Femeia, Mărţişorul primăverii noastre Imprimare
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Miercuri, 07 Martie 2018 21:11

8 martieFecioara Maria este arhetipul Frumuseţii şi Dragostei Fecioarelor-Femeilor-Mamelor.
Eros e îmbrăţişarea Fecioarei angelice ce dă flacără sufletului înălţându-l dincolo de stele.
Mama zămisleşte în sânul ei binecuvântat darul cel mai dumnezeiesc al nemuririi omului.
Erudiţia Femeii împodobeşte viaţa celor dragi în majestuoasa porfira regală a Familiei.
Iubirea Fecioarei zămisleşte farmecul sublim din azurul dorinţei ce ne-ngemănează fiinţa.
Aurul sufletului Mamei cuprinde înţelesurile cele mai limpezi ale existenţialităţii noastre.

Muierea din Femeie se pogoară ca o rapsodie serafică ce dă vibraţie lirei sufletului ales.
Ăst timp preface voinţa Mamei într-o liturghie a Dorului deasupra vremilor, eternizându-le.
Răbdarea Fecioarei e un azur de cer şi răsărit de ape, adâncimi de adânc şi înălţimi stelare.
Ţelul Femeii i-a fost hărăzit de Dumnezeu, ca omul-consoartă să împlinească destinul lor.
Inima Mamei împleteşte dorul cu harul, năzuinţa cu credinţa în zvâcniri de catapetesme.
Şoapta Fecioarei-murmur de ape susurând zările lăuntrice în undele cărora surâd luceferii.
Onoarea Femeii ţâşneşte mireasmă celestă din corola florilor ce dă frumuseţe pământului.
Ruga Mamei trebuie să fie miracolul care aliniază planetele gândirii voinţei ei ancestrale.
Universul Femeii este bolta sub care pruncul scânceşte după autoritatea Omului ideal.
Libertatea Fecioarei e o necuprinsă sferă celestă ce stă pe tronul Libertăţii lui Dumnezeu.

Primăvara Fecioarei este paradisul în care înfloresc cerul Dragostei şi pământul Iubirii.
Raţiunea Mamei este Dorul în care se desfată armonia divinităţii sufletelor înţelepte.
Iubirea Femeii este acea puritatea de luceferi-ninsori cuprinzând bărbatul în proprii fiori.
Mărţişorul Primăverii-Fecioara aprinde-n suflet flacăra nemistuită a tainicelor întâlniri.
Ălălalt sceptru al Femeii, dincolo de iubire este dragostea ei pentru frumuseţea prieteniei.
Viaţa Mamei este un sceptru regal sub care se exercită autoritatea monarhică a Tatălui.
Eternul feminin nu e un mister ce rămâne ascuns, ci o Taină în care se tâlcuieşte veşnicia.
Romanţa Femeii aprinde zorii de suflet, săltând pe strune de vioară văpăile îndrăgostiţilor.
Izvorul Femeii e Dorul purtător de iubire, ce-nalţă nestingherit frumuseţea formelor Zidirii.
Idealul Femeii brodează zările senine ale sufletului peste care se pogoară mirific Curcubeul.

Nădejdea Fecioarei e duhul ce-nalţă aripi de floare, dând gândului formă, cuvânt şi culoare.
Ochii Mamei sunt lumina ce-îmbrăţişează vraja Dorului în adierea lui de sfântă sărbătoare.
Aura Femeii cereşti e surâsul Icoanei la care bărbaţii aleşi îi aduc venerare nepământeană.
Soarele Femeii este bărbatul ce-o divinizează, precum şi sacrul odor care-o înnobilează.
Tandreţea Femeii este mireasma cromaticelor roze, delirul poeziei, mărgăritarul de raze.
Religia Mameii este Iubirea dezmărginită care îmbrăţişează Dragostea dumnezeirii.
Elocinţei Fecioarei trebuie să i se atribuie ca un nepreţuit giuvaer cel mai preţuit elogiu.

Femeia - Eterna Iubire Frumoasă

Fecioara Maria e hărăzită să odrăsleasă frumosul şi dragostea în Creaţia Fiului ei.
Eterna iubire este Femeia care te-nalţă cu sufletul pur spre azururi de constelaţii.
Mama-şi resfiră gândurile albe în lira de seraf, ca rândunelele ce fâlfâie spre cer.
Enigma Fecioarei ţese năzdrăvana dorinţă în taina voluptăţii aprinselor scântei.
Inima Femeii brodează pe ghergheful lumii cărarea sidefie-a dogoritoarelor oraţii.
Adevărul suspină în sufletul Mamei-temelia vieţii, mână-n mână cu Dorul străjer.

Existenţa Femeii e acel Empireu odrăslit în soare, presărat cu eternele mângâieri.
Taina Fecioarei zămisleşte adâncuri, ce-o lume-ntregă le poate cuprinde frumos.
Esenţa Mamei e din rădăcina divină ce strânge la sân frumuseţi, adevăr şi lumină.
Răbdarea Femeii e meridianul cărării fierbinte a paşilor de azi şi-a paşilor de ieri.
Nădejdea Fecioarei este Mirele ceresc, cu pletele Luceafăr ca chipul lui Hristos.
Azurul Mamei înşiră anotimpurile răpite primăverii ce-a-nmiresmat dulcea grădină.

Iubirea Femeii uimeşte întreaga noastră zidire, cu focul ce arde de tot şi totuşi rămâne.
Universul Fecioarei răzbate ca un potop năvalnic de dor în zborul suav de porumbiţă.
Bucuria Mamei este marea Arcă ce-adună în pântec cununi de cer şi zămisliri de îngeri.
Idolul Femeii e pseudonimul Dochiei, îndrăgostita prinţesă-martiră a vetrelor române.
Rondelul Fecioarei e rază, e zâmbet, e frază, e stropul de sânge-nemuritoare mlădiţă.
Eminul Măicuţei e Sfântul Prunc odrăslit de Feciora Maria în zâmbet şi-n plângeri.

Femeia-eterna iubire frumoasă e Dorul-scânteie în pâlpâirea soarelui la amiază.
Regala Fecioară se-aprinde în har cum ard îndrăgostiţii în vârtejul focului-horă.
Uimirea Femeii e freamătul Paradisului ce scapără cerul când pământul scânteiază.
Măicuţa este gena sfântă de ţărână, aluat dospit pecetluit în veci cu cerul auroră.
Omul e ramura-nflorită din mugurul Femeie-romanţa inimii ce-n suflet lăcrimează.
Astrul Fecioarei surprinde unda amintirii ca ispititoarele sirene cu cântecul de proră.
Sonetul Mamei-i cântare de îngeri ce vine de Sus şi binecuvântări serafice-i urează.
Ăst timp Fecioara, Femeia, Mama, rămân răsăritul zorilor sublime în sufletele noastre.

Tuturor aleselor Fecioare, Femei, Mame: întru eterne iubiri frumoase!

† Sf. Ier. Teofilact Mărturisitorul, Pavel Mărturisitorul, Sf. Mc. Dometie.

Grafica - I.M.

footer