Revista Art-emis
Apusul unui Lord - Paul Everac PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Miercuri, 19 Octombrie 2011 20:49
Paul EveracCel care, în volumul „Nevolnice tâlcuri ?i rime", vorbea cu non?alan?? ?i cu inteligen?? despre moarte a încetat s? mai fie. Maestrul Paul Everac a murit mar?i, 18 octombrie, într-un spital din Bucure?ti, la vîrsta de 87 de ani. Dup? o carier? de o via??, marele maestru spunea c? nimic nu îl mai impresioneaz?. Nici distinc?iile, nici premiile nu îi ?in de foame ?i c? încearc? s? se împrieteneasc? cu moartea. Recunoscut ca unul dintre marii dramaturgi ai României, Paul Everac, pe numele real Petru Constantinescu, s-a n?scut la 23 august 1924, la Oradea. A urmat liceul la Arad, unde p?rin?ii s?i erau profesori secundari, apoi Facultatea de Drept din Bucure?ti, fiind în acela?i timp angajat la ziarul Curentul. Este, rînd pe rînd, cantaragiu („scriitor de sfecl?") la Fabrica de Zah?r din Arad, ?ef de sec?ie la Agen?ia C.E.C. din H?lmagiu, muzeograf la Buz?u ?i Sighi?oara, cantaragiu la Satu Mare, jurisconsult la întreprinderea Forestier? din M?lini, ?ef de protocol la Marea Adunare Na?ional?.

În 1948, a scris primul poem dramatic - „Robinson". Au urmat alte zeci de piese, unele reinterpret?ri ale cunoscutelor mituri Oedip, Ifigenia, Ioan Botez?torul, Noe. Piesele sale de teatru - peste 140 - au cunoscut reprezent?ri în ?ar? ?i în str?in?tate, au fost adaptate pentru film ?i televiziune, pentru teatru radiofonic, primind cronici elogioase în presa vremii, fiind premiate de Academia Român?, Ministerul Culturii, Uniunea Scriitorilor din România, al c?rui membru a fost din 1960. În 1986, i-a fost acordat Premiul Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate. Dup? 1989, a fost numit director general al Televiziunii Române (1993-1994), apoi director al Institutului Român de Cultur? ?i Cercetare Umanist? „Nicolae Iorga" de la Vene?ia (1995-1997). Semneaz? c?r?ile de teatru: „?tafeta nev?zut?" (1959), „Logodna" (1962), „Ferestre deschise" (1963), „O întâlnire neobi?nuit? - Câteva halbe cu rom" (1964), „Curierul invizibil" (1964), „Simple coinciden?e" (1966), „?i la stânga, trei ciocane" ?i „Iancu la H?lmagiu" (1967), „Chiri?a pe ?antier" (1970), „Un fluture pe lamp?" (1974), „Doi patrio?i n?p?stui?i", „Ferestre deschise", „Cititorul de contor", „Coada" (2004). C?r?i de proz?: „Don Juan din Gr?dina Icoanei" (1968); „Funigei peste Alpi" (1987). Eseuri: „Reflec?ii despre inteligen??. Opinii" (1967) „Apel c?tre tâmpi?i" (2003), „Thalia Zurbaghie - Libertatea mult a?teptat? ?i fiicele ei" et caetera. Poeme: „Nevolnice tâlcuri ?i rime" (Editura SemnE).

Reputatul dramaturg ?i regizor ?i-a p?strat intact? puterea scrisului ?i a crea?iei pîn? la final. Ap?r?tor f?r? concesii al tradi?iilor ?i valorii, maestrul Paul Everac va st?rui mult? vreme în memoria colectiv?. Celui care de-a lungul operei a jonglat cu tragedia, cu terifiantul, cu situa?iile limit?, cu ironia amar? sau elegant-licen?ioas?, p?strînd îns? acea clasic? „bienséance", trebuie s? i se recunoasc? înnoirile aduse teatrului, pe care l-a str?mutat din sfera miturilor în varietatea istoriei ?i a geografiei, extinzîndu-i punctele de (re)pornire ?i în?elegere dup? 1989. Fidel? fa?? de realitate, fa?? de lumea sa sufleteasc?, opera maestrului Paul Everac tr?deaz? nevoia intens? de comunicare, cu tot ceea ce presupune aceasta, inclusiv abolirea unor conven?ii, face aluzie la tradi?ia cultural? a poporului român, la propriul destin, dar totodat? invit? s? lu?m aminte la farmecul prezent în orice lucru, oricît de umil, la for?a de seduc?ie a tot ceea ce este real, viu, dar ?i la tragicul din „semnele deja prea tocite ale timpului".

Maestrul Everac a realizat cel mai util inventar al frumuse?ilor naturale din zona Muscelului, care, din p?cate, nu ?i-au g?sit administra?ia cuvenit?, precum ?i ale celor construite în perioada comunist?: „ast?zi deteriorate, scoase din func?ie, reduse, ori men?inute prin înstr?inare spre cota lor optim? din trecut. P?durile au fost decimate, îns? au ap?rut în loc prea-suspecte vile de vacan??, greu de justificat legal. De valorificarea resurselor regiunii sub aspect natural sau cultural nu s-a mai preocupat nimeni. Sentimentul utilit??ii publice, na?ionale s-a convertit în chiverniseal? privat?. Pe?terile ?i statuile sunt supuse actelor huliganice, sub ochii unei administra?ii neputincioase nici m?car s? le p?zeasc?, necum s? întreprind? ceva pentru valorificarea lor superioar?. Statul actual, al tranzi?iei, care e un administrator deficient, deseori falit, nu se încurc? cu vreo asumare de r?spunderi, ci mai degrab? cu degajare de ele", mi-a declarat prin 2002 Maestrul Paul Everac. În acel an l-am ?i cunoscut personal, invitat? fiind la sediul Funda?iei „Steaua Carpatin?", casa lui de vacan?? de la Podul Dâmbovi?ei, jude?ul Arge?, loc binecuvîntat cu peremptorii valori ?i semnifica?ii de cultur? ?i de civiliza?ie, unde maestrul exercita cu blînde?e, farmec, cu nesecat? verv? d?ruitoare, o autoritate exemplar? ?i o perpetu? prezen?? de spirit. Acolo, maestrul a contribuit statornic, în ultimii ani, în pofida vicisitudinilor vremurilor, la afirmarea culturii ?i artei române?ti, ca o dimensiune autentic? a geografiei noastre spirituale. Acolo se adunau în pîlcuri arti?tii ?i scriitorii vremii, iar maestrul era capabil de un discurs frumos, de o recitare magic?, o frazare frumoas?, care izvorau dintr-o nesecat? cultur? ?i sensibilitate. Avea strînse la un loc toate caracteristicile pe care ?i le-ar dori un bun intelectual, de aceea to?i d?deau, pur ?i simplu, n?val? peste el. Rezerva?ia artistic? de la Podul Dâmbovi?ei, sat al comunei Dâmbovicioara, unde aveau loc anual importante manifest?ri culturale ?i artistice, s-a remarcat prin colec?ia de monumente sculpturale la vedere, apar?inînd m?iestriei reputatului regizor ?i om de cultur?, sculptorul Paul Everac, grupate sub numele de „Poeme reprezentative din lirica român?" ?i a?ezate pe drumul public Câmpulung - Bra?ov. Ad?ug?m colec?iei ?i ansamblurile „Curtea Mare", „Curtea Himerelor", „Necropola", „Rotonda dramaturgilor români", un „Panteon al Teatrului Românesc" - spa?iu multifunc?ional cu 90 de locuri, toate construite în curtea casei sale, sub egida Funda?iei Culturale Steaua Carpatin?, al c?rei pre?edinte era. Fresca mural? a panteonului, realizat? de R?zvan Burlacu, evoc? 25 de portrete de autori dramatici, 3 de regizori, 100 de actori, histrioni ai nemuririi, slujitori remarcabili ai acestei arte, care au dat fiin?? ?i valoare operei dramatice a maestrului Paul Everac ?i cu deosebire, scrise cu penelul artistului plastic, numele celor care s-au învrednicit la ctitorirea l?ca?ului: Ion Antonescu (fost Secretar de stat la Ministerul Culturii), Ion Br?nescu, Adriana Muraru, Viviana Ilea.

Rezerva?ia artistic? de la Podul Dâmbovi?ei cuprinde lucr?ri de art? plastic? centrate pe ideea major? a liricii culte ?i a baladei populare române?ti. Este vorba de monumentele: „Rodica", dup? Vasile Alecsandri, „Nunta Zamfirei", dup? George Co?buc, „Legenda Mân?stirii Arge?ului", dup? culegerea lui Vasile Alecsandri, „Gorunul", dup? Lucian Blaga, „Mistre?ul cu col?i de argint", dup? ?tefan Augustin Doina?, „Moartea C?prioarei", dup? Nicolae Labi?, „Miori?a", culegere, Vasile Alecsandri, „Domni?oara Huss", dup? Ion Barbu, statuile „Ro?u Împ?rat", „Eva ?i ?arpele", „Ielele", precum ?i „Galeria celor cinci", „Curtea himerelor", „Genotaful familiei", „Amfiteatrul Dramaturgilor", „?ase cariatide" „??r?nci", „Enescu", „Fresca", „Sgraffito", alte întruchip?ri artistice ?i spectaculare din arealul Everac de la Podul Dâmbovicioara: „Teatrul Robinson", cu 64 de locuri, „Amfiteatrul neo-clasic" cu 182 de locuri, hruba „La ?apte ??r?nci" cu 24 de locuri, „Pergola cu Prepeleac", unicat, 18 locuri, „Poliedrul magic", „Terasa de convenire" etc.

„Doamne ce str?lucire aici ?i ce pustietate în noi!", ar fi spus Lucian Blaga. „Nu e cazul s? exager?m" - ar fi r?spuns maestrul Everac - „sunt un modest particular care s-a brodit s? scrie cu predilec?ie piese de teatru ?i care a dorit s?-?i anime singur?tatea ?i s?-?i împodobeasc? ambientul ?i atunci a adus aproape de el ?i de familia lui, chipurile unor mae?tri cît ?i pe ale unor colegi de breasl?, din aceea?i rar? specioas? îndeletnicire". Orfeul de la Podul Dâmbovi?ei, prin cîntecul lirei sale artistice, a trudit o via?? la restaurarea goethean? a teatrului de idei, a teatrului mitic, modern, expresionist, romantic, a teatrului românesc în genere, a sculpturii, a picturii, a filosofiei ?i poeziei, a „resurselor ?i ispitelor" din ?ara Muscelului, ca s? ne lase nou?, genera?iilor, „Urme pe z?pad?".
Dumnezeu s?-l odihneasc?!
footer