Revista Art-emis
La 1 Decembrie PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Ion Coja   
Luni, 30 Noiembrie 2015 22:33

1 Decembrie 1918Printre pu?inele lucruri bune petrecute dup? decembrie 1989, se num?r? ?i instituirea zilei de 1 Decembrie ca Zi Na?ional? a Statului român ?i a Neamului Românesc. Nu se putea o alegere mai bun?! Cinstim astfel un amplu proces istoric a c?rui încheiere ?i des?vâr?ire a început la 27 martie 1918 la Chi?in?u, când românii de peste Prut au decis Unirea cu ?ara, în ciuda dificult??ilor ?i primejdiilor deosebite pe care le presupunea acest act politic de sfidare a colosului imperial de la R?s?rit. A fost un gest de mare curaj, pe care nu l-a putut repeta niciunul dintre popoarele aflate în vasta închisoare a popoarelor numit? Rusia. A urmat în toamna aceluia?i an, la 28 noiembrie, decizia bucovinenilor de a se desprinde din jugul altui mare imperiu, care a marcat dureros istoria noastr? din cealalt? direc?ie, a Apusului. Iar peste câteva zile, în prima zi din iarna acelui an fantastic 1918, la Alba Iulia, s-a produs momentul astral: încheierea glorioas? a unui vast proces istoric, ale c?rui începuturi se pierd în negura timpului, procesul prin care Dacia legendar? se ref?cea în hotarele ei str?vechi. Dup? aproape 2.000 de ani, locuitorii dintotdeauna ai ?inuturilor carpato-danubiene se reg?seau din nou în interiorul aceluia?i stat. Grani?ele politice se puneau astfel în acord cu grani?ele etnice! Aceasta este dreptatea care ni s-a f?cut la 1 Decembrie 1918! Sunt multe gândurile care trec prin mintea românului la o zi atât de însemnat? ca aceasta... Cine ar putea s? le depene pe toate?! A?adar, încercând o vag? organizare a ideilor, numai câteva, urm?toarele:
- Mai întâi, constatarea trist? c? situa?ia politic? de azi difer? mult, prea mult de cea de la 1 Decembrie 1918. Hotarele de azi nu mai coincid cu hotarele de atunci, ale României Mari! Consider?m c? refacerea acelor hotare trebuie s? fie parte din programul oric?rui partid politic, din orice program de guvernare! Dac? pe plan politic lucrul acesta este ceva mai complicat ?i depinde acum de prea mul?i factori externi, pe plan spiritual, cultural ?i economic refacerea României Mari, ba chiar a unei Românii ?i mai mari, este cu putin??. Ne mai trebuie numai pu?in? voin??! Voin?? de-aia, politic?, adic? la nivelul guvernan?ilor, al clasei politice!
- În al doilea rând, s? ne aducem aminte c? la Adunarea Na?ional? de la Alba Iulia au participat mii de români veni?i din ?inuturi care, ulterior, la Trianon, prin decizia ezitant? a Marilor Puteri, au r?mas în afara hotarelor noi ale României! Ne referim astfel la românii care tr?iesc azi, ca minoritari, în ??rile din jurul nostru, dincolo de Nistru, în Bucovina, pe valea Tisei sau în sudul Dun?rii! Sunt câteva milioane de români extranei!

Am f?cut prea pu?in pentru ace?ti români dup? 1918. Urgen?a num?rul unu, dup? p?rerea noastr?, este ca guvernul român, pe toate c?ile posibile, s? cear? de la autorit??ile statelor vecine, dar ?i de la cele interna?ionale, ca românii care tr?iesc ca minoritari în alte ??ri s? aib? acelea?i drepturi pe care le au în România minorit??ile na?ionale! Ce poate fi mai firesc, mai corect?! M? gândesc bun?oar? la românii din Ungaria! Din sate curat române?ti de la Vest de Tisa, pân? pe malurile Balatonului r?spândi?i. La 1918 erau aproape patru sute de mii. Când România a intrat în r?zboi al?turi de Antanata, a fost acceptat? condi?ia pus? de români: la sfîr?itul r?zboiului, hotarul de Vest al României s? fie pe Tisa... Azi, statisticile ungure?ti consemneaz? abia vreo treizeci de mii de români în Ungaria. În realitate sunt mult mai mul?i. Majoritatea greco-catolicilor din Ungaria sunt români, iar greco-catolicii din Ungaria sunt aproape 500.000. Nu prea au cum s? existe etnici unguri de religie greco-catolici. Sunt români bie?ii oameni, dar se feresc s? recunoasc? asta de teama ?ovinismului maghiar, atât de stupid ?i de aspru cu cei ce nu vor s? se fac? maghiari. În primele zile ale a?a zisei revolu?ii din Decembrie 1989, când toat? planeta asista cu încântare la revolu?ia copiilor din România, românii din Ungaria au prins curaj ?i au început s? ridice fruntea cu mândrie, afirmându-?i românitatea! Au fost nevoi?i s? fac? pasul înapoi când emana?ii revolu?iei au început s?-?i arate adev?rata culoare a puloverelor. Depinde mult de felul cum merg lucrurile în ?ar? pentru ca con?tiin?a româneasc? s? nu piar? la românii de peste grani??! Ca ?i la cei din ?ar?, îndefinitiv!
- În sfâr?it, un gând pentru românii pe care soarta i-a dus ?i mai departe de fruntarii, românii risipi?i de la Vladivostok pân? în Portugalia sau Irlanda, în cele dou? Americi, în Australia. Num?rul lor s-a m?rit considerabil dup? 1990, ca rezultat tragic al unor guvern?ri iresponsabile, criminale. Personal înclin s? cred c? în România de azi se duce o politic? de tr?dare na?ional?, care urm?re?te, printre altele, ?i depopularea ??rii, crearea unui vid demografic care s? atrag? sau s? justifice o masiv? imigra?ie din Israel, a peste un milion de evrei. Sunt semne tot mai clare c? nu este vorba de o n?lucire a mea ?i a colegilor mei, care am semnalat acest pericol înc? cu 10 ani în urm?. Una dintre dovezi este c? guvernan?ii no?tri, care au acceptat s? slujeasc? acestui plan de înrobire a României, a românilor, nu fac nimic pentru a-i readuce în ?ar? pe românii risipi?i în toate z?rile. Dimpotriv?, în frunte cu pre?edintele ??rii, încurajeaz? sau provoac? exodul românilor tineri spre alte ??ri.

Clasa politic? de care avem parte nu le poart? de grij? în niciun fel românilor români! Scornesc fel de fel de legi ?i privilegii pentru minoritari, de s-a ajuns s? fii mai câ?tigat ca român în propria ta ?ar? dac? te declari ?igan, maghiar, croat sau evreu... Ai astfel acces la avantaje interzise românilor neao?i! Legile ??rii, în frunte cu Constitu?ia, nici nu pomenesc de români, c? exist? în aceast? ?ar? o majoritate româneasc?, prin ale c?rei sacrificii, prin a c?rei clarviziune s-a constituit statul român. Românii nu sunt subiect de drept în ?ara lor! Nu ?tim cât va mai dura aceast? abdicare a partidelor politice de la imperativul promov?rii ?i respect?rii intereselor na?ionale. Pe acest subiect, credem îns? c? este de datoria noastr?, a societ??ii civile române?ti, s? intervenim, prin mijloacele specifice organiza?iilor non guvernamentale, specifice interven?iei individuale, pentru a for?a clasa politic? s?-?i în?eleag? misiunea, dar ?i pentru a transmite românilor de pretutindeni, din ?ar? ?i din str?in?tatea cea grea, un mesaj de sus?inere ?i încurajare, iar la cuvintele de îmb?rb?tare s? ad?ug?m ac?iuni ?i activit??i propriu zise, prin care s? capete con?inut dens, substan?ial, grija noastr? fa?? de soarta românilor extranei, transfrontalieri.

Câteva cuvinte în leg?tur? cu un fenomen întrist?tor al zilelor noastre: reac?ia de adversitate pe care o stârnesc preocup?rile legate de salvarea ?i consolidarea românismului, a românit??ii noastre. Avem adversari de tot felul: în interiorul clasei noastre politice, printre a?a zi?ii formatori sau lideri de opinie, printre liderii unor minorit??i etnice din România ?i, lucrul cel mai grav, suntem privi?i cu ostilitate chiar ?i de autorit??ile statelor vecine, unde tr?iesc români de-ai no?tri. Români care sunt supu?i unui proces brutal sau subtil, dar permanent, de descurajare ?i marginalizare în calitatea lor de etnici români, proces propriu zis de dezna?ionalizare. Acest proces nedemn, descalificant pentru cei care îl sus?in, este deosebit de complex, se desf??oar? pe toate planurile posibile: economic, social, profesional, cultural... A? sublinia componenta cea mai perfid? a acestui proces: manipularea psihic?, atacul la resorturile suflete?ti ale românismului! Încercarea de a face s? dispar? din con?tiin?a noastr? mândria de a fi român, de a te ?ti român, urma? al p?rin?ilor t?i ?i al unor str?buni de toat? isprava, mari f?uritori de valori materiale ?i spirituale. Am discutat mult acest subiect cu oameni care îl pricep în toat? amploarea sa regretabil?, nefericit?. Asist?m în zilele noastre la o încercare perfid? de a impune la nivel na?ional un defetism total fa?? de viitorul nostru, ba chiar ?i fa?? de trecutul nostru, prin r?st?lm?cirea sau falsificarea istoriei. De pretutindeni ?i ceas de ceas, prin mass media, prin Internet, auzi vorbe sau ?i se ofer? texte savant elaborate despre defectele noastre ca români, despre nimicnicia noastr? româneasc?. Oameni care ?i-au tr?it degeaba via?a, f?r? s? produc? nicio valoare, mu?te care se viseaz? albine melifere, î?i descoper? voca?ia de critici ?i acuzatori ai neamului românesc, chemând la judecat? poporul român, pe cei mai de seam? români, în frunte cu Mihai Eminescu, cu ?tefan sau Horia, aruncând asupra a tot ce este românesc umbra îndoielii, a derizoriului, a inconsisten?ei, a surogatului. A lipsei de autenticitate ?i de legitimitate! Am purtat pe acest subiect îndelungi discu?ii ?i consult?ri cu adev?ra?i oameni de carte, oameni care duc pe umerii lor o autentic? oper?, o veritabil? carier? profesional?, oameni cu o via?? social?, de familie, normal?, exemplar? chiar. Români capabili s? sesizeze motiva?iile ascunse, oculte, ale acestor campanii de denigrare a românescului din lumea noastr?. Din aceste discu?ii s-au desprins câteva concluzii pe care le consider capabile s? orienteze eforturile noastre viitoare.

Prima ?i cea mai important?: suntem agresa?i pe diverse planuri, iar fa?? de aceast? agresiune cea mai bun? strategie nu este cea defensiv?, prin care s? r?spundem punct cu punct unor acuza?ii sau critici nefondate, deseori aberante. Ci este timpul s? contra-atac?m promovând cu insisten?? valorile ?i aspectele care ilustreaz? capacitatea românilor de a excela, de a fi subiecte ale istoriei, fie la nivel regional, fie la un nivel european sau mondial! Un exemplu: suntem în permanen?? ataca?i - cum bine se ?tie -, cu o tenacitate unic?, de nostalgicii Ungariei Mari, care scornesc pe seama noastr? fel ?i fel de basne, precum Simion Dasc?lul, cronicarul mincinos de odinioar?. În mod deosebit pe mul?i maghiari îi deranjeaz? c? ne s?rb?torim istoria ?i fiin?a na?ional? la 1 Decembrie! Le vine greu s? ne vad? c? s?rb?torim România Mare, Unirea Transilvaniei cu ?ara! ?i scornesc fel ?i fel de motiva?ii false, penibile, în neputin?a lor de a accepta eviden?a adev?rului, a solu?iei date de istorie! R?spunsul nostru cel mai potrivit la toat? mascarada propagandei lor anti-române?ti este s? le punem oglinda în fa??, spre a vedea cu ochii lor câte parale fac! V?d paiul din ochiul nostru, dar nu v?d bârna care le deformeaz? complet percep?ia propriei realit??i. Trebuie ajuta?i fra?ii no?tri maghiari s?-?i vad? lungul nasului! S? le aducem aminte cu insisten??, pân? le intr? bine în computer, c? Ungaria Mare dup? care ofteaz? ei zi ?i noapte nu a existat! Repet: Ungaria Mare nu a existat! Este scornit? de min?ile înfierbîntate care confund? realitatea cu visurile de?arte de m?rire! Ungaria a?a zis Mare a fost un artificiu administrativ, o g?selni?? birocratic?, a unui func?ionar oarecare, numit Buest, decizie luat? în 1867, de azi pe mâine, într-un birou, în urma unor intrigi ?i aranjamnte de culise. Ungaria a?a zis Mare nu a fost o realitate istoric?, împlinit? printr-un eveniment de anvergur?. Nici vorb? s? se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea României Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de români!

Prin jertf? se consolideaz? tot ce este trainic în istorie. Unde este jertfa ungureasc? la 1867?! Unde a fost jertfa ungureasc? atunci când, dup? un veac ?i jum?tate de ocupa?ie turceasc? total?, Budapesta este eliberat? de armatele imperiale austriece? S? le aducem aminte celor care ne calomniaz? cu atâta pasiune, faptul ru?inos, penibil, jenant, de care ne-am ferit s? facem caz, c? în armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta ?i din Ungaria, nu a existat niciun combatant ungur! Repet: când turcii, care transformaser? Ungaria în pa?alîc, au fost alunga?i de armatele unei puteri europene, cre?tine, în acea armat? nu a fost niciun ungur care s? fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiar?! Nici unul! La fel cum, în cele aproape dou? secole de ocupa?ie turceasc?, p?gân?, nu s-a înregistrat niciun moment de rezisten??, de opozi?ie ungureasc? la ocupa?ia musulman?.

Nota bene: principatul medieval ungar, crea?ie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnic? comparabil? cu a principatelor române?ti, între care includ ?i Transilvania. Nu întâmpl?tor regii Ungariei de origine maghiar? îi numeri pe degete, într-o jum?tate de mileniu! Asta pân? la Mohaci, în 1527, când statul ungar dispare. Dispare Ungaria, dar nu ?i Transilvania, care continu? s? existe! De ce nu dispare ?i principatul Transilvania odat? cu Ungaria, la 1527? Simplu de ce: pentru toat? lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria ?i Transilvania erau lucruri diferite, entit??i complet separate, care nu puteau fi gândite împreun?! Dimpotriv?, în linii mari, Transilvania se afla în aceea?i situa?ie cu Moldova ?i ?ara Românesc?, fiind toate trei p?rta?e în mod firesc la aceea?i istorie, la acela?i model de organizare politic?. Insisten?a cu care ne atac? detractorii maghiari ne oblig? la gestul cel mai firesc: compara?ia între cel calomniat ?i calomniator! Foarte u?or ?i la îndemâna oricui este s? constate c? oportunismul ?i lipsa de demnitate este mult mai prezent? la liderii maghiari decât la cei care ne-au condus ?i reprezentat pe noi! S-o spunem pe ?leau ?i pe în?elesul omului de rând: momentele în care s?-?i fie ru?ine de tine c? e?ti maghiar sunt mult mai numeroase ?i mai jenante decât cele care i-ar îndrept??i cât de cât pe români s? tr?iasc? acest sentiment dureros... Nu mai intr?m acum în detalii, dar aceste detalii de urgen?? trebuie adunate de istoricii speciali?ti ?i puse pe tapet, c?ci numai a?a vom închide gura celor care ?i-au f?cut o meserie din a calomnia tot ce este românesc! ?inem totu?i s? punem o întrebare pentru bravii no?tri detractori maghiari, mai activi ca de obicei în preajma zilei de 1 Decembrie: câ?i sunt românii care au f?cut istorie pentru Budapesta, ?i câ?i sunt maghiarii care au marcat istoria pentru români? Câ?i sunt românii al c?ror nume a fost maghiarizat ?i se f?lesc azi cu ei to?i maghiarii, ?i câ?i sunt maghiarii cu nume românizat? S? mi se ierte simplicitatea, aproape penibil?, a demersului pe care îl propun, dar nu avem încotro ?i trebuie s? ne coborîm la nivelul cerebral al celor care ne agreseaz?, agasan?i ?i insisten?i cu orice ocazie. S? vorbim a?adar pe în?elesul min?ii lor, împu?inat? de ur? ?i n?luciri de?arte!

Avem nevoie, zic, de aceste dou? liste, riguros alc?tuite, ca s? le facem publice ?i s? tran??m odat? ?i pentru totdeauna disputa artificial?, nefireasc?, la care suntem obliga?i s? particip?m, oricât de neserioas? ni se pare nou?, românilor. Pentru cei ce vor face aceast? opera?iune, de listare a românilor care împodobesc Pantheonul unguresc, le recomand?m s? verifice situa?ia din satul Buia, unde s-au n?scut cei doi mari matematicieni Farkas ?i Janos Bolyai. Am prieten un istoric din Sibiu, care mi-a demonstrat c? tat?l, Farkas din Buia, scris Bolyai, era român, c? tot satul Buia era românesc pe la 1800, iar numele de botez Farkas, adic? Lupu, este un binecunoscut nume de botez tipic românesc, larg r?spândit la românii din Ardeal, din Maramure?! Din p?cate acel coleg se teme pentru persoana lui ?i pentru familie s?-?i sus?in? ipoteza, adev?rul! S?-l ajut?m noi, dac? nu pe domnul istoric, atunci m?car pe domnul Adev?r s? ias? în lume teaf?r, întreg, nem?sluit! Acela?i exerci?iu nu ar strica s?-l facem ?i cu ceilal?i vecini, întrebându-ne câ?i ucrainieni, ru?i, bulgari, sârbi sau greci au scris pagini de istorie româneasc?, ?i câ?i români i-au fericit pe vecinii no?tri ?i ar binemerita nu numai un cuvînt de recuno?tin?? din partea acestora! Dar ar merita ca în toate aceste ??ri, în Grecia, în Bulgaria, în Serbia, în Ucraina, în Ungaria, s? înceteze prigoana împotriva celor ce simt române?te ?i se consider? români! Oare cât vom mai tolera persecutarea ?i marginalizarea românilor f?r? a face auzit m?car protestul nostru, al românilor din România, care nu risc?m nimic demascând neru?inarea guvernan?ilor vecini, a guvernan?ilor no?tri, complet surzi la suferin?a românilor din ??rile vecine?!

?i mai pun o întrebare, tot pentru vecinii no?tri unguri, pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamându-i pe români în toate felurile: la Trianon, în 1920, s-a decis crearea statului Ungaria. Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adev?rat, suveran, înc? din 1527, dup? dezastrul de la Mohaci. Dup? 400 de ani, la Trianon, a ap?rut din nou un stat ungar. De data asta, pentru prima oar? în istoria lor, ungurii erau majoritari în propria ?ar?. Iar statul ungar era, pentru prima oar?, un stat na?ional! Comunitatea interna?ional? le-a f?cut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consider? c? atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor!... Care e logica acestor resentimente? Cum pute?i deplânge la nesfâr?it dispari?ia grani?elor care apar?ineau altora, habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! Nu v? deranjeaz? ridiculul situa?iei?! Pân? la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au tr?it sub guvernarea ?i administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Dup? Trianon, ungurii s-au trezit f?r? st?pân, liberi s? se guverneze cum vor! ?i ?ti?i dumneavoastr?, fra?i maghiari, care a fost prima ini?iativ? a politicienilor dumneavoastr? de atunci, a liderilor de la Budapesta? Care a fost primul lor gând de auto-guvernare maghiar?, suveran? ?i independent? pentru prima oar? dup? 400 de ani? Nu ?ti?i, c?ci este tare jenant ce a decis, de capul ei, clasa politic? din Ungaria! Au decis s? trimit? ?i au ?i trimis la Bucure?ti o delega?ie, de trei con?i maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand ?i lui Ionel Br?tianu ca Ungaria s? se lipeasc? la România, într-un stat dualist, dup? modelul dualismului austro-ungar instituit în 1867! Nici mai mult, nici mai pu?in! A?adar instituirea unui dualism româno-ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, speran?a cea mare a politicienilor maghiari. Lipsi?i de exerci?iul guvern?rii, al libert??ii, frunta?ilor unguri le-a fost team? de riscurile ?i provoc?rile la care te supune suveranitatea. S-au sim?it singuri ?i neajutora?i, neasista?i! Nu ?tiau încotro s-o apuce! Cam la fel cum au reac?ionat ?iganii no?tri când au fost elibera?i din a?a zisa robie: s-au trezit ?i ei dintr-odat? neasista?i, ?i s-au întors pe capul boierului român s? afle cu ce l-au sup?rat ?i s? cear? s? r?mân? mai departe sub pulpana sa! Unde era dispre?ul politicienilor maghiari fa?? de tot ce este românesc atunci când au venit la Bucure?ti cu c?ciula în mân? cer?indu-ne întov?r??irea?! Unde era dorul de libertate ?i neatârnare care anim?, se zice, întreaga istorie a cavalerilor maghiari?!

Ceva asem?n?tor s-a întâmplat ?i cu vecinii de la Sud, dup? R?zboiul de Independen?? purtat de armata româno-rus?. În urma acelui r?zboi, a înfrângerii Turciei, pe harta Europei a ap?rut un stat nou: Bulgaria. România, românii adic?, de-a lungul istoriei au f?cut mult pentru a-i ajuta pe patrio?ii bulgari s? ?in? aprins? flac?ra identit??ii etnice bulg?re?ti. Poate de aceea, dar ?i din alte motive, frunta?ii bulgari au venit la Bucure?ti, în delega?ie la regele Carol, cerând ca Bulgaria s? se alipeasc? la statul român, s? devin? parte component? a regatului... Cine ?tie dac? nu era mai bine ca Ion C. Br?tianu s? nu se fi opus acestei idei?! În orice caz, dac? Bucure?tiul ar fi acceptat s? devin? capital? a ??rii ?i pentru bulgari, pentru locuitorii de la Sud de Dun?re, poate c? alta ar fi fost soarta românilor din Bulgaria! A?a îns?, într-o Bulgarie pentru a c?rei apari?ie din neant au murit mii de români la '77, minoritarii români au avut de îndurat un regim de dezna?ionalizare care continu? ?i azi, sub obl?duirea Comunit??ii Europene. Aceea?i situa?ie ?i în Grecia, în Serbia, în Albania, în Ucraina... Aceea?i politic? mizeabil? de descurajare ?i aneantizare a românismului, a popula?iei cea mai veche din aceast? parte a Europei.

Prin ce impuneau românii în fa?a vecinilor maghiari ?i bulgari? Prin faptul evident c? în aceast? parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi ?i mai stabil, cu o continuitate neîntrerupt? de peste 600 de ani, era statul român. Nici în toat? Europa nu g?se?ti multe popoare care s-au învrednicit de o asemena performan?? politic?! Semn de cumin?enie ?i de în?elepciune atât la nivelul domnilor, cât ?i la nivelul omului de rând de la talpa ??rii! Nu întâmpl?tor românii se num?r? ?i printre cele numai câteva popoare din Europa care au fost în stare s? elaboreze un cod juridic propriu, vestitul jus valachicum. Da, oameni buni, a?a s-au petrecut lucrurile dup? Trianon! A fost un moment jenant pentru bie?ii unguri, iar noi, românii, ca ni?te veritabili domni, ca ni?te adev?ra?i boieri, ca ni?te buni vecini, ca ni?te oameni oameni, ca ni?te români adev?ra?i ce suntem, ne-am ab?inut s?-l populariz?m, s?-l mediatiz?m ?i s?-l coment?m! S? facem caz, ori, ferit-a Sfîntul, s? facem haz! C?ci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decât unul complet defavorabil ne-prietenilor no?tri! ?i poate c? a?a ar trebui s? proced?m ?i în continuare! S? facem uitate asemenea momente de sl?biciune ale Celuilalt! Din p?cate, abnega?ia ungureasc? sistematic?, institu?ionalizat?, de a lovi ?i calomnia tot ce este românesc ne oblig? s? p?r?sim înd?tinata noastr? atitudine de a-i l?sa pe neprieteni în plata Domnului. Bun?tatea noastr? ?i bunul nostru sim? sunt considerate sl?biciune, prostie chiar! E timpul ca aceast? impertinen?? bozgor? s? capete r?spunsul cuvenit, iar cei f?r? ru?ine s? fie obr?znici?i ?i pu?i cu nasul la perete, s? nu ?i-l mai ridice a?a de sus f?r? niciun temei! Dac? nu se g?sesc maghiarii de bun sim? care s?-i trag? de mânec? pe cona?ionalii lor mai z?nateci - sau nu îndr?znesc!, s? ne ocup?m noi, românii, de aceast? trebu?oar?! ?i s-o facem de data asta temeinic, cu sistem?!

Avem nevoie, a?adar, de o strategie bine pus? la punct prin care s? contracar?m eforturile sistematice ale celor care, cu fel ?i fel de minciuni, ne calomniaz? ?i ne saboteaz? cu orice ocazie! Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca s? le r?spundem, ci avem de partea noastr? adev?rul ?i nu mai putem întârzia cu punerea în func?iune a acestei arme teribile: Adev?rul! ?i adev?rul este de partea noastr? în cele mai multe cazuri! Numai detractorii no?tri au motive s? se team? de adev?r! Ceea ce înseamn? c? îl avem de partea noastr? ?i pe bunul Dumnezeu, care este, în fapt, alt nume al adev?rului. Numai c? trebuie s? avem grij? mare: Dumnezeu, oricât ne-ar iubi, nu ne bag? ?i în traist?!... Ne-a iubit Dumnezeu atunci, la Alba Iulia, ?i a vegheat Sfîntul Duh la opera care se finaliza în acea zi de neuitat. Dar acel final fericit se împlinea prin fapte de vitejie ?i de d?ruire apostolic? a c?rturarilor no?tri, ?i datorit? jerfei române?ti din acei ani teribili ai Marelui R?zboi. 1 Decembrie s-a împlinit prin voia Domnului, dar nu ne-a picat din cer!

E 1 Decembrie! Tuturor românilor a?adar, pentru fiecare român în parte ?i pentru întreg Neamul nostru cel Românesc, inima ?i fruntea sus! Avem de ce! La Mul?i Ani Frumo?i![1]
-------------------------------
[1] 2010

footer