Revista Art-emis
Conferinţa Ştiinţifică Internaţională la Chişinău PDF Imprimare Email
Valeriu Raţă, Chişinău   
Luni, 22 Iunie 2015 18:38

Conferinţa 75 de ani de la raptul sovietic - 28 iunie 194075 de ani de la anexarea de către U.R.S.S. a Basarabiei, nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa - 28 iunie 1940

Pe 28 iunie 2015 se împlinesc 75 de ani de la anexarea de către URSS a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa. În scopul de a comemora această tristă dată din istoria românilor, în ajunul ei, pe 12 şi 13 iunie, la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu" din Chişinău, şi-a desfăşurat (sub auspiciile Institutului de Studiul Arhivelor; Fundaţia culturală „Memoria", Filiala Argeş; Institutul de Istorie Socială „Pro Memoria" şi Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu") Conferinţa ştiinţifică internaţională cu genericul menţionat în titlul cronicii noastre. Din Comitetul organizatoric al Conferinţei au făcut parte: conf. univ. dr. în economie Vasile Şoimaru, coordonatorul proiectului Românii din jurul României (A.S.E.M.); dr. în drept Mihai Taşcă, directorul Institutului de Studiul Arhivelor; prof. univ. dr. hab. în istorie Anatol Petrencu, preşedintele Institutului de Istorie Socială „Pro Memoria" (Universitatea de Stat din Moldova), iar printre partenerii media s-au aflat: Literatura şi arta, săptămînal al scriitorilor din Republica Moldova; ziarul Adevărul Moldova; portalul de ştiri www.privesc.eu şi Postul de Radio Vocea Basarabiei. Manifestarea a reunit istorici, filologi, scriitori, profesori, jurnalişti, bibliotecari, oameni de cultură, precum şi studenţi de la diverse instituţii de învăţămînt superior. În deschiderea Conferinţei, moderatorul acesteia, dr. Vasile Şoimaru, a menţionat în linii mari cum s-a săvîrşit şi ce repercusiuni a avut - în istoria contemporană a Europei de Est - raptul infam de teritorii de către U.R.S.S., teritorii ce au aparţinut dintotdeauna românimii. Trebuie să menţionăm că acest rapt a fost pus la cale încă în anul 1939, cînd U.R.S.S. a semnat Pactul de neagresiune (şi Protocolul adiţional secret) cu Germania nazistă, act ce poartă în prezent denumirea Ribbentrop-Molotov (după numele miniştrilor de externe semnatari la acea vreme). A urmat un tedeum, oficiat de preacucernicul protoiereu, dr. Petru Buburuz, preot paroh al Bisericii „Petru şi Pavel" din Chişinău, şi mesaje de salut prezentate de Elena Butucel, prim-director adjunct al Bibliotecii Municipale „B.P. Hasdeu", dr. Mihai Taşcă şi prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu. De asemenea, moderatorul a dat citire unui mesaj expediat organizatorilor şi participanţilor la Conferinţă din Vancouver, Canada, pe care l-a semnat Lia Marian-Şoimaru, una dintre conaţionalele noastre, refugiată cu părinţii, în 1944, de urgia bolşevică la Rîmnicu-Vîlcea. Luînd în consideraţie demersul emoţionant al autoarei, prezentăm mai jos acest text în întregime:

O speranţă, reunirea!

„În scurta mea povestire « Vin ruşii... », un articol mai vechi, publicat în « Glasul Naţiunii », 1993, am descris felul brutal în care familia noastră a trebuit să-şi părăsească casa şi tot avutul moştenit de la bunici, în noaptea din 28 iunie 1940. Atunci, am fost treziţi în miez de noapte de lovituri puternice în uşă şi o voce care striga: « Vin ruşii!... Domnule Şoimaru (unchiul meu, fratele tatălui meu, grefier la Tribunalul din Chişinău-V.Ș.), veniţi la Tribunal ». Atunci, trezindu-ne, am auzit un vacarm, care venea din oraşul aflat în stare de mare agitaţie, iar tata, plecînd în mare grabă, a mai strigat: „Faceţi bagajele". Şi bagajele s-au făcut, dar tata a venit pe la ora 12 ziua cu... o trăsură! Atît a putut găsi şi astfel am plecat spre gară, trei copii şi părinţii, fără niciun bagaj, cu cîteva perne şi pături rămase prin casă... Aşa am ajuns în gară, ocupînd nişte locuri pe jos într-un tren de marfă, felicitîndu-ne că am avut acele pături şi perne. Cu acele teribile cuvinte în minte - « Vin ruşii! »... - am plecat spre necunoscut, goi şi speriaţi, spre alte meleaguri, tot în România, unde urma să ne numim de acum încolo refugiaţi. A trecut un an şi am revenit în Basarabia noastră dragă, în casa noastră... goală, totuşi, fericiţi că sîntem acasă! Bucuria a fost scurtă, pentru că în 1944 a trebuit să părăsim din nou locurile natale, de data aceasta pentru totdeauna... În toţi aceşti ani, am trăit cu speranţa întoarcerii acasă, speranţă care slăbea odată cu trecerea anilor.

Acel rapt nemilos, făcut de ruşi, în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, a distrus mii de vieţi, a urîţit harta frumoasă a unei ţări, a adus atîta suferinţă, care se menţine şi azi. Reunirea, pe care am aşteptat-o atîţia ani, se pare că este încă foarte departe, spre durerea noastră! Să dea Dumnezeu să se schimbe ceva în urma Conferinţei din 12-13 iunie 2015, precum şi după alegerile locale din 14 iunie, care să aducă noi speranţe în vederea Reunirii! Să dea Dumnezeu, să nu mai aud niciodată cuvintele « Vin ruşii! », cuvinte, care mi-au marcat existenţa şi pe care nu le-am putut uita niciodată! Două cuvinte, care pentru mulţi au însemnat tortură, deportare, moarte. Noi, cu toată suferinţa îndurată, ne putem socoti norocoşi, că n-am fost trimişi în acel gulag odios, unde au sfîrşit atîţia oameni nevinovaţi! În speranţa unor zile luminoase pentru toţi basarabenii, care doresc o Românie Mare!".
Dr. Lia Marian- Şoimaru, 11 iunie 2015, Vancouver, Canada

Să ne amintim cum au decurs evenimentele în acel fatidic an - 1940. Pe 26 iunie 1940, la ora 22:00, comisarul poporului pentru afaceri externe al U.R.S.S., Veaceslav Molotov, i-a prezentat ambasadorului României la Moscova, Gheorghe Davidescu, un ultimatum prin care i se cerea României „retrocedarea" Basarabiei pînă pe 28 iunie şi „transferul" părţii de nord a Bucovinei către Uniunea Sovietică. În textul ultimatumului se preciza în mod fals că Basarabia era populată în principal cu ucraineni: „În anul 1918, România, folosindu-se de slăbiciunea militară a Rusiei, a desfăcut de la Uniunea Sovietică (Rusia) o parte din teritoriul ei, Basarabia, călcînd prin aceasta unitatea seculară a Basarabiei, populată în principal cu ucraineni, cu Republica Sovietică Ucraineană." Guvernul sovietic cerea partea de nord a Bucovinei care „ar reprezenta, este drept că numai într-o măsură neînsemnată, un mijloc de despăgubire a acelei mari pierderi ce a fost pricinuită U.R.S.S. şi populaţiei Basarabiei prin dominaţia de 22 de ani a României în Basarabia." În continuare se menţiona: „Acum, cînd slăbiciunea militară a U.R.S.S. a trecut în domeniul trecutului, iar situaţia internaţională care s-a creat cere rezolvarea rapidă a chestiunilor moştenite din trecut pentru a pune în fine bazele unei păci solide între ţări, URSS consideră necesar şi oportun ca în interesele restabilirii adevărului să păşească împreună cu România la rezolvarea imediată a chestiunii înapoierii Basarabiei Uniunii Sovietice." Guvernul român a răspuns sugerînd că este de acord cu „negocieri imediate asupra unei largi categorii de probleme".

Prin al doilea ultimatum sovietic - de pe 27 iunie - s-a cerut evacuarea administraţiei şi armatei române din Basarabia şi Nordul Bucovinei în patru zile. A doua zi, guvernul român, condus de Gheorghe Tătărescu, după ce primise şi sfaturi din partea Germaniei şi Italiei, a acceptat să se supună condiţiilor sovietice. Decizia de acceptare a ultimatului sovietic şi de executare a unei „retrageri" (atenţie: s-a evitat folosirea cuvîntului „cedare") din Basarabia şi Nordul Bucovinei a fost luată în Consiliul de Coroană din noaptea de 27-28 iunie 1940. În jurnalul său regelui Carol II a notat rezultatul votului: şase voturi pentru respingerea ultimatumului (Ştefan Ciobanu, Silviu Dragomir, Victor Iamandi, Nicolae Iorga, Traian Pop, Ernest Urdăreanu), 20 de voturi pentru acceptarea ultimatumului (Petre Andrei, Constantin Anghelescu, Constantin Argetoianu, Ernest Ballif, Aurelian Bentoiu, Mircea Cancicov, Ioan Christu, Mitiţă Constantinescu, Mihail Ghelmegeanu, Ion Gigurtu, Constantin C. Giurescu, Nicolae Hortolomei, Ioan Ilcuş, Ion Macovei, Gheorghe Mironescu, Radu Portocală, Mihai Ralea, Victor Slăvescu, Gheorghe Tătărescu, Florea Ţenescu) şi o abţinere (Victor Antonescu). Trebuie menţionat că dintr-o populaţie de 3,7 milioane de locuitori (în conformitate cu rezultatele recensămîntului din 1930), în teritoriile ocupate de URSS, peste 2,0 milioane (adică 55%) erau etnici români. În cîteva zile, aproximativ 200 mii de locuitori de toate etniile s-au refugiat în dreapta Prutului. Guvernul român a avut prudenţa sau poate chiar înţelepciunea să evite un război cu Uniunea Sovietică. Doar o mică parte a populaţiei Basarabiei şi Bucovinei a întîmpinat anexarea sovietică cu sentiment pozitiv. În localităţile mai importante şi în unele din gările unde se adunau refugiaţii pentru evacuare au avut loc incidente antiromâneşti, în care grupuri de tineri (dar nu numai) fanatizaţi au atacat, au despuiat, au bătut sau au omorît preoţi, intelectuali, soldaţi români separaţi de unitate, persoane civile în curs de evacuare. Felul în care aceste grupuri au acţionat (inclusiv coordonarea lor cu armata sovietică de ocupaţie) a lăsat să se întrevadă eşecul administraţiei româneşti de a fi scăpat de sub control activităţile comuniste şi prosovietice în perioada imediat precedentă ocupaţiei.

În cea mai mare parte a teritoriului ocupat, sovieticii au proclamat R.S.S. Moldovenească, iar partea sudică a Basarabiei, Bugeacul, şi Nordul Bucovinei cu Ţinutul Herţa au fost alipite la R.S.S. Ucraineană. Odată cu proclamarea R.S.S. Moldoveneşti, republica autonomă moldovenească de pe malul stîng al Nistrului, a fost împărţită între cele două republici sovietice vecine. În aceste teritorii a fost instaurat un regim sovietic de ocupaţie, opresiv şi represiv. Cedările teritoriale din anul 1940 au produs o amărăciune profundă şi resentimente în rîndul populaţiei româneşti şi au grăbit scăderea popularităţii regimului regelui Carol al II-lea. În curînd, el a abdicat şi a părăsit ţara, lăsînd drum liber formării unui guvern al generalului Ion Antonescu şi al Gărzii de Fier. Dorinţa de eliberare a teritoriilor pierdute în 1940 a fost factorul decisiv care a dus la intrarea României în luptele celui de-al Doilea Război Mondial de partea Axei împotriva Uniunii Sovietice.
După moartea lui Stalin, din 1953, şi în special după anul 1956, persecuţia etnicilor români din Basarabia şi Bucovina de Nord a scăzut treptat. Însă, Kremlinul nu a lăsat în pace românii din teritoriile anexate. Au început colonizările cu diverse populaţii în spaţiul nostru, apoi colonizările cu moldoveni, dar departe, chiar foarte departe de pământurile Basarabiei. Apoi au fost deportările în Siberia şi intimidarea, lichidarea prin împuşcare a tuturor celor care gîndeau şi acţionau altfel de cum vroia metropola. Totodată, a fost proclamată şi promovată prin toate mijloacele limba „moldovenească" diferită de limba română, iar moldovenii ar fi un popor diferit de cel român.
Primele alegeri libere din R.S.S. Moldovenească s-au ţinut în climatul general al „restructurării" abia în februarie 1990 , iar controlul sovietic asupra acestei regiuni a încetat în august 1991, după tentativa de lovitură de stat de la Moscova şi destrămarea Uniunii Sovietice. În 1991, R.S.S. Moldovenească a devenit noul stat independent Republica Moldova, în vreme ceNordul Bucovinei şi Bugeacul au rămas în componenţa Ucrainei.
Consecinţele raptului Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa au fost şi mai sînt foarte grave. Pînă în prezent Republica Moldova se zbate ca peştele pe uscat: nu ştie încotro s-o apuce cu vectorul său de dezvoltare - înspre Est (unde domină dezordinea şi nelegiuirea ocupantului) sau înspre Vest (ca să se integreze într-o societate civilizată, bazată pe drept şi respectul valorilor omeneşti).
Toate fărădelegile care s-au săvîrşit pe aceste teritorii (din 1940 pînă în prezent!) s-au aflat în atenţia vorbitorilor care şi-au prezentat cercetările ştiinţifice în cadrul Conferinţei desfăşurate în capitala republicii noaste pe 12 şi 13 iunie curent. În cadrul a patru ateliere (primele trei - în prima zi, iar ultimul - în cea de-a doua) au conferenţiat oameni de ştiinţă şi de cultură din România, Ucraina, Germania şi, desigur, din Republica Moldova. Prezentăm în cele ce urmează titlurile rapoartelor ştiinţifice şi autorii lor:
Atelierul nr. 1 - Premisele, raptul şi politicile URSS în teritoriile ocupate (moderator: conf. univ. dr. Vasile Şoimaru):
1. Premise false, efecte dezastruoase: Pactul Molotov-Ribbentrop şi Protocolul adiţional secret (prof. univ. dr. hab. Ion Şişcanu, Chişinău);
2. Noi tendinţe în doctrina rusă de drept internaţional în raportul drept internaţional - drept naţional (prof. univ. dr. hab. Nicolae Osmochescu, Chişinău);
3. Principiul neretroactivităţii legilor şi impunerea dreptului sovietic în Basarabia după 28 iunie 1940 (prof. univ. dr. hab. Elena Aramă, Chişinău);
4. Alianţa sovieto-nazistă şi anexarea Basarabiei, nordului Bucovinei şi ţinutului Herţa de către Imperiul Rusiei bolşevice (prof. univ. dr. ing. Ilie Popa, Piteşti; prezentat de dr. Vasile Şoimaru);
5. O comemorare necesară: 28 iunie 1940 (prof. univ. dr. Ioan Agrigoroaiei, Iaşi).
Atelierul nr. 2 - Urmările raptului teritorial pentru România şi pentru populaţia aservită de sovietici (moderatori: prof. univ. dr. Ioan Agrigoroaiei, Iaşi; prof. univ., dr. hab. Nikolai Mihailuţa, Odesa):
1. Urmările raptului Basarabiei, nordului Bucovinei şi ţinutului Herţa (prof. univ., dr. hab. Anatol Petrencu, Chişinău);
2. „Săptămîna Roşie" a Basarabiei - din 1940 pînă azi (Vlad Pohilă, Chişinău);
3. Represiuni politice în primul an de ocupaţie sovietică (studiu de caz, judeţul Soroca) (conf. univ. dr. Gheorghe Palade, Chişinău);
4. Южная Бессарабия после года советизации: рефлексии населения в первые дни войны (июнь 1941 г.) Sudul Basarabiei după un an de sovietizare: reflecţii ale băştinaşilor în primele zile de război - iunie 1940 (prof. univ. dr. hab. Nikolai Mihailuţa, Odesa);
5. Репетиция аннексии: попытка большевистской власти захватить Молдову весной 1919 г. Anticiparea anexării: tentativa puterii bolşevice de a ocupa Basarabia în primăvara anului 1919 (conf. univ. dr. Viktor Savcenko, Odesa);
6. Condiţionările economice, militare şi diplomatice ale României înaintea pierderilor teritoriale din vara anului 1940 (George Damian, Bucureşti-Chişinău);
7. Intervenţia militară a U.R.S.S. împotriva României: 28 iunie - 3 iulie 1940 (prof. univ. dr. hab. Anton Moraru, Chişinău);
8. Urmările raptului Basarabiei asupra Bisericii Ortodoxe Române în vara anului 1940 (preot Viorel Cojocaru, Chişinău).
Atelierul nr. 3 - Anexiunea sovietică în memoria colectivă şi în dreptul internaţional (moderatori: dr. Mihai Taşcă, conf. univ. dr. Victor Savcenko):
1. „Jurnalul" lui Paul Mihail despre tragedia zilelor de 27-29 iunie 1940 (conf. univ. dr. Vasile Şoimaru, Chişinău);
2. Poziţia Marii Britanii faţă de problema Basarabiei în anii celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945) (conf. univ. dr. Marian Zidaru, Constanţa);
3. Anul 1940 în memorialistica basarabenilor: trăiri, reflecţii, demistificări (conf. univ. dr Lidia Pădureac, Universitatea de Stat „Alecu Russo", Bălţi);
4. Judeţul Vâlcea şi refugiaţii din Basarabia şi nordul Bucovinei în perioada imediat următoare ultimatumului sovietic şi cedărilor teritoriale din luna iunie 1940: memoria actelor administrative ale vremii (Petre Dinescu, Rîmnicu-Vîlcea);
5. Din „dulapul сu otravă" al istoriei: declaraţii ale refugiaţilor basarabeni şi bucovineni din anul 1940 (Wolfram Niess, Germania).
Atelierul nr. 4 – Tragedia deportărilor (moderatori: conf. univ. dr. Vasile Şoimaru, conf. univ. dr. Marian Zidaru):
1. Elite deportate la 12-13 iunie 1941 în Kazahstan / KARLAG: studiu de caz (dr. Viorica Olaru-Cemârtan, Chişinău);
2. Politica sovietică faţă de Biserica Ortodoxă din Moldova: studiu de caz (dr. Romeo Cemârtan, Chişinău);
3. Locuitorii judeţului Orhei în primul an de ocupaţie sovietică (drd. Daniela Buga, Chişinău);
4. Calvarul clerului din Basarabia în primul an de ocupaţie sovietică (dr. Mihai Taşcă, Chişinău).
5. Reamintesc. Cuvinte împotriva uitării tragediei anului 1940 (Eugen Statnic, Germania; prezentat de Maria Hâncu, poetă şi traducătoare).
Menţionăm că toate comunicările ţinute la Conferinţă vor fi publicate în decursul anului curent într-un volum, ce va da un caracter durabil eforturilor depuse de participanţii la Conferenţă întru a scoate la iveală toate fraudele, falsificările, înşelătoriile ocupanţilor de a ascunde adevărul istoric pentru populaţia băştinaşă.
La discuţii au luat cuvîntul publicistul Alecu Reniţă, redactor-şef al revistei Natura (a insistat asupra necesităţii de a reveni cît mai des la tema dezmembrării României, care a însemnat ruperea noastră, a basarabenilor, de la matca firească, abaterea de la normalitate); dr. în filozofie Ion Sârbu (cu interpretări subiective privind posibila împotrivire a României la agresiunea din 1940; personalitatea Mareşalului Ion Antonescu; cît de aliată ne este Ucraina; încercările de a dezmembra Republica Moldova; ReUnirea cu România); Valeriu Evtuşanu, refugiat basarabean, acum trăitor la Piatra-Neamţ; istoricul şi publicistul Vasile Ciubuc (să nu uităm tragediile care s-au produs şi să curmăm orice crimă faţă de fiecare dintre noi) ş.a.
În cadrul Conferinţei s-a vernisat expoziţia fotografică Imagini simbolice din teritoriile Vetrei Româneşti anexate în 1940 (autor şi prezentator dr. Vasile Şoimaru, publicist şi maestru fotograf). Biblioteca Centrală a BM „B.P. Hasdeu" (director Savela Starciuc) a expus cărţi şi documente la tema ce s-a aflat în discuţie la Conferinţă.

Un interes deosebit au suscitat prezentările de carte (unele volume fiind de apariţie recentă):
- Dezmembrarea României. Anexarea de către URSS a Basarabiei, nordului Bucovinei şi ţinutului Herţa (studiu şi culegere de documente; Editura „Cartea Juridică", Editura „Serebia", Chişinău, 2015), de dr. Mihai Taşcă şi Wolfram Niess, coordonator – dr. Vasile Şoimaru;
- „Operaţiunea română" din RASS Moldovenească în Marea Teroare stalinistă: 1937-1938 (Editura „Serebia", Editura „Cartea Juridică", Chişinău, 2014), de dr. Mihai Taşcă, coordonator – dr. Vasile Şoimaru;
- Românii din jurul României. Monografie etnofotografică (Editura „Magic Print", Oneşti, Editura „Serebia", Chişinău, 2014) - de dr. Vasile Şoimaru;
- Cotul Donului 1942: eroism, jertfă, trădare (ediţia a doua, revăzută şi completată; Chişinău, 2013), de dr. Vasile Şoimaru (coordonator), Iosif Niculescu, Gheorghe Pârlea şi Roxana Iorgulescu-Bandrabur;
- Scrisori către Stalin sau Spovedaniile celor ocupaţi (1947-1953) (Chişinău, 2014), de dr. Mariana Ţăranu.
Concluziile Conferinţei ştiinţifice internaţionale 75 de ani de la anexarea de către URSS a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Ţinutului Herţa - 28 iunie 1940 au fost trase de către dr. Marian Zidaru, dr. Mihai Taşcă şi dr. Vasile Şoimaru. Scopul Conferinţei a fost atins: cei care au asistat şi au audiat comunicările au aflat în detalii cum au evoluat evenimentele în teritoriul dintre Prut şi Nistru (şi nu numai!) pe parcursul celor trei sferturi de veac de la săvîrşirea unei nedreptăţi strigătoare la cer. Vorbitorii au menţionat că nimic nu trebuie uitat din ceea ce a avut loc în istoria noastră zbuciumată, totul este înmagazinat în memoria populară, în cărţi şi documente, cu atît mai mult trebuie să tragem învăţăminte de pe urma celor întîmplate, să fim uniţi ca niciodată, să răspundem afirmativ la apelurile fruntaşilor noştri în aşa fel ca astfel de evenimente nedorite pentru un popor întreg să nu se mai repete niciodată. A fost rostit şi promovat adevărul istoric prin dezbateri şi atitudini critice. Totodată, s-au stabilit nişte puncte de orientare a populaţiei în iureşul evenimentelor recente atît din Est, cît şi din Vest. S-a făcut mai multă claritate în unele chestiuni tabu din istoriografia românească recentă.

S-a înscris perfect în contextul Conferinţei şi o emisiune din ciclul Istoria în mişcare - un serial de largă popularitate a Postului de Radio „Vocea Basarabiei", moderat de publicistul Alecu Reniţă. La emisiune au participat istoricul prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu, magistratul Petre Dinescu, din Râmnicu-Vâlcea, şi ziaristul Vlad Pohilă. În finalul emisiunii au intervenit unii ascultători care au expus impresii, evocări, opinii despre tragedia din 1940 şi efectele ei nefaste, pe care le resimţim şi astăzi. Cu părere de rău, în sferele de guvernămînt atît de la Chişinău, cît şi de la Bucureşti nu se prea vorbeşte despre tragediile poporului care suferă decenii la rînd consecinţele unor pacte şi tratate strîmbe, dar iată că o mînă de entuziaşti, pe care i-am numit mai sus, au făcut minuni şi au adus în atenţia publicului o dată din calendarul nostru de evenimente tragice şi dezastruoase care trebuie comemorată de toată suflarea românească cu cea mai mare luare aminte. Mai adăugăm că toate acestea s-au făcut fără vreun suport din partea statului. Felicitări acestor entuziaşti şi slăvit fie Poporul Român că mai creşte fii vrednici de măreţia Istoriei sale.

footer