Revista Art-emis
Centenar „Limba noastră” - Alexei Mateevici. Poezii” - Chişinău, 2017 PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Miercuri, 21 Iunie 2017 16:35

Mateevici-Versuri 2017Prefața semnată de preotul dr. Petru Buburuz la volumul „Alexei Mateevici. Poezii", apărut cu prilejul împlinirii a 100 de ani de la publicarea poemului „Limba noastră" și a centenarului nemuririi poetului și preotului martir, Alexei Mateevici

„Slugă credincioasă a lui Hristos și a neamului,
Prea Cucernice Părinte Alexei!
Cu ani în urmă, în speranța întregirii neamului și în preajma Unirii
lui, ai trăit aceleași frământări ca şi noi astăzi. Pentru sfânta cauză ai folosit deopotrivă și arma preoției, și arma poeziei. În lupta pentru cele răpite - limba și alfabetul latin, pentru demnitatea călcată în picioare de străini - ne-ai fost și continui să ne fii drapel și călăuză. Inspiratul și nemuritorul tău imn îl purtăm pe buze și în inimi.

Acum pământul și poporul basarabean se trezesc « din somnul cel de moarte », și în această deșteptare te avem în ceruri ca pe un rugător fierbinte către Mântuitorul, ca să ne dăruiască izbânda în lupta care de atâta vreme ne cere pâine, și sânge, și vieți, fără a ne da ceea ce ni s-ar cuveni pentru asemenea jertfe - Libertatea! Ca și în pilda evanghelică, în timpul nopții diavolul aruncă sămânța dezbinării între frați - și pe un mal al Nistrului și pe celălalt, ba chiar și pe cel al Prutului. Mai mult decât atât. Această sămânţă rea a ajuns și în ogorul Domnului. Și cel mai trist e că a dat colte, însă, cum era și de așteptat, un colte monstruos, cu numele dezbinarea Bisericii din Moldova-Basarabia.

Ne vezi, ne auzi, parinte Alexei? Aflându-te în preajma lui Dumnezeu, roagă-L să nu deie uitării acest colţ de ţară răpit, acest neam multpătimit, să nu-1 lase pradă răilor și necredincioșilor. Și mai roagă-L pe Împăratul luminii și al lumii să ne acopere cu mila Sa nemărginită și cu îndurarea Sa profundă... De acolo de unde ești, trimite-ne încă о dată sufletul și cuvântul tău înlăcrămat. Vino iarăși printre noi, fie-ne prooroc și înaintemergător. Povățuiește-ne ce să facem și cum să facem ca să biruiască una dreptatea; alege-l dintre toți pe cel care ne va putea scăpa țara și credința.

Fiu al poporului și Părinte al neamului, vrednic slujitor al Bisericii și moștenitor al adevărului lui Hristos, scumpe părinte Alexei! Ai mers neîncetat pe drumul Crucii, întru slava lui Hristos și binele nea¬mului. Nu ne uita și acum în rugăciune și roagă-te în aceste clipe de grele încercări împreună cu noi, cei întristați și deznădăjduiți: « Doamne, Dumnezeul nostru, Care cu negrăita bunătate și înțelepciunea Ta ai purtat de grijă poporului nostru românesc, ca să faci din el un popor ales al Tău și i-ai dat spre moștenire țara aceasta, și ai întemeiat într-însa Biserica Ta, întru care se preaslăvește sfânt numele Tău, și prin ea ai sfințit pe strămoșii noștri și i-ai făcut vrednici șă slujească Ție, ca Domnului și Împăratului Lor; caută cu milă, din locașul Tău cel sfânt, asupra Țării acesteia și asupra poporului ei, care cheamă numele Tău cel sfânt, și nu-L lăsa fără acoperământul și grija Та, dăruiește-i pace și îmbelșugarea roadelor pământului, ca să poată dărui și celor lipsiți, proslăvindu-se prin aceasta Prea Sfânt Numele Тău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Auzi-ne, Doamne, și ne miluiește».

La capătul celor trei pătrare de veac de la mutarea ta la cele veșnice, primește, scumpul nostru Părinte spiritual, acest firesc omagiu și recunoștința întru slujirea-ți nepătată a Bisericii și a neamului. Fii celor ce necinstesc haina preoției aspru mustrător și celor slabi puternic ajutător, întărește-i pe toți în dreapta credință și ne servește tuturor călăuză și toiag spre viitor.
Al Prea Cucerniciei Tale nevrednic adorator și rugător, protoiereu Petru Buburuz
20 octombrie 1992, Chișinău[1].

Post-scriptum peste un pătrar de veac...
Prot. Petru Buburuz

Preacucernice şi scumpe Părinte Alexei! A trecut un pătrar de veac de la ultima mea scrisoare–mărturisire adresată Sfinţiei tale referitor la tragedia şi soarta cruntă a scumpei noastre Basarabii, pe care ai iubit-o atît de mult. Iată a trecut de acum un centenar de la trecerea ta la Domnul nostru Iisus Hristos, pe care l-ai slujit cu jertfelnică credinţă şi dragoste, ai trecut la cele veşnice. Iar Imnul limbii noastre , alcătuit de tine, astăzi e Imn de stat. Şi eşti cinstit de toţi, chiar şi de cei făţarnici, care adesea vor să-şi acopere faptele cu numele tău, dorind să se arăte mieluşei în piele de lup.

La împlinirea centenarului de cînd ai trecut la cele veşnice, trăind împreună cu Hristos în Împărăţia Lui, iată şi noi, cei de la Chişinău, de la biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" de pe str. Alba Iulia 16, am reuşit, cu ajutorul familiilor Gavriliţă şi Bubucea, să-ţi ridicăm încă un monument (un bust pe postament), pe care l-am amplasat pe Aleea Personalităţilor Culturale Bisericesti (sau Aleea Cărturarilor ) din incinta bisericii, Alee care se va încununa cu o statuie mare a Sfântului Apostol Andrei şi care va înfrumuseţa viitorul Centru Cultural Ortodox. Chipul tău începe şirul preoţilor cărturari din dreapta Clopotniţei şia bisericii şi va fi alături de fiii neamului nostru preoţii Paul Mihail, Vasile Ţepordei şi Sfântul Închisorilor Valeriu Gafencu. Pe cealaltă parte a Aleei vor fi urmatorii Mitropoliţi ai Moldovei: Iosif Muşat, Varlaam, Dosoftei, Iosif Naniescu, Mitropolitul Kievului Petru Movilă, primul Mitpopolit al Mitropoliei Basarabiei Gurie Grosu , precum şi Mitropoliţii Antonie Plămădeală al Ardealului şi Nestor Vornicescu al Olteniei, basarabeni.

Dar suntem foarte amărîţi, lucrurile merg tot mai rău şi mai rău: noi mai rămînem în lumea aceasta, lumea imperiilor şi împărăţiilor, cu care se lăuda cel viclean cînd îl ispitea pe Iisus în pustie. Avem tot felul de ispite şi constrîngeri, mai ales culturale şi spirituale şi la nivel de psihic: desfrîu şi dezmăţ fără de margini, erotism şi distracţii fără măsură, propogate intensif de toate formele mass-media, cinema şi internet, ocrotite de stat şi guverne dionisiace, iubirea de argint avînd ca idol dolarul şi euro, case şi casteluri, extra-limuzine, bănci şi alte mijloace, vînzări imense de armament şi droguri, trafic de persoane şi robie, judecăţi nedrepte, minciună, propagandă subversivă şi terorism la nivel de state şi multe, multe altele. Grupuri sociale sărăcite, amăgite, tălhărite, îndoctrinate, drogate, cu identitate perversă şi manipulate la nivel de parlament, guvern, partide. Ultimele se referă îndeosebi la Basarabia noastră, unde se fură oamenii, băncile, drumurile, contractele şi tot ce vrei, corupţie la nivel de stat, neîncredere şi parcă fără speranţe de viitor. Lumea fuge din acest stat artificial, creat de Stalin şi Hitler, care au reuşit să profaneze, să distrugă şi să dezbine unitatea de istorie, limbă, cultură, credinţă si Biserică a Neamului nostru.

Suntem în greutăţi şi mare derutare – răuvoitorii neamului nostru doresc să ne ia nu numai belşugul şi roadele muncii noastre, dar şi sufletul. E o luptă acerbă pentru credinţa şi sufletul nostru. Dar nu disperăm, avem acest sfânt dar de la Dumnezeu –speranţa. Mîntuitorul nostru ne-a făgăduit: „Şi iată Eu cu voi sînt în toate zilele, pînă la sfîrşitul veacului. Amin!" (Mat. 28,20). Şi altă făgăduinţă forte, dată Apostolului Petru: „Tu eşti Petru (piatră, stîncă) şi pe această piatră (=piatra credinţei ApostoluluiMateevici Alexei-colaj foto Petru , dar şi a noastră) Voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui" (Mat. 16,18). Dacă Hristos e cu noi, cine este împotriva noastră?

Avînd această întărire în credinţă şi această speranţă dumnezeiască, te rugăm şi pe tine, scumpe părinte Alexie, să inalţi şi tu, acolo la tronul lui Dumnezeu cel Atotputernic, rugăciunile tale, unite cu ale noastre, pentru această Basarabie înrobită de forţele întunericului şi pentru poporul ei derutat, ca Dumnezeu să reverse peste el din Lumina Sa cea dumnezeiască şi să ne scoată din întunericul păcatului. Cu profundă tristeţe, dar şi cu mare speranţă şi optimism real, argumentat de credinţa noastră şi de Învierea lui Hristos, păşim înainte, ducînd lupta cea dreaptă pentru viaţa veşnică. „Hristos a Înviat!" - „Adevărat a Înviat Hristos!".
Cu recunoştinţă şi profundă cinstire şi amintire
Prot. Petru Buburuz

„Limba noastră" a împlinit 100 de ani - Alexei Mateevici. Poezii" - Chişinău, 2017
Lucia Bacalu, Chişinău

La 17 iunie, s-au împlinit 100 de ani din ziua în care Alexei Mateevici a scris nemuritoarea-i poezie „Limba noastră", veșnicul și neîntrecutul imn al limbii române. Doi basarabeni, nevoiți să-și părăsească patria în 1944, părinții lor fiind goniți de urgia roșie: prof. univ. dr. Zamfira Mihail din București și inginerul Eugen Statnic din München, Germania, au venit, cu acest prilej, cu un dar absolut impresionant pentru copiii Republicii Moldova. Este vorba de un volum de versuri ale lui Alexei Mateevici, editat la Chișinău în doar trei săptămâni.

„A fost o goană nebună", avea să recunoască ulterior dr. Vasile Șoimaru, coordonatorul proiectului respectiv. Totul a început de la o simplă discuție telefonică, pe la mijlocul lunii mai, între Zamfira Mihail și Eugen Statnic. Printre altele, Zamfira Mihail i-a spus interlocutorului său despre centenarul poeziei „Limba noastră". În doar câteva clipe a venit și ideea editării unui volum de versuri pentru copiii basarabeni. În același moment, Eugen Statnic, mare filantrop, a spus că-și asumă finanțarea volumului.

Cine altul decât Vasile Șoimaru, bun prieten al celor doi și coordonator al proiectului „Românii din jurul României", ar fi putut realiza, într-un timp extrem de scurt, această idee? Imediat ce i s-a propus, a acceptat provocarea, iar pe 15 iunie, cartea era deja la Cornova, în satul de baștină a lui Vasile Șoimaru și al tatălui Zamfirei Mihail, preotul savant Paul Mihail.

Toți cei 104 copii de la gimnaziul „Paul Mihail" din Cornova au primit-o în dar alături de câte o cutie de bomboane „Moldova", oferite cu mult drag de Zamfira Mihail.
Cartea cuprinde întreaga creație poetică originală a lui Alexei Mateevici, precum și cele mai importante referințe critice privind creația poetului. Este, de fapt, o nouă ediție, a II-a, a volumului de versuri al lui Alexei Mateevici, care a apărut la Bacău în 2013 sub îngrijirea lui Ion Nuță. Toate cele 1.000 de exemplare vor fi distribuite gratis. „Cartea va fi transmisă tuturor bibliotecilor raionale din Republica Moldova, va fi transmisă și în școli", a făcut o precizare Vasile Șoimaru.

Cele 12 strofe ale poeziei „Limba noastră" au fost scrise pe 17 iunie 1917, la Chișinău, într-un carnet pe care poetul îl va completa cu alte poezii, fiind deja pe front. A doua zi, pe 18 iunie, citește poezia în debutul unor cursuri de limbă română pentru învățătorii moldoveni. Pe 21 iunie, este deja publicată în ziarul „Cuvânt moldovenesc", nr. 49, cu nota redacției: „Poezia aceasta e scrisă cu prilejul deschiderii cursurilor pentru învățătorii moldoveni și a fost citită de autor la deschidere".

La 22 iulie 1995, deputații din Parlamentul Republicii Moldova au aprobat strofele 1, 2, 5, 8 și 12 ale poeziei „Limba noastră" drept imn oficial al Republicii Moldova. Muzica îi aparține lui Alexandru Cristea.

„Staliniştii" din fruntea Republicii Moldova pe care-l conduc spre pieire au uitat cu desăvârşire de Poetul Naţional Alexei Mateevici, autorul versurilor Imnului Naţional al Republicii Moldova
Vasile Şoimaru

Sâmbătă, 17 iunie 2017, s-a împlinit un centenar de la publicarea poemului „Limba noastră", semnat de către Poetul Național și Marele Român, Alexei Mateevici, text devenit acum 22 de ani, Imn de Stat al Republicii Moldova (autorul muzicii este un alt român desăvârșit, Alexandru Cristea). Tot în acest an, la 16 august (stil vechi, calendarul nou fiind întrodus doar în 1919) se vor împlini 100 de ani de la trecerea prematură la cele veșnice a poetului şi tot în acest an, la 27 noiembrie, vom marca 75 de ani de la moartea autorului muzicii acestui Imn, Alexandru Cristea.

Un grup de români basarabeni care nu doar țipă la microfoane, „Unire!", au reușit să (re)publice în ajunul centenarului volumul de poezii al lui Alexei Mateevici din care fac parte și minunatele poeme „Limba noastră" şi „Basarabenilor". E de menționat că volumul nu a fost tipărit cu banii Fondului culturii sau cu cei ai I.C.R.-ului. Ei tipăresc alte „valori"...
Volumul a apărut cu următoarea dedicație a editorilor pe foaia de gardă: „Ediţie aniversară, la 100 de ani de la tipărirea poeziei « Limba Noastră » şi omagială, la 100 de ani de nemurire a Poetului Naţional Alexei Mateevici, autorul acestui Imn al Limbii Române".

Știe oare cineva de ce guvernanții noștri nu au proclamat acest an al Centenarului nemuririi Poetului - Anul Mateevici? Întreb fără a pune la îndoială valoarea compozitorului nostru drag, Eugen Doga. Fără îndoială, încăpeau ambii pe panourile de publicitate. Dar poate Dodon are de gând să-l scoată și pe Mateevici din tezaurul culturii române din Basarabia? Procesul a început !

----------------------------------------------------------
[1] Prefață la lucrarea îngrijită de poetul Dumitru Matcovschi: „Părinte al Limbii noastre: Închinare către Mateevici". Revista „Basarabia", Chișinău,1992.

footer