Revista Art-emis
Candele şi cărări de ape PDF Imprimare Email
Prof. Nicolae Dinescu   
Miercuri, 13 Octombrie 2010 19:16

dinescu-nicolaeDoamna Toamnă a alungat zilele toride ale lui verii, gospodarii nu mai prididesc cu pregătirile pentru întâmpinarea celeilalte „doamne”, viforoasa ce va sosi în curând ca să înveşmânteze pământul cu hlamida albului imaculat. Neastâmpărul celor ce cred în spusele lui Horaţiu, „Carpe diem!” - dar şi a celor ce încă mai cred în valorile neamului - în speţă, Societatea Culturală ART-EMIS şi câţiva entuziaşti oameni de cultură şi jurnalişti - i-a mânat pe meleagurile ungurenilor şi ale rumânilor băbenari, pentru a le fi alături la ceas de sărbătoare. La graniţa dintre anotimpuri, Societatea literară şi folclorică „Dor - Dragoş Vrânceanu”, al cărei preşedinte este profesorul Nelu Barbu, şi-a onorat valorile locale prin variate distincţii.

ART-EMIS Academy, preşedintele ei, eseista, criticul literar şi de artă, jurnalista Maria Diana Popescu, vicepreşedintele acestei formaţii, generalul (r), conf. univ. dr. Ilie Gorjan, profesorul Nelu Barbu şi poetul George Voica, membru al U.S.R., Dr. Claudiu Popescu, Rita Vlăduşel şi Ion Măldărescu au păşit întâmpinaţi cu frumoasă primire, pragul vestitei ctitorii a lui Constantin Brâncoveanu - Mânăstirea Hurezi şi s-au închinat la Icoanele făcătoare de minuni de la Mânăstirile Dintr-un Lemn şi Surpate, lăcaşuri sfinte ale ortodoxiei şi tradiţiei româneşti, leagăne peste veacuri ale culturii şi istoriei neamului românesc. Imaginile neutării au fost imortalizate spre mărturia şi bucuria amintirilor de mai târziu, dar şi pentru relatările de astăzi de Ion Măldărescu.

„Vreme trece... vreme vine” şi „Memorialul Pr. Dumitru Bălaşa” i-a reunit la Câinenii Vâlcii pe numeroşii ce l-au cunoscut pe „Patriarhul de Drăgăşani”, neobositul dacist Pr. Dumitru Bălaşa. ART-EMIS a participat, alături de oameni de seamă, dintre care pot fi amintiţi: Geo Stroe - Preşedintele Academiei Daco-Române, Ion Măldărescu - Preşedintele Societăţii Culturale ART-EMIS, P.C. Pr. Nicolae State Burluşi - principalul organizator al acestei întâlniri de suflet, inventatorul Dumitru Misăilescu-Panu şi generoasa gazdă a evenimentului, economistul Ştefan Prală.

Centrala Hidroelectrică de la Ciunget, cea mai preţioasă şi mai pretenţioasă bijuterie din şiragul stelelor de lumină de pe râurile interioare ale României, a doua mare investiţie după Hidrocentrala de la Porţile de Fier 1, nu a rămas în afara ariei de interes. În prezenţa membrilor ART-EMIS, Gheorghe Paraschiv, directorul C.H.E. Lotru-Ciunget a susţinut o scurtă expunere a modului de funcţionare a amenajării, completat de Ion Măldărescu. Socotind a fi utile, prezentăm cititorilor câteva date despre Hidrocentrala Ciunget: În toamna anului 1965 s-au început lucrările la Lotru, cea mai mare amenajare hidroenergetică de pe râurile interioare ale României, care cuprinde 156 km de galerii de aducţiuni secundare. Prin acestea, debitele unor afluenţi sau râuri din bazinele adiacente, sunt îndreptate spre acumularea principală. Barajul Vidra a fost construit din anrocamente şi straturi de argilă. Are o înălţime de 121 m, în spatele căruia apa este acumulată într-un lac cu o capacitate de 340 milioane metri cubi. Apa are cea mai mare cădere disponibilă din ţară, de 809 m şi este uzinată de cele trei agregate. Hidrocentrala Lotru-Ciunget a fost pusă în funcţiune în anul 1972 şi până în 2009 a produs peste 26.000.000 MWh pentru Sistemul Energetic Naţional, cele trei hidro-agregate de 170 MWA cumulând fiecare peste 500.000 ore de funcţionare. Punerea în funcţiune a primului hidro-agregat s-a efectuat în anul 1972. Adevărată capodoperă a constructorilor români, amenajarea bazinului Lotru are un caracter de unicat pe plan mondial şi este puţin probabil ca o alta să mai fie realizată în România. Centrala Lotru-Ciunget are o putere instalată totală de 510 MWA şi în prezent se află în stadiul de retehnologizare a echipamentelor.

LotruReluând calea de întoarcere, pe malul drept al Oltului, la cca. 20 km nord de Râmnicu-Vâlcea, delegaţia ART-EMIS a făcut un scurt popas la ansamblul mânăstiresc de la Cozia, locaş de sfântă istorie, situat în apropierea staţiunii balneoclimaterice Călimăneşti-Căciulata şi a castrului roman de la Arutela. Beneficiind de binecuvântarea P.S. Emilian Lovişteanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului şi de generoasa ospitalitate a gazdelor, P.C. Arhimandrit Vartolomeu Androni, stareţ al Mânăstirii Cozia, oamenii de cultură şi-au reîmprospătat informaţiile privind istoricul celei mai reprezentative ctitorii a domnitorului Mircea cel Batrân prin expunerea P.C. Pr. Iulică Buchiu. Numele „Cozia”, a fost împrumutat de la muntele din vecinătate. Biserica mare cu hramul „Sfânta Treime”, construită din piatra albă între 1387-1391 de meşteri din Moravia a fost sfinţită la 18 mai 1388. Între anii 1706-1707 paharnicul Şerban Cantacuzino a adăugat pridvorul, a pus să fie refăcută pictura incintei, au fost construite cerdacurile, chiliile şi s-a reconstruit havuzul cu apă din faţa bisericii. În naos, pe peretele dinspre vest, se păstrează încă pictura originară reprezentându-I pe Mircea şi pe fiul sau Mihail, iar în stânga, portretul lui Şerban Cantacuzino. În pronaos poate fi văzut mormântul voievodului Mircea (piatra funerară de deasupra mormântului datează din anul 1938, fiind executată după modelul pietrei originale). Alături se află mormântul monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, decedată în 1605. În corpul de clădiri anexă a fost amenajat un muzeu unde sunt expuse podoabe de cult, monede şi tipărituri vechi: o Evanghelie din 1644 tipărită de mitropolitul Varlaam, epitaful din 1396, Psaltirea în versuri a lui Dosoftei (1673) şi un anteriu al preotului Radu Şapcă, revoluţionar la 1848, numit curator-civil de A.I.Cuza. Lângă muzeu se află „Cerdacul lui Mircea”, în care voievodul ţinea sfaturi domneşti şi locul unde, în 1842, Grigore Alexandrescu a scris una dintre cele mai cunoscute poezii din literatura română, „Umbra lui Mircea la Cozia”.

footer