Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Alexandru Moraru, Chi?in?u   
Miercuri, 15 Iunie 2016 21:50

Alexandru MoraruLa 31 mai 2016 în incinta Bibliotecii Centale a B.M. „B.P.Ha?deu" s-au desf??urat lucr?rile Conferin?ei ?tiin?ifice „Mare?alul Antonescu în istorie ?i istoriografie". Conform relat?rii profesorului Sergiu Cataraga, „este pentru prima dat? în istorie, de la cel de-Al Doilea R?zboi Mondial pân? în prezent, când se discut? liber, aici, în centrul Chi?in?ului, despre personalitatea mare?alului Ion Antonescu". Manifestarea ?tiin?ific? a fost organizat? cu prilejul comemor?rii la 1 iunie 2016, a 70 de ani de la asasinarea mare?alului Antonescu, ini?iativa apar?inând cunoscutului istoric arhivist ?i publicist Alexandru Moraru, ?ef oficiu la Biblioteca Central? a Bibliotecii Municipale „B.P.Hasdeu" din Chi?in?u. Profesorul universitar, doctor hab. în istorie Anatol Petrencu ?i bibliotecarul principal Elena ?endrea au fost acei, care au sus?inut în mod substan?ial frumoas? ini?iativ? conducerea institu?iei fiind de acord cu desf??urarea men?ionatei manifest?ri în cadrul planului de activitate a Bibliotecii Centrale. (Redac?ia)

În Cartea de Aur a Neamului Românesc, al?turi de marii no?tri voievozi ?i ca urma? demn al acestora, cu litere de foc ?i sânge, st? scris numele eroului martir Ion Antonescu, marele nedrept??it al istoriei noastre, care, prin jertfa lui suprem?, a încercat ?i a reu?it în mare parte s? înal?e poporul ?i patria român? la rangul de cinste ?i demnitate care i se cuvine.

„Via?a popoarelor este o ve?nic? ?i încordat? lupt?; o lupt? pentru drepturi ?i pentru dreptate, o lupt? pentru afirmare ?i pentru în?l?are" - Aceste cuvinte ale Mare?alului Ion Antonescu, desprinse dintr-o cuvântare rostit? la Radio Bucure?ti la 5 noiembrie 1941, se raporteaz? cel mai bine la situa?ia României în epoca R?zboiului Mondial din 1939-1945[1]. În iunie-iulie 1940 România se g?sea în situa?ia unei ??ri greu încercate de loviturile nedrepte ale istoriei. Dup? doar 22 de ani de la Unirea cea Mare, por?iuni importante din trupul sfânt al patriei s-au pomenit din nou sub ocupa?ie str?in?. La sfâr?itul lunii iunie 1940, Basarabia ?i Nordul Bucovinei, sub amenin?area recurgerii la for?a armat? din partea URSS, au fost cedate în urma notelor ultimative ale Kermlinului. Imediat dup? aceea, prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, partea din nord-vest a României a fost cedat? Ungariei horthyste, iar, la 6 septembrie 1940, a urmat Cadrilaterul, cu cele dou? jude?e din sudul Dobrogei, Durostorom ?i Caliacra, ocupate de Bulgaria. În aceste condi?ii, regele Carol al II-lea îl aduce la conducerea ??rii pe Ion Antonescu, singurul om capabil s?-?i asume enorma r?spundere de a opri ?ara în alunecarea ei pe panta haosului ?i de a pune ordine la hotare ?i în interior. Ion Antonescu nu dorea puterea de stat, nu tindea spre func?ii ?i privilegii. Prin Decretul nr. 3 052, generalul Ion Antonescu a fost investit cu puteri depline, iar la 8 septembrie 1940, prin Decretul nr. 3 072 se crea o nou? institu?ie, acea de Conduc?tor al Statului, investit cu puteri discre?ionare, concentrând atât atributele puterii legislative, cât ?i cele ale puterii executive.

În vara anului 1941, dup? declan?area R?zboiului din Est la 22 iunie, chiar în toiul luptelor decisive ale Armatei Române ?i ale alia?ilor ei împotriva bol?evismului, s-a ini?iat restabilirea administra?iei române?ti în Basarabia ?i Nordul Bucovinei. La 7 iulie 1941, Ion Antonescu s-a adresat basarabenilor cu o Proclama?ie în care men?iona c? datorit? vitejiei osta?ilor români a fost spulberat? cotropirea s?lbatic? a celor ce i-au ?inut în robie ?i au r?spândit pe p?mântul românesc moartea ?i focul[2]. În numeroase lucr?ri de specialitate de pân? la 1989, Ion Antonescu a fost prezentat ca un necru??tor dictator, responsabil de moartea a sute ?i mii de oameni, în special evrei. Ceea ce, îns?, nici pe departe nu corespunde adev?rului istoric. Esen?a respectivei probleme a fost atestat?, de exemplu, de dr. Wilhelm Filderman într-un testament legalizat la New York în 1956, din care re?inem: „A fost mult acuzat regimul Mare?alului Ion Antonescu ca fiind înfeudat nazismului ?i Mare?alul însu?i a fost executat de agen?ii Moscovei ca fascist. Adev?rul este c? Mare?alul Antonescu este cel care a pus cap?t mi?c?rii fasciste în România, oprind activit??ile teroriste ale G?rzii de Fier din 1941 ?i suprimând toate activit??ile politice ale acestei organiza?ii. Eu însumi, r?spunzând unei întreb?ri a lui Antonescu la procesul s?u - montat de comuni?ti -, am confirmat c? teroarea fascist? de strad? a fost oprit? în România la 21 ianuarie 1941, zi în care Mare?alul a luat m?suri draconice pentru a face s? înceteze anarhia fascist? provocat? de aceast? organiza?ie ?i restabilirea ordinii în ?ar?. În timpul perioadei de domina?ie hitlerist? în Europa, eu am fost în contact permanent cu Mare?alul Ion Antonescu care a f?cut foarte mult bine pentru îndulcirea soartei evreilor expu?i persecu?iilor rasiale naziste... Eu am fost martorul unor scene emo?ionante de solidaritate ?i de ajutor între români ?i evrei în momente de grele încerc?ri din timpurile imperiului nazist din Europa. Mare?alul Antonescu a rezistat cu succes presiunilor naziste care cereau m?suri dure contra evreilor...El este cel care mi-a dat pa?apoarte în alb pentru salvarea de teroarea nazist? a evreilor din Ungaria a c?ror via?? era în pericol! Datorit? politicii sale, averile evreilor au fost puse sub un regim de administra?ie tranzitorie care, f?cându-le s? par? pierdute, le-a asigurat conservarea în scopul restituirii lor la momentul oportun. Am men?ionat aceste lucruri pentru a sublinia faptul c? poporul român, chiar când a avut într-o m?sur? limitat? controlul ??rii, a demonstrat sentimente umanitare ?i de modera?ie politic?"[3].

Prin anii 1944-1946 ?i în cursul procesului comuniz?rii României, atitudinea lui Wilhelm Filderman ?i refuzul s?u de a urm?ri linia P.C.R. l-au transformat rapid într-o ?int? a autorit??ilor comuniste. Sub acest aspect, el avea s? scrie în 1956: „Ata?amentul meu pentru ideile democratice ?i refuzul meu de a face jocul comuni?tilor a deranjat profund autorit??ile de ocupa?ie ?i urma s? fiu, asemeni altor personalit??i ale vie?ii publice române?ti, victima metodelor totalitare de lichidare. Am decis atunci s? p?r?sesc clandestin ?ara". Sursa [4]
- Va urma -
--------------------------------------------
[1] Gh. Buzatu, România cu ?i f?r? Antonescu, Ia?i, Editura Moldova, 1991, p. 5.

[2] Anatol Petrencu, România ?i Basarabia în anii celui de-al doilea r?zboi mondial, Chi?in?u, Editura Epigraf, 1999, p. 58.
[3] O copie a acestui document se afl? în Arhiva Centrului de Istorie ?i Civiliza?ie European? al Filialei din Ia?i a Academiei Române.
footer