Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
General Br. (r) Aurel I. Rogojan   
Duminică, 15 Iunie 2014 22:44
?oapte în Bucure?ti - Kiki Skagen Munshi (român?)Un fost înalt ofi?er de Securitate face dezv?luiri privind activitatea „United States Information Agency” (U.S.I.A.) în România
 
Rarissime sunt „comentariile” sau cronicile asupra unei c?r?i care s? incite interesul ?i s? creeze auditoriului un confort spiritual a?a cum este cazul „comentariului” domnului General Aurel Rogojan, oferit cu generozitate ?i elegan?? autoarei romanului „?oapte în Bucure?ti”, Bucure?ti, Editura Compania, 2014, doamna Kiki Skagen Munschi, cu prilejul lans?rii volumului. Cândva, coleg? de breasl?, dar în echipa advers?, „ast?zi, alia?i în cauza comun? de promovare a unui roman, deopotriv?, dramatic, palpitant, dar mai cu seama generator de reflec?ii asupra tragediilor umane, consecin?e ale modului de gestiune a afacerilor politice globale, în secolul ideologiilor paroxistice ?i a dou? r?zboaie mondiale”, întâlnirea celor doi fo?ti combatan?i pe frontul invizibil a oferit satisfac?ie ?i interes. Ocazia rar întâlnit? a desconspir?rii unor elemente de noutate greu accesibile publicului larg, galantele aluzii strecurate prin subtilit??ile abile, nu întotdeauna foarte comode, dar ?i elegan?a discursului domnului General Aurel Rogojan s-au pliat armonios într-un corect „lauda?io” profesional. Un intelligent-autor ?i un intelligent-comentator, „face à face”. Felicit?ri se cuvin ?i Editurii Compania care ?tie ?i reu?e?te s? capteze aten?ia unor autori de mare prestigiu. (Ion M?ld?rescu)
 
Editura „Compania” ?i autoarea romanului „?oapte in Bucure?ti”, doamna Kiki Skagen Munschi, ne-au rezervat evenimentul editorial al ultimului sfert de secol. Atât prin calitatea special? a autoarei, a unora dintre participan?i ?i prin valoarea operei literare, dar, ceea ce d? not? specific? este actul de constiin?? al autoarei, acela de a l?sa viitorului expresia în art? a unei experien?e aparte, tr?ite de combatan?ii americani ?i români, în ceea ce a fost ?i numim R?zboiul Rece. Cel care vi se adreseaz? a acceptat s? rosteasc? un „laudatio” pentru scriitoarea Kiki Skagen Munschi (K.S.M.) ?i cea mai recent? opera a sa, din mai multe motive. Nu o s? le pot m?rturisi chiar pe toate… În primul rând, ca s?-mi îndeplinesc o îndatorire de solidaritate, de respect ?i apreciere a profesionalismului combatantului K.S.M., care în anii ?80 ai veacului trecut se afla de cealalta parte a invizibilelor baricade ale R?zboiului Rece, iar ast?zi suntem aici, în fa?a Dumneavoastr?, distins auditoriu, alia?i în cauza comun? de promovare a unui roman, deopotriva, dramatic, palpitant, dar mai cu seama generator de reflec?ii asupra tragediilor umane, consecin?e ale modului de gestiune a afacerilor politice globale, în secolul ideologiilor paroxistice ?i a doua r?zboaie mondiale. Ca s? nu l?s?m loc vreunei neîntelegeri, autoarea a ?inut s? ne m?rturiseasc? în paginile 325, 326 ,331, 346, c? nu apar?inea de „cealalta Agen?ie”, cu care, uneori se intra în competi?ie, fiind evident? invidia profesional? a reprezentatilor C.I.A., dar ?i a membrilor Sec?iei Politice, fa?? de imensa baz? relational? gestionat? de Agen?ia pentru Informa?ii a Statelor Unite (U.S.I.A) la Bucure?ti, cca. un milion de contacte, dac? statistica nu are, ca mai întotdeauna, ceva de ascuns. Dac? avem în vedere, îns?, datele avansate de distinsul academician Dinu C. Giurescu, unul dintre personajele de context al romanului, putem vorbi de o cifr? aproape dubl?, ceea ce ar însemna ca în 27 de ani o popula?ie ce o depa?ea pe cea a Bucure?tiului a dorit s? cunoasc? fenomenul cultural american.
 
Este bine s? ne reamintim ce a însemnat, ce a fost ?i a însemnat U.S.I.A.: un superminister global al propagandei oficiale, complet ?i diversificat integrat Strategiei Securitatii Na?ionale a Statelor Unite, ale c?rei misiuni au fost definite, în anul 1953, sub autoritatea presedintelui Dwight Eisenhower, apoi consacrate în Orientarea politic? fundamental? în domeniul securit??ii na?ioanale, din 1956, dupa cum urmeaz?. Citez dintr-un document oficial, actualmente declasificat ?i adus ?n Romania de cercet?tori externi ai Arhivelor Nationale: „& 40. Informa?iile din str?in?tate ?i programele asociate. Informa?iile din str?in?tate, schimburile culturale ?i de înv???mânt, precum ?i programele asociate sunt elemente vitale în aplicarea tacticilor S.U.A. Aceste programe trebuie s? fie înt?rite din punct de vedere material. Tacticile ?i ac?iunile S.U.A. trebuie prezentate într-o manier? care s? pun? în valoare obiectivele S.U.A., iar implica?iile psihologice ale acestora trebuie luate în considerare cu grij? ?i cu anticipa?ie. În interpretarea dat? în str?in?tate tacticilor ?i ac?iunilor S.U.A., Statele Unite trebuie s? se str?duiasc?:
- s? creeze o imagine a S.U.A. care s? reflecte inten?iile pa?nice fundamentale ale tacticilor americane, prezentând în acela?i timp clar hot?rârea noastr? de a ne împotrivi agresiunii;
- s? delimiteze acele aspecte importante ale vie?ii, culturii ?i institu?iilor S.U.A. care ar favoriza în?elegerea politicii ?i obiectivelor S.U.A.;
- s? conving? popoarele str?ine c? obiectivele S.U.A vor ajuta în prezent la realizarea obiectivelor ?i aspira?iilor lor na?ionale legitime;
- s? dema?te scopurile ?i ac?iunile comuniste ?i s? contracareze corespunz?tor propaganda sovietic?;
- încurajeze schimb?rile de evolu?ie în cadrul sistemului sovietic, în conformitate cu obiectivele securit??ii S.U.A. ?i cu aspira?iile legitime ale popoarelor din U.R.S.S.;
- s? asigure popoarele-sateli?i de interesul permanent al S.U.A. fa?? de reinstaurarea pa?nic? a independen?ei ?i libert??ii lor politice.”
„?oapte din Bucure?ti” este o expresie literar-artistic? a celor ?ase obiective. Doi dintre scriitorii români care au petrecut câte ?ase luni în S.U.A. în cadrul programelor U.S.I.A. au fost Adrian P?unescu ?i Romulus Rusan. Adrian P?unescu a fondat dup? acea experien??, în 1973, „Cenaclul Flacara”, iar Romulus Rusan ne-a oferit, in 1977, un foarte interesant jurnal de c?l?torie, „America ogarului cenu?iu”.
Bunici ?i p?rin?i ai U.S.I.A. au fost: „Comitetul pentru coordonarea informa?iilor”- (C.O.I.) între cele dou? razboaie mondiale. Atribu?iile comitetului au implicat unele sarcini speciale din domeniul r?zboiului politic, care au necesitat angajarea eforturilor tuturor agen?iilor de informa?ii, fapt de natur? a le atinge anumite orgolii sau chiar a le face s?-?i manifeste ostilitatea.                        
 
Nota bene:
- Denomina?ia jenant?, „Cealalta Agen?ie” are oarecare vechime! La 13 iunie 1942, C.O.I. a devenit un organism militar, subordonat Comitetului mixt al ?efilor de stat major, care încorporeaz? ?i preia ?i denumirea de Oficiul Serviciilor Strategice. Ini?ial un institut de studii ?i cercet?ri, compus din oameni de ?tiin??, în principal cei mai buni istorici. Între misiuni: opera?iunile de r?zboi politic .                                                                      
- În serviciile britanice ?i americane era atunci infla?ie de lume academic?, avoca?i la conducere ?i mai pu?ini func?ionari obi?nui?i, dintre aceia care fac ca agen?iile sa si func?ioneze!
 
„Office of War Information”- Oficiul Informa?iilor de R?zboi (O.W.I.)
 
S-a constituit concomitent cu O.S.S. în urma încet?rii activit??ii C.O.I., fiind condus de binecunoscutul scriitor ?i comentator radio, Elmer Davis. Sarcina acestui Elmer Davis ?i Robert Sherwood, art-emisoficiu const? în centralizarea informa?iilor ?i coordonarea unitar? a întregii activit??i de propagand? ?i contrapropagand?. O sec?ie a oficiului se ocupa de propaganda în interiorul S.U.A., iar alta ,„Foreign Information Service” (F.I.S.) condus? de dramaturgul Robert Sherwood, avea în competen?? r?zboiul psihologic pe plan extern. Nota bene: Scriitorii si oamenii de presa erau ?i ei la mare pre? ?i aveau c?utare pentru a ocupa posturi importante în agen?iile din domeniul securit??ii na?ionale. A?a c?, avem suficiente temeiuri s? spunem c? doamna K.S.M. a continuat, ?i în România, cu nobil devotament, tradi?iile generosului concept al diploma?iei publice americane ?i a urmat exemplul angajat al unor personalit??i culturale de prestigiu. „Cealalta Agen?ie”, de care doamna K.S.M. se delimiteaz? cu oarecare sentiment de pudoare (vezi pag. 326), ac?iona pe ?inte individuale, prin opera?iuni secrete ?i sub acoperiri legale, ori clandestine.
Intrând în jocul purei ficâiuni sugerate de autoare cu privire la ac?iunea ?i personajele romanului, cred, totu?i, c? purta oarecare invidie operativilor sta?iei C.I.A., din moment ce, în paginile c?r?ii, ca director al Centrului Cultural, î?i asuma extrac?ia clandestin? din Romania a unui cuplu, iar ulterior… î?i pune, nu f?r? ingrijorare, întrebarea: „Dac? o fi un agent dublu?!”
 
 
U.S.I.A., (U.S.I.C.A., din 1982, pân? la desfiin?area ca agen?ie independent? în 1999), ac?iona prin programe asociate de diploma?ie public?: programul VOA, programul WORLDNET, programul pentru organizatii civice (guvernamentale ?i nonguvernamentale), contacte academice („Comitetul ?i bursele Fullbright”) schimburi culturale, biblioteci, concerte, filme, expozi?ii, conferin?e ?i alte forme de expresie „ale vie?ii, culturii ?i institu?iilor S.U.A. care ar favoriza în?elegerea politicii ?i obiectivelor americane”. Ca sa concluzion?m: U.S.I.A. avea ca ?inte sufletele, min?ile, opiniile. Oda? acestea cucerite, celelalte veneau de la sine… Parc? a?a spunea Contele De Marenches. Dup? 1999, U.S.I.A. apare pe site-ul Departamentului de Stat printre institu?iile vetuste ale epocii R?zboiului Rece. Asta poate s? însemne, oare, c? se afl? în fa?a auditoriului fo?ti combatanti ai acelui razboi, fiecare cu adev?rul s?u, ori cu minciuna sa infailibile?! Ve?i aprecia Dumneavoastr?! Romanul „?oapte în Bucure?ti”, rezultat al experien?ei autoarei ca director al Centrului Cultural al S.U.A., este scris cu real talent ?i cu o provocatoare for?? expresiva, consacrând-o pe doamna K.S.M. în galeria personalit??ilor pe care Agen?ia pentru Informa?ii a Statelor Unite (U.S.I.A) le-a pus în nobilul serviciu patriotic de promovare ?i ap?rare, în întreaga lume, a intereselor na?iunii americane. Primi?i, distins? doamn? profesor K.S.M., întreaga considera?ie pentru efortul Dumneavoastr? de a cunoa?te Romania ?i poporul ei, c?utand ?i valorificând nu doar vulnerabilit??ile unui stat, ale un regim politic inamic, ci ?i construind pun?i de legatur?, atât de necesare azi, într-o lume a incertitudinilor ?i nesigura?ei predictibile, pentru a nu fi nepreg?ti?i in fata surprizelor viitorului.
 
Între profesioni?tii informa?iilor ?i ai r?zboiului politic exist? un cod nescris al onoarei, care ne oblig? s? ne respect?m. Respectul meu pentru Dumneavoast? este statornic de peste trei decenii. Am în vedere locurile, dar ?i momentele fierbin?i ale altor misiuni pe care le-a?i indeplinit cu succes ?i unde nu se puteau afla decât ofi?eri de mare calibru, in?elepciune ?i echilibru ai Agen?iei. Faptul notabil al respectului ce ni-l datoram, nu împiedic? cu nimic a în?elege si aprecia corect, ca asa cum adversarii de ieri sunt aliatii de azi, viitorul , daca nu vom fi vigilenti, poate schimba, iarasi, rolurile. Important este c? na?iunile noastre se cunosc mai bine între ele, fiindu-le str?in? superficialitatea abord?rilor conjuncturale ale politicienilor, dintr-o parte sau alta, ?i le repugn?, deopotriv?, cenzura institu?iilor care tr?iesc mai mult pentru a-?i justifica risipa f?cuta bugetelor publice prin aplicarea de etichete „politically correct”, „politically incorrect” , „good boy” , „beed boy”.
 
Onorant auditoriu,
De multa vreme nu am mai citit cu atât interes o carte. Asta ?i pentru c? am descoperit nu pu?ine lucruri în comun cu autoarea romanului. Inclusiv cunostin?e comune. Sunt prezente ?i aici nume grele, personalit??i cu reputa?ie în cercuri importante, din ?ara sau str?inatate. Nu chiar to?i ?tim unii de al?ii. Nu to?i îmi sunt ?i cunostin?e personale, fiindc? locul unora este doar în memoria secret? ?i a?a va r?mâne, pentru totdeauna! (Aici îmi place ?i m? avantajaz? ideea purei fic?iuni în ceea ce prive?te personajele romanului, dar ?i dintre cele prezente!). Aflu din carte c?, o vreme, am fost aproape vecini în acela?i cartier ?i ca, de pe lâng? Foi?orul de Foc, ne trezea diminea?a acela?i coco?. A?a este, auzeam ?i eu coco?ul. Undeva se va crede c? spun ceva cu vreun talc. E treaba lor! Doamna K.S.M. ne m?rturiseste c? îndr?ge?te caii ?i are o pasiunea ardent?, c?l?ria. Eu… nu am primit brevetul în contraspionaj, pâna nu am ob?inut licen?a în echita?ie! Acum suntem autori publica?i de aceeia?i editur?. O mai urma ceva ?! Din lumea din care venim, oricând putem avea parte de ceva neprev?zut. Apoi o s? ne lament?n c? trebuia s? ne fie predictibil! S? trecem, îns?, la lucruri cu mai mare relevan?? pentru prezentarea c?r?ii. In comun cu autoarea am, înainte de toate, unitatea de percep?ie asupra chestiunilor fundamentale care dau substan?? volumului, asupra c?ruia sunt onorat s? refer în selecta companie a domnului profesor Ioan Scurtu.
 
Autoarea, o observatoare exigent? a faptelor de istorie social?, înzestrat? cu un profund ?i rafinat spirit analitic, realizeaza, în paragrafe concise, numai cu cuvintele ?i expresiile de stil strict necesare, un tablou complet, obiectiv ?i folositor în?elegerii realit??ilor din ?ase decenii, în care peste oamenii din aceasta parte de lume, numit? România, s-au ab?tut, n?past? dup? napast?: frângerea ?i dezmembrarea corpului statal al sufletului na?iunii - rapturile Basarabiei, Bucovinei de Nord, Cadrilaterului ?i a nord-vestului Ardealului, r?zboiul, ocupa?ia str?in?, foametea, stalinizarea, distrugerea propriet??ii rurale, comunizarea mijloacelor de produc?ie.A ap?rut ?i o raz? de speran??, a fost ?i un deceniu al „deschiderilor” - descris de academicienii Dinu C. Giurescu ?i Mircea Mali?a în cartea lor „Zid de pace, turnuri de fr??ie”. Ce frumos, cât de sugestiv! Am intrat, apoi, pe spirala declinului ?i a pr?busirii mitului, a tot ceea ce s-a intemeiat, cu imense sacrificii umane, pe doctrine utopice. În paginile 190-193 ale romanului se aminte?te de partidul care are prea mare putere, dar nu o folose?te în?elept ?i de faptul c? nimic nu se mi?ca ?i putea ob?ine f?r? rela?ii, f?r? ?pag?. „Cuno?ti pe cineva care poate sa…?”, „Ai pe cineva la Bucure?ti care ?tie…”. ?i pe mine m-au descoperit atunci zeci neamuri, de care nu auzisem vreodat?! Azi este, oare, altfel?
 
Whisper in Bucurest - Kiki Skagen Munshi,Compania-2014În noua er? a speran?elor ne-am trezit dintr-o dat? deposeda?i de aproape întreg patrimoniul public ?i în fiecare an decont?m incompeten?a si corup?ia guvernamental? de vreo 10-15 miliarde euro. O parantez?: auzim mereu cum se lamenteaz? guvernul c? nu s-a colectat decât jum?tate din cee ce se cuvine bugetului public. Care-i problema, acei bani exist?, se ?tie unde sunt, cine-i datoreaz?, dar de ce nu sunt colecta?i ? În ultim? instan??, de ce nu se mai înfiin?eaz? înc? un minister al bugetului, s? colecteze ?i cealalta jum?tate? De ce nu gânde?te guvernul a?a ?i prefer? lamentarea?! Fiindc? acei bani se colecteaz?… dar nu la buget! La pagina 238, personajul principal are replica: „E mai r?u ca niciodat?…”. Asta spune ?i azi, în sondaje, majoritatea popula?iei. Oricine ?tie c? în democra?ie majoritatea conteaz? ?i nu pseudoelitele politice invalide sus?inute de cârji str?ine.   Subiecte care au ridicat, în acel deceniu al speran?elor, în topul interesului public scriitori, scenari?ti, regizori, dramaturgi , personalit??i din alte domenii ?i crea?iile lor („Delirul” ?i „Cel mai iubit dintre pamanteni”- Marin Preda; scrieri ale lui Augustin Buzura; filme ca „Puterea si adev?rul”, „Lumini ?i umbre”, „A 25 ora”, multe opere teatrale s.a) care au între?inut iluzii ?i alimentat optimismul, se reg?sesc, cu sau f?r? nuan??ri, ?i în „?oapte în Bucure?ti”.
 
V? mul?umim distins? doamna K.S.M, c? Dumneavoastr?, din cealalt? jum?tate a planetei, veni?i s? ne ajuta?i s? ne reamintim trecutul. Poate c? a?a vom reflecta mai temeinic cum s? ne pregatim viitorul..Românul ne poart? pe meleaguri bucovinene, transilvanene, din Oltenia domneasc?, pe la biserici ?i mân?stiri din nordul Moldovei, dar ?i pe la cele din Bucure?ti ?i împrejurimi. Întreaga Românie a avut parte de acela?i atent ?i cuprinz?tor interes din partea ofi?erilor din serviciul diplomatic american, specializa?i în „cercetarea de teren”. Ace?ti profesioni?ti redutabili ai fascinantei lumi a informa?iilor nu au creat ?i nu au operat cu cli?ee în ceea ce au transmis Departamentului de Stat. Dac? or fi fost excep?ii, ?i cu o rata de probabilitate au fost, c?ci pe unele le-am aflat la timpul lor, ele nu au f?cut, ci, dimpotriv?, au înt?rit regula. De aceea suntem surprin?i când politicieni/oficiali str?ini, nu mul?i, dar influen?i ?i unii, la rândul lor, influen?a?i , prefer? cunoa?terii profunde a României, ni?te cli?ee superficiale, departe de a oferi satisfac?ie, ori a ar?ta respect fa?? de onestitatea profesional? a diploma?ilor din Serviciul Informa?iilor Str?ine. Parte mare de vina este a noastr?. În pofida repetatelor tentative, România nu a avut niciodat? o U.S.I.A., iar institu?iile care au complinit aceasta imperioas? necesitate na?ional? nu aveau cum s? cuprind? ?i s? sus?ina un angajament de asemenea anvergur?. Apoi, nici nu era, explicit, misiunea lor. Dac? în 1920, Marea Britanie, America ?i Fran?a erau convinse c? România primise, în mod just, noi frontiere, chiar dac? nu toate cele cuvenite, peste numai ?apte ani, revizioni?tii, cu o puternic? propagand?, au f?cut s? încol?easca s?mân?a îndoielii, care rode?te ?i azi.
 
„?oapte în Bucure?ti” este este gândita ?i scris? române?te. Impresia aceasta sper ca nu o dator?m unui merit de excep?ie al echipei de traducere. ?apte ani petrecu?i in misiuni oficiale în România, al?i ani de studii, cercetare, elaborare ?i sus?inere a doctoratului î?i spun cuvântul. James Jesus Angleton, ?eful Contraspionajui C.I.A, din anii 1954-1975, dac? ar mai fi în via??, ar b?nui autoarea de sindromul loialit??ii divizate. Dar, am auzit c? asta chiar s-a întâmplat cuiva, destul de recent. Sper c? nu este adev?rat, dar de la vestalele vigilen?ei, ne putem a?tepta la astfel de excese de zel. În?elegerea subtilit??ilor ?i sensibilit??ilor sufletului românilor din Bucovina, prima provincie istoric? revenit?, dup? Primul R?zboi Mondial, sub Coroana Regatului României, dar ?i prima r?pit? înaintea celui de-Al Doilea R?zboi Mondial, este un punct forte al operei autoarei. Bucovina, Transilvania, Maramure?ul, Cri?ana, Banatul, Dobrogea sunt ?inuturi istorice române?ti cu o puternic? marc? de identitate, spa?ii multiculturale de confluen?? a imperiilor ?i pline de înv???minte istorice.
 
Multiculturalismul din America este, în liniile sale generale, exceptând chestiunea indigenilor, rezultatul unei uniuni consensuale. Cel pu?in, asta este întelegerea mea. Dac? trebuie, s? fiu corectat. Multiculturalismul din România este rezultatul unui lung ?ir de domina?ii imperiale, rapturi teritoriale ?i stramutari de popula?ii. De aceea suntem sensibili ?i suspicio?i când sunt exagerate diferen?ele specifice ale etniei, în dauna genului proxim al cet??eniei. ?i în aceasta chestiune sensibil?, „mecanisme de propagand? cu sau f?r? na?ionalitate asumat?”, au acreditat cu oarecare succes, cli?ee care nu aduc ?i nu consolideaz? încrederea, nu aduc progres în rela?iile interna?ionale, ?i a?a destul de încâlcite ?i impredictibile. Ni se repet?, în acest fel, premisele unor evenimente din istorie ale c?ror r?ni înc? nu ni s-au vindecat. Autoarea romanului a identificat asemenea r?ni, dar cum acestea nu sunt de domeniul „purei fic?iuni”, ele r?mân doar suferin?a noastr?. ?i de ce nu? În definitiv, suferin?a este un sentiment profund intim.
 
La 20 septembrie 1918, pre?edintele Woodrow Wilson a în?eles „Suferin?ele din Ardeal”, iar cartea cu acest titlu a profesorului Vasile Stoica, primit de ?eful Executivului American, odat? cu Thomas Massaryk, Ignacy Jan Paderewski ?i H. Hinkovici (viitorii lideri ai Cehoslovaciei, Poloniei sau Serbiei…) a fost primit? în cercurile politice de la Washington ca Manifest al Unit??ii Na?ionale ?i Teritoriale a Românilor. Non-fic?iunea „cea mai tare” din romanul „?oapte în Bucure?ti”, scris într-un cod cu mai multe chei, ar putea redeschide interesul sec?iilor istorice ale unor agen?ii care au concurat aici: U.S.I.A. ?i C.I.A. Nu o spun ca s? lansez o invita?ie în acest sens, dar „veri?orilor dumneavoast?, mai mari, de la Londra” (?i nu doar lor !) s-ar putea s? le vina niscaiva idei. Dup? americanii Milton Lehrer, David Funderburk si Larry Watts, doi dintre ei ?i autori cu opera de cercetare academic? asupra unor chestiuni fundamentale ale istoriei noastre, K.S.M. vine cu alt? abordare a realit??ilor române?ti, cea a culeg?torului de istorie oral?, dar care î?i disimuleaz? recolta, printre filele unui jurnal personal, încredin?ându-ne c? totul este pur? fic?iune ?i c? niciun personaj nu a existat în realitate. O gluma sau a stratagem?? Nu putem spune c? sunt personaje fictive: Ion Miclea, fotograful (p. 140); Iliescu, conducatorul epurarii intelectualilor (p. 150); doamna Goga [p. 213]; Johny Raducanu (p. 282); profesorul Constantin, fiul unui istoric, la rândul s?u fiu tot al unui istoric (p. 305) s.a., evoca?i în paginile c?r?ii. Nu este un personaj fictiv nici ofi?erul de Securitate, „Antonescu” (p. 203 s. a.), vân?torul de spioni americani, ce o luase în c?tare pe asistenta ata?atului militar. (Dac? vom înfiin?a un Club al veteranilor serviciului de contraspionaj S.U.A., am putea continua acolo lista, la o burs? a pariurilor, într-un concurs „Cu masc? ?i f?r? masc?” sau „Recunoa?teti personajul?!”). Secretul re?etei americane de scriere a unei c?r?i de succes sta în deprinderea de a face ca cititorul s? vizualizeze nara?iunea. Ei bine, aceasta carte poate deveni scenariul unui mare film. Am povestit intriga romanului unei doamne, care asemenea personajului Mihai Sârbu, de?i evreic?, are o biografie legendat? , ca românc?. În cazul doamnei nu pare a fi o afacere suspect? de spionaj, regizat? de vreun Jacob Eichman de la N.K.V.D., ci chiar de un caz de adop?ie. Dar, cum a f?cut cu aceasta biografie o cariera de 30 de ani în Securitate, mai poti s? fii sigur?! Când i-am spus c? eroii principali sunt doi români ?i un evreu legendat, cu acte in regul?, ca român, ce crede?i ca mi-a zis?: „Dac? este ?i un personaj Mendl, rebotezat Mihai, atunci aten?ie cum prezenta?i cartea, c?ci, sigur, se va g?si un sponsor important pentru un mare film, iar filmul are nevoie de consultant!”.
 
Sunt departe de a dori s? m? opresc, dar am abuzat de timpul ?i r?bdarea Dumneavoastr?. Am f?cut, de la început, precizarea c? tot ceea ce spun aici este un lauda?io. Unul binemeritat. Doamna K.S.M. s-a îndr?gostit de România, nutre?te gânduri bune pentru oamenii ??rii, iar Securitatea... Nu ar fi bine s? o spun eu, dar nu iese r?u, deloc!   Cartea are ?i por?i deschise provoc?rilor polemice, dar nu le trec pragul. Nu m? refer nici la calitatea ?i sistemul axiologic al personajelor, fiindc? sistemul meu de valori nu-mi îng?duie s?-mi judec semenii, victime ale erorilor istoriei. Regret c? nu am în dotarea intelectual? mijlocul care s?-mi fac? accesibile ingredientele ce dau savoare lecturii textului original al romanului. Multumesc „Compania! Felicitari, doamn? K.S.M.! Dorin?a ?i ur?rile mele sunt c? versiunea pentru America a „?oaptelor din Bucure?ti” s? bulverseze topul c?r?ilor de mare succes, iar o nou? edi?ie s? poarte pe copert? sigla binemeritat?: „Best seller”.
Bucure?ti, 2014, iunie 11
footer