Revista Art-emis
Buna Vestire a Basarabiei Sfinte PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Duminică, 29 Martie 2015 15:02

Buna Vestire„Ce-?i doresc eu ?ie, dulce Românie,/ Tân?r? mireas?, mam? cu amor!/ Fiii t?i tr?iasc? numai în fr??ie/ Ca a nop?ii stele, ca a zilei zori,/ Via?a în vecie, glorii, bucurie,/ Arme cu t?rie, suflet românesc,/ Vis de vitejie, fal? ?i mândrie,/ Dulce Românie, asta ?i-o doresc!” (Mihail Eminescu)

Dorul sfânt al lui Eminescu prelins din Dulcea Bucovin? s-a împletit cu fibrele Limbii Noastre, urzit? în sufletul heraldic al iubirii P?rintelui Alexie Mateevici, într-un Imn divin al Învierii Basarabiei, întru acel crez al re-întrup?rii pe veci la Patria Mum?-Dacia str?bun?. Limba Noastr?, aceast? poezie divin?, Prin?es? mo?tenitoare a Regalei: Ce-?i doresc eu ?ie, Dulce Românie, înmugure?te emo?ia pretutindeni, înflorind entuziasmul tuturor, fascinând inimile doldora de rodul frumos al unui patriotism pur ?i sfânt. Fiin?a Basarabiei a fost z?mislit? de Bunul Dumnezeu în leag?nul sfânt dintre Nistru ?i Prut cu fruntea rezemat? în rug?ciune, în poala Carpa?ilor ?i cu picioarele în sacrul botez al Marii Neagre. Întreg Darul de Sus cu origini, tradi?i, cet??i moldave, cu ape de cer, cu codrii verzi ?i seme?i, cu r?ze?i f?lo?i sub Voievozi izb?vitori se permanentizeaz? în sfânta noastr? Dacie în visul ?i leg?mintele Marilor dacoromâni: Burebista, Decebal, ?tefan, Mihai Viteazul, Eminescu, Co?buc, Mateevici, Nistor, Halippa, Stroescu, Popovici, Grosu, Erhan, Baltaga, Pelivan, Madan, Murafa, Ghibu, Incule?, Ion Buzdugan, Ion I. C. Br?tianu, generalul Prezan, generalul roma?can Ernest Bro?teanu, comandantul Diviziei a XI-a, Regele Ferdinand I ?i marea noastr? Regin? Maria.

Atestat? arheologic cu peste 300.000 de ani, în multele vestigii ?i sta?iuni paleolitice ce adast? înc? pe cursul inferior al Prutului, Fiin?a Basarabiei descende din marele Trunchi trac, care se reface ca unitate politic? într-un puternic Principat geto-dac situat între Nipru-Tisa, Carpa?ii Nordici ?i Dun?re cu toate cet??ile ei trace ale Bugului de la Apollonia la Olbia sub autoritatea marelui împ?rat Burebista. Confruntat cu valurile succesive de triburi migratoare, Principatul Basarabiei lui Burebista-Întregitorul, Imperiului traco-geto-dac pierde din intensitate, din unitate, nu îns? ?i din fiin?a ei spiritual? care începe a se reface, organic de?i nu integral sub ilustrul desc?lec?tor Bogdan I, intrând în componen?a noului Principat al Moldovei. În vremea lungii domnii a în?eleptului Domn Alexandru cel Bun, Moldova se consolideaz? puternic sub forma a dou? ??ri unite, contopite într-o singur? fiin??: ?ara de Sus ?i ?ara de Jos cu Odorul lor scump Basarabia. Numai c? faima Moldovei atrage ispitele turcilor, t?tarilor, maghiarilor ?i polonilor, care în urma ostilit??ilor provocate de setea de cucerire încep disputele pentru marile ?i înfloritoarele cet??i moldave: Chilia, Cetatea Alb?, Tighina. Cel mai puternic ?i cel mai ilustru Domn al Moldovei, ?tefan cel Mare le reteaz? avânturile n?v?litorilor, restaurând în cea mai mare parte Principatul moldavo-basarabean al lui Burebista nemuritorul. Incursiunile t?tarilor ?i cazacilor orientez? puternicul Principat al Moldovei spre o coali?ie cu ??rile apuse cre?tine într-o cruciad? antiotoman?, care se va dovedi în realitate mult mai dezastruoas? decât în?elegerile cu Poarta p?gân?. Mihai Viteazul, cel mai mare Domn cre?tin al dacoromânilor, reface unitatea marelui Regat al lui Decebal sub sceptrul Daciei Mari, unind la 1600, cele trei Principate române: Muntenia, Ardealul ?i Moldova. A?ezarea geografic? a Principatelor valahe între gurile fl?mânde ?i însetate ale hapsânelor imperii: otoman, rusesc prin Alexei Romanov ?i habsburgic, a determinat anumi?i Domni români „s? se fac? frate cu dracul”, adic? cu „Iuda cel cre?tin”, orientându-se spre sprijinul rusesc. A?a a fost Prin?ul culturii, dar ?erbul diploma?iei, Principele Dimitrie Cantemir, care dorea actualizarea în practic? a primului tratat de la 1656, încheiat între Moldova ?i Rusia, ce stipula la art. 4, ajutorul rusesc pentru realipirea Buceagului ?i a cet??ilor r?pite Moldovei,pentru ca a?ezarea ei: s? fie iar??i în hotarul ??rii noastre ?i în st?pânirea noastr? (a Moldovei) precum au fost dintru început la domnii vechi, înainte de a le fi luat turcii.

Marea dram? pentru Moldova, începe odat? cu marea ascesiune a ru?ilor sub Petru cel Mare, dup? r?sun?toarea victorie de la Poltava asupra Suediei. Inten?ia marelui Cantemir a fost de bun augur orientându-se spre ru?i, numai c? momentul n-a fost inspirat. Domnul Moldovei încheie la Lu?k în Aprilie 1711, un tratat de alian?? pe picior de egalitate cu Petru cel Mare, ce garanta Moldovei deplina autonomie ?i integritate teritorial?, având grani?ele pe: râul Nistru, Cameni?a, Bender (Tighina) cu tot teritoriul Buceagului, Dun?rea, ?ara Româneasc?, Ardealul ?i la nord Polonia (art. 9). A?adar, am vrut s? sc?p?m de Dracul, dar am dat peste Tat?l-Tartorul cel mare ?i pofticios. De la 1711 pân? la 1944, Moldova a fost invadat? de ru?ii cre?tini, apoi de hoardele bol?evice de 12 ori. Primul rapt al Moldovei convenit între Casa de Austria ?i Poarta Otoman?, prin smulgerea Bucovinei (Cern?u?iul ?i cea mai mare parte a Sucevei), alipit? Austriei, s-a petrecut în 1775, la care s-a ad?ugat ?i martiriul Domnului Grigore Ghica III. Dup? conflictul armat ruso-turc din 1787, Pacea de la Ia?i stabile?te la 1792, grani?a Rusiei pe Nistru. Pe masa de joc a diploma?iei franceze s-a disputat în 1805 soarta Principatelor Române între prin?ul Talleyrand, care voia s? ofere Principatele Austriei ?i Napoleon I, care d?ruia Finlanda ?i Principatele Române ?arului, în urma tratatului secret de la Erfurt (1808). Dup? vitregirea în?elegerilor ruso-franceze, Rusia încheia Pacea de la Bucure?ti din 1812, cu turcii, culminând prin ?iretlicuri ?i tr?d?ri diplomatice, turco-moldavo-ruse?ti s? anexeze din principatul moldav mai mult de o treime, respectiv jum?tatea estic?.

De la 1813 ?i pân? ast?zi 2015, vreme de dou? veacuri, ru?ii, respectiv bol?evicii, consider? soarta românilor ocupa?i ca pe o purtare de grij? asupra coloniei ruse?ti. Destinul românilor, sfârteca?i, smul?i, rup?i, dezna?ionaliza?i ?i rusifica?i a fost ?i este privat de sfânta unitate ?i libertate geo-politic?-spiritual?, împlinind astfel temerarul testament al lui Petru cel Mare: Ori unde v? duce?i, v? duce?i ca prieteni ?i r?mâne?i ca st?pâni. Tr?darea turceasc? de la 1812, privind vânzarea, r?pirea Basarabiei este continuat? incredibil la 1877, de tr?darea imperial? ruseasc?. Lumea politic? româneasc? nutrea speran?a la 1877, când s-au înte?it ostilit??ile ruso-turce, c? prin ajutorul acordat Rusiei vom reface trupul ??rii prin revenirea Basaraabiei la sânul Patriei. Din partea României Mici nu a fost doar un sprijin militar acordat Rusiei, ci îns??i victoria câ?tigat? de noi asupra turcilor, pe care am oferit-o provoslavnicilor, iar drept recuno?tiin??, Ursul fl?mând de sânge românesc ne-a impus ca un merit al lor, retrocedarea Basarabiei. Marele cunosc?tor al istoriei na?ionale, Omul moral ?i martor al acelei vremi, Mihail Eminescu, protesteaz?: „Rusia nu poate lua Basarabia pentru c? nu are nici un pretext binecuvântat de-a ne pedepsi atât de aspru; iar noi nu i-o putem da, pentru c?, la urma urmelor, nu avem dreptul de a dispune dup? placul nostru de aceast? parte din ?ara noastr?. Basarabia întreag? a fost a noastr? pe când Rusia nici nu se megie?a cu noi. Basarabia întreag? ni se cuvine, c?ci e p?mânt drept, al nostru, ?i cucerit cu plugul, ap?rat cu arma a fost de la începutul veacului al patrusprezecelea, înc? ?i pân? în veacul al nou?sprezecelea”[1].Toat? suflarea ?i sim?irea româneasc? tr?ie?te adev?rul acelei Basarabii de Vatr? milenar? dacoromân?, fiindc?: „Cestiunea retroced?rii Basarabiei, strig? Eminul tuturor românilor la 10 ?i 14 Februarie 1878, cu încetul ajunge a fi o cestiune de existen?? pentru poporul român. Mihai Viteazul a izbutit s? împreune sub st?pânirea sa trei ??ri ?i s? preg?teasc? întemeierea unui stat român mai puternic. Rusia voie?te s? ia Basarabia cu orice pre?: noi nu primim nici un pre?. Primind un pre?, am vinde; ?i noi nu vindem nimic... Românul care ar cuteza s? ating? acest principiu ar fi un vânz?tor. Chestiunea Basarabiei, poate fi pentru Rusia o chestiune de onoare militar?, dar este pentru noi nu numai o chestiune de onoare, ci una de existen??. România, pierzând p?mântul ce domineaz? gurile Dun?rii, devine un stat indiferent, de-a c?rui existen?? sau neexisten?? nu s-ar mai interesa absolut nimenea”[2].

„Limba noastr?-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri negri, z?ri albastre.// Limba noastr?-i limb? sfânt?,/ Limba vechilor cazanii,/ care o plâng ?i care o cânt?/ pe la vatra lor ??ranii.” (Alecu Alexei Mateevici)

Marele Fiu al Basarabiei sfinte ?i marele ierarh al Ardealului, Mitropolitul Antonie Pl?m?deal?, încerca s? asocieze o împlinire de speran??: „Anul 1918, ca ?i anul 1600, ca ?i anul 1859, a fost anul de împlinire al românilor. Ar fi fost bine dac? ar fi r?mas a?a, dar iat? c?, nu dup? mult? vreme a?a cum fusese împlinirea realizat? de Mihai Viteazul la anul 1600, ?i anul 1918 a trebuit s? redevin? ?i el un simbol ?i din nou o speran??.”[3] Visul acestei mari împliniri l-a înf?ptuit deci, Basarabia, ridicând fruntea de la îngenuchiere la spiritul slavei de libertate. Refugia?i în inimi, în suflete ?i în sim?ire româneasc? tot basarabenii mai nutresc speran?a ultimei împliniri. To?i care au fugit din calea urgiei n?v?lirii muscalilor ?i-au luat cu ei gândul de întoarcere Acas?: „De te voi uita Basarabie, spune acela?i mare Ierarh, uitat? s? fie dreapta mea. A?a au cântat ?i mai cânt? basarabenii afla?i în refugii. A?a vor fi suspinat cei deporta?i în Siberia. A?a trebuie s? plângem ?i noi peste amintirea celor deporta?i: « De v? vom uita, uitat? s? fie dreapta noastr?! » Sute de mii au fost martiriza?i prin foame, prin frig ?i munc? istovitoare. Au murit cu gândul întors spre livezile ?i viile de acas?, spre casele cu pridvor ?i cu mu?cate în ferestre, spre bisericile în care au fost boteza?i, spre p?mântul m?nos dintre Prut ?i Nistru. Nu le-a slujit preot la înmormântare ?i i-a înghi?it p?mânt str?in. Speran?a n-a murit. E în firea ei s? nu moar?. ?i atâta vreme cât speran?a r?mâne vie, unitatea româneasc? se va reface între hotarele ei care merg pân? acolo unde se vorbe?te limba român? ?i se simte române?te. Acesta este p?mântul pe care ni l-a dat Dumnezeu nou?, românilor. Basarabia, Bucovina ?i ?inutul Her?ei nu s-au rupt niciodat? din propreia lor voin?? de la trupul ??rii. Întotdeauna rupturile au fost silnice”[4].

„S?rut aceste lacrimi de martiri.../ Abuzuri ru?inoase au ciuntit/ p?mântul Her?ei plin de amintiri/ ?i cerul ei sub stele despletit../ Legi f?r? nici o lege au impus/ hotare noi ?i vechi îndurer?ri,/ ??rânei lui ?tefan, ??rii de sus,/ crucificându-i trupul în c?r?ri../ A?a cum codrii doar cu frunza scriu/ ?i cânt? doar cu fo?netul de vânt,/ tot astfel tu, t?râm al Her?ei, viu/ e?ti românesc în crez ?i leg?mânt../ E timpul de speran?e ?i de vreri,/ ne mai desparte doar un singur pas./ Lupta-vom pentru trupul t?u de ieri,/ c?ci clipa nu-i departe, ci îi azi../ S?rut aceste lacrimi care curg/ pe-al Her?ei chinuit ?i sfânt obraz!/ S?rut ?i Timpul-Demiurg/ ce ne va scoate din necaz”[5].A?adar, în acela?i entuziasm de sfânt? s?rb?toare româneasc?, sufletul întreg al Basarabiei s-a în?l?at la Chi?in?u în 1918, la 27 Martie într-un singur glas: În numele poporului Basarabiei, Sfatul ??rii declar?: „Republica Democratic? Moldoveneasc? (Basarabia), în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Marea Neagr? ?i vechile grani?e cu Austria, rupt? de Rusia acum o sut? ?i mai bine de ani din trupul vechii Moldove, în puterea dreptului istoric ?i dreptului de neam, pe baza principiului c? noroadele singure s?-?i hot?rasc? soarta lor, de azi înainte ?i pentru totdeauna se une?te cu mam?-sa România”[6]. „Unirea Basarabiei, scria prof. G. Ra?cu într-o revist? a înv???torilor din Jude?ul L?pu?na, a fost pentru sufletele române?ti ca un balsam pus pe o ran? adânc?, ca o raz? de mângâiere venit? în vremea celei mai cumplite dezn?dejdi. Basarabia s-a unit cu ?ara mam? atunci când n-avea nimic de câ?tigat, decât bucurie sufleteasc?; de aceea, pentru noi, aceia care tr?im la grani?a Nistrului ?i ne hr?nim din p?mântul ei binecuvântat, nu poate s? existe o zi mai scump? decât ziua de 27 Martie”[7].

BunaVestire este triumful Biruin?ei ca principiu c?l?uzitor al vie?ii.

Prin Întruparea Mântuitorului, respectiv prin na?terea Sa minunat? din Fecioara Maria, omenirea are ?ansa rena?terii spirituale, conferit? printr-o alt? ordine ?i dimensiune religioas?, aceea a cre?tinismului ortodox, încununat de diadema Frumosului, Binelui, Libert??ii ?i Adev?rului. Sub acest deziderat dup? 19 veacuri, Bunul Dumnezeu aduce solia Bunei Vestiri a împlinirii Basarabiei sfinte. Limba sfânt? a dulcelui Emin s-a întrupat cu Limba Noastr? a lui Mateevici în Lumin?torul- Ieromonahului Gurie Grosu, al P?rintelui Partenie ?i al venerabilului Ic. Mitrofor Constantin Popovici- Farul c?rturarilor moldoveni. De aceea când Limba sfânt? e înlocuit? cu cea rus? în ?coal?, Rugul ei viu a ars în altarul Bisericii: „Pentru ca s? fim drep?i, gr?ie?te P?rintele ?epordei, principalul na? al Unirii a fost Biserica basarabean?... Tot ceea ce s-a f?cut pe terenul na?ional în Basarabia a fost f?cut de fiii Bisericii. ?i când vine ?i se face Unirea, ea este f?cut? tot de seminari?ti. Lua?i pe un Incule?, Pelivan, Halippa, Madan, ieromonahul Gurie, etc., etc., to?i sunt fiii Bisericii. Aproape to?i deputa?ii Sfatului ??rii ?i to?i mini?trii Basarabiei de dup? Unire sunt elevi ai Seminarului. Deci to?i sunt elevi ai celui mai b?trân ?i mai mare na?ionalist basarabean: ai p?rintelui Iconom Mitrofor Constantin Popovici.”[8] „?ar? cu pridvoare ?i cu prune brune/ care dorm în ochii pu?i pe rug?ciune,/ cine-a frânt în tine ascu?i? de sabie/ s? te plece altor steaguri, Basarabie?// Ruptu-te-au du?manii, datu-te-au la câini,/ iezii din privire s? ?i-i culci în mâini./ Pletele s?-?i fluturi noaptea pe sub stele/ când î?i umple Nistrul ochii cu m?rgele.// ?ar? cu domni?e-tremur între gene-/ albe ca lumina strâns? din poiene,/ unde-au fost arca?ii, unde-au fost pl?ie?ii,/ când le-au scos în târguri trupul, megie?ii?// Frunz?, frunzi?oar? verde de sulfin?,/ crucea se ridic?, troi?ase-nchin?./ Plugul între brazde r?scole?te sânge,/ vântul dac? bate, plopul nu mai plânge.// ?ar?, ??rulean? limpede ca Prutul,/ las?-m? s?-?i mângâi rana cu s?rutul...”[9].

Meritele savantului, pedagogului, patriotului ?i revolu?ionarului ardelean Onisifor Ghibu pentru înf?ptuirea marii Uniri, privind cauza Basarabiei au fost monumentale. Statuia zelului s?u na?ionalist este sculptat? de mâna ?i sufletul altui mare Român, mitropolitul Gurie Grosu: „ Ne-a adunat în jurul s?u, cum adun? pas?rea puii s?i, sub aripile sale, a îndemnat pe cei molateci, a sprijinit pe cei ce se cl?tinau, a înt?rit pe cei slabi, a încurajat ?i a insuflat îndr?zneal? în cei timizi ?i, punându-i la lucru, i-a f?cut pe to?i s? simt? bucuria copilului, care începe a umbla pe picioarele sale proprii, f?r? sprijinul tatei sau al mamei. A fost un mentor iscusit, care ?tia s? nu-?i pun? propriul amor în lupt? ?i s?-l vad? ?tirbit în aprecieri ?i drepturi, ci pentru marea idee a na?ionalit??ii, a rede?tept?rii neamului, î?i ascundea ambi?ia, meritele proprii, « eul » personal, ca s? câ?tige pe mai mul?i pentru cauza înalt? ?i m?rea?? care îi sta înainte”[10]. To?i factorii responsabili s-au angajat în lupta pentru sus?inerea cauzei divine a Unirii: Biserica, o?tirea ??rii, ?coala, intelectualitatea, elitele na?ionaliste, binecuvântarea ?i jertfa adus? de Neam lui Dumnezeu. „Dorul de Unire este nespus de mare, spunea scriitorul Andrei Strâmbeanu. Din aceast? cauz? au devenit drapel de lupt? Eminescu ?i ?tefan cel Mare”[11] „Genera?ia Unirii ?i Reîntregirii din anii aminti?i n-a mai fost urmat? de o alta, ea a r?mas o icoan? a sufletului românesc peste ani.”[12]. Vara anului 1917, a ab?tut asupra României Mici, cea mai puternic? ofensiv? german? ?i austro-ungar?, cere tindea spre ocuparea Moldovei. Numai între August-Septembrie 1917, dup? retragerea trupelor ruse?ti, armata român?, singur? a ?inut piept celor 25 de b?t?lii în zona Oituz-M?r??e?ti-N?moloasa, respingând atacurile du?manilor cu bravura osta?ilor români: „Pe aici nu se trece!

„Sub cerul ??rii, c?tr?nit sinistru,/ s-a r?stignit Hristos ca la-nceput,/ cu palma stâng? sângerând pe Nistru,/ cu palma dreapt? înflorind pe Prut.” (Robert Cahuleanu alias Andrei Ciurunga)

Vitejiei armatei noastre s-au al?turat r?ze?ii c?rturari nem?eni de la poalele Ceahl?ului, declan?ând: „ asaltul final pentru Unirea Basarabiei, înv???tori nem?eni ca Leon Mrejeriu, Simion T. Kirileanu, Petru Gheorgheasa etc., au plecat în Basarabia, unde împreun? cu al?ii s-au al?turat pedagogului ardelean Onisifor Ghibu”[13]. Clubul Nobilimii Basarabene l-a întâmpinat pe marele român ?i distins militar, Ernest Bro?teanu distins cu Ordinul Militar „Mihai Viteazu”, cel al „Legiunii de Onoare”, cel al „Stavroforilor Ortodoc?i al Sfântului Mormânt, „Crucea comemorativ? a R?zboiului 1916-1918 cu baretele „Carpa?i ?i M?r??e?ti”, cu un viu ?i înfl?c?rat entuziasm:

Domnule general,...în dorin?a de a ne exprima profundul nostru sentiment de recuno?tiin?? c?tre vitezele trupe ale Diviziei a XI-a, venite din dep?rtatele v?i ale Olteniei, spre a pune ordine ?i slava neamul românesc din Basarabia...”[14]. „Cu adânc? emo?ie, spunea Suveranul nostru Ferdinand acelui moment divin, ?i cu inima plin? de bucurie am primit ?tirea despre importantul act ce s-a s?vâr?it la Chi?in?u. Sentimentul na?ional ce se de?teptase atât de puternic în timpurile din urm? în inimile moldovenilor de dincolo de Prut a primit, prin votul în?l??tor al Sfatului ??rii, o solemn? afirmare. un vis frumos s-a înf?ptuit. Din suflet mul?umesc Bunului Dumnezeu c? mi-a dat, în zile de restri?te, ca o dulce mângâiere, s? v?d dup? o sut? de ani pe fra?ii basarabeni revenind iar??i la Patria-Mum?.”[15].Cât de diferit urma s? fie acest mesaj de momentul în care Stalin decora pentru ilustra colaborare la predarea intereselor vitale ale României sovieticilor, pe cel care cu bun? ?tiin??, se pare, fusese acceptat drept nepot legitim !

Poetul Canalului, mucenicul Andrei Ciurunga, avea s? opresc? timpul în loc, stând la sfat cu Stefan cel Mare ?i Sfânt, în numele nostru, al tuturor celor ce sim?im focul dorului de fra?ii no?tri de dincolo de Prut: „Când am sim?it pe-al ??rii trup nepace/m-am r?sucit la Putna în mormânt/?i-am r?sturnat cinci veacuri de p?mînt/de pe pieptarul meu, s? vin încoace.//Au m? sminte?te ochiul ce se bate/sau nu-mi ajut? mintea s? dezleg?/Hotarul drept vi l-am l?sat întreg/?i aflu-acum Moldova jum?tate.//Vânduta-?i oare hoardelor de-afar?,/ în târgul vremii, una din mo?ii?/Eu nu cunosc pe lume avu?ii/s?-mi poat? pre?ui un col? de ?ar?.[...] Ci nu p?stra în inim? sminteal?,/ c? nu pl?ie?ii ?i-au ie?it din min?i/precupe?ind Moldova pe argin?i,/ cum le-ai adus la cuget b?nuial?.//Ei zac în lan?uri, lâng? h?ul m?rii, /?i trag în juguri puse de c?l?i./Bicele îns? nu le ?in ai t?i/?i mâna ce izbe?te nu-i a ??rii//.[...] M?ria Ta. Însenineaz?-?i fa?a,/pu?ca?ii n-au uitat s? dea la semn,/ci doar a?teapt? chiot de îndemn/ s? rup? lan?ul ?i s? ia sânea?a.//Atunci vor arde ?estele du?mane/ cu vâlv?t?i de sânge ?i de fum/ ?i nu va fi z?gaz pe nici un drum/s? ne opreasc? iure?ul, ?tefane”.

Amin!

------------------------------------------------------
[1] Victor Cr?ciun-Pierdem Basarabia? Liga cultural? pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni-Funda?ia « Hercules » 1992, p. 62.
[2] Mihai Eminescu, Basarabia-1812. CTRL, Verba 1991, p. 7, 9.
[3] Antonie Pl?m?deal?-Basarabia. Sibiu, 2003, p. 118.
[4] ibid. p. 124,126.
[5] Florica Dumitrescu-Lacrimile Her?ei în ?inutul Her?a, de prof. dr. docent Ion Gherman. Ed. „Universu”, Bucure?ti, 1991, p. 3.
[6] Ion Constantin/ Ion Negrei, Pnatelimon Halippa-tribun al Basarabiei. Ed. Biblioteca Bucure?tilor, p. 133.
[7] Pr. Sergiu C. Ro?ca, Basarabia-P?mântul misiunii noastre. Ed. Universitar?, Bucure?ti, 2006, p. 7.
[8]Vasile ?epordei-Scrieri Alese. Ed. Flux, Chi?in?u, 2005, p. 92-94.
[9] Andrei Ciurunga-Cântec pentru Basarabia în Lacrimi pentru Basarabia 1940-1995. Ed. Arvin Graphics 2002.
[10] Onisifor Ghibu-Unitatea Româneasc? ?i Chestiunea Basarabiei. Ed. „Fiat Lux”, Bucure?ti, 1995, p. 98.
[11] Georgeta Adam/ Ion Adam-Bat clopotele pentru Basarabia. Ed. Eminescu, 1995, p. 174)
[12] Gheorghe Radu-Basarabia P?mânt Românesc 200 de ani de durere, umilin?? ?i speran??. Ed. Cetatea Doamnei Piatra Neam?, 2012, p. 364.
[13] Traian Cicoare-Marea Unire ?i jude?ul Neam?, în „Reformatorul”, Piatra Neam?, din 20 Decembrie 1993.
[14] Gheorghe Radu-Basarabia P?mânt Românesc. Ed. Cetatea Doamnei, 2008, p. 100.
[15] Mesajul Regelui Ferdinand c?tre Sfatul ??rii din Basarabia.-28 Martie 1918, în Ioan Scurtu-Regele Ferdinand. Ed. Garamond, Bucure?ti, p. 148.
footer