Revista Art-emis
Unirea cea Mare ?i fireasc? PDF Imprimare Email
Corneliu Florea, Canada   
Luni, 30 Noiembrie 2015 22:07

Romania de la Nistru pân la TisaLa 9 mai 1877, conform dorin?ei cet??enilor, armatei, opiniei publice, grupurilor politice ?i guvernului, Parlamentul avea s? proclame independen?a României. Mihail Kog?lniceanu, ministrul Afacerilor Str?ine, ar?ta c?, fiind stare de r?zboi cu Înalta Poart?, leg?turile cu puterea suzeran? fiind rupte, „suntem independen?i, suntem na?iune de sine st?t?toare". În aplauzele deputa?ilor ?i ale mul?imii care participa la dezbateri, Kog?lniceanu accentua: „A?adar, domnilor, nu am nici cea mai mic? îndoial? ?i fric? de a declara c? noi sîntem o na?iune liber? ?i independent?!". Independen?a României a fost recunoscut? de marile puteri pe 13 iulie 1878[1].

În urma depunerii jur?mântului de credin?? în fa?a Adun?rii Reprezentative a Principatelor Române de c?tre Carol de Hohenzollern - Sigmaringen, data de 10 mai 1866 devine Ziua Na?ional? a României. Patru ani mai târziu, la 10 mai 1881 se s?rb?tore?te, cu bucurie ?i grandoare, trecerea ??rii de la principate unite la Regatul Român recunoscut interna?ional. Ace?tia au fost anii de mari transform?ri istorice ?i de pornire a poporului român spre marele s?u ideal na?ional, unirea fireasc? a tuturor românilor într-un stat na?ional unitar, ?tiut fiind ca mai mult de jum?tatea poporului român tr?ia, compact ?i majoritar, în provinciile istorice Banat, Ardeal, Cri?ana, Maramure?, Bucovina ?i Basarabia sub asuprire str?in? ale marilor imperii ce ne înconjurau: otoman, rusesc, austro-ungar. Odat?, consolidat nucleul regatului românesc, c?rturarii patrio?i ?i biserica cre?tin? român?, atât din regat cât ?i din p?r?ile st?pânite de imperii, au strâns leg?turile în vederea unirii celei fire?ti într-un stat unitar pe Vatra Daciei, pe care neamul a supravie?uit cu stoicism, când îndârjit, când vl?guit de cople?irea barbarilor ?i a imperiilor. În tumultul european al începutului de Secol XX, românilor, pentru împlinirea idealului lor na?ional, le trebuia sprijinul unor puteri europene, altele decât cele trei imperii ce în decursul istoriei cotropiser? ?i st?pâneau marea parte a teritoriului ?i poporului român. Privirile majorit??ii unioni?tilor întregitori ai patriei, pe care o vedeau drept Dacia Redivivus, se îndreptau cu n?dejde spre puterile Antantei; Fran?a ?i Anglia.

La o lun? dup? asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand la Saraievo, începe Primul R?zboi Mondial prin declara?ia de r?zboi a Austro-Ungariei împotriva Serbiei din 15 iulie 1914. În mai pu?in de o lun? toate marile puteri europene sunt în r?zboi, România î?i declar? neutralitatea în urma Consiliului de Coroan? convocat ?i condus de regele Carol Întâi, datorit? pactului secret pe care-l avea cu Austro-Ungaria, pact impus cu brutalitate de Bismark. Neutralitatea ?ine pân? în august 1916, când Antanta promite guvernului român satisfacerea revendic?rilor lor de unire cu românii de pe partea cealalt? a arcului carpatic, dac? intr? în r?zboi al?turi de ele. Ca urmare a acestor promisiuni, în 17 august 1916 are loc la Bucure?ti o conven?ie si semnarea unui tratat între Antanta ?i guvernul condus de I.C. Br?tianu. În urma acestei conven?ii Regatul Român declar? r?zboi imperiului Austro-Ungar, în 27 august 1916, pentru eliberarea cona?ionalilor lipsi?i de elementarele drepturi cet??ene?ti, supu?i unei maghiariz?ri intensive. Armata Român?, cu entuziasm ?i u?urin??, trece prin trec?torile carpatine ajungând pân? la Bra?ov, Sf. Gheorghe, Miercurea Ciuc, Gheorghieni, Or?ova. În acest timp Germania, Turcia ?i Bulgaria declar? r?zboi Regatului Român. Comandamentul Suprem al Armatei Române face câteva gre?eli tactice dezastroase în fa?a noilor du?mani, condu?i de doi strategi prusaci, fiecare în fruntea unei armate superior echipate ?i instruite. Generalul Eric von Falkenhyn atac? prin Ardeal iar generalul August von Makensen prin Bulgaria. Prins? în cle?te, Armata Român? pierde ?i b?t?lia de ap?rare a Bucure?tiului în decembrie 1916. Coroana ?i guvernul se retrag în Moldova dar Armata Român? r?mâne st?pân? pe trec?tori ?i linia M?r??e?ti-Gala?i. O iarn? trist?, grea ?i plin? de nevoi, dar ata?amentul de neclintit al regelui Ferdinand (german de origine) ?i al Reginei Maria (britanic?) fa?? de români devine exemplul urmat de to?i, dar mai ales de Armata Român?. Singura excep?ie fiind fiul lor, prin?ul Carol ce dezerteaz?, trecând în Rusia, s? se c?s?toreasc?!

Anul 1917 a fost placa turnant? a r?zboiului: Ru?ii s-au s?turat de r?zboi ?i s-au apucat de revolu?ii, din februarie pân? în octombrie s-a ales praful de imperiul Romanovilor, americanii odihni?i, sim?ind ca r?zboiul nu va mai dura trei ani, au aranjat de un pretext ca sa intre în r?zboi, iar na?ionalit??ile din Austo-Ungaria au devenit tot mai insistente s? se despart? definitiv de habsburgi. Românii s-au trezit între ciocanul bol?evicilor ?i nicovala prusac?, dar cu o d?ruire des?vâr?it? ap?r? trec?torile, ob?inând victorii la M?r??ti, M?r??e?ti, Oituz oprind armata german? s? intre ?i s? cucereasc? Moldova. Datorit? haosului bol?evic ?i men?evic din Rusia, românii sunt obliga?ii s? accepte armisti?iul impus de Germania, în noiembrie la Foc?ani, pentru a se ap?ra de ru?i, care din fo?tii alia?i au devenit jefuitori bol?evici. Adio, tezaur românesc! În Anul 1918 începe deznod?mântul r?zboiului prin discursul pre?edintelui american, Woodrow Wilson, intitulat Paisprezece Puncte, în care impune autodeterminarea na?iunilor înglobate prin for?? ?i tratate nejust în Austro-Ungaria. Dup? aflarea acestui discurs democratic american, la Roma, în Martie 1918, are loc Congresul Na?ionalit??ilor din Austro-Ungaria care adopt? mo?iunea de sus?inere a dreptului fiec?rei na?iuni la autodeterminare ?i ori s? devin? stat independent ori s? se uneasc? cu statul de aceia?i na?ionalitate deja existent. O luminare ?i o cale larg deschis?, încurajatoare pentru Romanii din Austro-Ungaria la autodeterminare. Dar, înaintea lor, a venit surpriza, surprizelor: autodeterminarea na?iunilor o sus?ineau ?i bol?evicii ?i astfel la 27 Martie 1918, Basarabia devenise independent? de Rusia ?i se reune?te cu Moldova lui ?tefan cel Mare, fiindc? numai atât mai r?m?sese din Regatul Român în acea prim?var?. Trebuie subliniat c? Germania l-a adus la putere pe Lenin în Rusia, ca s? o scoat? din r?zboi, s? le fie mai u?or germanilor în vest unde se tocaser? f?r? victorii, se epuizaser? material ?i ap?ruse demoralizarea în rândul militarilor. Din aceste motive Germania a încheiat „Pacea de la Bucure?ti" recunoscându-i României teritoriul cu care a intrat în r?zboi, minus Dobrogea, în schimb impunând demobilizarea armatei ?i p?strarea controlului asupra resurselor ?i al economiei ??rii. Tratatul nu a fost ratificat în parlament ?i nici promulgat de Regele Ferdinand. Degeaba, s-a retras Germania în spatele trec?torilor carpatine, tr?gând dup? ea slabele armate austo-ungare, fiindc? în urma lor a venit corpul expedi?ionar al generalului francez Franchet d'Esperey care a scos din lupt? pe bulgari ?i pe turci, astfel înc? un imperiu murea. Zilele imperiului Austro-Ungar, un hibrid penibil ?i steril, erau num?rate. Na?ionalit??ile ce îl formau se organizeaz? tot mai temeinic pentru autodeterminare.

La New York are loc Congresul sârbilor, croa?ilor, cehilor, slovacilor, românilor, polonezilor, rutenilor a c?rui rezolu?ie impune ideea democrat? a desprinderii totale de al treilea imperiu dep??it istoric, muribund. Comitetul Na?ional Român de la Paris se l?rge?te în Consiliul Na?ional Român Central cu sediul la Arad, iar Alexandru Vaida Voevod în data de 18 octombrie 1918, cite?te în Parlamentul de la Budapesta declara?ia de autodeterminarea a românilor din Ardeal ?i Banat. La Viena, Iuliu Maniu deta?eaz? din armata autro-ungar? un corp de 70.000 de voluntari români ?i-i aduce în Ardeal, în vederea desprinderii totale atât de imperiul austriac, cât mai ales de Ungaria care, la rândul ei, se rupe de Austria, dar vrea s? men?in?, în continuare, înglobat, Ardealul. În urm?toarele zile, deznod?mântul Primului R?zboi Mondial se precipit? iar cehii ?i solovacii se unesc în Cehoslovacia ?i-?i declar? independen?a, în timp ce în Sud se formeaz? noul stat unit ?i independent al Slovenilor, Croa?ilor ?i Sârbilor. La 11 noiembrie 1918, se încheie armisti?iul pe frontul de vest, iar în 13 noiembrie 1918 pe frontul balcanic, dup? care Ungaria este obligat? de puterile Antantei s?-?i retrag? trupele din Ardeal ?i s? permit? trupelor române s? le înlocuiasc?. Consiliul Na?ional Român Central nu ajunge la nici o în?elegere cu delega?ia ungureasc? la Arad ?i hot?r??te Marea Adunare Na?ional? de la Alba Iulia la Întâi Decembrie 1918, în cinstea lui Mihai Viteazul care a intrat în Cetatea Alba Iulia, în noiembrie 1599, ca unificator al celor trei principate Muntenia, Moldova ?i Transilvania ?i în memoria R?scoalei lui Horia, Clo?ca ?i Cri?an. Înaintea acestui eveniment, Congresul General al Bucovinei, cu mare majoritate, a emis rezolu?ia de unire necondi?ionat? cu Regatul Roman. Astfel o alt? parte a Moldovei lui ?tefan cel Mare se reune?te cu neamul ei.

Adunarea de la Alba Iulia, prin cele 1228 de delega?ii alese din toate comitatele romane?ti a dat adun?rii un statut de plebiscit ?i acestor delega?ii s-au al?turat o sut? de mii de români, veni?i din toate satele ?i comunele romane?ti din Bucovina ?i Basarabia, din Maramure? ?i Banat, din Cri?ana ?i ?ara Mo?ilor, din Ha?eg pân?-n Cara? au transformat-o în Marea Adunare Na?ional? a Românilor ce au vroit ?i au realizat statul na?ional unitar. Rezolu?ia Unirii citit? de episcopul greco-catolic Iuliu Hossu cuprinde: „Adunarea na?ional? a tuturor românilor din Transilvania, Banat ?i ?ara Ungureasc?, aduna?i prin reprezentan?ii lor îndrept??i?i decreteaz? unirea acelor români ?i a tuturor teritoriilor locuite de dân?ii cu România. Rezolu?ia mai cuprinde ?i libertate na?ional? pentru popoarele conlocuitoare, deplin? libertate confesional?, înf?ptuirea unui regim democratic în toate domeniile vie?ii publice, reform? agrar? radical?, legisla?ie de ocrotire a muncitorimii industriale. Istoricul consemneaz?: „La ceasurile 12 din ziua de 1 decembrie, prin votarea unanim? a rezolu?iei, Unirea Transilvaniei cu România era s?vâr?it?". Aceast? rezolu?ie este prezentat? Regelui Ferdinand de c?tre o delega?ie condus? de Miron Cristea episcop de Caransebe?, al?turi de Iuliu Hossu episcop greco-catolic de Gherla, Vasile Goldi?, Alexandru Vaida-Voievod ?i Caius Brediceanu. Trebuie men?ionat ?i re?inut c?, Adunarea General? a Germanilor din Transilvania ?i Banat ce a avut loc la Media? aprob? decizia românilor, ei cunoscând istoria Ardealului Românesc ?i drepturile majorit??ii cet??enilor, pe când Adunarea General? a Ungurilor, ?inut? la Cluj, a reafirmat loialitatea lor fa?? de Ungaria, pentru prima dat? stat independent de la 1526. Trupele române intr? în Cluj în 24 decembrie 1918 f?r? s? întâmpine rezisten?? din partea lor.

În recenta istorie a Românilor, Întâi Decembrie 1918 st? al?turi de Unirea lui Mihai Viteazul, Unirea lui Alexandru Ioan Cuza, R?zboiul de Independen??, de încoronarea regelui Ferdinand ?i a reginei Maria la Alba Iulia. Oglindind aceste mari evenimente istorice. Ziua Na?ional? a României s-a serbat la 10 mai pân? în 1947. Din 1948 s-a fixat ca Zi Na?ional?, data de 23 august, o zi comunist? de trist? amintire (ziua tr?d?rii regelui Mihai - n.r.). Dup? evenimentele de la Timi?oara ?i lovitura de stat de la Bucure?ti, din 1989 paleo-comunistul Ion Marcel Ilici Iliescu a propus ca zi na?ional? 22 decembrie, ce avea aceia?i valoare ca ?i 23 august. Din fericire, a fost contracarat istoric ?i comb?tut pân? ce a fost obligat s? promulge legea prin care Întâi Decembrie s? fie Ziua Na?ional? a României.
---------------------------------
[1] http://ziarulfaclia.ro/9-mai-1877-proclamarea-independentei-romaniei-1877-1878/

footer