Occidentului a fost foarte deslu?it: dac? vre?i s? ne scoate?i din Ucraina ?i Crimeea, va trebui s? merge?i la r?zboi. Sunteti preg?ti?i s? v? trimiteti copiii s? moar? pentru Crimeea? Noi, ru?ii, suntem!...

Rusia îi va ap?ra pe ru?ii dinafara Rusiei, iar Kievul a priceput c? o alternativ? nedorit? ar pune-o în situa?ia de a pierdeo parte sau toate teritoriile din est, dar ?i ie?irea la mare. Pentru moment, situa?ia este confuz?, un fel de pace la temperaturi sub 0°C. Niciunul dintre combatan?i nu cocheteaz? cu nechibzuin?a de a trece dincolo de linia ce marcheaz? un fel de „no mans land” ?i nici Ucraina, nici Rusia nu doresc implicarea în disput? a altor parteneri. U.E. - scoas? jenant ?i cu obrazul cam ?ifonat de pe scena evenimentelor post Maidan - este împins? din spate de Germania. Marioneta Rompuy se agit? s? recupereze terenul pierdut ?i face presiuni pentru ca guvernul interimar al Ucrainei s? semneze acordul cu U.E. înainte de alegerile din luna mai. F?r? echivoc, situa?ia este mai mult decât volatil? ?i, temporar, Ucraina plute?te pe o banchiz? în deriv?, între Est ?i Vest. Îi va fi extrem de dificil de g?sit solu?ia optim?, astfel încât s? poat? împ?ca ?i capra ?i varza, f?r? a fi rupt? în dou?. În ultimele zile se pare c? preocuparea trec?toare pentru aplanarea conflictului a l?sat loc escalad?rii tensiunii, atât SUA cât ?i Rusia ar?tându-?i mu?chii. Negocierile s-au blocat. Rusia nu cedeaz? în ceea ce priveste peninsula Crimeea. Armata S.U.A. a trims 12 avioane de lupta de tip F-16 în Polonia ?i 6 avioane de tip F-15 în Lituania. O puzderie de personaje ale scenei interna?ionale ?i-au declarat inten?ia de a „vizita"  Ucraina. Tare doresc ca zeul Marte s? nu-?i anun?e ?i el vizita, pentru c?, a?a cum spunea profesorul Buzatu: „România este prea aproape de Rusia ?i prea departe de Dumnezeu!”

Cum r?mâne cu demnitatea na?ional??

Revenind la „oile noastre”, domn Ministru al Afacerilor Externe a prezentat înc? o temenea  Înaltei Por?i de la Washington, dar ?i o consolare pentru U.E. (practica metodei cu fundul în dou? luntrii este caracteristic? diploma?iei române?ti postdecembriste), la reuniunea extraordinar? a mini?trilor afacerilor externe din statele membre ale U.E., de la Bruxelles. ?eful diploma?iei române, Titus Corl??ean, a condamnat - cu mânie proletar? - „înc?lcarea prin ac?iuni militare, de c?tre Federa?ia Rus?, a legisla?iei interna?ionale ?i a subliniat necesitatea ca aceasta s? respecte prevederile Cartei O.N.U. ?i principiile O.S.C.E., care constituie fundamentul p?cii si stabilit??ii în Europa.” A uitat îns? - ca de obicei - s? denun?e în acela?i cadru, nedreptatea comis? recent de c?tre noile autorit??i post-Euro-Maidan ale Ucrainei, împotriva limbii române, interzicând utilizarea ei în administra?iile locale, ca limb? regional?. „Curat-murdar, coane Titus!” Cum r?mâne cu demnitatea na?ional? ?i cu ap?rarea intereselor „românilor de pretutindeni”? De fapt, noi cu cine „vot?m”?

Bibliografie web:

--------------------------------------------
[5] I.C.B.M. prin purt?torul de cuvânt al Ministerului rus al Ap?r?rii, prin Agen?ia de ?tiri Ria Novosti.
[6] În comunicatul oficial al C.S.A.T. se precizeaz? c?, în afar? de planul opera?iunilor militare pe 2014, din afara ??rii, m?rind num?rul total de mi­litari ?i poli?i?ti trimi?i pe fronturi str?ine (în misiuni de parteneriat cu S.U.A., N.A.T.O., U.E., O.S.C.E. ?i O.N.U.), a dezb?tut ?i teme secrete, ce nu au fost date publicit??ii: „alte subiect de interes pen­tru securitatea na?ional?”.
[7]  Karl Radl: „Victoria Nuland: Jewess and Israel-Firster”. Uniunea European? pre­fer? ca un candidat pro-Vest s? câ?tige alegerile preziden?iale în 2015 ?i s? eli­mi­ne pa?nic gu­vernarea Ianu­ko­vici, în loc s? provoace o interven?ie militar? a Rusiei sau r?zboiul civil.
 
Maria Diana Popescu   
Miercuri, 12 Martie 2014 13:07

CiteƟte mai mult...Nietzsche afirma c?, „în natura ei, existen?a este aparen??, iluzie, perspectiv?, este o lume care f?ure?te alte lumi noi”, precum poe?ii f?uresc o lume a lor. O lume asem?n?toare aceleia în care ne atrage, ca într-un naufragiu, ?i ne absoarbe fiin?a cu o gracilitate emo?ionant?, de acolo, din dep?rt?rile Americii, poetul ?i jurnalistul Mihai Gheorghiu, în cartea „Suflet însângerat”. Din „cartierul copil?riei pîn? în momentul în care poetul urc? „în trenul vie?ii, traversînd „jungla lumii”, substan?a imagistic? ?i ardent? a volumului - crea?ie a unui estet, a unui romantic în flagrant, eman?, în toate ocurentele sale lirice, vii sentimente patriotice („Gânduri c?tre patrie”), dor nem?rginit de p?mîntul românesc: „Pierdut, pribeag, pe drum hoinar/ S? calc din nou cel sfânt hotar/ ?i beat, nebun de fericire,/ S? reg?sesc a ??rii glie!/ Mergând încet, cu pas m?runt,/ M-oi apleca s? o s?rut;/ Iertare ei atunci s?-i cer,/ C-am fost în lume un stingher,/ S?-i mul?umesc c?-n drumul meu,/ O tor?? vie-a fost mereu;/ C?-n drumul meu întortocheat,/ Un sens destinului mi-a dat.”) sau strig?te de triste?e, neputin?? ?i renun?are: „Sunt p?ianjenul ce zace/ În a pânzei carapace./ Urc, cobor, alerg, chiar fug,/ Încerc pânza s-o str?pung./ În t?cerea-i mormântal?/ Pânza cre?te glacial?./ Obosit, chiar plictisit,/ Stau, privesc, cum sunt strivit./ Impasibil? ?i surd?/ La regret ?i a mea rug?,/ Îmi apas? trupu-n jos/ F?când lupta de prisos./ ?i curând, mult prea curând,/ Voi sim?i cum firu-i hâd/ M-o lega încet ?i lin/ Str?pungând al meu destin.” Alteori, adolescent înc?run?it în superbe metafore, poetul Mihail Gheorghiu cînt? vîrsta iubirii pîn? la ceea ce Emil Cioran ar fi numit „persecu?ia adora?iei”. Scriptor induc?tor de melancolii, nu renun?? la iubire, devenit? partener de caden??: „A?a m?runt? ?i t?cut?/ Cu p?rul lung, bogat ?i brun,/ P?reai sirena-ntruchipat?/ Din apa Zeului Neptun./ Te-am luat de mijloc ?i te-am prins; P?reai aievea ca-ntr-un vis./ Firesc, profund, ne-am s?rutat,/ Uitând de lume ?i p?cat.”

Con?tient de vidul în care ar intra f?r? amintirea iubirii trecute, o înmagazineaz? în poeme, cu un amestec liric ingenios, orientat c?tre realit??i tr?ite numai de el, nu ca simple instrumente de aduceri-aminte sau declara?ii de alint sentimental, ci ca instrument de leg?tur? cu varii valori ?i realit??i spirituale. Natura bogat? a firii sale poetice, prin condi?ie unic?, irepetabil?, purt?toare de valori suflete?ti, tocmai pentru c? vizeaz? o realitate tr?it?, cere dreptul la exprimare, uneori cu parfum de ?lag?r vechi („Refugiul amintirilor”), alteori cu ritm de angajare în universul postmodern („Ecua?ia vie?ii”). De cele mai multe ori, privind în trecut printr-o cea?a alb? ?i dens?, poemele trec cu pa?i de balet spre inima cititorului, ca într-un imens cerc rotitor, m?rind ?i multiplicînd în miezul rotirii lic?rirea de dragoste care-l însufle?e?te pe poet. Instinct artistic, stilizare ?i reduc?ie, lirism integrat pe axa emo?iunii de dragoste (ca for?? uria?? ce poate îmbr??i?a pîn? ?i Universul), transpozi?ii de senza?ii (emo?ia se reduce la expresia cenesteziei de îndr?gostit), duio?ie ?i empatie cu cititorul, esen?? muzical? în dulcele stil clasic ?i mijloace de expresie atît de naturale încît par crescute direct din sentimentele poetului!

De?i spiritul poetului este puternic, iar dezvoltarea interioar? coincide cu ideile poetice, care au ceva din siguran?a ?i rafinamentul unor buc??i de virtuozitate, volutele existen?ei sale pomenesc de ornicul din spatele luminii, de team? ?i moarte, de „tombola vie?ii” ?i regretul neîmplinirii”, de „vraja lumii” ?i „contraste suflete?ti”, de „iarna vie?ii” ?i „dansul umbrelor”. Un fascicol de romantism, eviden?iat de mul?imea sugestiilor ?i pres?rarea cu savant? simplitate a detaliilor, ?î?ne?te la fel de rafinat ca ?i contrastul care destram? vraja de iubire a poetului, împiedicînd-o s? devin? exerci?iu caligrafic. Poeziile au profilul unei reveren?e de curtezan, al unui omagiu hiperbolizat adus existen?ei în mereu prelungit? dezbatere. Acestea toate dau maxim? savoare c?r?ii, punînd în valoare sentimente umane ?i, îndeosebi, propriile tr?iri, emo?ii ?i medita?ii, extinse exclamativ ?i asertoric pe un fond liric extrem de sensibili, în versuri pe cît de romantice, pe atît de echilibrate: „Pe malul Dun?rii în jos,/ pe-un ??rm s?lbatic ?i frumos,/ Acolo unde pe un bra?/ Se duce Dun?rea-n Bizan?,/ …Târziu acum ?i f?r? tine,/ Când ani de-a lungul au trecut,/ M?-ntorc la far purtând în mine/ Imagini, clipe de demult.”

Dintr-o bog??ie de sentimente, dureri, triste?i ?i f?clii care ard, poetul Mihai Gheorghiu re?ine ?i noteaz? tr?s?turile care esen?ializeaz? anumite lumini ?i umbre m?rite ca pe un ecran. Numai citindu-l po?i descoperi anatomia liric? a fiin?ei sale, care simte nevoia de a ocroti poezia prin eul s?u, tr?ind întru ea cu tr?ire acut?, consemnînd cu melancolie pe un pergament din propriul suflet date imediate ale inspira?iei în gradul lor de îndrept??ire. Volumul „Suflet însângerat” poate fi socotit, nu o podoab? periferial?, ci o talentat? ilustrare a ve?nicilor reîntoarceri în noi. Mihail Gheorghiu, directorul revistei „Lumea Româneasc?” din S.U.A., reu?e?te o fin? axiologizare liric? a tr?irilor ?i sentimentelor fiin?iale, ?i ale erosului în perspective cosmice, f?cînd, în acest mod, proba unui poet adev?rat, într-un volum remarcabil.

 
Ana Dobrin   
Miercuri, 12 Martie 2014 13:01

CiteƟte mai mult...Str?in?tatea pune mare pre? pe medicii români. S?r?cia din ?ar?, haosul din sistemul de s?n?tate, lipsa locurilor de munc? ?i salariile umilitoare, au determinat medicii s? ia drumul str?in?t??ii. Ignoran?a autorit??ilor de la Bucure?ti a golit România de cadre medicale. Potrivit unui studiu realizat de Federa?ia European? a Serviciilor Publice, de la aderarea României la Uniunea European? au plecat peste grani?? peste 45.000 de angaja?i din sistemul de s?n?tate românesc, dintre care 28.000 de medici ?i 17.000 de asistente au ales anumite ??ri occidentale, unde primesc între 2000 ?i 5000 de euro/lun?, comparativ cu 200-400 de euro/lun? în ?ar?, iar condi?iile de munc? sunt net superioare celor din România unde, în buna tradi?ie a capitalismului autohton, Guvernul pl?te?te personalul din s?n?tate mai prost decât secretarele directorilor, decât ?oferii, m?tur?torii ?i antreprenorii de pompe funebre. Potrivit statisticilor, în România exist? doar 1,9 medici la mia de locuitori, comparativ cu media celorlalte ??ri europene de 3,5 medici, la mia de locuitori.

Medicii tineri r?ma?i în ?ar?, din cauza submin?rii cronice manifestat? la toate nivelele, nu pot pune în practic? ceea ce au înv??at în ?ase ani de studii pe b?ncile facult??ii ?i în anii de reziden?iat. Actualii ?efi de sec?ii sau de spitale, având ambi?ii de recunoa?tere a faimei, uneori existent? doar în închipuirea lor, manifest? rigiditate ?i închidere fa?? de ei, ca ?i cum nimic nu s-ar putea f?r? ei. Cu mici excep?ii, în România se practic? medicina de acum 25-30 ani, politicienii sunt descurc?re?i ?i se trateaz? la Viena, la Paris sau în alte clinici faimoase ale lumii, pe când cet??eanul obi?nuit poate muri împ?cat cu asigurarea în mân?. Avem un sistem total dep??it din punct de vedere al dot?rii, dar, mai cu seam?, al promov?rii medicilor tineri, mult mai inteligen?i, mai energici ?i deschi?i schimb?rilor. Spitalele ?i sec?iile sunt conduse de c?tre medici apropia?i de vârsta pension?rii, care, de cele mai multe ori, las? locul odraslelor ?i pilelor care nu au alt? iscusin?? sau dorin?? decât de a ajunge mai sus pe scara ierarhic?.

Migra?ia medicilor continu? ?i cre?te de la an la an, iar guvernul nu reac?ioneaz?, chiar dac? statul înregistreaz? pierderi consistente din cauza deficitului de cadre medicale ?i a cheltuielilor cu preg?tirea acestora. Cele mai c?utate ??ri de c?tre medicii români sunt: Italia, Fran?a, Spania, Marea Britanie ?i Scandinavia. Conform statisticilor de emigrare, printre to?i profesioni?tii români care î?i caut? un loc de munc? mai bine pl?tit în str?in?tate, angaja?ii din sistemul medical se situeaz? pe locul doi. Studiile arat? c? migra?ia din România a fost declan?at? odat? cu aderarea la Uniunea European? ?i începerea crizei economice. Ambele au avut un impact negativ asupra for?ei de munc? din domeniul s?n?t??ii, asupra salariz?rii personalului medico-sanitar, ducând la desfiin?area sistematic? a spitalelor, unele aruncate în grija administra?iilor locale, lipsite de posibilit??i financiare. Ministerul S?n?t??ii ?i-a p?strat puterea de decizie, iar banii de la buget sunt repartiza?i potrivit unor capricii ale chiria?ilor cabinetului de ministru. Principala problem? a sistemului de s?n?tate românesc este subfinan?area, relevat? de toate statisticile realizate pân? acum. Comparativ cu 3,2% din PIB, media aloc?rilor bugetare din ultimii 24 de ani în România, ??rile central ?i est-europene au alocat 7,3%, iar statele Organiza?iei pentru Cooperare Economic? ?i Dezvoltare între 10 si 12%. Cu privire la sumele alocate pe cap de locuitor, România aloc? doar 210 dolari/locuitor, în timp ce S.U.A. aloc? 7.600 dolari/locuitor, Elve?ia - 2.300 dolari/locuitor etc.

Absen?a unei legisla?ii echilibrate ?i a unor strategii eficiente de reten?ie în sistem a personalului medical preg?tit, au determinat emigrarea medicilor, declan?ând, astfel, o problem? de ordin na?ional: criza de medici. Banii aloca?i de Guvern S?n?t??ii se scurg prin diverse ni?e în afara sistemului, spitalele ?i unit??ile sanitare sunt private ?i de personal specializat ?i de dot?rile necesare. Unele au fost „privatizate”, iar cele r?mase în grija administra?iilor locale au fost restric?ionate, ?i stopate chiar în privin?a angaj?rii sau a p?str?rii personalului specializat. Se întâmpl? acest lucru din cauza faptului c? la conducerea sistemul de s?n?tate sunt numi?i oameni cu o alt? preg?tire decât cea medical?. Amuzant sau nu, pe vremea guvern?rii C.D.R., Ministerul Agriculturii era condus de un medic ginecolog, pe când S?n?tatea, ca ?i acum, era condus? de auti?ti ai profesiei de slujitor al lui Hipocrate. Guvernele de la Bucure?ti nu au g?sit bani pentru medicii ?i salaria?ii din sistem, îns? pentru managerii din companii, pentru salaria?ii institu?iilor de stat cu ramifica?ii politice, pentru amicii interimarului de la T.V.R. se g?sesc mii de euro pe lun?. Mo?ierul-revolu?ionar de la Dun?re prime?te pentru... pentru ce comedii anume, 40.000 de mii de euro pe lun?, însemnând vreo dou? miliarde de lei. Mai mult, cu privire la medici, Pre?edintele ??rii a declarat, într-un mod iresponsabil, cu ceva timp în urm?, cu prilejul unui interviu televizat: „S? plece, avem destui!” Greu de crezut c? nu ar fi la curent cu realitatea tragic? din sistemul de s?n?tate românesc.

 
Lt. col.(r) Dr. Petre Opri?   
Miercuri, 12 Martie 2014 12:54
CiteƟte mai mult...Episodul II: „Aur, nu mai d?m nici o le?caie!” (Gh. Gheorghiu-Dej)
 
În perioada 1948-1954, autorit??ile române au s?vâr?it foarte multe gre?eli de planificare economic? din cauza copierii f?r? discern?mânt a modelului ?i metodelor existente în Uniunea Sovietic?. Efectele negative ale m?surilor aplicate în acei ani de c?tre Gheorghe Gheorghiu-Dej, Ana Pauker, Vasile Luca, Teohari Georgescu ?i Miron Constantinescu, sub îndrumarea ?i controlul liderilor de la Moscova, au ap?rut în toate domeniile de activitate. Cooperativizarea for?at? a agriculturii nu a permis cre?terea suficient? a produc?iei agro-alimentare ?i crearea de resurse suplimentare pentru export, iar investi?iile enorme într-o serie de proiecte importante (de exemplu: Canalul Dun?re-Marea Neagr?; fortificarea grani?ei dintre România ?i Iugoslavia ?i a p?r?ii de sud a litoralului românesc; dezvoltarea accelerat? a industriei de ap?rare) au agravat dezastrul spre care se îndrepta rapid economia româneasc?. De oare ce Gh. Gheorghiu-Dej ?i Emil Bodn?ra? au acceptat în mod necondi?ionat hot?rârea dictat? de Iosif Stalin la 9 ianuarie 1951, privind înarmarea rapid? a tuturor statelor europene din sfera de influen?? sovietic?, iar investi?iile economice din România nu au produs rezultatele scontate, autorit??ile de la Bucure?ti au fost nevoite s? vând? în str?in?tate aur românesc pentru a achita o parte din facturile unor importuri speciale. În consecin??, rezerva de aur a B?ncii de Stat a R.P. Române a sc?zut dramatic în perioada 1952-1954, cu aproape 160 de tone: de la 209,4 tone de aur - în lingouri ?i monede - la finele anului 1951, la 80,1 tone un an mai târziu (72,6 tone în ?ar? ?i 7,5 tone în str?in?tate), 53 tone la finele anului 1953 (50 tone în ?ar? ?i trei tone în str?in?tate) ?i 49,7 tone la sfâr?itul anului 1954 (46,7 tone în ?ar? ?i trei tone în str?in?tate). Aceste informa?ii au fost prezentate de Manea M?nescu lui Nicolae Ceau?escu într-un tabel întocmit la 22 februarie 1966 privind situa?ia stocurilor de aur ?i argint ale B?ncii de Stat a R.P. Române din perioada 1950-1965. Într-un alt izvor istoric, provenit din fosta Uniune Sovietic? ?i preluat de istoricul român Vasile Buga, se precizeaz? faptul c? rezerva respectiv? a sc?zut cu 84,5 de tone la începutul anilor ’50, de la 139 de tone (1951), la 62 de tone (1 mai 1953), 57,7 tone (iulie 1953) ?i 54,5 tone (octombrie 1953).
 
La rândul s?u, istoricul Liviu ??ranu a amintit faptul c? importurile foarte mari de tehnic? de lupt?, în special din U.R.S.S. ?i Cehoslovacia, precum ?i achizi?ionarea masiv? a unor utilaje ?i materii prime pentru industria grea din România (în care se afla sectorul produc?iei de ap?rare - subl.n.) au provocat în perioada amintit? „vânzarea «celei mai mari p?r?i din rezerva de aur a ??rii»”. Scurgerea masiv? de aur românesc în str?in?tate a fost analizat? atât la Bucure?ti, cât ?i la Moscova ?i a generat în cele din urm? o replic? memorabil? ?i exasperant de trist?, prin subîn?elesul ei: „Aur nu mai d?m nici o le?caie!” Aceasta a fost rostit? de Gheorghe Gheorghiu-Dej în ?edin?a din 5 august 1953 a Biroului Politic al C.C. al P.M.R., în cursul c?reia liderul suprem al partidului a dorit s? precizeze astfel: „Noi am fost într-un pericol serios, tovar??i, de a face fa?? unor fenomene economice extrem de periculoase ?i d?un?toare. [...] Tovar??ii s-au referit aici în special la Miron [Constantinescu] ?i la modul cum se introduceau aceste sarcini militare. Noi n-am ?tiut ce sum? ne trebuie, decât în ultima vreme când problema m?surilor pe care le lu?m se cristalizase mai bine ?i am ?tiut c? înseamn? circa 12-13 miliarde [de lei] în doi ani de zile. Întrucât pe militari nu-i interesa de unde ?i cum trebuie f?cut ?i Biroul Politic, conducerea partidului a acceptat, a fost de acord, având în vedere încordarea interna?ional?, s-au mic?orat investi?iile în celelalte sectoare economice în mod corespunz?tor cu cele pentru ap?rare. [...] În comer? s? nu mai folosim aur. Dac? putem s? îmbun?t??im m?surile luate, bine, dac? nu s? r?mânem la ele, dar pe viitor în nici un caz s? nu mai folosim aur”. Miron Constantinescu a recunoscut la aceea?i reuniune faptul c? s-a exportat aur pentru achitarea unor importuri ?i a sus?inut ideea general? a liderului suprem al partidului, astfel: „Volumul schimburilor trebuie s? fie stabilit pornindu-se de la posibilit??ile reale de export de m?rfuri, interzicându-se echilibrarea balan?ei de pl??i prin export de aur”. Apoi, în discu?iile care au urmat pe marginea raportului pe care l-a prezentat, pre?edintele Comitetului de Stat al Planific?rii a precizat: „Investi?iile prev?zute în 5 ani pentru sectorul special au fost consumate în doi ani. [...] ?i în balan?a comer?ului exterior nevoile sectorului special au provocat un foarte mare dezechilibru. Anul trecut s-au cerut 1/2 miliard ruble pentru nevoile sectorului special. Multe din neajunsuri se datoresc acestui fapt. În acela?i timp s-au folosit cu totul nesatisf?c?tor mijloacele existente”. De remarcat este ?i faptul c? autorit??ile române aveau de achitat peste 250 de milioane de ruble (circa 700 milioane de lei sau 55.542 kg aur fin[1 ]) în luna august 1953 pentru produsele speciale provenite din Cehoslovacia, în special pentru avioanele de vân?toare S-102 livrate la sfâr?itul anului 1952 armatei române, precum ?i în urm?torul an. Acestea erau o variant? a aparatului sovietic MIG-15 ?i se fabricau sub licen?? în uzina de la Vodochody, situat? la aproximativ 15 km nord de Praga. În plus, Anastas Mikoian a atras aten?ia unei delega?ii conduse de Gheorghe Gheorghiu-Dej (Moscova, 1 februarie 1954) c? România a cheltuit 9,2 miliarde lei în 1953 pentru „investi?iile M.F.A. ?i M.A.I. ?i cheltuielile totale de între?inere, dotare ?i investi?ii ale Sectorului special”. Prim-vicepre?edintele Consiliului de Mini?tri al URSS ?i, în acela?i timp, ministru al Comer?ului a apreciat pe bun? dreptate c? suma respectiv? era enorm? pentru statul român. Totodat?, Anastas Mikoian cuno?tea faptul c? datoria extern? pe care România o avea pân? în luna noiembrie 1953 era de 260 milioane ruble, din care 50 milioane ruble fa?? de U.R.S.S., 155 milioane ruble fa?? de Cehoslovacia, 15 milioane ruble fa?? de Polonia ?i 40 milioane ruble fa?? de Republica Democrat? German?.
În scopul ob?inerii sumelor necesare achit?rii datoriilor respective, autorit??ile de la Bucure?ti au exportat 2,026 milioane tone de cereale în anul 1953: 900.000 tone în R.D.G., 875.000 tone în Cehoslovacia ?i câte 100.000 tone în Polonia ?i Ungaria. În paralel, s-au efectuat transporturi masive de carne ?i produse din carne, mai ales c?tre R.D.G. (6.000 tone în anul 1952) ?i Cehoslovacia. Autorit??ile române au fost nemul?umite de cererile foarte mari ale ??rilor respective ?i, pentru perioada 1954-1955, au dorit reducerea la jum?tate a acelor exporturi (17.000 tone de carne), îns? liderii de la Moscova au insistat în luna iulie 1953 pentru men?inerea R.D.G. pe lista statelor în care România trimitea carne. Probabil, ace?tia au urm?rit s? îmbun?t??easc? aprovizionarea cu alimente în R.D.G., în scopul detension?rii situa?iei create de politicienii est-germani ?i care a provocat revolta muncitorilor din Berlinul de Est în luna iunie 1953.
 
Recunoa?terea de c?tre autorit??ile de la Bucure?ti a faptului c? s-au s?vâr?it gre?eli, care au determinat acumularea unei datorii externe foarte mari, nu a fost urmat? de înl?turarea de la conducerea ??rii a celor care au provocat criza respectiv?. În acel moment, discursurile autocritice f?ceau parte din ritualul comunist al închin?rii în fa?a liderului suprem al P.M.R. ?i al recunoa?terii sp??ite a absolutismului acestuia, iar incompeten?a dovedit? în orice domeniu de activitate putea fi suplinit? de spiritul de ga?c? al celor care au tr?it împreun? în închisori, în perioada interbelic? ?i în timpul celui de-al doilea r?zboi mondial, apoi au fost propulsa?i brusc de c?tre sovietici la vârful puterii politice ?i economice din România deoarece f?ceau parte din a?a-numita elit? a partidului. Astfel, privilegiile membrilor nomenclaturii comuniste s-au conservat în cadrul unui sistem politic înfiin?at mai curând pentru satisfacerea unor interese ?i nevoi personale meschine. În acela?i timp, exista un revers al medaliei: orice comentariu negativ privind deciziile adoptate de liderul suprem al partidului ducea în mod invariabil la identificarea ?i izolarea a?a-numi?ilor „frac?ioni?ti”. De cele mai multe ori, nemul?umi?ii deveneau subit inamici ai partidului, poporului ?i clasei muncitoare ?i aveau parte fie de o moarte violent? (vezi cazul Lucre?iu P?tr??canu), fie de trimiterea în închisorile comuniste sau, în cazurile mai pu?in grave, de o expediere la „munca de jos”, în organiza?iile de baz? ale partidului sau în diferite fabrici, concomitent cu pierderea privilegiilor avute ca membri ai nomenclaturii de partid.
 
Bibliografie selectiv?:
 
- Vasile Buga, Convorbirile româno-sovietice din ianuarie-februarie 1954, în „Arhivele Totalitarismului”, Institutul Na?ional pentru Studiul Totalitarismului, anul X, nr. 3-4 (36-37)/2002;
idem, Rela?iile politice româno-sovietice, 1953-1958, I, în „Arhivele - Totalitarismului”, Institutul Na?ional pentru Studiul Totalitarismului, anul XII, nr. 1-2 (42-43)/2004;
- Dan C?t?nu?, Între Beijing ?i Moscova. România ?i conflictul sovieto-chinez, 1957-1965, vol. 1, Institutul Na?ional pentru Studiul Totalitarismului, Bucure?ti, 2004;
- Petre Opri?, Industria româneasc? de ap?rare. Documente (1950-1989), Editura Universit??ii Petrol-Gaze din Ploie?ti, 2007;
- Stenogramele ?edin?elor Biroului Politic ?i ale Secretariatului Comitetului Central al P.M.R. - 1952, vol. IV (partea I), Arhivele Na?ionale ale României, Bucure?ti, 2006;
- Liviu ??ranu, „Noul curs” în politica economic? a României comuniste. August 1953, I, în „Arhivele Totalitarismului”, Institutul Na?ional pentru Studierea Totalitarismului, anul XII, nr. 1-2 (42-43)/2004;
Idem, „Noul curs” în politica economic? a României comuniste. August 1953, II, în „Arhivele Totalitarismului”, Institutul Na?ional pentru Studierea Totalitarismului, anul XII, nr. 3-4 (44-45)/2004;
- Tatiana Volokitina, Convorbirile sovieto-române de la Moscova (ianuarie-februarie 1954) în lumina noilor documente din arhivele ruse?ti, comunicare la sesiunea a VII-a a Comisiei mixte româno-ruse, Ploie?ti, 11-15 noiembrie 2002.
Grafica - Ion M?ld?rescu

[1] Pentru calcularea în lei a valorii totale a importului românesc de produse speciale din Cehoslovacia am utilizat raportul de schimb valutar existent la data de 5 august 1953 (1 rubl? = 2,8 lei).

 
Victoria Jane Nuland, m?rul otr?vit al S.U.A.
Cornel Dan Nicolae   
Miercuri, 12 Martie 2014 12:44
CiteƟte mai mult...Victoria Jane Nuland (n?scut? Nudel­man), reprezentant al Departamentului Statelor Unite, în calitatea ei de ad­junc­t pentru afaceri europene ?i eurasiatice al Secretarului de Stat ame­rican John Kerry, a venit în control în Europa, în ianuarie 2014, ocazie cu care a efectuat o vizit? ?i în România, în perioada 10-11 ianuarie, fiind oficial montat? asupra „justi?iei ro­mâ­ne”, în­tâlnindu-se îns? numai cu pre?edintele Traian B?sescu ?i cu ministrul de ex­terne Titus Corl??ean, Victor Ponta ascunzându-se, acesta ?tiind c? Victoria Nuland veni­se pentru a dis­cuta unele cereri discrete fa?? de public. Cererile ei se refereau, de fapt, la temele grele pe care le d?dea României: pozi?ionarea României în problema Ucrainei, care trebuia, în opinia ei, s? fie una anit-ruseasc? ?i de spijinire a manifestan?ilor pro-eu­­ropeni; apoi sprijinirea politicii zonale a Israelului, vis-a-vis de Turcia. Teme greu de rezolvat, ascunse, pentru ochii presei, în spatele unei agende vagi: „discu?ii cu oficiali[români] de rang înalt ?i mem­bri ai societ??ii civile, cu care va discuta des­pre rela?iile bila­terale, probleme re­gi­onale ?i eforturile de consolidare a statului de drept”. Ponta avea s? spun? adev?rul: „Eu ?tiam care este subiectul prin­cipal ?i de ce doamna subsecretar Nuland vine la Bucure?ti. Este un su­biect important în rela?ia România-SUA despre care am discutat ?i la ul­ti­mul CSAT cu pre?edintele B?sescu, cu ?efii serviciilor (secrete - n.r.), e un subiect care e nepublic, confiden?ial ?i despre care nu putem s? d?m detalii în acest moment… Este un subiect care ?ine de raporturile dintre România ?i SUA, dar pe care l-am discutat ?i-l vom discuta doar în CSAT, nu pot s? dau niciun altfel de indicii… În rest s-a discutat despre su­biec­tele care erau importante”.
 
Iudaitatea ?i motiva?iile emisarei.
 
Sub-secretara de stat Victo­ria Nuland este de religie iudaic?, n?scut? în 1961 cu nume­le de Nudel­man. Tat?l ei, Sherwin B. Nuland (ex Nudelman) s-a n?scut în 1930, în Bronx, din p?­rin?i imigran?i evrei: Meyer and Vitsche Nudel­man. De?i s-a n?s­cut într-o familie de evrei ortodoc?i, Sherwin Nuland, pro­fesor la Univer­si­ta­tea Yale, se auto-con­si­de­r? un agnostic, de?i continu? s? frecventeze sinagoga, din spirit de soli­daritate identitar? iudaic?. Victoria Nuland, înainte de a prelua biroul european ?i euro-asi­a­tic de la Casa Alb?, a fost purt?toarea de cuvânt al Externelor De­par­ta­men­tului de Stat, în timpul mandatului lui Hillary Clinton, la rândul ei evrei­c? ?i protectoare a mai tinerei evreice Nuland, de?i aceasta, Victoria, fu­se­­se an­te­rior consilier pe probleme de politic? extern? pentru Dick Che­ney, fostul vicepre?edinte american republican (deci, din partidul ad­vers) din ambele mandate ale lui George W. Bush. So?ul Victoriei Nuland este tot evreu, Robert Kagan, cofondator al „Project for the New American Century”, un think-tank conservator unde sunt membri politicieni ?i guver­nan?i americani, în majoritate evrei (pre­cum Paul Wolfowitz sau Robert Zoellick, fo?ti pre?edin?i ai B?ncii Mon­di­a­le). So?ul Kagan mai face parte îns? ?i din bine-cunoscutele Skull and Bones Society ?i Council on Foreign Relations, conducând totodat? or­ga­ni­za­?ia de lobby evreiesc neo-conservatoare Foreign Policy Initiative. Puternicele familii evreie?ti din SUA sunt inter­co­nec­tate între ele, tot astfel procedând ?i neo-conservatorii americani. Victoria Nuland este membr? al unei talentate ?i energice familii evreie?ti („of a talented, ener­geticJewish family”) ce face parte din „guvernul permanent” al Statelor Unite, c?ci, remarc? criticii, nu conteaz? cu adev?rat cine câ?tig? ale­gerile preziden?iale în S.U.A., cineva din familia Kagan-Nuland tot va face parte din noua guvernare. Astfel, Robert ?i fratele s?u Fred par s? se fi im­plan­tat strategic în pozi­?ii-cheie de elaborare a politicilor în cadrul aparatelor de partid Demo­crat ?i Republican. Robert, so?ul Victoriei Nuland este în­corporat în Brookings Institution, unde se ocup? de „Project on International Order and Strategy in the Foreign Policy” (Proiectul Ordinii In­ter­na?ionale ?i Strategia Politicii Externe), în timp ce Fred este la American Enter­­prise In­sti­tute (A.E.I., frecventat de Victor Ponta, când ajunge, oficial sau nu, la Washington). Avem de a face cu înc? un arbore genealogic neo-con­servator evre­­iesc, începând cu Donald Kagan, un istoric de la Yale, a c?rui is­to­rie despre R?zboiului Peloponesian (din Grecia antic?) a fost folosit de c?treneocon­ser­va­­torii ame­ri­cani ca o justificare pentru invadarea ace­lor ??ri pe care Isra­e­lul nu le place. Donald Kagan a fost, de ase­menea, în 2002, semnatarul unei scri­sori c?tre George W. Bush din partea think-tank-ului Project for the New American Century (PNAC), în care sunt echi­valate amenin??rile la adre­sa Israelului cu amenin??rile la adresa SUA. Urm?toarea genera?ie, Fred Kagan (American Enter­prise Insti­tu­te) ?i Robert Kagan (Brookings Institution) sunt, de ase­me­nea vajnici ne­o­­con­servatori. De exemplu, Donald, Robert ?i Frederick sunt sem­natarii din anul 2000 ai manifestului neoconservator Rebuilding America’s De­fen­ses (Recon­stru­irea Ap?r?rii Americii) lansat de acela?i think-tank PNAC. Ei ?i so?iile lor sunt to?i absolven?ii ai universit??ilor de elit? ?i sunt bine im­plementa?i în infrastructura think-tank-guvernamental?. So?ia lui Fred, Kimberly (n?scut? Kessler, tot într-o familie evreiasc?) este di­rectorul „Institute for the Study of War” (In­stitutului pentru Studiul R?zboiului) ?i are pozi?ii tipic neoconservatoare. ?i, cu toate c?, în 2013-2014, ca ?i mai înainte, sub un mandat al Partidului Democrat la Casa Alb?, politica SUA fa?? de Ucraina provine probabil de la alte probleme decât ostilitatea neoconservatorilor fa?? de Rusia (ostilitate n?scut? din cauza unor probleme cum ar fi represiunea lui Putin împotriva oligarhiei ruso-evreie?ti ?i a sprijinu­lui Rusiei fa?? de du?manii Israelului - Iranul ?i Siria -), nu încape îndoial? ca suport ener­gic al Victoriei Nuland pentru opozi?ia pro-UE la guvernul Ianukovici se în­scrie ca atitudinile în re?eaua neoconservatorilor ei. „Guvernul per­ma­nent” lu­creaz? încontinuu!
 
Ce cerea României subsecretara de stat Nuland pe linie sio­nis­­t?, în ianuarie 2014, avea s? dis­cute ?i pre­?edintele Traian B?sescu în Israel, în aceea?i lun?, într-o vizit? inopinat?, dar oficial?, înso?it de ?eful Ser­vi­ci­ului Român de Infor­ma­­?ii. Cum am v?zut, este vorba despre pro­ble­me se­crete ce au fost discutate ?i la Consiliul Suprem de Ap?rare a ??rii din 17 de­cembrie 2013, la care au participat ?i ?efii S.R.I. ?i S.I.E., (Geor­ge Ma­ior ?i Teodor Mele?canu). ?i comunicatul oficial al C.S.A.T.-ului, m?rturisea c?, în afar? de planul opera?iunilor militare pe 2014, din afara ??rii, m?rind num?rul total de mi­litari ?i poli?i?ti trimi?i pe fronturi str?ine (în misiuni de parteneriat cu S.U.A., N.A.T.O., U.E., O.S.C.E. ?i O.N.U.), a dezb?tut ?i teme secrete, ce nu au fost date publicit??ii: „alte subiect de interes pen­tru securitatea na?ional?”. Temele secrete se refer? la „problema ucrainean?”, r?zboiul rece al S.U.A. cu Rusia, disponibilitatea României privind sprijinirea militar? a unor noi r?zboaie ?i alian?? militaro-energetic? cu Israelul. Ultima tem? se refer? la o construc?ie dezv?luit? înc? din 11 iu­nie 2012 de cotidianul francez La Tribune. Prac­tic, Israelul încearc? s? for­meze o alian?? cu Grecia, România, Bul­ga­ria ?i Cipru pentru a contracara Turcia, un stat care, în ultimii ani, a fost critic la adresa sionismului. Descoperirea de gaze în apele teritoriale cipriote a condus la am­pli­­ficarea tensiunii în regiune, iar „Turcia nu vede cu ochi buni luna de miere dintre Cipru si Israel, care s-a apropiat de Nicosia pentru a-i ex­plo­­ata ?i proteja resursele sale de gaze; Israelul ?i Cipru au intrat într-o c?­s?­torie de convenien?? având ca zestre comun? o nesperat? rezerv? de gaze”, scria „La Tribune”. Este vorba de rezerve de gaze de zeci de mi­li­ar­de de dolari, în care Israelul vrea s? implice ?i multina?ionalele ame­ri­­cane pe lâng? Delek, unul din cele mai importante grupuri energetice is­ra­e­li­e­ne, care s-a angajat s? exploateze gazele din apele cipriote. Preluarea Ciprului în sfera intereselor Israelului a demarat de la în­ceputul lui 2012, printr-o vizit? politic? a premierului israelian Benja­min Netanyahu, prima vizit? a unui ?ef de guvern israelian în Cipru, ?ar? con­siderat? mult timp de responsabilii isralieni ca fiind „pro-arab?”, dup? pozi­?iile adoptate la O.N.U.. Israelienii incearc? s? formeze o alian?? energe­ti­co-politic? cu Grecia, România, Bulgaria ?i Cipru în contra Turciei, iar aceast? „strategie“ a suscitat o nervozitate acut? la Ankara. Pân? la urm?, Cipru, Grecia ?i Israelul au semnat pe 8 august 2013, la Nicosia, un „Acord istoric” energetic cu rolul „securiz?rii apro­vi­zi­on?rii cu energie în estul M?rii Mediterane”, ce prevede, în afar? de in­­terconectarea re?elelor electrice ale celor trei ??ri (deja exist? un cablu de transport al electricit??ii pe sub Mediterana, între Israel ?i Cipru, în ve­de­rea export?rii electricit??ii israeliene în Europa), protejarea în co­mun a z?­c?­mintelor de gaze naturale descoperite în Mediterana.[1]
 
Anali?tii au observat imediat c? prin cooperarea între Cipru ?i Israel se modific? harta geopolitic? ?i geostrategic? în estul M?rii Mediterane, fapt ce lezeaz? profund Turcia, care afirm? c? are un cuvânt de spus în re­par­ti­za­rea bog??iilor naturale mediteraneene, mai ales c? de?ine partea nordi­c? a Ciprului, unde se foreaz? de c?tre platformele israeliene, evocând ?i o posibil? inter­ven­?ie a marinei sale de r?zboi asupra sondelor str?ine (is­raeliene), în con­tex­tul în care rela?iile dintre Israel ?i Turcia, în trecut alia?i, au intrat într-o criz? acut? din 2010.
În acest context, Israelul ar vrea s? pun? ?i România ?i Bulgaria pe picior de r?zboi cu Turcia, de?i nu a reu?it s? le aduc? la semnarea „acordului istoric“ de la Nicosia, al?turi de Grecia ?i Cipru. Dar, cum evreii au planuri pe termen lung ?i nu renun?? niciodat?, presiunile diplomatice nu au încetat s? fie transmise la Bucure?ti ?i la Sofia.
 
Motivul secret II: Ucraina „anti-semit?”.
 
Al doilea motiv secret al vizitei la Bucure?ti al Victoriei Nuland era „revolu?ia“ din Ucraina, declan?at? în noiembrie 2013, de fapt o rebeliune de propor?ii ce a scos opozi?ia în strad?, mai întâi la Kiev, împotriva pre­?e­din­telui Viktor Ianukovici, urmare refuzul acestuia de a semna acordul de asociere cu Uniunea European?, el preferând în schimb o guvernare pro-rus? ?i o apropiere de Moscova. Cum am ar?tat mai sus, S.U.A. se afl? într-un r?zboi rece, nedeclarat, cu Rusia, ?i pentru motive ce ?in de pozi?ia Rusiei în poli­ti­ca interna?ional? fa?? de Israel, de sprijinire de c?tre Rusia a du?ma­ni­lor acestuia, Iranul ?i Siria lui Al Assad, dar ?i de faptul c? bun? parte din interesele oligarhilor evrei au fost lovite de Rusia lui Putin. Vizita Victoriei Nuland în Europa occidental? ?i la Bucure??i, în ia­nuarie 2014, avea ca tem? major?, schimbarea regimului de la Kiev într-o cheie pro-Occident ?i de desprindere de Rusia. Ea î?i dorea acest lucru, dar nu oricum. La Bucure?ti a insistat chiar pe posibilitatea ca Ro­mâ­nia s? fie preg?tit? s? trimit? trupe de men?inere a p?cii în Ucraina, sau s? permit? tranzitarea spre Ucraina a unor astfel de trupe, aflate sub egida O.N.U., de pe te­ri­toriul românesc (cum s-a procedat ?i în cazul Iugo­slaviei) în cel ucrainean, în situa?ia în care revolta degenereaz? spre un r?zboi civil în care partida pro-rus? ar dovedi c? e mai puternic?. Problema pentru care români nu aveau nici o justificare de a intra în conflict, este faptul c?, de?i ?i la Cern?u?i a fost ocupat centrul ora?u­lui de c?tre mani­fes­tan?ii anti-guvernamentali, popula?ia româneasc? din Bu­covina de nord (de?i­nut? de Ucraina) nu a vrut s? ias? în strad?, vo­tând de regul? cu Ianucovici. Un scandal public de amploare interna?ional?, postarea pe net a convorbirii purtat? la finele lui ianuarie 2014 între Nuland ?i amba­sa­do­rul SUA la Kiev, a demonstrat cât de implicate sunt S.U.A. ?i Victoria Nuland personal în manevrarea manifesta?iilor din ora?ele ucrainene. La telefon, cei doi vorbesc despre cea mai bun? strategie pentru S.U.A. de apli­cat în Ucraina ?i despre rolurile ce ar trebui s? le joace U.E. ?i O.N.U., la rândul lor. Când Nuland citeaz? numele diplomatului O.N.U. numit în urm? cu câteva zile reprezentant special al secretarului general al O.N.U. pentru Ucraina, ea spune textual: „Acest tip de la O.N.U., Robert Serry, ar fi minunat s? ajute la coagularea lucrurilor, pentru ca O.N.U. s? o remedieze ?i, ?tii, f*ck UE!” (la dracu?cu Uniunea European?).Apoi, cei doi diploma?i discut? despre „variantele de solu?ionare a crizei ucra­i­ne­ne” ?i despre viitorul rol al liderilor opozi?iei de la Kiev, Vitali Kliciko, Arseni Ia?eniuk ?i Oleg Tiagnibok, despre cine s? intre ?i cine nu la urm?toarea guvernare Nuland ?i ambasadorul Pyatt îi analizeaz? pe cei trei lideri ai opo­zi­?i­ei, reiei?ind c? îl vor în fruntea viitorului guvern doar pe Arseni Ia?e­niuk care ar avea „profil ?i experien?? pentru guvernare”, în vreme ce ceilal?i doi nu, mai ales Oleg Tiagnibok, liderul partidului na?ionalist ?i „anti-semit” Svoboda (Liber­ta­tea), privit ca o piedic? în „p?strarea unit? a for?ele de­mocratice moderate”. Nici campionul mondial la K1, Vitali Kliciko (lider al forma?iunii de opozi?ie U.D.A.R.) „nu are profil de guvernant”, cad de acord cei doi, „dar este bun ca lupt?tor de strad?, ca figur?-lider a pro­tes­ta­ta­ri­lor” în Pia?a Independen?ei din Kiev, denumit? EuroMaidan, locul care din luna noiembrie este epicentrul protestelor antiguvernamentale. „Ce este important de observat este faptul c? Nuland a ac?ionat în mod deli­be­rat pentru a submina Rusia ?i, de asemenea, opozi?ia ucra­i­nea­n? patri­o­tic? (în frunte cu Svoboda) care este sup?rat? pe mario­ne­te­le evreilor din guvernul ucrainean. În schimb, ceea ce se poate auzi din în­re­gis­trarea postat? pe Internet, „Nuland vrea s? cre­­eze un guvern de ma­ri­o­nete evreie?ti care s? ?in? cu Israelul mai degrab? decât cu Putin ?i cu în­cercarea acestuia de a crea o nou? Uniune Sovietic?”.[2] Problema evreiasc? în Ucraina are dou? fa?ete: sunt, pe de o parte oligarhii evrei, marii magna?i (precum defunctul Berezovski), care, odi­ni­oa­­r? au intrat în conflict cu pu­te­rea lui Vladimir Putin de la Moscova, deci ?i cu pre?edintele Ianukovici, împotriva c?rora au finan?at, împre­u­n? cu George Soros, „revolu?ia portocalie” din 2004 împotriva acestuia; pe de alt? parte, în spectrul opozi?iei se g?sesc ?i partide ultra-na?ionaliste, anti-moscovite, dar ?i „anti-semite“ precum Svoboda. Acest din urm? motiv este cel pentru care sub-secretara de stat american? Nuland nu îl vrea pe liderul Svoboda la guvernare, de?i este bun în strad? s? îl d?râme pe pro-moscovitul Ianukovici.
 
?i comunitatea evreiasc? se plângea, în decembrie 2013, de ame­­nin­??rile pe care le simte dinspre „Maidan”. Astfel,Oleksandr Feldman, pre­­?e­dintele Comite­tului Evreiesc din Ucraina, parlamentar ucrainean, tot­odat?, declara pentru cotidianul israleian Ma’ariv: „Acum, c? str?ziledin Ucraina sunt pline de civili, si­gu­ran?a comu­nit??ii evreie?ti, pentru care ne temem, devine preocuparea noastr? principal?”. În continuare, Feld­man numea protestele „un tur de for?? al partide­lor de opozi?ie de culori diferite, de la liberalii care sus?in rela?iile cu Uni­unea European?, la ultra­-na?ionalistul ?i ruso-fobul partid Svoboda”. „Implicarea Svoboda ?i a altor elemente, cu ten­din­?e antisemite pot duce la o situa?ie în care co­mu­ni­ta­tea evre­iasc­? s? fie ?apul isp??itor… Suntem în alert? maxim?!… la cel mai înalt grad, comunitatea evreiasc? ucrainean? sprijin? calea spre o fuziu­ne cu Uniu­nea European?… dar este important s? se adopte o po­zi?ie neutr?[fa?? de evrei!?] ?i corespunz?toare”, ad?uga Feldman.[3]
„Svoboda a ridicat capacul de canalizare al anti-semi­tis­mu­lui în Ucraina, iar acesta d? s? ias?”, a declarat ?i Joel Rubinfeld, co-pre­?e­din­te al „Parlamentului European Evreiesc”, iar un raport al Departa­men­tului de Stat al SUA din 2013 (realizat chiar sub tutela Victoriei Nuland) individua­li­zea­z? Ucraina, al?turi de Ungaria ?i Grecia, ca locuri de „îngri­jo­­rare”, din cauza unui num?r tot mai mare de partide „anti-semite„”. Dar anti-se­mi­tismul „deschis” este înc? rar în Ucraina. Centrul Kantor pentru Studiul Evreimii Contemporane Europene din cadrul Universit??ii din Tel Aviv a docu­mentat doar 15 de cazuri de violen?? anti-semit? în 2012, în Ungaria, în timp ce în Fran?a num?rul a fost de 200.
 
?i, totu?i, evreii se tem de Svoboda!
 
Fondat în 2004, Svoboda („Libertatea” în ucrainean?) este o re-în­car­­­nare a Partidului Social-Na?ional, o mi?care de ex­tre­m? dreapt? ali­ni­a­t? ideologic cu nazismul. Dar, în timp ce, în anii ’90, Partidul Social-Na?i­o­nal nu s-a bucurat de succes electoral, Svoboda a acumulat mai mult de 10% din voturi la alegerile din 2012, devenind al patrulea cel mai mare partid din ?ar?, pe fondul atacurilor la adresa marilor oligarhi ucraineni, de etnie evreiasc?, cum sunt Mihail Fridman (de?in?torul Alfa Oil ?i, in­di­rect, al rafin?riei române?ti, Rafo-One?ti[4]) sau Ronny Bruckner,magnat de origine israelian?, miliardar în dolari de de?ine propriet??i în New York, pe Wall Street, fiind totodat? unul dintre cei mai importan?i dezvoltatori imobiliari din Ucra­ina ?i Polonia (face afaceri ?i în România cu unii ofi?eri din spionaj - SIE - în retragere), dar ?i de alte etnii, a?a cum este Rinat Ah­me­tov, cel mai bogat om din Ucraina ?i din estul Europei, de origine t?­t?­­reas­c?, principalul fi­nan­­?a­tor al pre?edintelui ucrainean Ianukovici ?i angajator al lui Mircea Luceascu, ca antrenor, la echipa sa de fotbal.
 
Alt oligarh evreu atacat de Svoboda este Dmitro Firtash care este legat de faimosul Semion Mogilevich, ?eful mafiei ruso-evreie?ti.
 
„Mogilevitci a fost arestat ?i închis în ianuarie 2008 în Rusia de c?tre regimul lui Vla­di­mir Putin, fiind acuzat de fra­ud?, sp?lare ?i ex­tor­care de bani. Acest fapt nu a oprit afa­­cerea instalat? la Cluj, unde Mo­gi­levitci i-a transmis ?tafeta de câ?iva ani unui apropiat de al s?u, tot evreu. Astfel, în iu­lie 2007, oligarhul Dimitri Firtash, su­pra­numit „?arul ener­giei” din Ucraina, înfiin?a la Cluj firma Emfesz Româ­­nia srl, cu scopul declarat de a importa în România energie elec­tri­c? din Ucraina. Acela?i Dimitri Firtash a preluat în 2003 prin firmaRosUkrEnergo afacerea de miliarde a Eural TG, firma din Cluj ce fur­nizeaz? gazul rusesc (de la Gazprom), con­tro­la­t? de Mogilevitci.” Sunt acolo ?i fra?ii criminali Lev ?i Michael Cernoy, evrei ru?i care, dup? ce au construit un regat al aluminiului, ?i nu nu­mai, în spa?iul fost so­­vie­tic, cu mijloacele specifice procesului privatiz?rii din Ru­sia: zeci de asasinate (directori de b?nci, co­piii managerilor unor com­­panii con­cu­ren­te, pre?edin?i de firme), ?antaj, mit?, sp?lare de bani (inclusiv în Bulga­ri­a, unde sunt responsabili de orga­ni­za­rea struc­tu­ri­lor ma­fiote ?i a aten­­ta­te­­lor de strad?), se simt în si­gu­ran?? numai în Ucra­ina ?i în Isra­el. [5]
 
Mediul în care s-a ridicat partidul Svoboda.
 
„Nimeni nu se a?tepta la a?a ceva pân? la alegerile par­lamentare din 2012, când Partidul Svoboda a devenit a patra forma?iune politic? reprezentat? în parlamentul ucrainean. Desigur, observatorii aten?i ?i-au dat seama c? electoratul va alege persoane care nu au participat la actul de guvernare, pentru c?, în ultimii 20 de ani, elitele politice ucrainene nu au f?cut altceva decât s? arunce ?ara într-o stare de declin. Svoboda a pro­fitat abil de starea general? de spirit a ucrainenilor ?i de deza­m?­gi­rea crunt? a cet??enilor fa?? de autorit??i. Acum este o for??, o for?? ame­nin­??toare… Pre?edintele Ianukovici ?i anturajul s?u au fost pic?tura care a umplut paharul dezam?giriii, disper?rii ?i furiei majorit??ii ucrainenilor care au ie?it în strad?. Ceea ce se petrece în Ucraina este rodul muncii elitei politice din Ucraina, începând cu anul 1991. Pe vremea aceea mer­geam adesea în Ucraina ?i am fost martor la degradarea treptat? a apa­ra­tului de stat, cre?terea nivelului corup?iei ?i a unui comportament tot mai provocator din partea autorit??ilor. To?i sunt vinova?i - ?i UE, ?i Polo­nia, pentru faptul c? Ucraina a devenit un stat slab ce nu î?i respect? cet??enii s?i. Noi am ?tiut ce se întâmpl? în Ucraina, dar am preferat s? trecem cu vederea situa?ia ?i s? o folosim în calitate de instrument al fo­bi­ilor noastre anti-Rusia. Iar na?ionali?tii a?teptau momentul potrivit… [Oa­menii] nu au încredere în nimeni. Au încredere doar în pro­pr­iile emo?ii. Oamenii vor s? fie mai buni, vor sa fie trata?i la egal ?i cu res­pect. Pro­ble­ma const? în aceea c? politicienii încearc? s? profite de aceste emo?ii, iar for?a politic? cea mai periculos? este în prezent cea a na?ionali?tilor.” [6] „Svoboda este, probabil, cea mai mare provocare cu care se con­frunt? evreii ucraineni ast?zi„”, a declarat pre­?e­dintele Comitetului Evre­iesc din Ucraina, Oleksandr Feld­man. „Ea nu are nici o structur? ?i ope­reaz? într-un vid poli­tic ?i în tulbur?rile care îi permit s? se desf??oare agresiv”. Natura nestructurat? a Svoboda o face, de asemenea, difi­cil de controlat. Liderul partidului, Oleh Tiagnibok, este descris ca „cea mai mare spaim? pentru mafia evreo-rus?”, el denumindu-i pe evrei „jidani“. În acela?i timp, Alexander Aronets, secretarul de pres? al Svoboda, nu­me?­te Israelul drept „una dintre ??rile cele mai na?ionaliste din lume”.
 
Concluzii.
 
Este greu de tras o singur? concluzie de aici. In­ci­dentul e un fel de demonstra?ie a teoriei conspira?iei (care, de fapt, e un fel de axiom?, un adev?r care nu mai trebuie demonstrat). Americanii ?i ru?ii sunt peste tot. Americanii ?i ru?i au interese divergente ?i î?i disput? zone de influen??. Ca atare, î?i bag? nasul /coada peste tot. Nu exist? re­vo­lu?ie curat?. Indiferent de credin?ele ?i dorin?ele celor care ies în stra­d?, exist? for?e eterice care fac tot posibilul s? îndrepte lucrurile în direc?ia dorit? de ele. A?a func?ioneaz? lucrurile ?i nu cred c? exist? ?anse s? se schimbe prea curând. Suntem ca o cultur? de microorganisme prinse între dou? lamele puse sub un microscop, la care se uit? simultan, prin mai multe obiec­tive, mai mul?i «oameni de ?tiin??» care vor s? influen?eze fiecare altfel, modul în care se va dezvolta organismul de sub lentile.”
Grafica - Ion M?ld?rescu
-----------------------------------------------
[1] cf. site-ului is­­ra­e­­lian de ?tiri Globes
[2] dup? Karl Radl: „Victoria Nuland: Jewess and Israel-Firster”. Fa?? de me­to­de­le de for?? ale americanilor, Uniunea European? pre­fer? ca un candidat pro-Vest s? câ?tige alegerile preziden?iale în 2015 ?i s? eli­mi­ne pa?nic gu­vernarea Ianu­ko­vici, în loc s? provoace o interven?ie militar? a Rusiei sau r?zboiul civil.
[3] dup?  http://www.i24news.tv/en/news/international/europe/ din 8.12.2013, articolul „Jews in Ukraine fear for their safety”.
[4] a se vedea cap. Mikhail Fridman, înc? un exponent al noii „oligarhii ruse” din lucrareaPolitica filo-Sionist? a României.
[5]* Cornel-Dan Niculae, Politica filo-Sionist? a României.
[6] Maciej Wi?niowski (autor plonez), Svoboda, contre la liberté („Svoboda, îm­po­triva libert??ii”)
 
Maria Diana Popescu   
Sùmbătă, 08 Martie 2014 06:44

CiteƟte mai mult...Am ajuns vremurile în care realitatea de zic cu zi a fost transformat? într-o comunitate digital?, unde moralitate nu prea exist? ?i, deci, nu se mai poate vorbi despre aspecte morale. Pentru autorit??i ?i pentru consumatorii internetului nu mai sînt o noutate infrac?iunile virtuale care se soldeaz? cu victime, sub diferite forme. Progresul tehnologiei informa?iilor ?i migrarea individualit??ilor în planul virtual au generat, pe lîng? uria?e beneficii, metamorfozarea viciilor ?i facilitarea unui alt fel de furt, prin apari?ia unor categorii de infractori periculo?i, care fur? cu ajutorul ordinatorului, nu doar sume mari de bani, ci ?i identit??i ?i informa?ii de toate categoriile. Oricare ar fi obiectul, motiva?ia sau modalitatea, furtul este un furt. Fie c? cineva a furat o ma?in?, a furat dintr-un supermarchet, dintr-un buzunar, a furat informa?ii sau fotografii din arhive virtuale ?i din medii de stocare specifice, actul cade sub inciden?a legii! „În limbaj de specialitate, furturile prin intermediul tehnologiei I.T. sunt acele activit??i ilegale prin care infractorul sau infractorii provoac? pagube celor care au stocate în mediul online date personale, informa?ii care pot fi vândute, sume de bani sau alte tipuri de valori”.

Cristina Rotaru, vinovat? de furt de identitate, de nerespectarea vie?ii private ?i a demnit??ii persoanei 

O individ? din Arad, pe numele ei Cristina Rotaru, care pretinde c? tr?ie?te la Paris, mergînd probabil pe ideea c? dac? e pe net, e gratis ?i n-are nimeni ce s?-i fac?, mi-a furat fotografia personal? care ilustreaz? de regul? editoriale pe care le semnez în revistele de cultur? Agero ?i ART EMIS - ?i ?i-a f?cut cont pe maidanul „feisbucului”. Nu am cont în aceast? re?ea de adun?turi, iar existen?a unui cont fals, ilustrat cu fotografia mea ?i cu numele acestei individe, îmi aduce prejudicii de imagine. De unde pot s? ?tiu dac? aceast? persoan?, sub masca „fesibucului” ?i folosind fotografia mea, nu cumva are în plan eventuale tentative de brandjacking! De?i i-am cerut civilizat s? scoat? fotografia mea de la profilul s?u de feisbuc, e-mailul a r?mas f?r? ecou. În baza prevederilor art.70-77 din Codul Civil, Cristina Rotaru se face vinovat? de furtul identit??ii ?i nerespectarea vie?ii private ?i a demnit??ii persoanei umane. Pentru c? tot este din Arad, un studiu recent organizat de A.N.P.C.P.P.S. România - InfoCons, referitor la infrac?iunile de fals privind identitatea, arat? c?, jude?ul Arad a înregistrat cele mai multe ac?iuni in instan?? avînd ca obiect - falsul privind identitatea: 515 cazuri, în timp ce la Parchetul de pe lîng? Tribunalul Arad au fost înregistrate 2245 de cauze cu acest obiect.

Profesoara Camelia S?poiu ?i îndobitocirea elevilor

Lege exist?! Dar de form?, pentru a fi schimbat? dup? chelia, frizura sau coafura mini?trilor vremelnici. Dac? avem în vedere doar o singur? lege, cea a Înv???mîntului, care a suferit periodic modific?ri de substan??, nu peste mult timp copiii vor face la ?coal? analize literare pe versurile manelelor lui Salam, Gu??, Copilul de Aur ?i al?i copii minune. Ce acuz? aceste modific?ri? Incompeten??, lips? de demnitate ?i patriotism, lips? de respect pentru tot ceea ce au cl?dit înainta?ii no?tri. Ministerul Educa?iei, Cercet?rii, Tineretului ?i Sportului a finan?at tot felul de manuale alternative opuscule ?i redundante, bune doar de înzorzonat C.V.-ul unor autori conjuncturali. Înv???mîntul românesc nu-i o chestiune eminamente politic?, ci una de continuitate în educarea s?n?toas? a na?iei. De aceea, trebuie acordat credit adev?ra?ilor intelectuali, investindu-i, în mare parte, cu responsabilitatea ce ?ine de dezvoltarea ?i con?inutul domeniului. Unde duce indiferen?a ?i amestecul politic în spe??? La boicotarea înv???mîntului românesc tradi?ional, la dec?derea din cunoa?terea profund?, la superficialitatea actului de înv???mînt, ast?zi perfect conciliant cu haosul politic ?i social, care indubitabil va da viitorului o genera?ie la fel de superficial?. Startul unei noi b?t?i de joc în educa?ia copiilor a fost dat de profesoara de limba român? Camelia S?poiu de la „Liceul Eugen Lovinescu” din Bucure?ti, care, chipurile pentru a trezi interesul elevilor, a aplicat un nou ?i molipsitor tip de îndobitocire: analiza versurilor lui Smiley ?i lec?ii tematice de Halloween ?i de Valentine’s Day, cu decorarea clasei cu lumîn?ri, dovleci, lilieci ?i p?ianjeni, iar în b?nci elevi „dota?i” cu col?i de vampir. Ce s? caute în ?colile noastre acest import d?un?tor de s?rb?tori comerciale? Acest gen de profesori care au facilitat p?trunderea pl?gilor occidentale deformatoare în ?colile române?ti, nu mai au repere ?i nici modele. Sînt exemplare nocive care trebuie eliminate din procesul de înv???mînt ?i de educa?ie a tinerilor. Vechile modele s-au topit, au fost date uit?rii, deliberat. Cum s? formezi gustul elevului pentru literatur? sau pentru lectur? cu modalit??i ?i exemple aberante, str?ine registrului românesc?

Sili?i s? ne îndrept?m doar în direc?ia ar?tat? de poli?i?tii planetari

În aceast? perioad? istoric? ?i social? tulbure, misiunea unui dasc?l este de a reîntoarce genera?ia tîn?r? cu fa?? c?tre zestrea cultural? a neamului românesc, c?tre o competi?ie autentic? de valori. Din afar? ?i din interior se lupt? cu tot felul de mijloace, astfel ca genera?ia tîn?r? s? fie transformat? într-o turm? docil? care s? nu mai gîndeasc? decît prin modul de imbecilizare consumist al Occidentului. Sîntem sili?i s? fiin??m într-un spa?iu controlat, înv???mîntulul însu?i ca instrument de modelare, fiind silit s? încap? în tiparele unor exigen?e europene, care în cele mai multe puncte, nu are de-a face cu exigen?ele valorii. Sîntem sili?i s? gîndim ?i s? ne form?m tineretul în func?ie de cerin?ele integra?ioniste, sili?i s? ne îndrept?m doar în direc?ia stabilit? de poli?i?tii planetari, avertiza?i c? orice tentativ? de a p?r?si ruta, va fi, mai devreme sau mai tîrziu, drastic sanc?ionat?.

 
Dr. C?lin Georgescu   
Sùmbătă, 08 Martie 2014 06:40

CiteƟte mai mult...În ultimii 25 de ani, sufletul românesc a fost trecut prin sabie.

Dr. C?lin Georgescu este Pre?edintele Clubului de la Roma, pe Europa ?i unul dintre cei mai importan?i exper?i români în dezvoltarea durabil?. Între 1997 ?i 2013 a fost director executiv al Centrului Na?ional pentru Dezvoltare Durabil? din România, iar din anul 2013 este pre?edintele Clubului de la Roma (Centrul European de Cercetare din Viena, Austria). Clubul de la Roma este o denumire simbolic? pentru o organiza?ie al c?rei scop este s? supun? aten?iei întregii lumi diverse aspecte referitoare la viitorul planetei. Acuzat c? urm?re?te regionalizarea ?i unificarea întregii lumi, în realitate Clubul s-a r?zvr?tit împotriva „ignoran?ei sinuciga?e” a omenirii cu privire la adev?rata ei condi?ie. Dr. C?lin Georgescu, de?i de?ine o func?ie interna?ional? atât de înalt?, nu a uitat c? e român, ?i înc? unul dedicat cauzei na?ionale. A elaborat strategia de dezvoltare durabil? a României pe urm?torii 30 de ani. Strategie din care nu s-a pus în oper? nici m?car un paragraf. Nu întâmpl?tor, domnul Georgescu a fost propus, la începutul lui 2012, s?-l înlocuiasc? pe Emil Boc în fruntea guvernului României, dar interese obscure s-au opus. A fost o ?ans? pierdut? de to?i românii. Reproducem, în cele ce urmeaz?, pledoaria de tip clasic, „prin noi în?ine„”, a domnului Georgescu, pentru schimbarea României.[1]

„Acum, în România, omul devine «resurs? uman?»”

Ion Longin Popescu: A?i detectat, în scrierile dv., „r?zboiul nev?zut„” din lume ?i din România. Cum arat? acest r?zboi?

Dr. C?lin Georgescu: Criza actual? ofer? unei umanit??i îngenuncheate de atâtea rele prilejul de a medita asupra propriei supravie?uiri, pe unica sa planet?. Dup? ce a „îmblânzit„” natura, omul este supus acum manipul?rilor de tot felul, spre profitul celor care stau la cârma ?i, mai ales, în spatele marilor corpora?ii. Nu se poate fura f?r? a controla mintea victimei. Discut?m azi de un r?zboi dus la nivelul min?ii. Este purtat de marile corpora?ii ?i de politica neoliberal? care au creat ?i men?in în continuare criza. L?comia marii finan?e a produs actuala instabilitate economic? ?i social?. Marile corpora?ii nu au nevoie de min?i libere, ci de robo?ei care, motiva?i doar de cucerirea unei pozi?ii în ierarhie ?i de avantajele unei vie?i luxoase, se înclin? obedient la preceptele „politicilor corecte“. Personal, sfidez corectitudinea politic? de toate culorile. Spre exemplu, Nestlé controleaz? peste 70% din apa îmbuteliat? din lume, printre care Périer, San Pelegrino, Vittel. Este o ac?iune neoliberal? ?i postcolonial? care atenteaz? la un drept fundamental al omului - accesul primar la ap?. Poate fi un drept uman transformat în marf?, cu etichet? ?i pre??! Se pare c? da... În România, ca ?i în alte ??ri eliberate de comunism, cet??eanul este st?pânit prin fric?. Ne este fric? pentru c? nu mai avem credin?? adev?rat?. Când ne rug?m ?i cerem ca Dumnezeu s? ne „dea„” miracole, confund?m credin?a cu magia. F?r? munc? asidu? ?i jertf?, nu-?i po?i lua zborul c?tre orizontul demnit??ii. Pas?rea n?scut? în colivie crede c? a zbura este o boal?! De acest fapt s-a profitat dup? ’89 ?i a?a s-a perpetuat mentalitatea c?, atât timp cât ai ce consuma, e bine. Burta plin? st? mai presus de libertate! Spun înc? o dat?: acum, în România, se tr?ie?te sub imperiul fricii. Când nu r?mâi ferm în credin?a cre?tineasc?, se na?te un gol prin care p?trunde groaza de moarte. ?i atunci omul devine „resurs? uman?„” - un individ manipulat, fabricat prin înrobirea min?ii. Alimentele procesate industrial con?in substan?e care ac?ioneaz? subtil asupra sistemului nervos, imitând efectul drogurilor. Omul care m?nânc? produse concentrate artificial devine dependent: în c?utarea pl?cerii, m?nânc? tot timpul, f?r? s? se hr?neasc?. Mintea, sufletul ?i inima îi devin captive. Sistemul educa?ionalde statcontribuie ?i el din plin la înc?tu?area min?ii ?i a spiritului. Dup? ce sunt ?coli?i conform prejudec??ilor cultivate de adul?i, denumite eufemistic „programe na?ionale”, elevii devin de-a dreptul incapabili s? gândeasc? sau s? ac?ioneze în alt mod decât cel pe care l-au impus formatorii lor… Eu, în ace?ti 25 de ani, am v?zut în România doar promovarea malign? a incompeten?ei. O perioad? în care sufletul românesc a fost trecut prin sabie. De aceea, cred c? se impune urgent reprofesionalizarea României ?i restabilirea valorilor morale irepro?abile, de care, în istoria sa, poporul nostru a f?cut dovad? prin fapte.

I.L.P.: A?i identificat „re?eta” ?i „cheia” succesului României: micul produc?tor, ??ranul. Pe ce v? baza?i în acest scenariu?

C.G.: A te baza pe micul produc?tor, pe ??ranul care a dat identitatea românilor, înseamn? s? contracarezi asediul corpora?iilor, care î?i dicteaz? ce s? m?nânci, ce s? bei, cu ce s? te îmbraci, ba chiar ?i cum s? gânde?ti. ??ranul î?i organizeaz? singur propria produc?ie. Te salvezi tu, ca ?ar?, ?i îi mai aju?i ?i pe al?ii care vor s? o fac? ?i nu mai au cum. Micul produc?tor contribuie la îns?n?to?irea României. Gra?ie lui vom rezolva, în cea mai mare parte, problema ?omajului. Toat? lumea va avea ceva de f?cut. Dac? ?tii s? faci ceva cu mâna ta, nu depinzi de nimeni, e?ti autonom. Acum, românii bat drumurile Occidentului, slug?rind prin str?ini, în loc s? munceasc? ?i s? prospere în ?ara lor. Tot ce ar trebui s? facem, ca guvern na?ional, ar fi s? promov?m micul întreprinz?tor, breslele ?i meseriile larg r?spândite, ajutate de o industrie performant? ?i nepoluant?. Ac?iuni precise, nu b?tut apa în piu? pe marginea unor generalit??i. Micul produc?tor ne ofer?, prin urmare, defini?ia succesului.

„Cei ce conduc România sunt f?cu?i, nu n?scu?i. Sunt ni?te mutan?i, o alt? specie”

I.L.P.: Ce „defini?ie” ne ofer? politicienii care au condus ?ara în ultimii 25 de ani?

C.G.: Pr?d?torii care au condus ?i conduc ?ara ignor? viitorul ?i nu ne preg?tesc pentru el; pe ei nu-i intereseaz? decât prezentul, s? poat? fura acum, când mintea poporului este înc? înrobit?. Cei ce conduc România sunt f?cu?i, nu n?scu?i. Ei sunt omul nou, creat înainte de ’89. Sunt ni?te mutan?i, o alt? specie! Din p?cate, asist?m la o disolu?ie total? a ??rii. Iar intelectualii p?streaz? o t?cere complice. Rar g?se?ti un intelectual integru. Mare parte dintre cet??enii României pot fi compara?i cu robii care servesc unui sistem mafiot. Politicienii, ca ?i intelectualii, caut? „s? vorbeasc? frumos“, ca s? nu „deranjeze”, to?i vor s? fie politic corec?i. Oameni buni, nu mai privi?i la culoarea cenu?ie ca la un simbol al cumin?eniei, este timpul s? ne trezim! Totul s-a transformat într-un imens crematoriu unde sunt incinerate libertatea ?i viitorul neamului românesc. „Ridic?-te, Gheorghe, ridic?-te, Ioane! Dar „Ion” ?i „Gheorghe” sunt ignora?i, statul român ascult? de alte „glasuri”...

I.L.P.: Care este contextul interna?ional în care România ar putea s?-?i foloseasc? atuurile proprii, naturale?

C.G.: Se recunoa?te la nivel european c? toate modelele de pân? acum au erodat capitalul natural. Singura solu?ie este dezvoltarea durabil? sau, mai corect spus, sustenabil?, pentru c? vorbim de obiective pe termen lung. Dezvoltarea nu trebuie s? se fac? prin epuizarea resurselor, ci la niveluri ?i în ritmuri care s? permit? regenerarea acestora. Criza actual? este o criz? de sistem, ea va continua mult timp de acum înainte, pân? la schimbarea profund? a paradigmei economice mondiale. Consumul de resurse este problema pe termen scurt ?i lung a omenirii. Mare parte a ecosistemelor planetei sunt distruse. Unul din trei alimente pe care le avem pe mas? se datoreaz? contribu?iei albinelor. Dispari?ia acestor mici viet??i poate duce la stingerea vie?ii. Polenizarea artificial? se practic? deja în China, prima ?ar? unde aceste insecte excep?ionale aproape c? au disp?rut. Pe acest fond se duce o lupt? aprig? pentru ceea ce numim resurse strategice, adic? apa ?i hrana, dar ?i energia verde. Or, România mai de?ine înc? posibilit??i importante de utilizare a acestor resurse. ?tim ce urmeaz?; întrebarea este dac? suntem preg?ti?i s? întâmpin?m acest val al schimb?rii. Din p?cate, în politica româneasc? postdecembrist?, lipse?te cu des?vâr?ire o viziune pe termen lung. Lipse?te harta viitorului. Dac? România ar în?elege ce ?ans? uria?? are în plin? criz?, ar face un salt gigantic, nu doar pentru refacerea ei, ci ?i pentru a ocupa o pozi?ie de lider imbatabil, cel pu?in în zona balcanic?. Am putea restaura dreptatea social?, ap?ra suveranitatea ??rii ?i conserva tradi?iile neamului românesc. S? nu uit?m c? România nu este o ?ar? oarecare. Noi, românii, suntem o civiliza?ie. De aceea, necesit??ile politicii externe ale României sunt, mai ales, p?strarea identit??ii statului în fa?a atacului entit??ilor non-statale, adic? a corpora?iilor ?i „investitorilor strategici„” de genul fondurilor speculative. România are nevoie de un stat care î?i serve?te cu abnega?ie cet??enii, ?i nu de unul care slug?re?te capitalul interna?ional. Consolidarea ?i dezvoltarea statului na?ional unitar modern trebuie s? fie deviza noastr?, a?a cum a fost a înainta?ilor no?tri. Înt?rirea statului este esen?ial? în vremurile pe care le tr?im. Binomul stat-cet??ean este cel pe care a func?ionat mare parte din istoria omenirii; dac? un stat colapseaz?, se produce ?i o pr?bu?ire a societ??ii, cet??eanul fiind confruntat cu o situa?ie de anarhie ca cea din Somalia. Statul român nu trebuie s? se îndep?rteze sub nici un motiv de r?d?cinile sale ?i de istoria neamului. Când statul serve?te „corectitudinea politic?„” ?i trimite jandarmii s?-i bat? pe truditorii p?mântului care-?i ap?r? dreptul la ap? ?i hran? – cum se întâmpl? la Punge?ti –, ne afl?m deja în fa?a unei tr?d?ri de ?ar?. Poporul nu mai poate r?mâne indiferent!

„200 de companii multina?ionale sunt mai puternice decât 150 de state la un loc”

I.L.P.: Românii din Punge?ti ?i din alte localit??i se lupt? cu una sau mai multe corpora?ii. Acolo s-a ajuns deja la dictatur?. Ce rol joac? politicul în acest context?

C.G.: Corpora?iile dicteaz? la ora actual? politicului în cea mai mare parte a lumii. Urm?rind doar propriul profit, ele ascund realitatea, subminând viitorul genera?iilor tinere ?i privând na?iunile de lideri autentici ?i de patrio?i. 200 de multina?ionale sunt mai puternice decât 150 de state la un loc! Domeniul economic este condus de FMI, Banca Mondial? ?i Organiza?ia Mondial? a Comer?ului. Troica aceasta a dus la pr?bu?irea economic? ?i la dezastru ecologic în multe locuri din lume. În loc de politici economice serioase, românilor li se ofer? pâine ?i circ: s? cumperi marfa altora ?i s? crezi c? tr?ie?ti bine. Aceasta, pe un fond de s?r?cie ?i dec?dere moral? f?r? precedent. Cantitatea de pâine vândut? a sc?zut cu 25% fa?? de 1990, iar num?rul c?r?ilor, cu 85%. Sunt cifre care vorbesc de la sine despre starea precar? ?i lipsa de viitor a României în actuala situa?ie. România are nevoie de o conducere capabil? s? se opun? proiectelor geopolitice care vizeaz? distrugerea statelor na?ionale ?i transformarea ??rii într-un teren de vân?toare economic? (masacrarea faunei, vân?torile cu acte mai mult sau mai pu?in în regul? sunt un capitol la fel de trist). România trebuie s? g?seasc? o pozi?ie de echilibru între for?ele geopolitice globale ?i s? înve?e s? negocieze cu puterile lumii, având ca ancor? doar interesul na?ional. Putem s? spunem, f?r? teama de a gre?i, c? destabilizarea prezent? a Ucrainei, prin proteste violente dirijate, este pe punctul de a declan?a un nou R?zboi Rece între Rusia ?i S.U.A.. Un „r?zboi ascuns” mocne?te deja în Asia, între China ?i principalul aliat din Asia al SUA, Japonia. În acest nou context, extrem de tensionat, România, în loc s? fie un factor de stabilitate, apare, prin scandalurile politice la zi, ca un no man’s land, un fel de t?râm al nim?nui care poate oricând exploda, aruncând în aer întreaga regiune sud-estic? a Europei. Iat? de ce, mai mult ca oricând, avem nevoie de lideri respecta?i pe plan interna?ional, capabili s? înt?reasc? statalitatea României ?i s? g?seasc? alte surse de finan?are decât vânzarea pe nimic a bog??iilor naturale ?i activelor na?iei. În prezent, ?ara se afl? într-o situa?ie atât de jalnic?, încât sunt aplaudate chiar ?i investi?iile „europene” în gropi de gunoi, pompos numite „sistem integrat de management al de?eurilor“, amenajate în satele cele mai pitore?ti ?i cu mare poten?ial agro-turistic (vezi cazul comunei F?rca?a din jude?ul Maramure?). Practic, România se afl? sub asediul marilor corpora?ii. Ac?iunea de la Punge?ti este relevant?. Statul ap?r? o corpora?ie împotriva propriilor s?i cet??eni. Oamenii sunt b?tu?i în curtea lor. Este mai r?u decât într-un r?zboi împotriva unei puteri str?ine! De câteva luni, statul î?i terorizeaz? cet??enii care nu se pleac? în fa?a interesului celor f?r? de ?ar?. A luat cumva UE pozi?ie fa?? de aceast? înc?lcare flagrant? a celor mai importante drepturi ale omului, fa?? de o ac?iune criminal? f?r? precedent?

„România este o ?ar? prea bogat?, cu un p?mânt prea fertil, ca s? fie p?strat? f?r? lupt?!”

I.L.P.: Unde se afl? ast?zi ?ara noastr? pe harta financiar? ?i economic? a lumii?

C.G.: România are nevoie de un sistem financiar care s?-i apar?in?, de o politic? monetar? care s? r?spund? nevoilor specifice ?i de o politic? fiscal? dictat? de realit??ile noastre. În ?ara noastr? b?trânii sunt umili?i, copiii nu au viitor, p?mântul este vândut str?inilor, iar credin?a str?mo?easc? este c?lcat? în picioare – iat? realitatea! Dezastrul este b?gat sub pre?. Se dau cifre, care de care mai umflate. Una sunt cifrele, alta economia real?. De pild?, se tot scrie c? am ie?it din criz?. Cum s? ias? din criz? statul român, când cheltuielile cu bunurile ?i serviciile au atins, în 2013, nivelul din 2008, anul în care se arunca cu bani în stânga ?i în dreapta?! Cheltuielile bugetului general consolidat, cu bunuri ?i servicii, au atins în 2013 nivelul de 6,2% din PIB, apropiate de cele din 2008, când au însemnat 6,5% din PIB. Se impune o simpl? constatare: România nu va prospera decât prin introducerea disciplinei financiare. Ast?zi, România este o ?ar? în faliment, care tr?ie?te pe datorie.

Ce fel de stat este statul român de azi? Care sunt deciziile pe care le poate lua, cu privire la propria dezvoltare?

C.G.: Statul român actual este un stat slab. Ac?ioneaz? conform unor mituri ?i prejudec??i, ia decizii importante pe baz? de wishful thinking (gândirea deziderativ? ce distorsioneaz? realitatea în func?ie de propriile dorin?e). Societatea româneasc? difer? de economiile mature din Europa, în sensul c?, dac? în Europa se schimb? un guvern, nu se întâmpl? nimic grav, economia merge înainte, structura institu?ional? func?ioneaz?. Pe când în România nu avem management performant, iar managementul înseamn? viziune, perspectiv?. Statul român actual nu mai exist?, pentru c? nu mai func?ioneaz? institu?ional. Accidentul aviatic din Mun?ii Apuseni este o dovad? a inexisten?ei statului.

I.L.P.: A?i afirmat c? redresarea statului nu se poate face decât prin patriotism în limitele adev?rului, reluând formula interbelic? „prin noi în?ine„”. Mai putem invoca acest concept în epoca globaliz?rii?

C.G.: Totul ne este permis, dar nu totul ne este ?i de folos, spunea Sfântul Apostol Pavel. ?i mai spunea c? omul întreg, puternic, chiar dac? totul îi este permis, nu se va l?sa st?pânit de tot ceea ce-i este îng?duit. Totul, dar absolut totul se face doar sem?nând dragoste, nu ur? ?i tr?dare. Lucrurile au mers prea departe din cauza modului total inadecvat de conducere a ??rii în ultimii 25 de ani. Cei care au de?inut puterea au urm?rit doar interesele lor, personale ?i de grup, ?i nu cele ale ??rii. Or, nu ai cum s? fii de folos ??rii tale dac? nu o iube?ti ?i dac? nu-i vrei binele! Formula „prin noi în?ine“ nu poate fi transpus? în practic? de c?tre cei care du?m?nesc România. Sunt ??ri importante care, în ultimii 20 de ani, s-au dezvoltat spectaculos pe baza modelului „prin noi în?ine„”. În anii ’70, Finlanda era la coada ??rilor scandinave, acum este în fruntea lor. La mijlocul anilor ’90, economia Rusiei a fost aproape ruinat? de globali?ti, cu re?etele lor neoliberale, dar ?i-a revenit spectaculos când ?ara a adoptat modelul „prin noi în?ine”. Japonia, Norvegia, Polonia, Ungaria sunt alte exemple gr?itoare de ??ri care nu au cedat presiunilor „terminatorilor„” interna?ionali ?i au reu?it s? prospere economic. A ne dezvolta prin noi în?ine înseamn? în primul rând a investi în om. Or, aceasta a lipsit cu des?vâr?ire. Românul trebuie l?sat s? fac? ce poate el mai bine, nu ce cred de cuviin?? ni?te func?ionari de la Bucure?ti sau Bruxelles, ?i atunci toat? ?ara va înflori. De ce oare românii sunt foarte aprecia?i în multe locuri importante din lume, iar în ?ara lor nu au un loc de munc?? În acest sens, exemplul istoric pa?optist ne st? la îndemân?. Este greu, dar se poate! Insufl?-i tân?rului mândria pentru istoria neamului s?u! Când ne vorbea profesorul la ?coal? de Mihai Viteazul, de ?tefan cel Sfânt, intram în pielea lor ca eroi ?i doream, noi, copiii, s? facem la fel pentru ?ara noastr?. Numai a?a va deveni tân?rul responsabil. Din p?cate, istoria este minimalizat?; pur ?i simplu s-a t?iat panglica istoriei, s-a întrerupt leg?tura cu eroii ?i martirii neamului, uitându-se c? fiecare genera?ie f?ure?te istoria celor urm?toare.

„Capitalul gigantic al României este dat de resursele naturale”

I.L.P.: Vorbi?i, al?turi de mul?i al?i futurologi, de marea criz? alimentar? ?i a apei. Dar Chevron foreaz? pentru gaze de ?ist în Dobrogea, unde exist? un fluviu subteran de ap? dulce, cât Dun?rea. Nu va fi pus? aceast? resurs? în pericol?

C.G.: Criza apei ?i a hranei, din zona anilor 2020, va fi mult mai serioas? ?i mai devastatoare decât criza economico-financiar? de acum. Suntem preg?ti?i s? o întâmpin?m? Aceasta este întrebarea. Aurul României nu este cel mineral, îngropat sub munte, ci stratul sub?ire de sol fertil, la care se adaug? apa ?i condi?iile geomorfologice excep?ionale ale ??rii noastre. Politic vorbind, e nevoie s? ?tii s? cân?i la org?, adic? pe mai multe claviaturi simultan, ca s? po?i conduce o ?ar?. Pentru c? o decizie gre?it? se poate r?sfrânge negativ în alte locuri. Preven?ia, anticiparea ne stau la îndemân?. Cunosc resursa uria?? de ap? din Dobrogea. Sigur c? poate s? fie afectat?, ?i înc? grav, dac? se permite aceast? afacere a Chevron, extrem de nociv?, adev?rat atentat la adresa vie?ii. Este un exemplu tipic de ac?iune de-a dreptul criminal? a unei corpora?ii. Wall Street-ul este numai minciun?, lipsit de strategie ?i de viziune, un uria? cu picioare de lut. Exemplul Californiei este gr?itor în acest sens: de?i, în ultimii doi ani, în toat? California, persist? o secet? devastatoare, politicul a permis demararea for?rilor pentru gaze de ?ist.

I.L.P.: În context economic global, cu ce valori naturale vine România în concertul na?iunilor?

C.G.: România este o ?ar? prea bogat?, cu un p?mânt prea fertil, ca s? fie p?strat? f?r? lupt?! ?tiin?ific, din 9 regiuni bio-geografice ale Terrei, România de?ine 5, având cea mai important? eco-regiune la nivel global. Mai mult de jum?tate din Carpa?i, cei mai s?lbatici ca natur?, sunt în ?ara noastr?. Peste jum?tate din carnivorele mari ale Europei sunt în România. Avem apoi Delta Dun?rii, zonele umede ?i p?durile – un tezaur. Capitalul gigantic al României este dat de resursele naturale. ?i, în special, de baza genetic? pur? pe care o are, fiind printre foarte pu?inele ??ri din Europa care de?in a?a ceva. Dac? numesc doar cele 220.000 de ha de p?dure virgin?, apoi cernoziomul ciocolatiu, cel mai productiv dintre toate tipurile de sol, aflat cu predilec?ie în Dobrogea, se poate vedea capacitatea sigur? de a dezvolta durabil ?ara. Nu po?i avea dezvoltare durabil? f?r? fundamentul dat de resursele naturale pure. Sub acest aspect, România se înscrie în zona marilor negociatori, fiind un poten?ial multiplicator genetic pentru ??rile care au doar resurse financiare, dar nu ?i pe cele naturale. Sau au p?dure, dar nu au codru. Lumea occidental? este disperat? s? aib? hran? ?i ap? de foarte bun? calitate pentru cet??enii ei. Doar astfel î?i asigur? continuitatea ca neam. To?i sunt con?tien?i de pericolul alimenta?iei industriale, plin? de E-uri ?i aduc?toare de boli pe care medicina actual? nu le poate trata.

„??ranul român reprezint? nu doar ?ansa redres?rii României, ci îns??i speran?a rena?terii lumii occidentale”

I.L.P.: Între factorii care submineaz? identitatea româneasc? ?i viitorul na?iunii române a?i numit distrugerea ??r?nimii. Ce mai reprezint? ??ranii? Mai sunt ei un element identitar al românilor?

C.G.: ??ranul român reprezint? gena autentic? a civiliza?iei mileniului actual. El reprezint? nu doar ?ansa redres?rii României, ci îns??i speran?a rena?terii lumii occidentale, care încearc? cu disperare s?-?i îndrepte nes?buin?ele trecutului. ??ranul român a fost în mare parte distrus de febra consumist? ?i de supermarketurile care s-au înmul?it enorm la nivelul întregii ??ri. Apoi a fost redus la t?cere, fiindu-i atacat cadrul natural, de care depinde existen?a sa. A fost jefuit orbe?te, s-a vândut pe nimic resursa natural? primar?. Prin urmare, eu nu a? promova industria alimentelor bio, ci gospod?ria ??r?neasc? tradi?ional?. Prin ea am ajunge la bio în mod natural. România, ?ar? bio! Cu ea a? cuceri lumea toat?! Ro?ia româneasc? – cultiv? aceast? ro?ie în Germania. Pune-l pe neam? s? o fac?! Ei bine, nu poate, cu toat? tehnologia lui, pentru c? nu are p?mântul ??rii noastre, care este cel mai roditor. ?i, peste asta, este un p?mânt sfânt. Dac? se pune la punct agricultura ??r?neasc? tradi?ional?, exporturile de grâne române?ti se vor face nu pe bani, ci contra aur.

I.L.P.: În acest caz, de ce nu sprijin? b?ncile din România ??r?nimea?

C.G.: Cum s? sprijine b?ncile esen?a dezvolt?rii noastre, când peste 80% din ele sunt str?ine? Nu au nici un interes s? o fac?. Decapitalizarea b?ncilor române?ti s-a f?cut cu bun? ?tiin??. Dezbaterea politic? cea mai frecvent? din societatea româneasc? este cea legat? de putere. Problema este c?, atunci când de?ii puterea ?i nu ?tii ce s? faci cu ea sau nu ai cu cine s? faci ceea ce ?i-ai propus, intri în impas. Ie?irea din aceast? dilem? nu poate fi dat? decât prin cultivarea profesionalismului autentic. Acela?i lucru este valabil ?i în cadrul sistemului bancar. România este poligon de încerc?ri pentru sistemul bancar interna?ional. La filialele din ?ara noastr?, b?ncile-mam? trimit cadre de conducere slab preg?tite profesional, dispuse la experimente, care duc o politic? de jecm?nire a popula?iei, ?i nu de dezvoltare. S-a ajuns la situa?ii absurde: dac? „economise?ti” la o banc?, ajungi s? retragi, la sfâr?it, mai pu?in decât ai depus! România ar trebui s? aib? o institu?ie de credit agricol, a?a cum a propus Take Ionescu în documentul „România în anul 3000”, înc? din 1920.

I.L.P.: Ce oameni, ce viziune, ce d?ruire fa?? de ?ar?!

I.L.P.: Se ?tie c? a?i elaborat Strategia de dezvoltare durabil? a României. Cum ar trebui s? fie ?i ce puncte ar trebui s? alc?tuiasc? aceast? strategie?

C.G.: În primul rând, trebuie s? gânde?ti Adev?rul, s? spui Adev?rul ?i s? iube?ti Adev?rul. Cheia succesului în dezvoltarea ??rii st? în dragoste, unire, înt?rirea familiei ?i micul produc?tor. Restul sunt detalii. Strategia ??rii se poart? în inim? ?i are câteva puncte, care încap pe o pagin?:
- 1. Înt?rirea legislativ? ?i constitu?ional? a statului. Legi administrate eficient de func?ionari în a c?ror autoritate popula?ia s? aib? încredere.
- 2. Lansarea cercet?rii ?i dezvolt?rii cu implicarea universit??ilor.
- 3. Politici monetare ?i fiscale ferme. Nivelul taxelor s? fie sc?zut. P?strarea monedei na?ionale este un mare atu, care nu trebuie neglijat. ?i sub nici o form? nu trebuie aderat la moneda euro!
- 4. Dezvoltarea c?ilor de transport.
- 5. O politic? extern? regional? ?i global? de promovare a concilierii.
6. Transformarea unui handicap în avantaj de ni?? economic?: agricultura româneasc?. Protec?ia p?durilor ?i conservarea mediului. Dezvoltarea durabil? – concept na?ional. 7. Securitatea persoanei: strategia de s?n?tate bazat? pe preven?ie, hran? s?n?toas?, educa?ie prin mi?care, politic? demografic? stabil?. România de?ine Strategia Na?ional? pentru Dezvoltare Durabil? (SNDD) înc? din 2008, dar nu s-a pus în practic? nici o propozi?ie din acest document. SNDD este un pas spre civiliza?ie, este strategia interesului comun, care ar trebui s? primeze asupra confrunt?rilor politice ?i momentelor electorale. S.N.D.D. stabile?te cadrul de manifestare a ambi?iei de dezvoltare, care nu poate fi programat? ?i garantat? decât pe termen lung. Dificult??ile în elaborarea documentului nu au constat în introducerea de idei noi, ci în efortul de a sc?pa de cele vechi. Un ultim aspect esen?ial este politica demografic?, neglijat? total de toate for?ele politice din ?ar?. Pierderea demografic? a însumat, între 1990 ?i 2014, peste 3 milioane de oameni. Aceasta a f?cut s? avem 19 milioane de cet??eni acum, iar consecin?ele pe viitor, dac? nu se iau m?suri imediate, vor fi dramatice.

„La?itatea conduce România! S? st?m bine, s? st?m cu fric?, s? lu?m aminte!”

I.L.P.: V-a?i opus economiei extractive. Guvernan?ii actuali se gr?besc s? demareze o serie de proiecte miniere, crezând c? asta va genera dezvoltare ?i locuri de munc?. Ce propune?i în schimb?

C.G.: Pe plan economic, avem nevoie de m?suri pentru a pune în valoare avantajele competitive reale de care mai dispune România, prin consolidarea capitalului na?ional, înt?rirea regimului propriet??ii ?i încurajarea ini?iativei antreprenoriale. Aceasta înseamn? o economie civic?, molecular?, care ?ine cont de faptul c? prosperitatea unei na?iuni depinde de prosperitatea fiec?rui individ în parte. Cu alte cuvinte, nu am nevoie de 5 latifundiari în agricultur?, ci de 500.000 de ??rani viguro?i care s? dezvolte o ?ar? întreag?. Nu am nevoie de o economie extractiv? cum este acum, în care doar se vând resursele naturale ?i activele existente. Dac? î?i vinzi tot ce ai în cas?, unde ajungi, cum mai tr?ie?ti? Este nevoie s? produci, deci întrebarea care ar trebui pus? fiec?rui român este: ce ?tii s? faci? Un proiect minier s?n?tos nu înseamn? s? vindem resursele pe nimic, ci s? folosim noi resursele – asta înseamn? proiect valabil. Prin noi în?ine! Mina de la Ro?ia Montan? se poate deschide ?i exploata numai de c?tre România, apelând la tehnologia clasic? ?i prietenoas? cu mediul, dând de lucru la toat? lumea printr-o investi?ie de numai 100 de milioane de euro. Dar se vrea a?a ceva? S-a vorbit mult despre reforma statului, a clasei politice. Dup? 25 de ani, exist? impresia c? se urm?re?te doar o redistribuire a puterii ?i dobândirea de avantaje pentru cei care o de?in. Acum, mai mult ca oricând, avem nevoie de un dialog real, de o conciliere na?ional?.

I.L.P.: V-a?i declarat îngrijorat c? statul român s-a privatizat. Ce presupune aceast? privatizare?

C.G.: Dup? 1990, statul român s-a privatizat ?i nu mai poate r?spunde corpului social, pentru c? nu mai are ce vorbi cu el decât atunci când îi cere voturile. Cine de?inea, înainte de 1989, controlul informativ al obiectivelor economice a trecut din barca comunist? în cea a capitalismului extractiv, însu?indu-?i, prin „privatizare”, ceea ce de?inea sub control în comunism. ?i nimeni nu spune nimic. La?itatea conduce România! S? st?m bine, s? st?m cu fric?, s? lu?m aminte!

„România este un vultur închis într-o colivie”

I.L.P.: Ast?zi, to?i politicienii no?tri sunt profesori, de regul? la universit??i private. Ce p?rere ave?i despre nivelul ?tiin?ific al acestor universit??i?

C.G.: Conduc?torii vremelnici ai României au distrus ?ara. Iar pu?inii profesori adev?ra?i pe care îi mai avem au mâinile legate. ?coala româneasc? actual? este în suferin??. Dac? vrei s? înrobe?ti o ?ar?, îi distrugi educa?ia. A?a s-a ?i întâmplat. Dac? ai educa?ie performant?, e?ti, ca popor, liber. România este un vultur închis într-o colivie, din care nu poate s?-?i întind? aripile, s? zboare. Universit??ile particulare ar trebui desfiin?ate, f?r? excep?ie. Sunt doar o industrie de diplome f?r? acoperire, urm?rind doar profitul ?i sp?larea creierelor. Au fost viciate, evident, ?i universit??ile de stat. La Medicin?, înainte de ’89, se tragea linia sub ultimul intrat la 9,80. Acum se intr? ?i cu 4. Cum s? mai comentezi a?a ceva? Manuale alternative? O samavolnicie! Istoria poporului român este cumva alternativ?? Geografia ??rii este cumva alternativ?? Mama ta este alternativ?? Avem cumva alternative sau dileme cu privire la adev?rurile morale? Mai to?i politicienii no?tri, da, sunt „profesori“ – nu de gimnaziu, nu de liceu, ci profesori universitari. De unde pân? unde? Pe vremea lui Spiru Haret, ca s? ob?ii titlul de profesor, treceai prin examene foarte dure, trebuia s? înve?i pedagogie, iar la final numirea era semnat? de Rege. Ast?zi, înv???mântul superior din România scoate pe band? rulant? absolven?i interesa?i doar de diplom?. Se cite?te foarte pu?in. 1,5% din adolescen?i citesc cel mult 2 c?r?i pe an. Camera Deputa?ilor a votat 28 de milioane de euro pentru cump?rarea de stick-uri de memorie pentru calculatoarele ?colare, în condi?iile în care 50% din ?coli nu au ap? cald? ?i c?ldur?. Totul este absurd în România!

I.L.P.: Analizând sfertul de veac de când suntem liberi, ce pute?i spune? Am câ?tigat sau nu libertatea? Am ajuns s? iubim competi?ia între valori, ?ansa de a alege?

C.G.: Competi?ia min?ilor din Occident a fost transformat? în România într-o curs? nebun? dup? profit. Societatea s-a transformat într-una de consum, supus? unei manipul?ri masive. S-a înlocuit ?tiin?a cu miturile ?i s-a pledat pentru libertate f?r? responsabilitate, spre a acoperi fraudele. Sub toga câtorva profe?i din ?ara asta se ascund frauda ?i manipularea cea mare. România nu este o ?ar? liber? atâta timp cât presa, în cea mai mare parte, este dirijat?. Mul?i ?i-au vândut, pentru 30 de argin?i, ?i sufletul, ?i ?ara. Dac? vrei s?-i înve?i pe oameni s? fie liberi, înva??-i o meserie. Or, în România nu mai sunt meseria?i, sunt doar afaceri?ti.

„Ro?ia Montan? ?i gazele de ?ist nu sunt proiecte, ci afaceri murdare, antina?ionale ?i jefuitoare de suflete”

I.L.P.: La capitolul „realiz?ri”, în cei 25 de ani de democra?ie, consemn?m alarma?i retroced?rile de propriet??i, f?cute pe baza legii restitutio in integrum. Cât ?i cum s-a retrocedat?

C.G.: „În mintea strâmb? ?i lucrul drept se strâmb?”, spunea p?rintele Arsenie Boca. Pentru p?mântul ??rii, eroii neamului ?i-au dat via?a, iar contemporanii no?tri î?i vând sufletul pentru un pumn de argin?i. Institu?ia propriet??ii este dinamitat? în România. Democra?ie f?r? proprietate privat? nu exist?, iar proprietatea privat? f?r? institu?ia care s? o înregistreze ?i s? o apere, ?i anume cadastrul general, nu exist? nici ea. De 25 de ani, nu a fost pus? ordine în cadastrul general, pentru c? este nevoie de haos. Unde este haos este ?i interes, pentru c?, în to?i ace?ti ani, statul a retrocedat p?duri, terenuri, ape, cl?diri, în valoare de peste 60 de miliarde de euro! Legea 247 ?i Legea 1 din 2000 au distrus p?durile ??rii. Înc? mai sunt valabile ordonan?e ale lui Horthy, din 1940.

I.L.P.: În acest context, cum vor ajuta proiectele Ro?ia Montan? ?i gazele de ?ist, în caz de realizare, economia româneasc??

C.G.: În primul rând, nu sunt proiecte, ci afaceri murdare ale celor de la Gold Corporation ?i Chevron, în strâns? leg?tur? cu clasa politic? româneasc? tic?loas?. Iar Chevron este unul din cei mai mari poluatori priva?i din istorie, urmat de Exxon ?i British Petroleum. Sunt afaceri antina?ionale ?i jefuitoare de suflete, pentru c? i-au aruncat pe oameni în r?zboi, român contra român, în propria lor ?ar?. Nu au nici o substan?? ?tiin?ific? ?i sunt total non-ecologice ?i distrug?toare de vie?i prin consecin?ele ulterioare. S-a scris mult pe tema asta, dar eu v? spun un lucru: aceste inten?ii nu se vor pune în aplicare. Punct. ?i Ro?ia Montan?, ?i Punge?ti sunt p?mânt românesc ?i a?a vor r?mâne! Iar cei ce le ap?r? sunt eroi. Nu vorbesc de ecologie aici, n-am ce vorbi, eu discut despre p?mântul meu, care nu este al genera?iei mele, ci al urma?ilor mei ?i al urma?ilor urma?ilor mei, în veacul vecilor! Cea mai jalnic? este presta?ia clasei politice. Pe 2 decembrie trecut, la Punge?ti, se loveau românii pe români cu ciomegele, dar în Bucure?ti era bal cu toalete de mii de euro, purtate de cocotele politice ?i corporatiste. Este gre?os! ?i un ultim aspect: unde este pozi?ia BOR fa?? de situa?ia de la Punge?ti? Cum au fost sus?inu?i cei câ?iva preo?i ?i monahi care s-au opus cu mare curaj f?r?delegilor? Din p?cate, la noi, românii, t?cerea este un n?rav vechi al clerului.

I.L.P.: Este p?mântul ??rii de vânzare? Se pare c? politicienii ?i unii proprietari români nu au nimic împotriva vânz?rii p?mântului c?tre str?ini.

C.G.: P?mântul ??rii este sfânt prin eroii, martirii ?i sfin?ii pe care îi ad?poste?te în adânc, spunea p?rintele Iustin Pârvu. Nu este de vânzare nim?nui ?i nicicând. Cu toate acestea, de la 1 ianuarie, politicienii români au dat drumul s? se vând?! Dac? nu iubesc glia str?bun? ?i nu au lucrat niciodat? p?mântul, cum s?-l apere? La fel este ?i cu oamenii: î?i dai afar? copiii din cas?? Este o lupt? teribil? pentru putere. Or, o ?ar? care are 12% analfabe?i ?i înc? pân? la 20% analfabe?i ?tiin?ific, persoane care citesc, dar nu în?eleg nimic, este u?or de manipulat. Guvernan?ii au nevoie de o mas? amorf?, care s? pun? ?tampila pe buletinul de vot; în acest scop, popula?ia este instrumentat? s? r?spund? pavlovian la pomeni electorale gen ulei, zah?r ?i pui.

I.L.P.: Ce a?i dorit s? spune?i prin afirma?ia f?cut? într-o conferin??: „românii au uitat s? tr?iasc? vertical”?

C.G.: Ne-am uitat tradi?iile ?i de unde am venit. Suntem vându?i corpora?iilor, care vor doar s? cheltuie?ti, f?r? s? în?elegi de ce. Oamenii nu mai au exemple tari de virtute, ?i atunci î?i iau lumea în cap. Nu exist? un proiect comun, ci doar planuri individuale. Fiecare pentru el. Pierderea verticalit??ii vine din lipsa noastr? de dragoste fa?? de p?mântul nostru ?i de în?elegere a rostului neamului românesc. Spre exemplu, S.U.A. au transmis de curând c? investitorii americani vor veni în România numai dac? se va semna un nou acord cu F.M.I. ?i va fi votat? o legisla?ie permisiv? pentru exploatarea gazelor de ?ist. Cât tupeu trebuie s? ai, ca s? faci o asemenea declara?ie? ?i cât? slug?rnicie ca s? o accep?i? Dar „brazii se frâng, nu se îndoiesc“, spunea un erou al neamului. Eu zic c? românii nu vor sta înd?r?tul gratiilor, pân? ce b?trâne?ea ?i rutina vor pune st?pânire pe ei, iar vitejia va r?mâne amintire ?i dorin?? neîmplinit?. Pentru men?inerea verticalit??ii, familia este de baz?. ?i aici s-a s?pat adânc, pentru distrugerea ei. Peste dou? milioane de români lucreaz? în afara ??rii ?i trimit bani acas?. Dar acas? au r?mas familii distruse, divor?urile s-au înmul?it peste m?sur?, ca ?i copiii abandona?i ?i oamenii bolnavi suflete?te ?i moralice?te.

„Con?tiin?a poporului român nu suport? politica public? a tr?d?rii ?i înrobirii”

I.L.P.: De ce crede?i c? România este o ?ar? „condamnat? la neputin??”?

C.G.: Statul nu pune în practic? ce spune sau ce spune legea. Prin urmare, încrederea în institu?iile statului este zero. Dac? ai o lege, î?i mai trebuie una care s? o pun? în aplicare. Cum s? ai încredere în cineva care te fur? ?i te umile?te permanent? Politicul în România st?pâne?te bine arta manipul?rii ?i a dezinform?rii, pentru a se men?ine la putere. Se schimb? doar politicienii, ei între ei, pentru c? în spate au acela?i scop anticre?tin. Iar efectele se v?d nu doar în s?r?cia ?i umilin?a tr?ite de români în ?ar?, ci ?i în afara ??rii. De mult? vreme, „român“ este în Occident un calificativ depreciativ, ?i nu denumirea unui neam demn de stim?. Suprema?ia politicului este în România un semn de pierdere a orient?rii cre?tine. Omul a pierdut n?dejdea mântuirii, iar politica a devenit un fel de mântuire social?. Compromisul în gândire ?i vorb?, nep?sarea în fapt? au deschis drum liber absurdului în societatea româneasc?.

I.L.P.: Ce n?dejde ave?i în refacerea României? Cum vede?i viitorul ei?

C.G.: Sunt oameni preg?ti?i în aceast? ?ar? s? fac? istorie, ?i nu spectacol ieftin. La ora actual?, în România este un soi de v?ic?real? cronicizat?. Trebuie f?cut? diferen?a între v?ic?real? ?i atitudine. To?i se v?ic?resc c? nu au bani, se plâng de tic?lo?ia clasei politice, dar nu ies în strad? pentru unire ?i schimbare. „Nu pune?i, ne îndeamn? Mântuitorul, petic de postav nou la haina veche, pentru c? se rupe, ?i nici vin nou în burduf vechi, pentru c? se crap?”. Schimbarea, ca s? fie efectiv?, trebuie s? fie total?. Con?tiin?a poporului român nu suport? politica public? a tr?d?rii ?i înrobirii. S? lu?m aminte, vremea refacerii se apropie! Speran?a este mare numai pentru cel ce are credin?a mare. Chiar dac? ho?ii ?i impostura par ast?zi de neînvins, greu de înl?turat, chiar dac? par c? sporesc zilnic în putere, chiar dac? avem impresia c? a disp?rut credin?a, viitorul României va fi demn ?i luminos, pentru c? pe dedesubtul viiturii r?u mirositoare de acum curge fluviul credin?ei str?mo?e?ti. Trebuie doar s? îndr?znim!

A consemnat Ion Longin Popescu

---------------------------------------------------------------
[1]Sursa: Formula AS via Cotidianul.ro
 
<< Început < Anterior 141 142 143 144 145 146 147 148 149 150 Următor > SfñrƟit >>

Pagina 147 din 209