Revista Art-emis
Tainele Mărţişorlui PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Noemi Bomher   
Duminică, 01 Martie 2015 17:50
Marţişor 2015Motivaţie
 
Am ales abordarea ascensiunii luminii pasiunii, din perspectiva nostalgiei primăverii şi a mărţişorului, întrucât, alături de lucrările ştiinţifice unde este comentat[1] motivul mărţişorului de către ieşeanul, Ioan Petru Culianu[2] în studii despre extaz şi despre manifestările aparent minore ale pasiunii, obiceiul de a oferi mărţişor reprezintă una dintre sărbătorile specifice poporului român, o sărbătoare a primăverii, observabilă în Bucovina, Moldova, Muntenia şi Dobrogea, ca datină specială, care sugerează ca părinţii să lege la 1 martie o monedă din argint cu un fir roşu şi unul alb, răsucit de gâtul copiilor, pentru sănătatea acestora.
 
De ce luna martie?
 
Mişcarea anotimpurilor a fost, probabil, unul dintre primele moduri de percepere ale trecerii de la viaţa fără cuvinte către aceea ordonată de comandamente numite, poate că luna Martie, sub zodia războiului desemnează conştiinţa unei treceri de la natură către omenesc. Adică luna Martie, deschisă de un obicei, prezent doar în zona românească, poate fi marcată de un fel special de a purta o fundă, formată din fire albe şi roşii, cu două puncte diferit modelate la capăt, semnificând o imagine simbolică, purtătoare de noroc, în primăvară, de fapt, un secret manifestat aparent jucăuş, care ascunde principii foarte vechi[3]. Cu toate că, în prezent, mărţişorul a devenit un obiect cu valoare comercială, până la mijlocul secolului şi mileniului trecut, mărţişorul era un element artistic individual, creat în anumite condiţii, pentru a fi primit de partener.
 
Definirea mărţişorului
 
Mărţişorul face parte dintre darurile ceremoniale şi din gesturile rituale: schimbarea portului, care trimite la o poveste. Aceste funcţii protocolare sau ceremoniale sugerează că mărţişorul simbolizează despărţirea de iarnă şi comportamentul cu valoare ritualică ori magică cum este cromatica. Aceste producţii poetice contribuie la mărimea fastului caracteristic ceremonialului dăruirii, sunt considerate obligatorii pentru participanţi o poveste, a întâlnirii dintre un El şi o Ea, unul dintre cele mai vechi secrete ale omenirii; una dintre marile taine ale culturii, care reprezintă o formă de înţelegere a sacrului (spaimă şi minunare), o intrare într-o creaţie spirituală, în care structura simbolică şi ritul iniţiatic de oferire modifică destinul omului; printr-un moment de neuitat, atât pentru cei doi participanţi, cât şi pentru comunitatea din care aceştia fac parte, poveştile despre gesturi şi maniere în timpul vieţii, care includ anumite obiceiuri a căror dispariţie se referă la evoluţia societăţii.
 
 
Mărţişorul primă-verii - simbol al vieţii
 
Există câteva linii de evoluţie în ceremonia mărţişorului, fie în domeniul rural, fie în domeniul urban, ceremonial care s-a modificat (un profesor nu purta mărţişor, dar astăzi a devenit un ritual obişnuit, care la alte popoare este aproape necunoscut). Probabil că gesturile si stereotipurile naţionale depind de sociabilitate, dar sigur că purtarea mărţişorului este plină de comunicări clare şi semnificative. Forţele pe care astăzi le numim supranaturale intrau, deseori, în ordinea lucrurilor şi intervenţia atribuită zeilor crea surpriză (farmata, mirabilia, miracula), precum mărţişorul pentru noi. Dacă se comentează comunicarea mărţişorului din perspectiva simbolică, mărţişorul este cheia autorităţii spirituale, al bărbatului şi a femeii, mărţişorul reprezintă chintesenţa, ultimul element pur al eterului adăugat divin, apei, aerului, pământului şi focului; mărţişorul rămâne punctul culminant al ritului de trecere de la ciclul iernii spre cel natural, cosmic şi simbolic al primă-verii, înţeleasă ca o călătorie, ce reprezintă o trecere de la corp spre suflet şi de la suflet spre corp, de la exterior la interior, mărţişorul este un pelerinaj simbolic şi mitic, care transformă magic două fiinţe în una singură, care adună în centrul subtil al trecutul cu prezentul şi cu viitorul, descoperă misterul sufletului: în confruntarea reciprocă dintre spaţiul, timpul şi cauzalitatea sacră şi aceleaşi elemente sub forma lor comună, profană, există mai multe straturi, deseori suprapuse, arată sentimentul misterului primă-verii, efortul de-a înţelege neînţelesul, devine modul direct de-a înţelege lucrurile din jurul omului.
 
Ce reprezintă mărţişorul?
 
Mărţişorul reprezintă o alchimie spirituală, o recreare a cosmosului prin unirea contrariilor, coincidenţă care adună termenii şi direcţiile opuse; mărţişorul, precum descântecele, poate uneori alunga urâtul, ajuta ursita sau poate desface de ursita negativă, alungă ura dintre tineri. Din punct de vedere folcloric, mărţişorul este un discurs ceremonial de trecere şi presupune drumul parcurs de la un moment anterior, iarna către unul posterior, primă-vara însemnând o existenţă socială menită pentru integrarea în grup, o taină care reglează viaţa iniţiatic. Sunt trei cicluri ceremoniale de trecere: trecerea noului născut de la nefiinţă la fiinţă, ciclul nupţial, care face trecerea de la tinereţe spre maturitate; şi ciclul funebru trecerea din grupul celor vii în cel a morţilor.
Mărţişorul face parte din scenariul de trecere, există manifestări similare, ierarhice, evidenţiate printr-un discurs dramatic în fazele ritului de trecere prezente în sărbătorile primă-verii, moştenite şi caracterizate prin veselie, fast, element comic, ilariant.
 
Cum apare un ritual al vârstelor şi al culorilor?
 
Mărţişorul se atârnă la gât nu numai copiilor, ci şi fetelor, ca să fie frumoase, acesta este un adjuvant pentru iubire, precum în rugăciunile adresate ales soarelui de primăvară, soarele care este Domn Mare, cu patruzeci şi patru de raze. Ritualurile ţin seama de importanţa relaţiei dintre spiritul nostru şi culorile înconjurătoare. În şnurul Mărţişorului oferit de 1 martie, stă ascunsă forţa albului şi a roşului, puritate şi foc. Corpul uman este sensibil la culoare, ca disciplină diurnă şi nocturnă cromatica din alb şi roşu se suprapunându-se pe relaţiile cu întregul mental colectiv românesc. De-a lungul timpului s-au făcut diferite teorii referitoare la terapia prin culoare, sau la terapia prin cromatica remediu. Corpul nostru este sensibil la culoare, disciplina diurnă şi nocturnă suprapunându-se pe relaţiile noastre cu întregul mental colectiv. Modalităţile de îmbunătăţire ale personalităţii ţin de diferite relaţii cu remediile. O casă, ce are câteva tente de culoare roşie, inspiră fericirea. În epoca lui Dimitrie Cantemir, culoarea rochiei de nuntă era roşie. Acei care primesc mărţişorul vor fi sănătoşi tot anul; mărţişorul fiind un cult al primăverii ce aduce roade bogate, în mentalul românesc un rol special îl joacă existenţa diferitelor tipuri de cromatică, în special culoarea verde, apoi aceea de roşu şi alb. Datina cere ca mărţişorul să fie purtat cu demnitate, ca o ofrandă făcută tinereţii. Mărţişorul se poartă până purtătorul vede primul pom înflorit, până iese cucul, mărţişorul este o amuletă.
 
Cum se poartă mărţişorul?
 
Gestul de deferenţă sau de umilire prin acceptarea mărţişorului poate fi o problemă legată de proximitate în sacru sau în profan. Reglementarea gesturilor şi comportamentul purtării mărţişorului rămâne raportată în special la ocaziile referitoare la familie sau în diferite stări sociale, mai puţin în cele oficiale. De exemplu, a dărui mărţişorul reprezintă un gest simplu dar şi un ritual, de prietenie, de dragoste şi pasional. Valoarea simbolică a mărţişorului poate fi sacră, o pecetluire a alianţei sau a uni refuz, căci obiectul mărţişorului diferă în funcţie de sfera socială, de limite, de vârsta, de poziţia în societate, de sexul ofertantului şi al primitorului, de părţile corpului unde va fi purtat, de domeniul cultural sau de semnificaţiile obiectului, mărţişor. În mod cert, corpul şi gesturile reflectă diverse practici culturale, practici vizibile şi în tipul de superstiţii, mai mult sau mai puţin controlate prin intermediul raţiunii. A studia superstiţiile obiectelor din mărţişor ca semne bune ce presupun o convenţie pozitivă şi una negativă, secretă, misterioasă şi invizibilă, nunta este o reprezentare:
- imaginară (relaţia cu divinitatea),
- rituală (relaţia cu anotimpul),
- spirituală (relaţie între doi tineri),
- fizică, mărţişorul reprezintă momentul simbolic iniţiatic care duce la purificare, la eliberarea de pasiunile proprii şi la întâlnirea cu o spiritualitate simbolică, secretă, primăvara, transfer în ordinea lumii, ca structuri oculte, precum mărţişorul (religioase sau istorice), multe obiecte au valoare apotropaică, de protecţie împotriva vrăjilor şi a farmecelor. Ele par reale, şi de aceea protagoniştii utilizează amulete, dar, totodată reprezintă structuri ascunse, descoperite cu ajutorul divinaţiei şi cu ajutorul cunoaşterilor iniţiatice din numerele de aur, din simboluri, din artă religioasă sacră cu valoare hieratică. În comunicarea de tip sociologic şi politic mărţişorul înseamnă o viziune intelectivă, o contemplaţie a sufletului prin corespondenţe, nu doar materiale, ci spirituală, precum în cântec şi descântec, cu ritmul sorţii, adâncit de factorii imagistici, produşi de mentalitatea populară, în suită gradată a imaginilor, raportul unilateral dintre formele de viaţă şi cele de artă realizându-se nu numi pe circulaţia mărţişorului, taină pornită de la natură către cultură.
 
Ce reprezintă comunicarea dintre fiinţe?
 
Mărţişorul reprezintă combinaţia dintre un el şi o ea prin: o legendă, un ritual, un simbol cromatic, anumite meserii, anumite secrete şi reprezintă în primul rând o instituţie, o datină. „Dragostea se face cu anumite elemente secrete de exemplu cu ajutorul albinei, cu ajutorul cămăşii primite de Paşti, sau a cântecului cucului, descântecul de Sâmbătă dimineaţa când se îngână ziua cu noaptea sau cu apa descântată ajută vrăjilor de dragoste împreună cu câteva cuvinte bune sau cu obiecte precum pană de păun sau bani de argint.” Mărţişorul se atârnă la gât pentru ca fetele să fie frumoase dar există adjuvanţi şi în rugăciune dar mai ales în soare, soarele care este domn mare şi ajută cu patruzeci şi patru de raze frumuseţea fetei. Toate aceste descântece şi vrăji presupun că toatele elementele naturii ajută începutul dragostei, stabilit în timpul jocurilor şi în timpul şezătorilor sau a clăcilor când în lumea satului erau „hârjoane” între tineri şi mai ales se făceau daruri şi jocuri, cu toate că apăreau duşmanii sau existau dragoste cu păcate. Deseori fetele se întrebau de ursitul lor în timpul Sfântului Vasile şi foloseau obiecte magice înteţind dragostea dintre ele şi flăcăi.
 
De ce mărţişorul este o taină?
 
Prin mărţişor se intră în magie prin vorbire, gest şi sobornicie, mărţişorul semnifică o stare împreună. Povestirea vieţii unui om depinde de modul în care cel care dăruieşte mărţişorul stăpâneşte sufletele după voie, printr-un mod vechi, aparent vrăjitoresc, putătorul îndreptând spiritele benefice către subiectului care poartă mărţişorul. Totul seamănă cu o piesă de teatru, prin apropierea trupului de suflet, prin amour tendre se descoperă o altă hartă a afecţiunii, se propune dragostea pură trupului, prin care sufletul utilizează mişcări pasionate, teatrale, mărţişorul devine o parte din teatrul lumii, theatrum mundi, în care Adevărul poate fi cunoscut simultan cu ajutorul inimii şi cu acela al gândirii, fără blocajul între raţiune şi sentiment. Mărţişorul ajută să se poată recunoaşte diferite variante ale iubirii, care trimit la semnificaţiile secrete ale fiecărei persoane prin o vanitate a pasiunii pentru vedere. Mărţişorul cere un alt tip de sacrificiu, o vanitate de a te supune celui care dăruieşte şi te seduce şi care astăzi înseamnă comunicare.
 
Ce transmite misterul mărţişorului?
 
Primăvara şi pasiunea se ivesc odată cu ieşirea din sine, cu imaginea mărţişorul cu extazul; ce se cere unei fiinţe umane pentru a intra în acord cu soarele nou:
se renunţă la abstinenţă;
- iconiţele purtate sugerează o previziune;
- reapare magia naturală a semnificaţiilor sugerate de mărţişor;
- purificarea reapare prin simbolul imaginii;
- ubicuitatea relaţiei cu purtătorul aceloraşi imagini;
- anamneza, poţi purta mai multe mărţişoare, dar mai ales le poţi purta şi altădată, căci îţi amintesc de primăverile trecute;
- operaţiuni de dispariţie când au dispărut;
- mărţişoarele propun călătorii extatice: ajută la o translaţie în spaţiu şi în timp, prezentă în majoritatea legendelor despre imagini misterioase, schema mărţişoarelor implică imaginea unui suflet eliberat de trup, care se întâlneşte cu alt suflet, sau cu un suflet, ce-şi păstrează trupul în mărţişor. Aceste teorii despre imaginarul unui obiect ritualic pot să fie explicate prin intermediul credinţelor străvechi, ipoteza reală trimite la credinţelor în imortalitatea celestă a sufletelor, înrudite cu astrele, presupune un complex mitic şi ideologic, care sugerează existenţa unui infern ceresc, de origine specială (lumea este supusă schimbării şi corupţiei, trupul este o temniţă a sufletului). Acest doctrine cu variante deosebite orfice, metemsomatoză, precum şi demonizarea cosmosului, arată că viaţa mărţişoarelor este bântuită de aceleaşi structuri ale imaginarului, precum religia doar că depinde de împodobire, îmbrăcăminte, machiaj şi florile oferite din dragoste, care sunt vrăji secrete.
-----------------------------------------------
[1] Cf. Eliade, Culianu, Dicţionar al religiilor, cu colaborarea lui H. S. Wiesner, ediţie nouă, traducere din limba franceză de Dan Petrescu, Iaşi, Editura Polirom, 2007, p. 211.
[2] Cf. Culianu, Ioan Petru, Eros şi magie în Renaştere, traducere de Dan Petrescu, prefaţă de Mircea Eliade, postfaţă Sorin Antohi, traducerea textelor din limba latină: Ana Cojan şi Ion Acsan, Bucureşti, editura Nemira, 1994.
[3] Cf. Mircea, Eliade, Sacrul şi profanul, traducere de Brânduşa Prelipceanu, Bucureşti, editura
Humanitas, 2005.
footer