Revista Art-emis
Centenarul Marii Uniri a României. Aniversarea a o sută de ani de la Actul Unirii Basarabiei cu România PDF Imprimare Email
General Ion Costaş, Chişinău   
Duminică, 01 Aprilie 2018 08:41

Basarabia 27 martie 2018Este o mare onoare şi o deosebită plăcere pentru mine să am privilegiul de a marca, împreună cu Domniile Voastre, aniversarea de o sută de ani de la Actul Unirii Basarabiei cu România, considerat evenimentul fondator al statului român modern, o etapa esenţială pentru evolutia Romaniei şi un prilej de reflectare asupra valorilor de interes national. 24 Ianuarie a fost, este şi rămâne a fi, pentru romanii de pretutindeni, o Zi de mare sărbătoare naţională. Din această moment România începe să devenă o naţiune unită, liberă, demnă de respectat în întreaga lume... În acesată Zi Basarabia s-a unit cu patria-mamă, România. După cum bine se ştie, lupta de eliberare naţională În Basarabia, a luat amploare in aprilie 1917, odată cu constituirea Partidului Naţional Moldovenesc, sub preşedinţia lui Vasile Stroescu. Aces partidul avea ca organ de presă ziarul „Cuvânt moldovenesc". La 25 septembrie/8 octombrie 1917, cu prilejul Congresului ostaşilor moldoveni de la Chişinău s-a constituit organul legislativ „Sfatul Ţării", unde au fost aleşi 156 deputaţi, 105-români, 15 ucraineni, 14 evrei, 7 ruşi, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean şi 1 grec.

Actul Unirii

„În numele poporului Basarabiei, Sfatul Ţării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi vechile graniţe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută şi mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric şi dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-şi hotărască soarta lor de azi înainte şi pentru totdeauna se uneşte cu mama ei România.

Această unire se face pe următoarele baze:

1. Sfatul Ţării actual rămâne mai departe pentru rezolvarea şi realizarea reformei agrare, după nevoile şi cererile norodului. Aceste hotărâri se vor recunoaşte de Guvernul român.
2. Basarabia îşi păstrează autonomia provincială, având un Sfat al Ţării (Dietă), ales pe viitor prin vot universal, egal, direct şi secret, cu un organ împlinitor şi administraţie proprie.
3. Competenţa Sfatului Ţării este: a) votarea bugetelor locale; b) controlul tuturor organelor zemstvelor şi oraşelor; c) numirea tuturor funcţionarilor administraţiei locale prin organul său împlinitor, iar funcţionarii înalţi sunt întăriţi de Guvern.
4. Recrutarea armatei se va face, în principiu, pe baze teritoriale.
5. Legile în vigoare şi organizaţia locală (zemstve şi oraşe) rămân în putere şi vor putea fi schimbate de Parlamentul român numai după ce vor lua parte la lucrările lui şi reprezentanţii Basarabiei.
6. Respectarea drepturilor minorităţilor din Basarabia.
7. Doi reprezentanţi ai Basarabiei vor intra în Consiliul de Miniştri român, acum desemnaţi de actualul Sfat al Ţării, iar pe viitor luaţi din sânul reprezentanţilor Basarabiei în parlamentul român.
8. Basarabia va trimite în Parlamentul român un număr de reprezentanţi proporţional cu populaţia, aleşi pe baza votului universal, egal, direct şi secret.
9. Toate alegerile din Basarabia pentru voloste, sate, oraşe, zemstve şi Parlament se vor face pe baza votului universal, egal, secret şi direct.
10. Libertatea personală, libertatea tiparului, a cuvântului, a credinţei, a adunărilor şi toate libertăţile obşteşti vor fi garantate prin Constituţie.
11. Toate călcările de legi, făcute din motive politice în vremurile tulburi ale prefacerilor din urmă, sunt amnistiate.Basarabia, unindu-se ca fiică cu Mama sa România, Parlamentul român va hotărî convocarea neîntîrziată a Constituantei, în care vor intra proporţional cu populaţia şi reprezentanţii Basarabiei, aleşi prin vot universal, egal, direct şi secret, spre a hotărî împreună cu toţii înscrierea în Constituţie a principiilor şi garanţiilor de mai sus.
Preşedintele Sfatului Ţării - Ion Inculeţ
Vicepreședinte - Pan. Halippa.
Secretarul Sfatului Ţării - I. Buzdugan"

Azi, ca de fapt, pe parcursul anilor, ne punem direct întrebarea: câte din aceste doleanţe, „condiţii" au fost realizate şi respectate? Nu a fost respectat în primul rând soarta conducătorilor moldoveni, aceştia fiind îndepărtaţi din structurile statului în primii cinci, şase ani de la unire. Acest dureros adevăr poate fi demonstrat prin articolele și memoriile lui Constantin Stere şi memoriile unor lideri politici români despre felul cum au trataţi colegii din Basarabia. E adevărat, în acest sens, putem constata, Actul Unirii, de fapt, s-a realizat doar aparent, sau superficial. Cu regret, şi azi se văd clar neţnţelegerile existente la acest capitol, dar nu e mai puţin adevărat că odată cu crearea statului național unitar, prin Unirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei cu România, au fost deschise largi posibilități pentru manifestare în viața internațională ca un stat suveran și independent, preocupat de dorința menținerii păcii și a unui climat de destindere și cooperare interstatală.

Pe parcursu celor 22 da ani, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil rus, de tragediile colectivizării, ale Holodomorului, ale „terorii roșii" dezlănțuită de CEKA-G.P.U.-N.K.V.D. și ale deportărilor către Gulag. Aceasta era întocmai scopul Sfatului Țării, inclusiv al delegaților ruși sau ucraineni care au votat Unirea. În această perioadă, Basarabia a primit, conform datelor „Oficiului internațional pentru refugiați al Societății Națiunilor" întemeiat de Fridtjof Nansen, zeci de mii de refugiați din Rusia și Ucraina, majoritatea simpli civili (printre care meșteșugari sau mici prăvălieri evrei, credincioși pravoslavnici, simpli țărani ucraineni) care-și riscau viața trecând Nistrul înot sau pe ghiață sub gloanțele grănicerilor ruși (uneori și români). Adevăr incontestabil, această temă prezintă un interes științific deosebit, dar e necesar să ţinem cont și de actualitatea acesteia, în condițiile în care România fusese victimă a agresiunii sovietice din vara anului 1940, când în urma celor două note ultimative cunoscute din 26 și 28 iunie, au fost ocupate Basarabia și Nordul Bucovinei, în baza prevederilor protocolului adițional secret al Pactului Molotov-Ribbentrop din 23 august 1939.

Cedarea Basarabiei s-a făcut în condiții deosebit de dramatice, armata si autoritățile române fiind supuse unei umilitoare retrageri, sub o agresivă presiune a trupelor de ocupație. Întruchipând voința întregii națiuni de eliberare a Basarabiei și a Nordului Bucovinei, generaluln Ion Antonescu a inițiat încă din toamna anului 1940 pregătirea politico-diplomatică și militară a bătăliei pentru dezrobirea teritoriilor cucerite de sovietici în urma ultimatumului din vara aceluiași an. La 22 iunie 1941, generalul Antonescu a semnat faimosul Ordin de zi către armată, prin care cerea: „Ostaşi, vă ordon, treceţi Prutul! Luptaţi pentru dezrobirea fraţilor noştri, a Basarabiei şi Bucovinei". Vestea intrării României în războiul pentru eliberarea Basarabiei şi a nordului Bucovinei a fost primită cu bucurie de români, fiind memorabil cântecul popular lansat în acele zile: „Azi noapte, la Prut, războiul a-nceput/ Românii trec dincolo iară/ Să ia înapoi prin arme şi scut/ Moşia pierdută astă-vară".

În perioada care a trecut de la căderea regimului comunist, în Basarabia, ca de fapt şi în România s-au publicat multe și valoroase monografii, tratate științifice despre istoria Basarabiei, dar un studiu de sinteză care să trateze această complexă și actuală problematică dintr-o dublă perspectivă, istorică și juridică, încă nu și-a găsit locul în spațiul editorial. Problema esenţială care, cred, e necesar să fie rezolvată azi, ar fi asumarea de către Guvernul și de societatea civilă din România a responsabilităţii faţă de românii de pretutindeni. În acest sens, indiscutabil, se cere creată o Strategie de Relaţii eficiente, un Program Național de susținere şi educaţie patriotică a românilor de pretutindeni şi în mod special, a romanilor din Basarabia.

Componentele necesare viitorului program

1. Situaţia românilor din teritoriile afectate de pactul Stalin-Hitler (Ribbentrop-Molotov) din 1939, care a fost declarat nul de U.R.S.S. în 1989 şi, evident, o problemă aparte ar fi Transnistria. Cetăţenii acestui spaţiu românesc au toate drepturile de a revendica ReUnirea cu Patria mamă. La acest compartiment sunt necesare tratative cu Rusia, succesoarea U.R.S.S. ;
2. situaţia românilor din teritoriile învecinate: Ungaria, Ucraina (Nordul Bucovinei şi Sudul Basarabiei - Bugeac), care sunt trataţi ca minorităţi naționale, desi ei sunt cetăţeni autohtoni în teritoriile respective;
3. Situaţia românilor din teritorile mai îndepărtate, ajunși în ultimii ani: români din Occident, din zonele asiatice ale Rusiei, din Australia etc.

Cred, pentru fiecare din aceste categorii de români sunt necesare concepţii, strategii speciale. În acest context, e necesar să implementăm ideea continuităţii, păstrării conştiinţei naţionale în sensul relaţiilor cât mai apropiate de spiritual românesc prin tradiţii, obiceiuri, muzică, literatuă în limba română. O idee în plus ar fi ca Statul să sprijine Biserica Ortodoxă Română, rolul căreia a fost, este şi rămâne a fi păstrarea identității naționale a românilor de pretutindeni. O importanţă majoră în acest proces de culturalizare a românilor de pretudindeni, un rol aparte, îl au tinerii. Pentru a-i apropia de idealurile României, sunt necesare burse speciale de studii, reduceri de preț la prima vizită în România, facilități vamale, facilități pentru bătrânii din afara graniţelor actuale ale României, care doresc să-și petreacă ultimii ani de viață în România etc.

Chestiunea Basarabiei

În ceea ce priveşte Basarabia, cunosc bine situația din Republica Moldova. Pentru a aborda chestiunile existente în Basarabia, e necesar să avem o viziune realistă despre situaţia actuală, deci, să nu tragem concluzii nefondate, uneori prea optimiste, alteori prea riscante. Azi sunt necesare analize profunde ale criticilor pe care le invocă unii adversari ai Unirii. Spre exemplu, azi, prin Basarabia, mai circulă idea, că pe parcursul anilor au fost eşuate mai multe ocazii benefice de a realiza actul Unirii, din din diverse motive şi, în mod special, din cauza unor guvernanți de la București. Dacă e aşa, dar poate fi, oare, altfel, acest adevăr trebuie să fie motivat, recunoscut, discutat, polemizat, cunoscut de marele public, precizând, pe cât e posibil, cine sunt acești guvernanți, care au fost motivele, determinând, faptul că mulţi adversari ai ReUnirii din Basarabia, au folosit aceste deziderate, manipulând, astfel, marele public. Aceşti diriguitori ar fi bine să fie nominalizaţi, mai ales dacă au dispărut din procesul politic actual. Celor care sunt încă activi trebuie să li se ofere o șansă de a-şi corija ideile. Tot în acest context e necesar de combătut ideea că România a abandonat Basarabia în iunie 1940. Decizia luată la București, în anul, 1940 a fost una realistă în situația creată și, deși a fost o opțiune drastică, a fost, totuși, soluția unică, care a fost posibil de suportat. Istoria a demonstrat că Armata Roșie era pregătită să invadeze Europa, iar opoziția României le-ar fi oferit pretextul căutat.

Nu cred că trebuie pusă în discuţie ideea organizării unui referendum pe problema ReUnirii, pentru simplul motiv că nici în 1940 - cu prilejul notelor ultimative sovietice din 26 şi 27 iunie, prin care se cerea „înapoirea cu orice preţ" a Basarabiei şi nordului Bucovinei - şi nici în 1946-1947 - la Conferinţa de pace de la Paris (29 iulie - 15 octombrie 1946) şi Tratatele de Pace dintre Aliaţi şi statele Axei (10 februarie 1947) un astfel de referendum nu a avut loc. Se impune crearea unui cadru legitim, care ar elimina toate consecințele pactului din anul 1939 dintre Stalin și Hitler. În ceea ce priveşte clasa politică din Basarabia, ea este, ca pretutindeni egoistă, nu este constituită din eroi sau martiri. Cei mai mulți politicieni se tem că după Unire își vor pierde privilegiile și beneficiile acumulate, averile strânse prin furt protejat de legi, elaborate si votate de ei, etc. Acești politicieni corupți sunt cei mai mari duşmani ai procesului de Reintegrare națională, de ReUnire cu Țara. Majoritatea politicienilor, inclusiv cei care nu sunt corupți, își pun întrebarea, destul de firească, inevitabilă: ce câștigă și ce pierd dacă se face Unirea?

În continuarea acestor idei, e necesar ca Parlamentul României să elaboreze un program oficial, cu valoare de text constiuțional, prin care ar asigura interesele cetăţenilor implicaţi în procesul ReUnirii, de tipul: „După ReUnire, în Basarabia, timp de 25 de ani, candidații la funcția de parlamentar, vor fi numai persoane născute în Basarabia sau cu unul dintre părinți născut în Basarabia!", sau „După ReUnire se va introduce funcția de vicepreședinte al României!".

Evident, ar mai putea fi identificate și alte momente, prin care politicienii români basarabeni să aibă deplină încredere că nu vor fi eliberaţi din procesul politic, că vor putea să se integreze fără mari probleme în spaţiul actual românesc, singura condiție fiind meritul personal. O condiţie esenţială ar fi şi factorul economic, care trebuie să preceadă unirea politică. În acest process putem scoate în evidenţă: conectarea la gazoductul si la sistemul energetic din Țară, introducerea ecartamentului european pe linia Iași-Chișinău, autostradă București-Iași-Chișinău, monedă unică (așa cum s-a promis în 1992), „românizarea" mass mediei din Basarabia și altele. Merită studiată și ideea de a ne uni inițial într-o Confederație a Românilor vreme de zece ani. Important ar fi şi selectarea riguroasă a unor personae, desemnate de la București și Chișinău, care ar activa în mai multe proiectele dedicate ReUnirii: aceste persoane să fie verificate cât de loiale s-au arătat față de idealul ReUnirii in ultimii 28 de ani! Să nu lăsăm inamicilor noștri libertatea și ușurința de a ne sabota proiectul cel mai important pentru Neamul Românesc.

Una din problele esenţiala a Unirii Basarabiei cu România ar fi minorităţile naţionale din Basarabiei, care se opun Unirii. Cred, în această situaţie create, ar fi bine ca persoanele de decizie de la București să ia contact cu liderii minorităților etnice din Basarabia pentru a le câștiga încrederea şi a le promită, că în România Unită vor avea cel puțin aceleași drepturi pe care le au acum în Repubica Moldova, explicându-le concret şi corect drepturile minoritarilor din România şi în ce măsură aceste drepturi vo fi respectate, demonstrându-le, implicit şi explicit, că în România de azi aceste drepturi sunt respectate mai mult decât în oricare altă țară a Europei! Foarte important este şi crearea unei strategii de colaborare militară comună, care ar permite o aliniere şi un schimb de experienţă a forţelor militare ale celor două ţări româneşti. Aceste măsuri ar unifica şi acest domeniu important pe idea unei singure entităţi naţionale şi ar evalua nemijlocit spre întărirea securităţii naţionale.

O modalitate eficientă de unire a românilor din Basarabia cu cei din România ar putea fi facilitățile pentru investiții în Basarabia, respectiv în România, organizarea unor forumuri şi programe de afaceri, care ar solidariza investitorii şi antreprenorii din tot spaţiul românesc şi care ar facilita crearea şi extinderea unui mediu de afaceri comun pentru toate teritoriile româneşti. Evident, există în Basarabia azi zeci şi chiari sute de probleme, care se cer cu insistenţă rezolvate, tocmai din acest motiv, cred ar fi bine de creat o comisie de experţi, care ar depista o logică istorică a vieţii de aici, ar constata diagnosticul Republicii Moldova, ar realiza o abordare analitică, lucidă a situaţei existente.

Ţinând cont de faptul că suntem într-o zi de sărbătoare, şi evident, din lipsă de timp, am adus la cunoştinţă doar o mică parte din cee ce este Basrabia azi, tocmai din acest motiv, printr-un stil expres putem spune: Viaţa Basarabiei, ruptă de Ţara-Mamă rămâne a fi o mare nedreptate, rămâne a fi o rană în trupul României. Azi, noi, basarabenii, trăim în exil cu o bucată de pământ românesc sub picioare, e clar, responsabilitatea e cu mult mai mare decât a trăi în exil de unul singur. Şi, esenţial, Basarabia încă nu a ieşit din haosul comunismului. Azi în Basarabia totul e posibil. Basarabia poate deveni în cel mai apropiat timp o anexă a Rusiei. Noi toţi suntem optimişti şi credem, că Anul 2018, ar putea deveni crucial atât pentru România, cât şi pentru Basarabia română.

La mulţi ani, România !
La mulţi ani, fraţi români !

„A rosti numele Basarabia e una cu a protesta contra dominaţiunii ruseşti. Numele Basarab şi basarabeni exista cu mult înaintea vremii în care acest pământ devenise românesc; acest nume singur este o istorie întreagă". (Mihai Eminescu)

„Poporul român n-a venit din afară, aici s-a născut. Aici s-au fiert diferitele elemente din care s-a creat poporul român. Noi nu avem unde pleca și nimeni nu are dreptul să ne gonească din țara noastră. Un veac întreg, supuși și tăcuți, am purtat jugul, de un veac întreg limba noastră este oprită, un veac întreg cartea în limba natală a fost persecutată ca o otravă revoluționară [...]". (Constantin Stere, la deschiderea ședinței Sfatului Țării din 27 martie 1918).

footer