Revista Art-emis
Femeia, m?r?i?orul frumuse?ii ?i al iubirii PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Miercuri, 01 Martie 2017 23:35

1 Martie 2017Fecioara Maria, susur dumnezeiesc de Izvor Hristic!
Femeia-îmbr??i?are de foc a Iubirii p?mântene!
Mama-s?rutul Vie?ii sfinte a nemuririi ortodoxe!

Milosârda Fecioar? î?i adun? gândurile înmugurite de har pe care le picur? într-o simfonie a cuvintelor de tain? ce se revars? ca un ?uvoi de lumin? peste to?i cei ale?i.
Pururea Fecioara este surâsul înrourat de floare ce înmiresmeaz? verdele privirii surprins în fiorul de foc ce leag?n? destinul misterios al nemuririi. În inima Ei pravoslavnic? se prelinge roua din lacrimi de Hristos, de îngeri, de sfin?i, de oameni, de turturele, de calofir, de leg?minte, de alb?strele ?i de p?p?dii.
Fecioara Maria z?misle?te frumosul în Fecioare, h?r?zind avântul de porumbi?? ca al stegarului dârz ce înf??oar? z?rile dace, pogorând lumina în inimile-s?rb?tori.
Fecioara prin fiorul ei melodic r?pe?te cântarea fiec?rei inimi purt?toare de dor, o transfigureaz? ?i o în?l?â spre z?rile mirifice ale extazului. În Fecioar? surâde mugurul prim?verii ademenind prin miracolul verdelui ei princiar, perfec?iunea ce suie spre armonia celest? a Fericirii.
Fecioara îmbr??i?eaz? soarele cu dogoarea inimii ei, înve?mânt? cerul în Albastru de Vorone?, al ochilor ei cutez?tori, aprinzând apoi în azur palidele înser?ri ce se scutur? pe visele îngem?nate peste care se cerne ca o nea pulberea de stele.
Fecioara ?ese în cerdacul sufletul ei, albastrul fericirii urzit în r?s?rit de prim?veri, ce tulbur? farmecul seraficelor ceruri, îmbujorându-le.
În sufletul Fecioarei s?l??luie?te întotdeauna lumina Icoanei purit??ii Cerului frumos.
În inima Femeii prisose?te permanent nem?rginirea de azur a zorilor Iubirii.
În toat? fiin?a Mamei tresalt? Dorul înfrumuse?at de Dragostea divin? mântuitoare.
Prin graiul dulce al Femeii, vinul inimii ei te maturizeaz?, te însufle?e?te, te întinere?te ?i te ame?e?te, azvârlindu-te într-un vârtej al splendorii.

Femeia înmugurit? din ve?nicia firii ei angelice înflore?te în eternitatea b?rbatului.În icoana Femeii tainele se întrep?trund, iar cerul surâde de suspinul p?mântului.
Femeia a purces din Ideea de frumos în care s-a întrupat cugetul b?rbatului. Sufletul Femeii pogoar? din str?fundurile edenice, siderale ale inimii b?rbatului. Pe pânza ne?esut? de mân? a Iubirii, Femeia brodeaz? cunoa?terea, ruga, visul, poezia, îmbr??i?area, s?rutul, cântarea, încântarea ?i dorul dorit. B?rbatul în ra?iunea sa este o constatare din când în când...
Femeia este floarea mugurelui Fecioarei pârguit? în rodul Mamei.
Femeia se na?te din Fecioara n?scut? de Mam?.
Femeia dacic? este cea dintâi cugetare a frumosului cer p?mântesc. Originea Ei cosmic? str?luce?te prin existen?a divin? dând expresie p?mântului într-un susur universal de energii în care vibreaz? chemarea dorului ales. Târziul Ei, ve?nic devreme sub candel? de m?rg?ritar surâd ca un zbor ?i cântec de p?s?rele ce-aduc din luminile dep?rt?rilor stelare zâmbetul r?s?ritului în zori.
Femeia frumoas? r?sare în sufletele alese, prim?veri care desfat? inimile duioase. În ochii de safir ai fermec?toarei Femei sclipesc picurii de rou? prelin?i de pe brocartul purpuriu al trandafirului regal. Inima Ei e Dorul ne??rmurit fluturând ca pânza unei cor?bii însetat? de z?ri. În Treimea Frumosului Feminin: Fecioara-Femeia-Mama, numai divina MAM? cre?tin? atinge sentimentele des?vâr?irii dumnezee?ti.

În Mama cre?tin? înmuguresc, înfloresc ?i rodesc toate miresmele frumosului: leg?narea, îmbr??i?area, s?rutul, cântarea, binele, adev?rul, credin?a, dorul, con?tiin?a, libertatea, r?bdarea, divinul ?i copilul-mugurele de Dumnezeu. În fiin?a Mamei dacoromânce surâde ?i l?crimeaz? plinirea bucuriei celeste:rev?rsarea zorilor, susurul dorului, leg?narea vântuluiu, adierea p?durii, îmbr??i?area Vi?ei de vie, tremurul verde al ierbii, candelabrul p?p?diei, iscusin?a albinei, sub?irimea razei de soare, catifeaua trandafirului, ciripitul rândunicii, plânsul izvoarelor, tres?rirea iepurelui, nectarul mierii, dogoarea focului, albul porumbi?ei, refrenul cucului, trilul ciocârliei, simfonia mierlei ?i fastul imperial al p?unului.
Mama d? m?sur? iubirii, sens frumosului, miracol copilului ?i armonie b?rbatului.
Mama este Sentiment, Ging??ie, Cas?, Acas?, P?mânt, Cer, Univers.
Mama este cea mai liric? expresie a Dorului ?i a Doinei în care sufletul ei angelic se înfioar?, tresalt?, plânge ?i cânt?.
În privirea Mamei ?ipotesc apele de peruzea ce deschid z?gazurile albastre, r?scolind aurele martirilor ?i sfin?ilor din tinda cerului ve?nic.
Curajul Mamei se ridic? ?irag pe coloana amurgului în sobor de cocori, peste v?mile v?zduhului, unde Luceferii clipocesc clipele ve?nice în seninul esen?elor pure.
Mama împlete?te aromele rugii sub privirea Preacuratei în dulcea smerenie sacr?.
Mama poart? sub ve?mântul de smarald al inimii, safirul tinere?ii sufletului ei. Deasupra zâmbetului Mamei se despletesc ve?nicii de lumin?, curgându-i ca un iure? prin vine, stropii Cuvântului ca psalmii din stran?, urcând în t?mâie de smirn?. Peste tremurul de petal? al pa?ilor ei, cad ?oaptele de var? din Salcâm ?i din Tei.
Mama se aseam?n? P?storului cel Bun, ce-?i neteze?te calea n?dejdii spre curcubeul-paradis purtând pe umerii calzi dorurile noastre toate.
Mama este sanctuarul Limbii noastre în care r?sun? serafic poemul liturgic.În fiin?a Ei-sclipirile de heruvim doldora de via??, cad pe m?tasea gândului unde se adâncesc înalte ascunzi?uri dospite în pâinea împlinirii rostuirilor. În clepsidra sufletului Ei, timpul se opre?te î?i modeleaz? spiritul provocând fascina?ia Crucii din care odr?sle?te Verdele Învierii.
Mama este marea tain? rânduit? de Dumnezeu, în fibrele c?reia respir? ?i cânt? adorabila ?i fermec?toarea natur? cu întregul ei Cer ?i P?mânt. Pe partitura sentimentelor Mamei se compune simfonia Odorului celest. În inima Mamei sunt intona?ii de rug?, de dor, de har ?i de gra?ii. În firul de ??rân? tors de str?buni, s-a miluit cremenea t?riei Ei, pe care s-a zidit o sfânt? ctitorie de Cer ?i Cuvânt.

Mama este un simbol de credin??, imn liturgic, o rev?rsare a Cerului, un izvor nesecat al p?mântului, un r?s?rit de soare, un munte de Dor, un codru unde concertul p?s?relelor se resfir? peste coama de argint a azurului.

Fecioara este Femeia devenit? Mam?!

Tuturor fecioarelor, femeilor, mamelor ?i celor din jurul lor întru mul?i ani binecuvânta?i în bine, adev?r ?i frumos!

Grafica - I.M.

footer