Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Laz?r L?dariu, Chi?in?u   
Miercuri, 21 Iunie 2017 17:38

22-iunie-1941-RomâniaS-au scris zeci, sute de tone de pagini despre momentul 22 iunie 1941, dar niciodat? nu va fi suficient. A fost clipa când onoarea românilor a învins vicisitudinile ?i poftele hulpave ale mai marilor vremii, ale infamului pact Ribbentrop-Molotov ?i a anexelor sale secrete. A fost clipa când omul chemat în fruntea ??rii a ordonat începerea luptei pentru Reîntregirea României ciuntit? de netrebnici. Atunci, p?r?sit de „alia?ii tradi?ionali" preocupa?i de propria lor soart? - poporul român, obligat s? aleag? între dou? mari rele. Pentru reîntregirea hotarelor a urmat ordinul Conduc?torului Statului, luându-?i soarta în propriile mâini. Ast?zi, în România anului 2017, promovarea valorile Neamului Românesc este pedepsit? de legea-f?r?-de-lege (217/2015), iar Mare?alul Antonescu este asasinat ?i m?cel?rit în fiecare zi, la fel ca în ziua de 1 iunie 1946. În România anului 2017 tr?d?torii de neam ?i ?ar? sunt prosl?vi?i, iar eroii Neamului pu?i la index.  Tratatul de pace dela Paris din 1947, împus de înving?tori, cu acordul deplin al „alia?ilor", a b?tut în piroane grele grani?ele strâmbe desenate de Molotov cu creionul de tâmpl?rie în 1940. Nici acum, dup? aproape opt decenii de la încheierea sa, oficialii României nu au reclamat infamul Pactul Hitler-Stalin. Alte popoare au f?cut-o. Ungaria ?i-a unit for?ele ?i a declan?at ofensiva general? împotriva prevederilor Tratatului de la Trianon. În România, „?iganiada" oficialit??ilor ?i a politrucilor este singura preocupare. Simbolic, nu putem spune decât: „Te vrem la Bicaz, Te vrem în Bihor, Te vrem la Feleac, Te vrem în S?tmar... La Tisa te vrem, Mare?ale!"[1]. În cele ce urmeaz?, v? prezent?m un text scris cu ?ase ani în urm?, dar la fel de valabil ?i ast?zi[2]. Mare?alul Ion Antonescu a devenit legend? ?i cu legendele nu te po?i lupta ! (Ion M?ld?rescu - ART EMIS).

22 iunie 1941

„V-am f?g?duit, din prima zi a noii domnii ?i a luptei mele na?ionale, s? va duc la biruin??! S? ?terg pat? de dezonoare din Cartea Neamului ?i umbr? de umilire de pe fruntea ?i epole?ii vo?tri! Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor str?mo?e?ti ?i a bisericii, lupta pentru vetrele ?i altarele române?ti dintotdeauna!
Osta?i,
Va ordon: Trece?i Prutul! Zdrobi?i vr?jma?ul din R?s?rit ?i din Miaz?noapte! Dezrobi?i din jugul ro?u al bol?evismului pe fra?ii vo?tri cotropi?i! Reîmplini?i în trupul ??rii glia str?buna a Basarabilor ?i codrii voievodali ai Bucovinei, ogoarele ?i plaiurile voastre! Pleca?i pe drumul biruin?ei lui ?tefan cel Mare, c? s? cuprinde?i cu jertf? voastr? ceea ce au impus str?mo?ii vo?tri cu lupta lor!
Înainte!
Fi?i mândri c? veacurile ne-au l?sat aici straja drept??ii ?i zid de ap?rare cre?tin?! Fi?i vrednici de trecutul românesc.Acesta-i ordinul de lupta dat de mare?alul Ion Antonescu în zorii zilei de 22 iunie 1941.
Osta?i, va ordon: trece?i Prutul!"

„Pahod na Sibir"

În explozii de urale ?i în rafale de arme, solda?ii treceau ap? desp?r?itoare de fra?i pe p?mântul Mo?iei Stefane, ocupat? dup? notele ultimative ale Moscovei, din iunie 1940, în urm? pactului secret Ribbentrop-Molotov. Dup? 22 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania-Mam?, în 1918, cizma bol?evic? cotropise, din nou, p?mânturile române?ti dintre Prut ?i Nistru. Zeci, sute de mii de fra?i basarabeni, s?lta?i din a?ternut, în miez de noapte, luau drumul, pentru unii f?r? intorcere, al groaznicului „Pahod na Sibir", mul?i albind cu oasele lor Golgota suferin?elor pân? în gulagurile Kolamei, Vorkutei ?i M?g?danului, pân? dincolo de Cercul Polar. Era vremea cumplitei înfrico??ri sub amenin?area: „Cine limba lung? are zece ani taie la sare!". Basarabia, „sora noastr? cea mezina", furat?, tr?dat? mereu, gemând sub „cnutul de calmuc", î?i tr?ia suferin?? sub cizma ocupantului bol?evic ?i a amenin??rii cu deportarea în Siberiile de ghea??. Fra?ii în suferin?? trebuiau elibera?i. ?i a venit comand?, ca un tunet: „Osta?i, va ordon: trece?i Prutul!". ?i l-au trecut!

Basarabia este pres?rat? cu cimitire ale solda?ilor români, c?zu?i pe Frontul de Est

„Azi-noapte, la Prut, r?zboiul a-nceput,/ Românii trec dincolo, iar?,/ S? ia înapoi, prin arm? ?i scut,/ Mo?ia pierdut? asta-vara.// Mergem în câmpia Basarabilor,/ Plin? de grâne, plin? de dor,/ ?i-n Bucovina cu m?n?stiri ?i brazi,/ Mergem la lupta, bravi camarazi!". Aceste versuri, devenite cântec, îndemn ?i îmb?rb?tare, r?sunau, în zorii zilei de 22 iunie 1941, prin satele de dincolo de ap? Prutului. Cântec atât de drag fra?ilor no?tri! Cântec atât de a?teptat! Doar la ?iganca, în gând cu ?ara, cu România Mare, dorit? ref?cut? ?i întreag?, precum la 1 Decembrie 1918, au c?zut peste 1.000 de militari români. Câteva sute au murit la V?rz?re?ti ?i Nisporeni, în b?t?lia de pe Dealul Morilor ?i de pe Valea Plângerii, numit? ?i Valea Dolnei. Iat? cum este descris sfâr?itul luptelor de la V?rz?re?ti, unde au c?zut 178 de români, la luptele de acolo participând, în anul 1941, ?i gradatul Alexandru Enache, salvat, ca printr-o minune, din mila lui Dumnezeu. El a fost scos, de un sanitar român, dintr-un morman de cadavre, deoarece, povestea acesta: „Mai mi?c? un deget!". Cum arat? locul, dup? cumplit?, dramatic? încle?tare? „Toat? valea era pres?rat? de trupuri, multe f?r? mâini, f?r? picioare, f?r? capete. Au înc?rcat mor?ii în c?ru?e ?i i-au dus la V?rz?re?ti, unde s?tenii i-au înmormântat cre?tine?te, le-au pus cruci, îns?, la ordinul oficialit??ilor comuniste, care au venit la conducere, mai apoi, crucile au fost smulse ?i duse, cu carele, la Nisporeni, c? s? fac? un trotuar cu ele. Mul?i ani, pe acest loc (unde au fost îngropa?i militarii români - n.a.) p??teau animalele (Natalia Hadârc?). În înaintarea ei, ulterioar?, Armata Român? a dat b?t?lii crâncene, cu însemnate pierderi de vie?i, la Odesa, în Step? Calmuc?, la Cotul Donului Stalingrad, confruntându-se, în cumplit? iarn? ruseasc?, cu o soarta potrivnic?, ?tiut?. Basarabia este pres?rat? cu numeroase cimitire ale solda?ilor români, c?zu?i în b?t?liile de pe Frontul de Est ale celui de- Al Doilea R?zboi Mondial.

Vandalismul bol?evic, la ordinea zilei

Hot?rât s? refac?, conform rânduielilor cre?tine?ti, acele locuri de odihn? ve?nic? a celor c?zu?i pentru o Românie întregit?, eforturile Oficiului Na?ional pentru Cultul Eroilor s-au izbit, permanent, de zidul nep?s?rii, al refuzului ?i înd?r?tniciei guvern?rii comuniste de pe vremea lui Vladimir Voronin. Dup? cum se ?tie, în acest sens existând dovezi gr?itoare, cimitirele osta?ilor români de pe teritoriul Basarabiei au fost profanate, demolate, l?sate în paragin?, sub valurile vremii. Printre cele demolate, asupra c?rora s-a ab?tut dezastrul, c? pe vremea t?tarilor sau a turcilor, nicidecum a cre?tinilor, a fost ?i Cimitirul Eroilor Români din Chi?in?u. Între vandalii ?i barbarii, din urm? cu câteva secole, ?i cei care au urmat dup? reocuparea Basarabiei, despre care este vorba, nu-i nicio deosebire! N?v?litorii p?gâni, în urm? cu sute de ani, ardeau sate, ucideau. N?v?litorii-eliberatori d?râmau biserici, le transformau în magazii ?i depozite, arestau, ucideau oameni nevinova?i. Ocupan?ii se înver?unau s? ?tearg? orice urm? de românism, de credin?? în Dumnezeu, de sentiment identitar. ?i cum s? nu dea drumul t?v?lugului barbar, când in?i c? ei ar fi fost în stare ?i pu?in a lipsit c? pân? ?i Biserica Sf. Vasile Bl?jenii, din Pia?? Ro?ie din Moscova, monument de arhitectur? religioas?, s? fie demolat? de acei r?t?ci?i, f?r? nimic sfânt! F?r? s? cunoasc? limba ?i istoria basarabenilor, dorind Basarabia o gubernie sovieto-ruseasc?, ei s-au pornit pe distrus tot ce le ie?ea în cale, asemenea acelui n?tâng dintr-o povestire de Vasili Suksin, pornit, cu ura ?i înd?r?tnicie, s? d?râme clopotni?? unei biserici cu un cablu legat de tractor, pân? ce ?i-a g?sit moartea, pedepsit de Dumnezeu, plesnit în moalele capului tocmai de cablul supraîntins, care se rupsese. Vandalismul bol?evic cum spunea fostul ministru al Culturii, Ion Ungureanu, într-un extraordinar discurs ?inutla Cimitirul Eroilor din Chi?in?u, ar?tând cu degetul spre „cuceritorii" ajunsi prin capitala Republicii Moldova era atunci la ordinea zilei. Îns?, cu toate crimele lor, comise cu sânge rece, niciunul din st?pânii, impunându-se cu for?? în casa gospodarului basarabean, n-a ajuns în fa?? judec??ii Cur?ii Interna?ionale de la Haga. Pe acei criminali, Curtea nu-i caut?! N-au comis ei, oare, crime împotriva umanit??ii? În malaxorul barbariei lor, au spulberat pân? ?i osemintele mormintelor! S? nu uite ei: piatr? blestemului celor nelasati s? aib? odihn? ve?nic? îi va lovi drept în frunte! Sub otrav? urii îi vor da gata, odat? ?i odat?, remu?c?rile târzii.

Cimitirul de Onoare Românesc de la ?iganca al celor 830 de militari români identifica?i

Vandalizat a fost, de mân? netrebnic?, ?i Cimitirul de la ?iganca, raionul Cantemir, unde î?i duceau somnul de veci peste 1.000 de solda?i români. Timp de zeci de ani, mor?ii de la ?iganca n-au avut lini?te. Cimitirul militarilor români, c?zu?i în anul 1941 pentru eliberarea Basarabiei, a fost dezafectat de ocupantul sovietic, în urm? unei campanii sus?inute, de distrugere a lui. Crucile, smulse de la c?p?tâiul eroilor, au fost folosite pentru funda?ia unui sovhoz. Oasele, sp?late de ploi, au fost risipite pe toat? valea de la ?iganca. Dup? trecerea a zeci de ani de la crâncen? b?t?lie de la ?iganca, lupt?torii din iunie 1941, veni?i de pe cele dou? maluri ale Prutului, s-au întâlnit, de Ziua Eroilor, pentru a cinsti, în prezen?a miilor de basarabeni, memoria celor c?zu?i acolo, ajun?i s? aib? o cruce la c?p?tai. Cu greu, Cimitirul a fost reamenajat, prin grij? autorit??ilor locale, ?i reinaugurat, la 6 iunie 2006[...].Loc de reculegere în memoria zecilor de mii de români c?zu?i în Campania din Est (iunie 1941 - august 1944), în cel de-Al Doilea R?zboi Mondial, Cimitirul de Onoare Românesc de la ?iganca are nou? gropi comune, 142 de cruci, 11 pl?ci de marmur?, cu numele celor 830 de militari români identifica?i, o troi??, candele. Numai c? se vede c? treaba asta îi st? cuiva precum un cui în talp? ?i un arici în gât. Drapelul României, arborat al?turi de cel al Republicii Moldova, la poart? Cimitirului, a fost dat jos, rupt ?i c?lcat în picioare, de persoane necunoscute, în urm? unei ac?iuni premeditate ?i organizate. Azi, tr?itori într-un alt secol, primul din mileniul trei, ?tiut fiind c? noi, românii, iert?m, neam n?scut cre?tin fiind, dar nu uit?m, cuvine-se s? ne întoarcem cu gândul ?i la mare?alul Ion Antonescu, b?rbatul care a preluat destinele României în momente atât de grele, ?ar? fiind sfârtecat?, ?i în Vest, ?i în Est, ?i în Sud. Viteaz soldat, recunoscut înc? din timpul Primului R?zboi Mondial, Ion Antonescu a fost ata?at militar la Londra, ?ef al Marelui Stat Major ?i ministru al Ap?r?rii (1937-1938). Abdicarea lui Carol al II-lea l-a adus la conducerea statului.

Ion Antonescu nu are nevoiede avoca?i. Se apar? singur! Ceasul istoriei nu poate fi oprit!

Pentru a recupera teritoriile pierdute în anul 1940, a angajat ?ar? în r?zboiul împotriva U.R.S.S., continuat ?i dincolo de Nistru. Înl?turat la 23 august 1944, mare?alul Ion Antonescu a fost predat sovieticilor, de c?tre comuni?ti, ?i, în urm? unei mascarade de proces, organizat dup? tipicul comunist, în anul 1946, a fost condamnat la moarte ?i executat. Cei care iubesc adev?rul, mai mult decât pe Platon, ?tiu c? destinul este, uneori, un amestec de lumini ?i umbre, pentru om, c? fiin?? trec?toare. Dar mai ?tiu, prea bine, c? omul „f?r? protec?ie, f?r? nume, f?r? bani, care s-a urcat în Stat în cel mai înalt loc de conducere ?i de r?spundere, a avut, ca unic gând, ?ara ?i refacerea frontierelor României Mari din anul 1918. Adic?, refacerea frontierelor na?ionale!". Cu capul sus în fa?? judec??ii umane ?i a Justi?iei Supreme, Ion Antonescu a isp??it, cu tragism, via?? lui pe acest p?mânt. Dorind s? înmâneze so?iei ceasul aflat asupra lui, condamnat la moarte fiind, dorin?a i-a fost refuzat? de cerberi. Adresându-se so?iei, spunea: „Ai grij? s? întorci ceasul la timp, s? nu se opreasc? niciodat?, în el va bate inima mea!". Convins c?, doar în mormânt - care s-a dovedit a fi f?r? de mormânt -, va g?si alinare: „Acolo va fi singura ?i dreapt? r?splat?!... Nicio lacrim?!" Ion Antonescu nu are nevoie, prin timp, de avoca?i. Se apar? singur! Ceasul istoriei nu poate fi oprit!

Istoria îl va a?eza pe mare?al în pagin? de cinste aurit?, acolo unde-i este locul!

Românii mure?eni au dorit c?, dup? cele de la Slobozia, Bucure?ti, Piatr? Neam?, s?-i ridice mare?alului, pe bulevardul care-i purta numele, un bust, ca act reparatoriu, în semn de respect ?i pre?uire fa?? de un adev?rat b?rbat al neamului românesc, brav osta?, dornic întregitor de ?ar?. „Vigilen?i ca nu cumva s? fie b?tut un singur ??ru? în glia româneasc?, str?mo?easc?, f?r? ?tirea lor, dup? un n?rav mai vechi, dar atât de folositor lor, cei de la comanda U.D.M.R. au protestat. Ce mai conta voin?? veteranilor de r?zboi din Târgu-Mure?, oamenii care au luptat, unii pe frontul din Est, al?ii pe cel din Vest, în cel de-Al Doilea R?zboi Mondial? Adep?ii jignirilor, arogan?ei, ?ovinismului patologic ?i agresiv, doreau s?-l împu?te a dou? oar?. Nicio grij?! Istoria îl va a?eza pe mare?al în pagin? de cinste aurit?, acolo unde-i este locul! ?i nu va trece mult timp ?i se vor împlini, drept confirmare, cuvintele adresate, la ceas de mare cump?na, c? într-o moarte vertical?, so?iei sale, dup? ce rug?mintea b?trânei lui mame primea refuzul Regelui Mihai I de Hohenzollern, de a fi gra?iat: „Nu plânge, Maria, c? au s? m? execute, c?ci va veni timpul în care istoria îmi va ridic? statuie la fiecare col? de strad?!". Din p?cate, înc? nu a sosit momentul - n.n.)

Celor care i-au refuzat un bust, în propria ?ar?, le mai amintim o dat? cuvintele convingere ale mare?alului: „Dac? a? fi fost înving?tor a? fi avut statui în fiecare ora? al României!" Regretabil, în timp ce mare?alului Ion Antonescu i se refuz? ridicarea unui bust, invocându-se o n?road? Ordonan?? de Urgen??, dat? (se ?tie cum ?i de ce!) ?i transformat? în 2015 în legea neconstitu?ional? 217 - n.r.), unui criminal de r?zboi, Wass Albert, într-un continuu proces de „înfrumuse?are a imaginii, i se dedic? serate literare, festivit??i ?i procesiuni cu lumân?ri, în curtea bisericilor romanocatolice din Reghin ?i a celei reformate din Lunca Mure?, ridicându-i-se busturi, i se tip?resc c?r?i la editura Mentor - unde-i „p?rta?", substan?ial în procente, Marko Bela.

Nicolae Iorga - „Nu ne uita?i !"

Nou?, urma?ilor, ne revine o datorie na?ional? cinstirea eroilor, cult al acestui Neam Cre?tin. Lor, tuturor celor c?zu?i, în urm? cu 70 de ani, pe câmpurile de lupt?, pentru dezrobirea Basarabiei de cium? ro?ie, tuturor celor care ?i-au dat tân?ra lor via?? pentru d?inuirea patriei eterne, a României întregite, le aducem prinos versurile din poezia savantului Nicolae Iorga - „Nu ne uita?i!": „Noi suntem mul?i, e codrul plin,/ De noi e plin muntele tot,/ În ?iruri crucile se ?in,/ Pe gropi ce nu se mai socot.// Noi suntem mul?i: de vrei s? ?tii,/ Pofte?te-n sate pe la noi,/ Unde o spuza de copii/ Ramasu-ne-au flamanzi ?i goi.//...// Dar, cum suntem din mo?i-str?mo?i/ Deprin?i tot cu acelea?i sor?i,/ Ne-am dus la moarte bucuro?i,/ ?i nu le cerem alte mor?i.// Români am fost, când am luptat,/ Pân? la urm?, neclintit,/ Cre?tini suntem, c?ci am iertat,/ Dormind acuma lini?tit.// ?i dup? câte le-am f?cut,/ Noi mai sim?im un singur dor,/ Al celor care s-au trecut/ ?i n-au v?zut isprav? lor.// ?i fiindc-am fost tot ce v-am fost,/ Când ne-am f?cut al vie?ii rost,/ În bucuria voastr?, fra?i,/ Nu ne uita?i!".

Istoria nu se scrie prin ordonan?e de urgen??!

Istoria Neamului Românesc nu se scrie prin tr?d?ri, ezit?ri, prin macularea adev?rului ?i evitarea realit??ii. Ea se scrie prin implicare. Istoria, cu luminile ?i umbrele ei, trebuie ap?rat? ?i respectat?, nu insultat? ?i falsificat?! Într-adev?r, ca ?i în cazul mare?alului Ion Antonescu, în istorie ?i în via?? unui om, sunt perioade ?i fapte discutabile care trebuie cânt?rite prin vreme, prin echidistan??, prin nep?rtinire sau cu ambi?ii personale. Istoria nu se scrie, în nicio ?ar? a lumii, prin ordonan?e de urgen??! Am f?cut aceste preciz?ri, conform opiniei ?i pozi?iei echidistante a unui ziarist, de peste 50 de ani în aceast? meserie plin? de responsabilit??i. Spuneam, ?i cu alte prilejuri, c? istoria trebuie s? ne-o scriem noi, românii! Prea ne-au scris-o to?i Rollerii (gen Boia, Cioroianu & Co - n.r.), cum au vrut ei, cu cerneal? uneori a înving?torului vremelnic, care a fost ba ro?ie, ba verde, ba neagr?!

----------------------------------------------------
[1] versuri din volumul „Ne cheam? Ardealul" ed. 1944.
[2] vezi http://www.cuvantul-liber.ro/index.php?mact=News,cntnt01,detail,0&cntnt01articleid=55829&cntnt01returnid=57

footer