Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Luni, 15 Februarie 2016 07:59

Acad. Dinu C. Giurescu, art-emis„Ca istoric v? depun m?rturie c? Istoria, pân? la urm? nu iart?. În timp, Istoria a?eaz? pe fiecare unde-i este locul, dup? fapta ?i gândurile sale. De fapt, nimic nu se dobânde?te de-a gata, nimic nu se ob?ine de-a gata. Totul cere munc?, st?ruin??, credin?? ?i, mai ales, dragoste pentru ?ar?!". (Dinu C. Giurescu)

Academicianul Dinu C Giurescu face parte dintr-o adev?rat? dinastie de mari istorici ai României", dedicat? cercet?rii, scrierii ?i pred?rii „Istoriei Românilor", a ajuns s? tr?iasc? momentul r?zbun?rii du?manilor de moarte ai românilor, cu cea mai perfid? arm?, ?tergerea memoriei societ??ii, a identit??ii na?ionale.

Luna februarie ne prilejuie?te anivers?ri de referin?? pentru spiritualitatea româneasc?, fie c? este vorba despre mari personali???i care au intrat în istorie (Bogdan Petriceicu Ha?deu, Spiru Haret sau Constantin Brâncu?i), fie c? ne putem împlini îndatoririrea de ne exprima, în aceia?i m?sur?, sim??mintele de pre?uire ?i respect fa?? de oameni mari ai poporului nostru, care, de?i ajun?i la vârste înaintate, continu? s? fie prezen?e notabile active în via?a cet??ii. Academicianul Dinu C. Giurescu împline?te, luni 15 februarie, a.c. venerabila vârst? de 89 de ani pe „câmpul de b?taie", având ca adversari pe cei care au ca scop de r?zboi scoaterea din istorie a poporului român. Domnia Sa, care „face parte dintr-o adev?rat? dinastie de mari istorici ai României", dedicat? cercet?rii, scrierii ?i pred?rii „Istoriei Românilor", a ajuns s? tr?iasc? momentul r?zbun?rii du?manilor de moarte ai românilor, cu cea mai perfid? arm?, ?tergerea memoriei societ??ii, a identit??ii na?ionale. C?ci ce altceva este istoria, decât „[...] memoria umanit??ii sau a fiec?rei societ??i în parte: ce au f?cut înainta?ii, cum s-au descurcat, unde suntem ast?zi", a?a cum simplu, pe în?elesul tuturor, o definea chiar chiar cel mai vigilent ?i aprig str?jer al „Istoriei Românilor", profesorul Dinu C.Giurescu. Bunicul s?u, istoricul Constantin Giurescu (1875-1918), a fost conferen?iar de Istoria modern? a românilor la Facultatea de Litere a Universit??ii din Bucure?ti ?i membru activ al Academiei Române, iar tat?l, academicianul Constantin C. Giurescu (1901-1977), a fost profesor universitar, istoric, diplomat ?i om politic. Dintre marile opere pe care ni le-a l?sat mo?tenire fac parte: „Istoria românilor", patru volume ap?rute între anii 1935 ?i 1942 la Editura Funda?iilor Regale , dar ?i primele doua volume din edi?ia nou?, în coautorat cu fiul, Dinu C. Giurescu, ap?rute la Editura ?tiin?ific? în anii 1974 ?i 1976.

În prezent, constat? cu am?r?ciune istoricul: „În fapt, Istoria românilor a disp?rut ca disciplin? formativ în înv???mântul liceal. Tinerilor li se ofer? o istorie care poate fi a oricui. ?i este a?a deoarece curricula este una singur? pentru toate categoriile de ?coli. Regresul este ?i mai mare pentru c? se renun?? definitiv la studiul Istoriei ca disciplin? fundamental?, pe cale de consecin?? ?i la români ?i a lor istorie ca materie de studiu". Cum s-a putut întâmpla, cum de a fost posibil? aceast? insult? la adresa poporului român? Iat? ce r?spuns, tot simplu ?i pe în?elesul tuturor, are dasc?lul de istorie a românilor: „În zilele noastre a-?i iubi ?ara este aproape un delict! Cu cât ui?i mai repede ?i mai ireversibil trecutul care-?i apar?ine, cu atât mai u?or î?i pierzi identitatea. Cine vrea s? devenim ca popor o mas? uniform?, cenu?ie, f?r? trecut, deci f?r? viitor? Stupida trufie de-a ?terge din memoria oamenilor trecutul va duce mai devreme sau mai târziu la dispari?ia noastr? ca neam. Asta vrem?". Pentru c? istoricul Dinu C. Giurescu nu voia s? devenim un popor ca o mas? diform?, a acceptat s? intre în politic? ?i la 21 decembrie 2012, în calitate de decan de vârsta al deputa?ilor, avea s? spun?: „Doamnelor ?i domnilor deputa?i, la acest moment al desf??ur?rii ordinii de zi, s?-mi da?i voie s? v? împ?rt??esc câteva gânduri care sunt pornite din experien?a mea de profesor ?i de cercet?tor al istoriei noastre. România noastr? de ast?zi însumeaz? o evolu?ie: plus ?i minus de-a lungul unui îndelungat r?stimp. Ca atare, ne întreb?m cum va fi ?ara noastr? de mâine. Pentru a putea r?spunde la aceast? întrebare, da?i-mi voie s? ne îndrept?m spre realit??ile pe care le tr?im. De interesul na?ional se vorbe?te mult ?i adesea. El este îns? peren. El ne înso?e?te în momentul din care ne na?tem ?i pleac? din noi în momentul în care ie?im de pe scen?. De fapt, acest interes, pân? la urm?, se poate defini c? este ceea ce vrem s? fim, adic? oameni liberi, prosperi ?i respecta?i. De aici ?i nevoia unui proiect na?ional pentru prop??irea ??rii, fiindc? de prea multe ori s-a f?cut o confuzie între scop ?i mijloace. ?i încep, dup? a mea meserie, încep cu ?coala. ?coala ?i slujitorii ei s? încerc?m s?-i repunem în drepturile lor. Avem obliga?ia de a ne recunoa?te ?i a cinsti limba ?i literatura român?, istoria ?i geografia patriei, identitatea noastr?; deopotriv? am mo?tenit aceste valori ?i ele vor merge mai departe. Tot acum pot s? spun c? celelalte comunit??i etnice î?i afirm? individualitatea ?i cultura, î?i exercit? efectiv drepturile ?i libert??ile constitu?ionale. Avem, de asemenea, datoria, mergând c?tre partea material?, datoria de a fructifica bog??iile ??rii în beneficiul îns? al cet??enilor.

România este bine-cunoscut? prin p?mântul ei roditor, udat de numeroase ape. Începuturi bune au fost efectuate în ultimele luni, ele se cuvine îns? a fi dezvoltate ?i extinse. Îns?, cu p?mântul României este o problem?. El se vinde în prezent de ?ase-opt ori mai ieftin decât p?mânturile similare din celelalte ??ri europene, ?i aceast? problem? va trebui s? fie rezolvat?. [...] trebuie s? valorific?m bog??iile minerale în interesul îns? al cet??enilor, fie în regie proprie, fie prin intermediul unor ter?i, dar cu redeven?e care s? se situeze la plafonul de sus, obi?nuit în celelalte ??ri europene. P?durile, dup? cum ?ti?i, au fost t?iate f?r? noim? în ultimul deceniu ?i jum?tate ?i a sosit acum timpul ca t?ierile s? se fac? ra?ional, pentru ca fondul forestier s? poat? fi ap?rat cum trebuie. De fapt, întreg acest progres economic ?i de relansare a economiei, de care vorbim, nu este cu putin?? dac? nu încerc?m s? valorific?m ?i s? dispunem de veniturile pe care ?ara le ofer? ?i a?teapt? s? fie puse în valoare. Suntem for legislativ ?i, ca atare, avem datoria moral? ?i obliga?ia s? îndrept?m acele legi sau dispozi?iuni care au pricinuit numeroase nepl?ceri sau chiar suferin?e.

Acum a? trece la câteva componente ale societ??ii noastre actuale. Încep cu armata. Armata s? fie înzestrat? cu ce are nevoie. Îmi exprim respectul pentru militarii no?tri care au ap?rat ?i ap?r? în continuare ?ara noastr?. ?i m? gândesc ?i la pensionarii militari [...]. Îmi exprim acela?i respect pentru medici ?i personalul sanitar care salveaz? vie?i în fiecare zi. S? facem astfel încât s? nu mai moar? nimeni în fa?a unui spital închis în numele unei reforme sanitare. Pensionarii sunt patru milioane ?i jum?tate. Constituie o permanent? problem? pentru noi, pentru c? o duc foarte greu. S-au f?cut unele îmbun?t??iri, de asemenea, în ultimele ?apte-opt luni, dar foarfeca pre?urilor ?i dimensiunile pensiilor propriu-zise nu le permit decât s? tr?iasc? la limit?, adeseori chiar în condi?ii de foamete. Ca profesor, m? întâlnesc foarte adesea cu tineri, fie studen?i, fie absolven?i, ?i preocuparea lor major? este ce vor face dup? aceea. Vor g?si un loc de munc?? Vor putea s?-?i fructifice capacit??ile sau nu? ?i aceasta constituie o problem? permanent?. [...]. Suntem for legislativ ?i sigur c? avem în mintea ?i în gândurile noastre s? ne respect?m cet??enii, care nu o dat? au fost socoti?i ca o mas? de manevr? chemat? s?-?i dea voturile din patru în patru ani. Dac? vorbim de cei vii de ast?zi, s? ne gândim îns? ?i la înainta?ii care au lucrat ?i au tr?it ?i s-au luptat pentru prop??irea neamului. S? nu l?s?m cimitirele eroilor s? fie în paragin? ?i s? fie pâng?rite. S? nu mai l?s?m monumentele istorice ?i arhitectura de patrimoniu în paragin?.

Doamnelor ?i domnilor deputa?i, ca istoric v? depun m?rturie c? Istoria, pân? la urm? nu iart?. În timp, Istoria a?eaz? pe fiecare unde-i este locul, dup? fapta ?i gândurile sale. De fapt, nimic nu se dobânde?te de-a gata, nimic nu se ob?ine de-a gata. Totul cere munc?, st?ruin??, credin?? ?i, mai ales, dragoste pentru ?ar?! Acum, doamnelor ?i domnilor deputa?i, V? rog s? reda?i Parlamentului bicameral locul ce i se cuvine ca institu?ie fundamental? a statului de drept. În încheiere, întrebarea care st?ruie în fa?a noastr? este: Ce fel de ?ar? l?s?m mtinerilor de ast?zi ?i urma?ilor no?tri ? Eu n?d?jduiesc c? ve?i g?si în inimile ?i în gândurile dumneavoastr? r?spunsul la aceast? întrebare. V? mul?umesc !"

„F?r? fermitate ?i demnitate în rela?ia cu marile puteri nu putem ob?ine nimic! Întotdeauna cei mari s-au în?eles intre ei [...]"

Speran?ele cu care a intrat în politic? i-au fost repede spulberate, iar una dintre marile dezam?giri le-a avut atunci când s-a lovit de opacitatea mintal-patriotic? a unui ministru al înv???m?ntului, care refuzase, nu doar s? vad? consecin?ele dezastruoase ale unor politici antina?ionale în educa?ie, înv???mânt ?i cercetare, ci ?i s? se ?in? de cuvânt, atunci când i-a promis profesorului c?-?i va face timp pentru o discu?ie de fond asupra st?rii sistemului de înv???mânt. Fiind ales vicepre?edinte al Academiei Române, la începutul lunii mai 2014 a demisionat din Parlament, dar ?i din partid. Cu acest prilej a declarat: „A? fi vrut poate s? pot spune c? am f?cut mai mult, oamenii a?teapt? de la noi tot efortul. Cred îns? c? n-am dezam?git pe nimeni. S? nu-i uit?m pe oameni nici o clip? ?i nici datoria noastr? fa?? de ei". Academicianul Dinu C. Giurescu a tr?it demn ?i a oferit semenilor s?i un model de demnitate dincolo de declara?ii. Tat?l, Constantin C. Giurescu a fost de?inut politic. Ca fiu de de?inut politic, nu ?i-a putut împlini decât târziu voca?ia de istoric. In 1988 s-a stabilit in S.U.A., primind ?i cet??enia american? . In 1990 a revenit România, fiindc? aici era patria, ?ara de care nu se putea desp?r?i...

Discursul public al academicianului cu cet??enie american? este a?a cum îi dicteaz? con?tiin?a de român: „Ajunge cu târârea în genunchi în fa?a celor puternici. F?r? fermitate ?i demnitate în relatia cu marile puteri nu putem obtine nimic! Întotdeauna cei mari s-au inteles intre ei [...] ?ara arat? ca un vapor în deriv?. E o ?ar? în deriv?, care se desface bucat? cu bucat? [...] ?i dac? va continua a?a se va desface de tot. Tot ce s-a votat este pentru sl?birea suveranit??ii României. Asta se va vedea la primul ?oc care va veni din afar?. [...] O ?ar? poate fi împins? spre destr?mare pe mai multe c?i: economic, prin acapararea institu?iilor statului de grupuri de interese, prin dezorganizarea înv???mântului, distrugerea sistemului public de s?n?tate ?i pierderea celui propriu de asigur?ri, cât ?i prin « conlucrarea » tuturor acestor factori. Este cazul României".

Românii V? datoreaz? omagiul lor, domnule profesor, pentru marile lec?ii de Istorie predate ex-catedra, prin lu?rile Dumneavoastr? de pozi?ie temerare, de vajnic combatant pe Frontul Ap?r?rii Neamului Românesc. Salve Magister ! (Aurel I. Rogojan).

LA MUL?I ANI cu s?n?tate ?i împliniri! (Redac?ia Revistei ART-EMIS).

footer