Revista Art-emis
Mihai Eminescu ?i ora?ul lui Alexandru cel Bun PDF Imprimare Email
Petru Grior, Cern?u?i   
Miercuri, 14 Ianuarie 2015 22:22

Mihai Eminescu 165Din Ipote?ti, „satul din legend?”, porne?te Mih?i?? Eminovici la vârsta de opt ani?ori spre capitala Bucovinei, aflat? sub domina?ie habsburgic?, pentru a fi înscris la ?coala „National-Hauptschulle”. Aici, purtând în suflet imaginea miraculoas? a meleagurilor natale cu „lacul codrilor albastru” ?i basmul despre C?lin, povestit de b?trânul pris?car Miron cu vocea lui domoal? ?i plin? de vraj?, înso?it pe str?zile cern?u?ene de chipul dulce al mamei ?i de dorul de libertate, copilul, crescut în sânul naturii, a continuat s? soarb? cu nesa? din izvorul nesecat al cuno?tin?elor. La acea institu?ie de înv???mânt, cl?direa c?reia se afl? ?i ast?zi în ora?ul de pe malul Prutului, avându-i ca profesori pe Scarlat Weiacek de Voinski, Iancu Litviniuc ?i Ioan Zybaczynski, fiul c?minarului a frecventat clasele a treia ?i a patra primare din septembrie 1858 pân? în iulie 1860, fiind clasificat de administra?ia ?colii printre cei mai buni elevi. Pentru a înve?nici memoria acestui fapt istoric, vineri, 28 iunie 1939, la ora 11, în fa?a ?colii unde a înv??at Luceaf?rul poeziei noastre, s-au adunat mul?i cern?u?eni, printre care profesori universitari, înv???tori, studen?i, elevi, reprezentan?i ai oragiza?iilor ob?te?ti din Bucovina. Adunarea solemn? a fost deschis? de c?tre Gh. Ucraine?, pre?edintele Asocia?iei Înv???torilor Cern?u?eni, care, dup? ce a adus un sincer omagiu Marelui Eminescu, a dezvelit placa memorial?, instalat? pe peretele ?colii „I. Litviniuc” din ini?iativa frumoas? a acestei Asocia?ii.

Luând cuvântul în fa?a celor prezen?i Em. Iliu?, vicepre?edintele Societ??ii pentru Cultura ?i Literatura Român? în Bucovina, a men?ionat: „Pa?ii lui Eminescu pe aici au trecut, glasul lui pe aici a r?sunat, iar în acest Cern?u?i nu exist? strad?, în care numele lui s? nu evoce amintiri trainice. În biblioteca Societ??ii pentru cultur? se g?sesc o mul?ime de c?r?i, pe care degetele acestui minunat copil le-au foiletat de atâtea ori”. Profesorul Ilie Mandiuc a vorbit în numele Ligii Culturale, aducând c?lduroase mul?umiri înv???torilor cern?u?eni pentru nobilul gest. Apoi cei aduna?i au vizitat clasa „împodobit? cu verdea?? ?i steaguri tricolore”, în care „au fost expuse pe o mas? matricolele ?colare din anii 1859 ?i 1860” ale sârguinciosului elev „Michael Eminowicz, n?scut în... 1850 la Boto?ani”.  G?zduit în Casa lui Aron Pumnul, b?iatul, care „avea o memorie excelent? ?i era de to?i agreat”, adeseori „recitând pe de rost balade populare”, pentru întâia oar? a f?cut cuno?tin?? cu revolu?ionarul pa?optist, sosit la Cern?u?i cu zece ani înaintea lui Eminescu. Ilustrul dasc?l a jucat un rol important în consolidarea viziunii despre lume a „Poetului poe?ilor”. Copilul „mic ?i îndesat, cu p?rul negru piept?nat de la frunte spre ceaf?, cu fruntea lat?, fa?a lung?rea??, umerii obrajilor pu?in ridica?i, ochii nu mari, dar vii, colorul fe?ei întunecat, prin care str?b?tea îns? rumeneala s?n?toas? a obrajilor” î?i continu? studiile în toamna lui 1860 la Ober-Gymnasium, unde va înv??a pân? în prim?vara anului 1863, când pleac? spre Ipote?ti cu dor de cas? în vacan?a de Pa?ti. Revine la Cern?u?i abea în aprilie 1864. La acea vreme în ora?ul din ?ara codrilor de fagi se afla trupa de teatru, condus? de Stefania Tardini, spectacolele c?reia, prezentate în cl?direa fostului „Hotel de Moldavie”, s-au bucurat de un succes nemaipomenit.

Nelipsit de la spectacolele trupei, tân?rul Mihai, „atras brusc de fascina?ia teatrului”, hot?r??te s? se dedice „îmbietoarei muze”, pornind cu actorii spre Bra?ov ?i Sibiu. Dup? o lung? c?l?torie prin ?ar?, se întoarce la locul, unde a v?zut lumina zilei, devenind func?ionar la Tribunalul din acest ora?, apoi la Consiliul Jude?ean Boto?ani. De aici se îndreapt? în prim?vara lui 1865 spre meleagurile carpatine, f?cându-?i apari?ia pe str?zile cern?u?ene cu sufletul înc?rcat de frumoase ?i neuitate impresii din Moldova ?i Transilvania, când trupa teatral? Tardini-Vl?dicescu sfâr?ea a doua stagiune a reprezenta?iilor sale în Bucovina. Se duce cu actorii, atras de vraja spectacolelor ?i ademenit de tainica voce a c?l?toriilor. Tân?rul de cincisprezece ani a revenit la Cern?u?i în toamna aceluia?i an, dup? ce a str?b?tut „locurile unde se n?scuse „Miori?a”, cu scopul de a-?i continua studiile la gimnaziul din localitate ca privatist”. Când z?pada acoperise glia str?mo?easc? ?i sfânt? cu o plapum? uria?? ?i alb?, v?ruind acoperi?urile caselor, accentuând argintul cupolelor bisericilor din vechiul ?i istoricul ora?, iar gerul brodase pe sticla ferestrelor pana p?s?rii m?iestre, Aron Pumnul, marele gânditor al poporului nostru, care, împreun? cu Hurmuz?che?tii, Ioan Gheorghe Sbiera, a pus fundamentul culturii române?ti în Bucovina, a închis ochii pentru totdeauna. Nicolae Dabija, cunoscut scriitor din Republica Moldova ?i autor al unor eseuri despre via?a Luceaf?rului poeziei române?ti, relateaz?: „La moartea iubitului dasc?l, micul Mihai l?crimase prima dat? în versuri - acea durere pricinuit? de dispari?ia marelui Om ?i profesor preaiubit, fiind poate cea, care i-a atins întâia dat? struna ce a scos mai apoi sunete atât de profunde”.

În noaptea, când a murit c?rturarul Aron Pumnul, s-a n?scut poetul Mihai Eminescu.

Ora?ul, „care a alintat copil?ria lui Eminescu... ?i i-a pus solid? baz? vastei sale culturi” a dorit s? aib? „în cuprinsul s?u chipul înve?nicit în bronz al celui mai mare poet român”. Visul nobil a devenit realitate în neuitata duminic? de 7 decembrie 1930. În acea zi de început de iarn?, îns? cu „o vreme admirabil? ca de prim?var?”, în Parcul „Arboroasa” a fost dezvelit bustul scumpului fiu al neamului, care „a turnat gândul ?i sim?irea sa în nemuritoare versuri”. El a în?eles s? ating? cu o neîntrecut? m?iestrie toate coardele sufletului omenesc. Cern?u?iul a avut întotdeauna „cel mai sfânt cult pentru memoria lui Eminescu”. Bustul Luceaf?rului poeziei române?ti a fost în?l?at din ini?iativa Sec?iei cern?u?ene a Societ??ii „Liga Cultural?”, înfiin?at? la 29 iunie 1924, care din primele zile ale întemeierii sale a desf??urat o intens? activitate de valorificare ?i popularizare în Bucovina a operei nemuritoare a Marelui Poet. În iunie 1925, Comitetul acestei Societ??i, condus de profesorul universitar Vasile Gherasim, care ne-a l?sat ?i o bogat? mo?tenire literar?, a adoptat hot?rârea, primit? cu entuziasm de c?tre popula?ia din Cern?u?i, de a-?i depune toate eforturile pentru ridicarea unui monument Poetului în ora?ul care este atât de strâns legat de via?a ?i activitatea lui Eminescu. Fondurile pentru ridicarea bustului lui Eminescu au fost adunate cu greu de c?tre membrii „Ligii Culturale”. În decurs de aproape cinci ani ei au organizat un ?ir de conferin?e ?i ?ez?tori culturale, concerte ?i reprezenta?ii teatrale despre via?a ?i activitatea Poetului, printre care „Eminescu ?i Bucovina”, „Omul Eminescu”, „Alecsandri ?i Eminescu” ?i altele, colectând mijloace pentru atingerea scopului nobil. Societatea a primit un mare ajutor din partea redac?iilor ziarelor „Adev?rul” ?i „Diminea?a”, care, având bani în plus, aduna?i pentru în?l?area monumentului Poetului în ora?ul Ia?i, i-a împ?r?it fr??e?te între Cern?u?i ?i Cluj. Astfel, cern?u?enilor le-a revenit suma de 113 mii lei, care, ata?at? la banii colecta?i aici, le-a dat posibilitatea s? înceap? lucr?rile pentru în?l?area bustului. A fost anun?at un concurs pentru cea mai reu?it? machet?, care s?-l prezinte pe Eminescu din perioada când a scris poemul „Luceaf?rul”. Concursul, la care au participat opt autori, a avut loc în ziua de 29 mai 1930. În urma unor prelungite dezbateri a fost ales proiectul prezentat de sculptorul ie?ean R. P. Hette.

Bustul Luceaf?rului poeziei noastre a fost a?ezat în Parcul „Arboroasa”, ales de membrii „Ligii Culturale” ca cel mai potrivit loc, pentru c?, „fiind v?zut din toate p?r?ile, s? fie un continuu stimulent... la mai mult? dezinteresare în ac?iuni ?i la mai mult? sinceritate în vorbe”. Vasile Gherasim, luând cuvântul la ceremonia dezvelirii bustului, a spus: „Iar tu, geniu... c?p?tând chip de bronz - s? r?mâi... între noi! Tu e?ti f?cut dintr-o bucat?, întocmai cum în via?a ta p?mânteasc? ai fost „om dintr-o bucat?”. Din Nirvana te-am coborât aici între noi, pentru ca din vâltoarea vie?ii noastre, adesea tulburi, la tine s? putem veni pentru a ne pleca genunchii în fa?a ta”.

Bustul lui Eminescu, despre care Vasile Gherasim men?iona c? „prin a?ezarea bronzului masiv pe soclul de granit am vrut numai s? accentu?m c? steaua n-a murit, c? azi o vedem ?i e între noi simbol ve?nic al unei vie?i pline de afirmare, al unei vie?i creatoare în cel mai amplu în?eles al cuvântului”, dup? cum afirm? cercet?torul Victor Macarie, „a ajuns, miraculos, în fa?a Liceului „Mihai Eminescu” din Boto?ani”.

Au r?mas doar teii din fostul Parc „Arboroasa” ca s?-i duc? dorul.

Ziarul „Glasul Bucovinei”, care ap?rea la Cern?u?i, a inserat în paginile sale un ?ir de materiale despre comemorarea în Bucovina a semicentenarului de la trecerea în nemurire a Luceaf?rului poeziei noastre. Astfel, la 15 iunie 1939 men?iona c? Universitatea Cern?u?ean? a „comemorat, într-un cadru deosebit de festiv, cei cincizeci de ani de la moartea marelui nostru Eminescu”. Deschizând ?edin?a festiv?, Teofil Sauciuc-S?veanu, prorector al Universit??ii, s-a adresat c?tre cei prezen?i cu urm?toarele cuvinte: „Eminescu este sinteza sufletului românesc celui mai autentic, sinteza istoriei noastre na?ionale ?i sinteza celor mai reprezentative valori ale vie?ii noastre etnice ?i etice”. Oprindu-se asupra leg?turii Poetului cu ?inutul codrilor de fagi, oratorul a subliniat: „Bucovina ?i, în special Cern?u?ii, ad?postindu-l ca elev, i-au fost cu deosebire dragi marelui poet. Mihai Eminescu n-a uitat niciodat? de dulcea Bucovin?, pe care a vizitat-o ?i în 1875, la împlinirea tristului centenar de r?pire, când el, poetul, a lansat în tain? cunoscuta bro?ur? a lui Mihail Kog?lniceanu. Dar faptul c? Eminescu a iubit din tinere?e fraged? meleagurile noastre se remarc? ?i în opera-i liric?. Frumoasa od? „La Bucovina” este semnificativ? în aceast? privin??. Eminescu a avut un cult special pentru aceast? parte de miaz?-noapte a Moldovei... Iat? de ce nu trebuie s? ne surprind? faptul c? în aceast? Bucovin?, iubit? de poet, apare „Buletinul Mihai Eminescu”, singura revist? monografic? de acest fel din întreaga noastr? literatur?”. Peste trei zile, amintita publica?ie releva c? Sec?ia din Cern?u?i a „Ligii Culturale” a organizat duminic?, 18 iunie, acela?i an, un frumos festival în cinstea memoriei Luceaf?rului, la care a contribuit corul Societ??ii „C?minul M. Eminescu” din M?n?stiri?te (o suburbie a Cern?u?iului). În timpul solemnit??ilor a luat cuvântul profesorul Ilie Mandiuc, care în discursul s?u a evocat date însemnate din biografia genialului Poet, a povestit despre perioada cern?u?ean? a elevului Mih?i?? Eminovici, despre pribegia Poetului, în timpul c?reia „fugarul din Ipote?ti” a ascultat „respira?ia întregii ??ri române?ti,... descoperind acel miracol al unit??ii etnice de limb?, de sim?ire ?i gândire” a neamului nostru, despre S?b?toarea de la Putna, „aranjat? de Eminescu”. Oratorul s-a oprit asupra prieteniei dintre Mihai Eminescu ?i Ion Creang?, ar?tând cum „cele dou? genii s-au în?eles, s-au apreciat ?i s-au iubit”. Analizând opera eminescian?, Ilie Mandiuc a subliniat c? poezia lui Eminescu „e strai de purpur? ?i aur ?i înf??i?eaz? din punct de vedere al formei cea mai des?vâr?it? originalitate de expresie în literatura noastr?”. „Glasul Bucovinei” scria c? acest festival „a f?cut s? retr?iasc? un str?lucit Eminescu, prilejuind clipe de adev?rat? în?l?are sufleteasc?”.

Problema deschiderii unui Muzeu al Luceaf?rului poeziei noastre în ora?ul în care tân?rul de ?aisprezece ani a plâns prima sa poezie la moartea mult iubitului s?u profesor Aron Pumnul ?i de unde a pornit în nemurire i-a preocupat întotdeauna pe oamenii de bun? credin?? din ?inutul codrilor de fagi. Bun?oar?, la 5 ianuarie 1942, Societatea pentru Cultura ?i Literatura Român? în Bucovina a înaintat Pre?edintelui Academiei Române o scrisoare cu urm?torul con?inut: „În casa, care a fost proprietatea profesorului Aron Pumnul ?i în care a locuit Mihai Eminescu-elev, Societatea noastr? inten?ioneaz? s? deschid? un muzeu, în care s? se perpetueze amintirea celor doi disp?ru?i. Pentru a complecta colec?iile acestui muzeu, cu onoare v? rug?m s? binevoi?i a îng?dui delegatului nostru... cercetarea manuscriselor ?i a tuturor relicviilor r?mase la Academie de la Eminescu ?i Pumnul, precum ?i fotografierea lor. Cu deosebit? stim?: C. Loghin”. La 4 martie, acela?i an, amintita Societate s-a adresat Prim?riei ora?ului Cern?u?i cu rug?mintea ca organele administrative locale s? înceap? lucr?rile de repara?ie în privin?a cl?dirii nr. 19 de pe strada Aron Pumnul, pentru a organiza în ea Muzeul lui Eminescu. Cererea Societ??ii era înso?it? de un referat, întocmit de c?tre inginerul G?in?, în care erau indicate lucr?rile ce trebuiau s? fie efectuate pentru repara?ia numitei case. Se prevedeau urm?toarele: v?ruirea interioar? ?i exterioar? a cl?dirii, repararea acoperi?ului, ferestrelor ?i a ?oproanelor din curte, ridicarea unui gard din lemn împrejurul casei. S-a constatat c?, pentru a duce la bun sfâr?it lucr?rile planificate, era nevoie de suma de 170 mii lei. Societatea a fost nevoit? s? intervin? pe lâng? Prim?ria ora?ului dup? ajutor, fiindc? nu dispunea de mijloacele necesare pentru organizarea Muzeului, deschiderea c?ruia se prevedea pentru ziua de 1 mai 1942.

Referindu-se la ora?ul Cern?u?i, atestat pentru prima dat? la 8 octombrue 1408 într-un hrisov al lui Alexandru cel Bun, domnutor al Statului Moldovenesc, în componen?a c?ruia intra ?i târgul de pe malul Prutului, eminescologul Victor Cr?ciun afirm?: „Aici, Eminescu împlinea formalit??ile celei de a doua ?coli a vie?ii: întâlnirea cu scrisul na?ional ?i universal, care se ad?uga primei trepte, primare, naturale ?i intuitive, deprins? la Ipote?ti pân? la vârsta de ?apte-opt ani. ?coala sub privegherea lui Aron Pumnul îl maturizeaz? brusc, gimnazistul acumulând între 1858 ?i 1863 cuno?tin?e docte ?i definitive pentru care alte min?i s-ar fi trudit mai bine de un deceniu. Aici se a?eaz? mai întâi, pornind de la conceptul dasc?lului s?u patruzecioptist, stratul istoric ?i literar absolut trebuitor în tot ce va s?vâr?i în curând. F?r? aceast? ?coal? trainic?, f?r? „Lepturariul” lui Aron Pumnul, f?r? c?r?ile din Biblioteca gimnazi?tilor, preg?tirea timpurie a poetului, întreaga lui dragoste de neam, de limb?, de obiceiuri ar fi întârziat, literatura lui s-ar fi z?mislit mai greoi ?i ar fi fost amânat? manifestarea geniului, poate s-ar fi mic?orat crea?ia eminescian? cu câ?iva ani buni de poezie. Universitatea „Aron Pumnul” a însemnat totul pentru începuturile lui Eminescu.

footer