Revista Art-emis
Gheorghe Buzatu - Remember PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Duminică, 21 Mai 2017 18:10

Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu +Din ce în ce mai puțini sunt cei care mai au curajul, demnitatea și mai cu seamă, competența, să slujească Neamul Românesc și Istoria lui așa cum au făcut-o Florin Constantiniu și Gheorghe Buzatu, pentru a numi doar doi din ultimii mari istorici plecați în marea călătorie. Câțiva rămași - puțini la număr - se bat cu morile de vânt ale deznaționalizării globalismului agresiv și cu caricaturile mercenare ale pretinșilor erudiți contrafăcători de „istorii" în fața cărora până și sinistrul Roller s-ar simți mic, precum furnica în fața unui elefant.
Seara zilei de 19 mai 2013. Ultima convorbire telefonică pe care am avut-o cu prof. Gh. Buzatu, după întoarcerea de la Bârlad, unde, împreună cu prof. Ioan Scurtu participase la o manifestare cu caracter istoric.
Dimineața zilei de 20 mai 2013. Telefonul sună. La celălalt capăt al „firului", prof. Jipa Rotaru: „A murit Buzatu!"... Sun pe prof. Ioan Scurtu și îi spun vestea. Stupefiat, acesta îmi răspunde: „Cum, aseară ne-am despărțit și n-avea nimic!?...".
Păstrez cu sfințenie ultimele mesaje electronice primite de la acest suflet uriaș.

Trăim și astăzi teama de a rosti adevărul. Mai mult sau mai puțin recentele sesiuni de comunicări - mă refer la cele care respectă realitățile istorice - evită o perioadă pe care profesorul Buzatu a străbătut-o de la un capăt la altul și pe care nu știu ca un altcineva să o fi cercetat cu atâta stăruință, meticulozitate, competență și curaj: perioada tulbure a anilor celui de-Al Doilea Război Mondial. Nu mai departe decât chiar în acest an, oportuniștii și politrucii au bătut moneda cu „Ziua Europei", sau cu „Ziua Victoriei". Prea puțin și-au amintit de Războiul de Independență. Dacă în 2016 câțiva „știriști" de duzină anunțau gafând grav „... începerea Primului Război Mondial", numai câteva voci și-au amintit de trecerea a 75 de ani de la 22 iunie 1941. La Chișinău, chiar în data de 22 iunie 2016 s-au deschis lucrările Conferinței științifice „75 de ani de la dezrobirea Basarabiei, nordului Bucovinei și a Ținutului Herța" organizată de neobositul Vasile Șoimaru, iar în septembrie, sub egida Academiei Oamenilor de Știință din România, la „Retrăirile istorice" de la Maia, Asociația Cavalerilor de Clio - Filiala Maia și Asociația ART-EMIS au readus în memoria colectivă două mari evenimente: „100 de ani de la intrarea României în Războiul de întregire" și „75 de ani de la intrarea României în Războiul de Reîntregire Națională". În luna septembrie a acestui an, tot la Maia, cele două asociații invită la dezbaterea a trei mari evenimente naționale „2017 - 140 de ani de la proclamarea Independenței României, 100 de ani de la eroicele bătălii din vara anului 1917 și 75 de ani de la confruntarea de la Cotul Donului-Stalingrad". Deci, se poate !

După acel decembrie 1989, când păsările de pradă s-au năpustit asupra României, profesorul Buzatu a opus rezistență în fața multiplelor atacuri venite din toate direcțiile, unul dintre principalele vârfuri de atac de la acea vreme fiind rabinul roșu, Moses Rozen. Calm, documentat și demn cum numai oamenii mari știu s-o facă, a dezvelit numeroase pagini de „Istorie incomodă", servindu-le falsificatorilor de istorie lecții de conduită profesională și morală. „Înzestrat cu o mare putere de muncǎ, dar şi cu o voinţǎ de fier, Gheorghe Buzatu a abordat o tematicǎ tot mai complexǎ şi dificilǎ: extrema dreaptǎ şi activitatea lui Corneliu Zelea Codreanu, România şi cel de-Al Doilea Rǎzboi Mondial, rolul mareşalului Antonescu, instaurarea comunismului în România etc., etc. Pentru impostori şi politruci, Buzatu nu a fost un istoric comod, mai ales cǎ el apela de fiecare datǎ la documente de arhivǎ. Neputând sǎ-l combatǎ cu argumente ştiinţifice, respectivii au recurs la practicile lui Mihail Roller din anii stalinismului, urmǎrind sǎ impunǎ o « linie oficialǎ » în abordarea problemelor de istorie"[1].

A știut să refuze cu aceeași demnitate o înaltă distincție românească. Motivul? Fusese acordată și unui impostor internațional, mare neprieten al românilor. Gestul său a deranjat și nu a fost uitat. În dimineața zilei de 20 mai 2013, profesorul a „căzut la datorie". A plecat la întâlnirea cu doi uriași ai Neamului Românesc - Nicolae Iorga și Mareșalul Ion Antonescu. Nici măcar post mortem nu i-a fost permisă înscrierea în rândul membrilor Academiei Române, unde un Mugur Isărescu și alții ca el sunt „titulari privilegiați", iar Valentin Iliescu, exilat repudiat pentru că, în februarie 2014, a spus adevărul.
Cu stimă, respect și recunoștință pentru Românul Gheorghe Buzatu, emit un Apel la neuitare.

--------------------------------------------
[1] Ioan Scurtu, Convorbiri literare, Iaşi, nr. 6 din iunie 2013

footer