Revista Art-emis
A mai cazut o stea! - Marioara Murărescu PDF Imprimare Email
Prof. univ. dr. Nicolae Radu   
Duminică, 02 Februarie 2014 18:17

Marioara Murărescu, doliuÎn agitaţia timpului, uităm să ne bucurăm de cei din jurul nostru. Uităm să ne luăm rămas bun de la cei dragi, uităm să ne îmbrăţişăm soţia şi copiii, uităm să zâmbim, gândindu-ne, poate, că suntem nemuritori! Din păcate lucrurile nu sunt aşa. Viaţa îşi cere timpul înapoi din clipa în care ne naştem. Fericiţi sau mai puţin fericiţi, împăcaţi cu soarta sau nu, fiecare urmăm acelaşi drum spre veşnicie!

A mai căzut o stea!

„Marioara Murărescu se ridică spre ceruri, după o încrâncenată luptă cu viaţa. A petrecut Sărbătorile de Iarnă în spital, dar nu a mai avut putere să răspundă zecilor de apeluri şi de mesaje de bine pe care le-a primit”.[1] Suferinţa a fost grea, dar doamna Marioara Murărescu spunea nu o singură dată că „poate că aşa îi este destinul”. Nu a privit niciodată spre oameni cu ură sau cu regrete. A încurajat şi a înălţat prin cântec pe cei cu har de la Dumnezeu, a preţuit fiecare clipă de viaţă şi a privit spre cei dragi, spre cei mici şi spre cei mari, cu speranţă. Durerea nu era o problemă pentru doamna Marioara Murărescu. A avut puterea să lupte pentru fiecare clipă de viaţă şi pentru fiecare lucru realizat.

Greu să aflăm cuvintele potrivite!

Nu este uşor să vorbeşti despre doamna Marioara Murărescu! Marioara Murărescu este un nume care nu se uită uşor. Prin înţelepciune şi dragoste de neam, Marioara Murărescu a fost un om remarcabil, cu bucurii şi tristeţi, cu multiple realizări, dar şi cu o mulţime de speranţe. Exigenţa domniei sale nu lasă loc de diletantism în creaţie. Realizatoare şi prezentatoare a emisiunii de televiziune „Tezaur folcloric", difuzată de TVR, Marioara Murarescu  şi-a început cariera la Radioul public, în anul 1971, iar în 1977 s-a angajat la TVR ca realizator de emisiuni folclorice. Prima încercare de realizare a celebrei emisiuni „Tezaur Folcloric” a avut loc în 1978, dar abia în 1982 a primit un spaţiu fix în grila de programe a televiziunii. De-a lungul carierei sale a organizat numeroase festivaluri de folclor, concerte de colinde, emisiuni duplex cu Televiziunea Moldova la Bucureşti şi Chişinău. De asemenea, a realizat primul disc de aur „Tezaur folcloric” (1992), prima casetă video „Tezaur folcloric” (2000), lucrarea „Cu ochii lumii”, care cuprinde diverse opinii despre emisiunea „Tezaur folcloric”.[2] Vremurile nu au fost deloc uşoare! Cenzura, răutatea unor oameni, nevrednicia celor care nu şi-au aflat niciodată reuşita prin muncă, toate acestea au încercat să o oprească din drum, dar fără succe! Inteligenţa domniei sale, dăruirea faţă de cântec, spiritul de sacrificiu, iubirea faţă de oameni, dar mai ales credinţa în Dumnezeu au reuşit să o susţină în toate cele realizate.

De unde această putere?

Am avut deosebita onoare să o cunosc personal pe distinsa doamna Marioara Murărescu. Asculta mult şi vorbea puţin. Locurile copilăriei, locurile Muscel - Stoeneşti, lângă Cetăţuia Negru Vodă, aminitirile despre părinţii domniei sale, gândurile bune purtate pentru nepotelul Andrei, toate acestea îi smulgeau lacrimi, dar şi zâmbete: „Bunicul meu cânta la caval și mergea cu oile, era cioban. Pleca dimineața, venea seara, îl vedeam rar, mă lăsa dormind, mă găsea dormind. Dar găseam lângă patul meu, când mă trezeam, o crenguță cu alune, sau fructe de pădure și știam că a trecut pe-acolo bunicul. Ziua mă jucam cu verișoarele mele, dar eram un copil mai retras”.[3]

Folclorul trebuie scos din cârciumă, dintre halbele de bere şi fumul de mititei

Marioara Murărescu a urmat Conservatorul din București, fiind o studentă eminentă, însă a trebuit să renunțe la planul de a deveni soprană, după o operație de amigdalită care i-a schimbat vocea. În al patrulea an de studii a fost remarcată de profesorii Emilia Comișel și Gheorghe Oprea, care i-au îndreptat pașii spre muzica populară. De la ei a învățat să privească „folclorul ca pe ceva viu, care ne reprezintă, și prin care putem să cunoaștem neamul acesta”.[4] Un om remarcabil, un exemplu de viaţă, un român autentic, Marioara Murarescu şi-a dorit să aşeze la loc de credinţă istoria, folclorul şi dragostea faţă de neam. Preocupările domniei sale au însemnat sacrificiu de sine şi uneori chiar uitare faţă de cei din jur. Mulţi au înţeles acest lucru. Fără efort şi fără dăruire astăzi nu ne-am fi bucurat de emisiunile domniei sale, emisiuni de excepţională valoare. Şi totuşi, avea şi tristeţea de a vedea cum oamenii şi vremurile se schimbă: „Folclorul trebuie scos din cârciumă, dintre halbele de bere şi fumul de mititei şi urcat iar pe scenă. Prin folclor, copiii noştri învaţă cine sunt, cine au fost strămoşii lor. Din păcate, şi ţăranul român e o « specie » pe cale de dispariţie. Nu vreau să spun lucruri grele, dar influenţele oraşului sunt uneori nefaste asupra satului. Era acolo atâta înţelepciune, ţăranii aveau atât respect pentru legile cerului şi ale pământului, era o lume în rostul ei, cu reguli şi legi precise. Acum s-a stricat totul…”.[5]

Cum a reuşit oare Marioara Murărescu să păstreze nealterat cântecul popular românesc? Prin dragoste de frumos şi prin sacrificiu de sine, amintea Alisa Toma, un „muguraş” crescut de distinsă doamnă. Un suflet mare, un păstrător de frumos, prin emisiunea „Tezaur Folcloric” Marioara Murărescu a adus în casele noastre bucurie şi speranţa, a reuşit să promoveze „tineri muguraşi” talentaţi, cântecele lor populare auzindu-se din ce în ce mai puternic şi în zilele noastre. Tinerii de ieri sunt astăzi nume de rezonanţă la nivel naţional şi internaţional. „Tezaur Folcloric” este şi va rămâne copilul de suflet al doamnei Murărescu, copil iubit la fel de mult, aşa cum şi-a iubit nepoţelul Andrei. „Tezaur Folcloric” trebuie să se numească, în semn de veşnică preţuire, „Tezaur Folcloric - Marioara Murărescu”.

Marioara Murărescu rămâne o stare de spirit, un îndemn de aducere aminte a ceea ce avem mai bun, înseamnă vers şi cântec, lacrimă şi zâmbet, dor şi speranţă, dar şi o adevărată Taină a cântecului popular românesc.

Marioara Murărescu ne priveşte acum, de undeva de sus, din apropierea de ceruri. Zâmbetul domniei sale nu se va stinge niciodată, vorbele desprinse din suflet rămân în casele noastre, spectacolele nu vor fi uitate nicioadata!

Auzim tot mai des că Bunul Dumnezeu ridică la cer pe cei buni!

Marioara Murărescu îşi odihneşte la acest ceas, aripile într-o pace lăuntrică, după un zbor greu prin viaţă, dar cu multe bucurii şi împliniri. Paşii domniei sale se îndreaptă în linişte spre un loc sfânt, binecuvântat de Dumnezeu, la Mănăstirea Cernica. Aici îşi odihnesc sufletele şi dragii săi părinţi. Şi totuşi nu pot să nu mă întreb de ce oare oamenii buni pleacă dintre noi atât de devreme? Cuvintele sunt din nou de prisos! Să ne plecăm privirea şi să ne rugăm ca viaţa să îi fie uşoară acolo sus în Ceruri.

Mulţumim doamna Marioara Murarescu pentru tot ceea ce aţi realizat pentru noi. Dumnezeu să vă odihnească în pace şi să nu ne uitaţi niciodată !

----------------------------------
[1] realitatea.net
[2] Ibidem
[3] Adevarul, 2013
[4] Ibidem
[5] Formula AS, 1999
footer