Revista Art-emis
Troi?a-memorial de la M?n?stirea Comana PDF Imprimare Email
  
Joi, 28 Mai 2015 21:03

Troi?a de la ComanaO cauza nobil?: „S? dezrobeasc? teritoriile române?ti Basarabia ?i Bucovina, ?i s?-L aduc? înapoi pe Iisus Hristos"

În con?tiin?a na?iunilor, implicit a demnitarilor care servesc statele, memoria legat? de istorie ar trebui sa fie mereu în stare activ?. Poate c? astfel r?zboiul va deveni o no?iune perimat?, f?r? corespondent în real. Dar lumea uit? u?or tragediile sângeroase pe care ea îns??i, prin conduc?torii ei, le-a provocat ?i des?vâr?it cu efecte catastrofale. De aceea r?zboaiele se repet?, adaptate mereu, prin ma?inile lor de ucis, la cele mai performante inven?ii ale timpului. Suntem într-un an în care memoria istoriei se cere a fi resuscitat?: anul acesta se împlinesc 70 de ani de la încheierea celui de-Al Doilea R?zboi Mondial. Cei care nu fac abstrac?ie de rolul timpului trecut asupra st?rii timpului prezent ne semnaleaz? asta prin fapte culturale, vrednice de remarcat. În ziua de 21 mai a.c., la Mân?stirea Comana (jude?ul Giurgiu) am fost martor la una dintre aceste fapte ?i consider c? e de datoria mea s? fiu modestul cronicar al evenimentului. Pe 19 noiembrie 2012, publicistul Vasile ?oimaru lansa la Chi?in?u volumul comemorativ „Cotul Donului 1942 - eroism, jertf?, tr?dare", dedicat tragediei militare în care au pierit 150 de mii de osta?i români care, parte într-o alian?? militar? fiind, dincolo de r?zboiul hegemonic al celor care l-au provocat, se aflau într-un r?zboi al lor - pe care nu-l puteau duce singuri -, menit s? salveze Basarabia ?i Bucovina de Nord, buc??i de glie smulse samavolnic din trupul vetrei str?mo?e?ti de hulpavii sovietici. Ini?iatorul ?i coordonatorul c?r?ii, acela?i dr. Vasile ?oimaru, intuind c? statul român va r?mâne în stare de amnezie la ceasul comemor?rii, a semnalat dânsul ceea ce nu s-ar fi întâmplat dinspre institu?iile îndrituite (?i previziunea lui a fost confirmat?), anume s? se spun? r?spicat c? în urm? cu 70 de ani jertfa aceea masiv? de sânge a avut o cauza nobil?: „S? dezrobeasc? teritoriile române?ti Basarabia ?i Bucovina, ?i s?-L aduc? înapoi pe Iisus Hristos". A spus asta (în cartea numit?), în locul celor care înc? mai t?g?duiesc s? o spun?, veteranul Iosif Niculescu, medic ?i osta? la Cotul Donului. ?i c? - adaug? Vasile ?oimaru -, în pofida acestei d?ruiri supreme, nu se afl? acolo niciun element simbolic, ca gest reprezentativ pentru elementara cinstire datorat? de statul pe care jertfitorii îl serveau; în timp ce toate celelalte state beligerante dovedesc contrariul.

Cartea, împreun? cu mesajul ei, a ajuns ?i pe masa de lectur? (aceea?i cu masa creatorului de anvergur?Ms. Comana - Sfin?irea Troi?ei sadovenian?) a generalului Radu Theodoru, cunoscut militant, prin crea?ie, pentru demnitatea na?ional? ?i adev?rul istoric. Imediat între cei doi bravi români afla?i de-o parte ?i de alta a Prutului s-a înfiripat o fireasc? rela?ie de complementaritate cultural-patriotic?. Nonagenarul general de avia?ie, un exemplu de vitalitate care confirm? c? b?trâne?ea nu e implicit ?i o stare similar? a mentalului, a purces la o ini?iativ? care s? atenueze starea de frustrare a basarabeanului, asumat? profund ?i de legendarul Radu Theodoru: dac? nu la locul jertfei, m?car în ?ar? se va în?l?a o troi??-memorial dedicat? eroilor martiri de la Cotul Donului. ?i ini?iativa generalului, receptiv la osârdia profesorului Vasile ?oimaru, peregrinul (de trei ori!) pe urmele osta?ilor români c?zu?i la Cotul Donului, s-a împlinit. Fac abstrac?ie de faptul c? monumentul, opera sculptorului maramure?ean Marian Ni??, nu a fost înc? montat, c?ci evenimentul a constat în sfin?irea ?i consacrarea împlinirii în fapt a proiectului care ofer?, prin aport particular, un model pentru o mult sperat? întreprindere guvernamental? de propor?ii, asta însemnând un eventual memorial la Cotul Donului.

Ceremonialul sfin?irii a avut anvergura unei festivit??i respectabile, cu onoruri militare oferite de o unitate din Gr?di?tea, cu prezen?a a doi generali (aflu ?i de un al treilea, discret, în civil), cel de-al doilea fiind distinsul academician Florian Tuc?, istoric militar de notorietate, a prof. univ. Ion Coja (pentru masa de internau?i serio?i, acum, un respectabil blogger), a prof. univ. dr Mihail Zamfira ?i a arheologului prof. univ dr Nicolae Constantinescu (bucure?teni cu origini basarabene), a arh. Adrian Grigoriu (un mecena al faptelor culturale pe care autorii lor nu le pot concretiza singuri), a unui grup de locuitori ai comunei Miroslove?ti, jude?ul Ia?i, în frunte cu primarul Ionu? Gospodaru ?i sergentul-veteran Ion Paiu (unul dintre cei patru supravie?uitori de la Cotul Donului, eroii reportajului inserat în cartea amintit?), a reporteri?ei Roxan Iorgulescu-Bandrabur de la Radio România Interna?ional (co-realizatoarea reportajului cu medicul-veteran Iosif Niculescu, parte component? a volumului comemorativ) ?.a. Sfin?irea a fost s?vâr?it? de un sobor de preo?i, în frunte cu preacuviosul arhimandrit dr. Mihail Muscariu, stare?ul M?n?stirii. Cu farmecul proverbial ?i o vioiciune demn? de prima tinere?e, domnu general Theodoru a moderat partea postreligioas? a evenimentului, f?când posibile interven?iile pline de substan?? proteic? ale sale ?i ale celorlal?i vorbitori, respectiv, gen. acad. Florian Tuc?, prof univ. dr. Vasile ?oimaru, arhim. dr. Mihail Muscariu ?i ceilal?i ale c?ror nume (cu scuze!) nu le-am re?inut. ?i-a dep?nat amintirile de r?zboi ?i veteranul de la Miroslove?ti, evocând episodul în care i-a fost str?puns pieptul de un glon? inamic. O distins? actri?? de la Ansamblul Artistic al Armatei a interpretat un grupaj de versuri patriotice, iar o forma?ie de elevi din Comana a interpretat la caval dou? piese muzicale. A urmat agapa, în „Sala tronului", unde, din nou domnul general Radu Theodoru, redutabila actri?? ?i p?rintele arhimandrit ne-au relevat suprema?ia spiritului asupra trupului.

Fiindc? nu sunt un cronicar de profesie, c?ruia deontologia îi cere s? nu subordoneze informa?ia propriei st?ri emo?ionale, eu voi încheia prin a ad?uga, implicit, ?i starea mea de spirit de o vibrant? tr?ire. În consecin??, beneficiul excedentar ob?inut la acast? S?rb?toare a trimis într-un secundar neglijabil efectele rezultate din cele ?ase ore de disconfort fizic, suportat de c?l?torul ie?ean pornit la drum la orele patru ?i ajuns în habitatul giurgiuvean spre orele unsprezece. A?adar, efortul meu nu a contat chiar deloc, în contrapondere cu frumuse?ea relevat? mie în Ziua În?l??rii Domnului, 2015, anume puterea de în?l?are, în dimensiunea demnit??ii, a Omului din Cetate.

P.S. Nu pot ignora în demersul meu nici faptul c? domnul general Radu Theodoru ne-a oferit câtorva dintre noi privilegiul de a fi o or? musafirii dumnealui, implicit ai distinsei ?i ospitalierei sale familii extinse (reunit? cu prilejul evenimentului descris), la re?edin?a de la Gr?di?tea, împrejurare care mi-a consolidat convingerea asupra bunului raport al faimosului general nu doar cu aerianul, la propriu, ci ?i cu... p?mântescul.

footer