Revista Art-emis
Profetismul lui Mihail Eminescu (1) PDF Imprimare Email
Prof. dr. Gheorghe Constantin Nistoroiu   
Miercuri, 15 Ianuarie 2014 20:20
Mihai Eminescu, art-emis„În lumea aceasta nu este nimic mai interesant decât istoria poporului nostru. Trecutul lui, tot, tot este un ?ir neîntrerupt de martiri.”  (Mihail Eminescu)
 
T?r?g?nând imperativul lucrurilor esen?iale, ne mole?im în pasivitatea moral? a vremii, ne pierdem în vârtejul lasciv al prezentului, încetinind pa?ii ?i ezitând s? trecem pragul dincolo în lumea real?, în lumea lui Hristos, care este paralel? cu cea în care tr?im, în care mai c?ut?m, mai scormonim dup? himere..., în care mesajul, comunicarea nu mai apar?in limbii na?ionale, limbii noastre liturgice, ci devine un limbaj unilateral, sacadat ?i nearticulat. Într-o atare situa?ie, în ecua?ia: eu, tu, El, Noi, nu mai sunt entit??i, nu mai constituie comuniunea de har, nu se mai poate comunica, nu mai suntem consubstan?iali în duh, ci se trece la obedienta ascultare, la a?teptarea promis?..., la iluzii, la schimbarea care deliberat întârzie, aducând doar depresii ?i amnezii. În loc s? se ?in? Calea cea dreapt?, cea plin? de lumin?, adev?r ?i cuminecare, Calea vie?ii spre care ne cheam? Mântuitorul Iisus Hristos, Calea Bisericii Ortodoxe, cei mai mul?i, în goana lor nebun?, alearg? dup? labirintul sinelui, jocul cel mai complicat al existen?ei, drumul simplist chipurile, care duce paralel cu realitatea, claritatea, simplitatea ?i mântuirea omului cre?tin.
 
Schimbarea la fa?? a unei Na?iuni, refacerea chipului ei dumnezeiesc nu poate avea loc decât printr-o revolu?ie hristic?, de înnoire moral-spiritual?, cum a fost cea declan?at? de Mântuitorul lumii, nu prin cea ideologic?, mult trâmbi?at? de criza mondial?, care: „... este provocat? ?i valorificat? programatic, dup? planuri financiare bine stabilite ?i controlate. Ne afl?m într-un punct, spune Mugur Vasiliu, în care experien?a eternilor revolu?ionari î?i spune cuvântul. Lumea poate fi cucerit? ?i st?pânit? printr-o tehnic? foarte veche: constrângerea financiar?. F?r? sânge - sau doar în m?sura în care aceasta folose?te. Este o revolu?ie universal?, global?. Globalizarea urm?re?te s? cuprind? întreaga omenire, întreg globul p?mântesc. Este vorba despre o mi?care total?, declan?at? ?i controlat? cu instrumente financiare-prin care este aservit? cea mai mare parte dintre popoarele lumii. Transformarea statelor na?ionale independente din punct de vedere economic, în state « bancare » interna?ionale a preg?tit terenul pentru acest pas, prin crearea dependen?ei financiare.” [1] Instrumentul prin care se dore?te realizarea acestei revolu?ii, mai corect spus disolu?ii mondiale, este cel de natur? financiar-economic. Obiectivul fundamental al acestei globaliz?ri este ruperea cre?tinului ortodox de Iisus Hristos. Emblematica ?i simtomatica lumii ecumeniciste, mondialiste, globaliste este: f?r? Dumnezeu! Adic?, sfâr?itul erei cre?tine, sfâr?itul omului îndumnezeit! Eludarea realit??ii de ast?zi oricât de precar? ?i vitreg? este: „s?r?ce?te considerabil în?elegerea resorturilor lumii modern, spune R?zvan Codrescu, inclusiv a stadiului ei actual (în care ceea ce interbelicii numeau „iudeo-masonerie”, „hidra masonic?”, „oculta interna?ional?”, „plutocra?ia iudaic?”, „conspira?ia sionist?”, etc.) se dovede?te o realitate planetar? deghizat? abil în sloganuri „umanitare”, dirijând instaurarea a?a numitei „noi ordini mondiale”, fie pe calea curent? a ?antajului economic ?i a terorismului ideologic, fie pe cea excep?ional? a ?antajului politic ?i a terorismului militar, a?a cum le-am v?zut exercitate în Irak sau în Serbia.[2]
 
Preceptele filosofice f?r? sens, cele în afara ?i împotriva lui Dumnezeu, concepute inten?ionat ?i programate împotriva omului sau a na?iunilor purt?toare a pecetei divino-cre?tine au determinat calculul politic al ??rilor mari-acaparatoare de noi teritorii atât de râvnite. A?a a fost ?i poate mai este visul ?i continuitatea politicii la început ?ariste, apoi bol?evice ?i acum neoperestroice fa?? de Dacoromânia în general ?i Basarabia, Her?a, Transnistria ?i Bucovina de Nord în mod special. Neputându-se realiza visul panslavismului de a se intitula a „Treia Rom?”, urma?a „legitim?”, a Imperiului Bizantin, sub pretextul „onoarei”, care ruina f?r? emo?ii ?i f?r? ru?ine o mare provincie a Moldovei, ambi?ia ?arist? a trecut în patrimoniul bol?evicilor, care au preconizat ?i promovat revolu?ia mondial?. Joseph de Maistre a intuit destinul cabalistic al Basarabiei, preg?tit de ?arul pravoslavnic-bizantin Alexandru I: „Je suis tente’ de croire que tout finira par un morcellement de la Moldavie, pour satisfaire l’honneur ou ruiner une province.”[3] ?arii, monarhii, despo?ii înseta?i de acapar?ri î?i împlineau cu cinism politica de cotropire afirmat? de Napoleon I: Voi cuceri p?mânturi, c?ci istorici care s? dovedeasc? ale cui sunt, avem. [4] Imaginea expansiunilor programate este clar? pentru noi, dac? privim atent la contextul r?zboiului ruso-turc dintre 1806-1812. Moldova ?i Valahia au fost ocupate vremelnic de armata ?arist?, gra?ie Congresului de la Tilsit, din 1807, având acoperire, în?elegerea dintre Napoleon I ?i Alexandru I, privind împ?r?irea Imperiului Otoman, în a?a fel încât cele dou? provincii române?ti s? intre în componen?a caracati?ei ruse?ti.
 
Nu observa?i c? seam?n? cu o anticipare ?i o prefigurare a viitorului pact Molotov-Ribbentrop, ca dou? pic?turi de ap?? Ministrul Instruc?iunii publice în dou? cabinete ?ariste, profesorul de drept la Universitatea din Moscova, consemneaz? visurile ?i planurile ?arului Alexandru I: În 1806, am crezut c? vom cuceri cele dou? Principate f?r? lupte ?i c? vom organiza din ele patru guvern?minte ruse. Împrejur?rile ne-au silit, pân? la sfâr?it, s? ne mul?umim cu un câ?tig mai modest. Din ceea ce am dobândit, am alc?tuit provincia (oblasti) Rusiei. [5]
 
Onoarea rus? ?arist? anun?a la 15 Aprilie 1810, c? de fapt pentru a înf?ptui o fapt? moral-pravoslavnic?, dore?te nici mai mult nici mai pu?in decât patru gubernii: Basarabia, Moldova, Oltenia ?i Muntenia. Un an mai târziu acela?i plan se dorea înf?ptuit de ?arul ocrotitor. La 2 Octombrie 1811, feld-mare?alul biruitor la Slobozia, Mihail Kutuzov (1745-1813), ini?ia cu Poarta, la Giurgiu, cu regret tratativele unei mic?or?ri a marilor preten?ii ?ariste, oprindu-se doar la Basarabia. Ne?ansa ?i nefericirea noastr? a fost c? Pavel Vasilievici Cicacov, amiralul rus, îns?rcinat de ?ar, gra?ie constrângerilor lui Napoleon, s? renun?e la orice preten?ii ?i s? încheie pacea cu orice pre?, a ajuns prea târziu, abia dup? negocierea lui Kutuzov. Anglia, care întotdeauna era favorabil? politicii sale, ?i-a plasat o flot? în Bosfor, determinând mai devreme deznod?mântul, silind astfel Poarta s? încheie repede în?elegerea cu Petersburgul, prin pacea de la Bucure?ti. Momentul este foarte prielnic Rusiei, care î?i d? întreaga silin?? de a corupe diploma?ii afla?i la negociere: Dimitrie Moruzi, dragomanul ?i fratele s?u Panaiot, proprietarul Hanului celebru, Manuc-bei ?i pa?a Ramiz Capudan.
Scrisoarea lui Napoleon I, prin care cerea categoric Por?ii: s? nu fac? pace cu nici un pre? (observa?i jocul diplomatic, machiavelic al împ?ratului, n.a.), era în posesia lui Panaiot Moruzi, care n-a f?cut-o cunoscut. (Alexandru Boldur). Între timp, înarmat cu ni?te h?r?i m?sluite, care chipurile ar fi fost trimise de Napoleon I, Kutuzov le-a pus pe masa tratativelor. Mai devreme de negocieri, dragomanul Por?ii, Dimitrie Moruzi fusese deja cump?rat de împuternici?ii Petersburgului: f?g?duin?a unei mari mo?ii în Basarabia, evaluat? la 100 000 de lei aur, plus un inel de aur încrustat cu briliante, de circa 15 000 de pia?tri, ne?inându-se astfel cont de rug?mintea Sultanului Mahomed II, de-a nu se accepta ced?ri teritoriale.[6] Tot în slujba ?arului s-a aflat ?i Gaspard Louis Andrault, conte de Langeron, care vine cu ideea tr?snit? a asimil?rii celor trei jude?e: Cahul, Bolgrad ?i Ismail, ?inuturi, care întregeau jum?tatea de est a Moldovei, al?turi de Basarabia. Minciuna contelui a fost confirmat? ?i validat?, în documente de Dimitrie Moruzi, contra cost evident. A?adar, Moldova este crunt p?gubit?, iar Poarta de dou? ori în?elat?.Prin urmare, Basarabia, la 28 Mai 1812, în urma Tratatului de la Bucure?ti era cump?rat? prin în?el?ciune de ru?i, de la un stat str?in, care n-a avut-o niciodat? în posesie-mo?tenitoare.
 
Tr?d?torii ?i uciga?ii Basarabiei, pl?tesc îns? pe rând pre?ul vânz?rii: la 26 Octombrie 1812, de ziua sa, este decapitat lâng? ?umula, dragomanul Dimitrie Moruzi, urmat la 1 Noiembrie la Istambul de fratele s?u Panaiot ?i un an mai târziu, la Colentina lâng? Bucure?ti pe 25 Noiembrie 1813, pa?a Ramiz Capudan. Manuc-bei fiind cel mai iste? dintre ei, scap? dup? câteva refugii în Ardeal, la Viena ?i apoi la mo?ia sa de la Hânce?ti. Protestul boierilor moldoveni pe lâng? domnul fanariot Callimachi a fost zadarnic. Ru?ii ?i-au asumat politic Basarabia ca pe propria gubernie, c?ci spiritual înc? din 1808, restauraser? Dioceza de Cetatea Alb?, impunând ca întâi st?t?tor pe mitropolitul Gavril B?nulescu-Bodoni, ?colit la Kiev, dar originar din Bistri?a Transilvaniei.
 
Pu?ine sunt cazurile când delega?ia oficial? a unui stat se vinde, se las? cump?rat? de adversari înaintea tratativelor. Succesul diploma?iei ruse s-a datorat faptului c? atât Mustafa IV, cât ?i Mahmud/ Mahomed II au avut încredere în capacitatea negociatorilor greci ?i armeni. Conduc?torul delega?iei ?ariste amiralul Cicagov a confirmat mai târziu secretul vânz?rii, avându-i ca protagoni?ti pe dragomanul Dimitrie Moruzi, care a refuzat în favoarea lui Scarlat Callimachi, oferta sultanului de a urca pe tronul Moldovei ?i confratele s?u armean Manuc-bei. Dimitrie Moruzi ca s? fie mai sigur de câ?tig juca la dublu ?i simultan: când în favoarea Rusiei, care i-a acordat ordinul „Sfântul Vladimir”, gradul III, în 1810, când în favoarea Por?ii otomane. Indiferent de forma de guvern?mânt, monarhie sau republic?, indiferent de statutul religios al Statelor care ne-au invadat, un lucru esen?ial se re?ine: Principatele Dacoromâne au constituit ?i constituie permanent pofta ?i râvna de cotropire ?i anexare la teritoriile lor. Setea lor era des în?sprit? de împotrivirea dorin?ei noastre na?ionale, de continuitate masianic?, de neatârnare ?i nesubjugare str?in?. Este evident faptul c? Na?iunea noastr? cre?tin-ortodox? era un obstacol demn de luat în seam? ?i de c?tre protagoni?tii revolu?iei bol?evice, mondiale. De acest lucru se temea ?i evreul Friedrich Engels pe la anul 1848: „Românii sunt un popor f?r? istorie... (acest lucru probabil ?i-l dorea cu tot dinadinsul, chiar d?c? era con?tient c? realitatea era alta, n.a.) destina?i s? piar? în furtuna revolu?iei mondiale... Ei sunt suporteri fanatici ai contrarevolu?iei ?i vor r?mâne astfel pân? la extirparea sau pierderea caracterului lor na?ional, la fel cum propria lor existen?? în general, reprezint? prin ea îns??i un protest contra unei m?re?e revolu?ii istorice. [...] Dispari?ia lor de pe fa?a p?mântului va fi un pas înainte.”[7]
 
Afirma?ia lui Engels n-a fost nici gratuit? ?i nici întâmpl?toare. Ea a fost premeditat? ?i l?sat? mo?tenire spre a fi dus? la împlinire de urma?ii s?i legatari-testamentari ai comunismului: Lenin, Tro?ki, Stalin, Brejnev ?i ceilal?i mari Kominterni?ti de dinainte ?i dup? 1989. În decursul istoric martiric-multimilenar s-au a?intit asupra Daciei Mari mai multe uragane politice expansioniste: per?ii, romanii, grecii, furtunile-migratoare, apoi, slavii, maghiarii, turcii, t?tarii, le?ii, fanario?ii, ru?ii, habsburgii, catolicii, protestan?ii, neoprotestan?ii, etc., toate cu tendin?a ?i încrâncenarea de a ne distruge identitatea na?ional? ?i pe cea religioas? cre?tin-ortodox?-Trupul ?i Sufletul sfânt al Na?iunii noastre Dacoromâne. „A patra mare experien?? a în?bu?irii elementului majoritar de c?tre minoritari, ne arat? Teodor Codreanu, în spa?iul românesc (dup? fenomenul sud dun?rean, dup? Transilvania ?i dup? regimul turco-fanariot), se lanseaz? în Basarabia ?i în Bucovina de Nord, în Her?a ?i în jude?ele de pe malul M?rii Negre încorporate la Ucraina. Aici, asimilarea ?i dezna?ionalizarea masiv?, de care se temea Blaga ?i Eliade, a devenit realitate. Dinspre Rusia planurile sunt vechi, dar începutul concret dateaz? de la 1812. ?arii n-au adus fire?te, nici coloni?ti maghiari, nici fanario?i, ci aveau nevoie de a infiltra printre români al?i alogeni. Au fost prefera?i ru?ii, ucrainenii, evreii, g?g?uzii ?i bulgarii, adu?i ?i împropiet?ri?i în locuri dintre cele mai fertile. To?i ace?tia aveau menirea s? schimbe, încetul cu încetul, structura demografic? ?i în ultim? instan??, identitatea autohtonilor care trebuia s? devin? neap?rat o semin?ie slav?. Domnii Moldovei au « predat » Basarabia la cheie, ?arului Alexandru I, cu o popula?ie româneasc? de 95 %. ?arii, Stalin ?i urma?ii s?i au redus-o la nici 63 %. Aceast? statistic? nu spune mai nimic îns? despre catastrofa etnic? a românilor basarabeni.”[8]
 
Menirea unui Apologet cre?tin, a unui M?rturisitor ortodox, a unui Martir, a unor Ale?i-Eroi ai spiritului-na?ionalist-hristic se reveleaz? într-o con?tiin?? mistic?, responsabil? asum?rii Tradi?iei sfinte str?bune, a ap?r?rii valorilor ei precre?tine ?i cre?tine, permanente, a jertfei ?i a biruin?ei duhovnice?ti. Printr-o astfel de lupt? ascetic? se ard prejudec??ile, uit?rile care primenesc comodit??ile lene?e, ura, mentalit??ile, supersti?iile, calomniile, compromisurile, la?it??ile, violen?a, corup?ia democrat?, demagogiile politicianiste, simtomele nevralgice ale modernismului, exacerbarea ridicolului, manipularea, dezinformarea, sarcasmul mali?ios, mustr?rile imbecile, diletantismul precar, labirintul dilemelor hilare, premeditarea destructur?rii Tradi?iei cre?tine, a Neamului, etc. Viziunea profetic? a celor Ale?i de Dumnezeu pentru Elita Na?ionalist-Cre?tin? a Neamului, asum? chemarea proniatoare în comuniune cu Mântuitorul Iisus Hristos, a Destinului Na?iei Ortodoxe, circumscris ontologiei arheit??ii, în care se configureaz? toate genera?iile ce însum? sensul mesianic al Semin?iei noastre Dacoromâne. Imperativul acestei Chem?ri ?i Alegeri este Na?ionalismul Cre?tin Ortodox cu reverbera?iile sale creative, na?ional-universale. Misticismul tr?irii noastre l?untrice îl elaboreaz? doar lupta noastr? ascetic?, ca chemare a lui Hristos, ca devenire cre?tin? autentic?. Prin urmare Ortodoxia noastr?, adic? Noi, Dumnezeu+Neamul suntem responsabili de destinul nostru ?i numai Noi, ni-l asum?m, ni-l definim, ni-l con?tientiz?m, ni-l tr?im, ni-l n?d?jduim, ni-l zidim, ni-l jerfim în hotarele ve?nicei Iubiri Hristice. A?adar, menirea noastr? este lupta ?i biruin?a ortodox? de a ne defini crezul con?tiin?ei noastre morale ?i religiozitatea spiritului dacoromân, cre?tin.
 
Nimeni altcineva, în afar? de Dumnezeu ?i de Neam, nu ne poate face responsabili în afara menirii noastre binecuvântate de Atotcreatorul, precum ?i faptul c? tot nimeni în afara lui Dumnezeu ?i a Na?iei noastre, a Sfin?ilor ei, nu ne poate judeca ?i pedepsi, decât în cump?na Drept??ii, în lumina Adev?rului ?i în crezul Iubirii lor. Nu ne intereseaz?, opiniile, p?rerile, aforismele, ori defini?iile unor oameni, comunit??i, popoare sau dic?ionare, fiindc? nu sunt certe, nu sunt corecte, nu sunt morale, nu r?spund naturii noastre, ci sunt tenden?ioase, profanatoare, fiindc? vin din partea celor care prea des ne poftesc. Deci, sunt irelevante, insignifiante ?i ofensatoare. Demnitatea suferin?ei noastre na?ionale, proniatoare, istorice nu este atât r?splata c?derilor dese de la Calea întru Dumnezeu, ci mai ales jertfa d?ruirii noastre întru În?l?area Neamului spre mântuirea sa, precum ?i c?l?uzirea altor semin?ii ?i popoare spre acela?i ?el hristic. Revelator în acest sens al maturit??ii noastre istorice, al împlinirii teologico-martirice dacoromâne este ?i sacrificiul deplin ?i divin al Sfin?ilor Contemporani din Temni?ele atee monarho-comuniste: O, Sfin?ilor M?rturisitori, care în temni?e ?i prigoane, prin multele voastre p?timiri a?i st?vilit înt?râtarea vr?jma?ului cea cu mânie pornit? asupra Bisericii lui Hristos; vou?, celor ce a?i suferit foame, ger, scingiuiri, umilin?? ?i chinuri de tot felul întru ap?rarea legii celei str?mo?e?ti, v? aducem mul?umirile noastre.[11] „Cei din pu?c?riile... (totalitare), subliniaz? filologul-cercet?tor Mugur Vasiliu, se cuno?teau între ei prin crezul pe care îl împ?rt??eau cu to?ii..., crez care era expresia dreptei credin?e, tr?it? ?i manifestat? în interiorul poporului român; crez în care se preg?tiser? pentru examenul pe care mul?i dintre ei ?i-l doreau din tot sufletul-cu un fel de avânt ?i entuziasm de a-?i d?rui tinere?ea, cu un fel de ner?bdare de a se jertfi pentru Hristos ?i pentru neamul românesc; crez care se întruchipase, prin voia lui Dumnezeu, în acel moment ?i în fa?a poporului s?u, în cel care a fost educatorul lor, Corneliu Zelea Codreanu-numit de români, ca ?i în alte secole Horea, Avram Iancu, Tudor Vladimirescu, C?pitanul.”[12] Spiritul, Harul, Duhul nu biruie?te într-un om, elit? sau într-o na?ie, care nu se concretizeaz? Suferin?ei întru sine, pentru Dumnezeu ?i pentru aproapele. Mistica ?i asceza ortodox? pun bazele unei pedagogii na?ionalist-hristice a Suferin?ei divino-cre?tine, a medita?iei, a cunoa?terii, a d?ruirii, a jertfei, a dragostei, care este de fapt spiritul religios ve?nic al dacoromânului, pe care îl promov?m, pe care îl tr?im, pe care îl asum?m de-a pururi, în cadrul Culturii Ortodoxe ori în cea a Filosofiei Duhului, ca valoare sacr? na?ional-universal?. S? nu se cread? c? bâlbâim cuvântul acesta-Spirit, spune Mircea Eliade, ca un copil neputincios, pentru c? l-am citit în c?r?i ?i l-am v?zut pomenit în polemici apusene. Vom ar?ta c? îl în?elegem ?i îl tr?im. ?i nu ne intimideaz? nici sarcasmul suficient al b?trânilor inteligen?i, nici mustr?rile maturilor, nici glumele imbecililor de ambele sexe, nici nep?sarea celor care se pretind a fi ast?zi îndrum?torii no?tri spirituali, nici seaca indiferen?? a universitarilor. Vom ar?ta c? ne cunoa?tem îndestul for?ele ca s? nu cutez?m cu frun?ile r?sturnate, s?-i privim în ochi ?i s? le cump?nim loviturile. Iar cum ?tim c? vom întâlni împotriviri-nu a?tept?m ci lovim noi întâi. Voim s? biruiasc? valorile ce nu sunt izvorâte nici din economia politic?, nici din tehnic?, nici din parlamentarism. Valorile pure, spirituale, absurd de spirituale. Valorile cre?tinismului.[13] Fenomenele naturale psiho-spirituale intern-externe ale omului, comunit??ii, Na?iunii, în întreaga lor istorie ?in de resortul interior al manifest?rilor vie?ii cre?tine, de întrep?trunderea lor cu tr?irea mistic? a Ale?ilor, de r?sfrîngerea prezen?ei dumnezeie?ti în con?tiin?a moral-religioas? a Geniului, a Eroului, a Martirului, a M?rturisitorului, a Sfântului, a omului înduhovnicit în general.
 
 
Prezen?a con?tiin?ei harice a celor Chema?i ?i Ale?i, a Elitei Ortodoxe, na?ionalist-cre?tine, a ve?nicilor creatori în universul Fiin?ei na?ionale este pricinuit? permanent de experien?a mistic? a Celor eterni, care ?i-o asum? în credin?a dreapt?, n?dejdea continu?, d?ruirea vie, nem?rginit?, suferin?a tainic?, neîncetat?, jertfa sfânt?, îndumnezeirea hristic?, prin c?l?uzirea destinului moral-religios al Na?iunii noastre cre?tin-ortodoxe spre mântuirea ei întru Hristos. „Cei mai glorio?i „na?ionali?ti” nu sunt eroii, nici ?efii politici, care nu fac decât s? conduc? destinele istorice ale Neamului lor. Cei mai glorio?i „Na?ionali?ti”sunt creatorii care cuceresc de-a dreptul eternitatea. Exist? o sete de eternitate în fiecare om, sete pentru Neamul ?i ?ara lui. Dar exist? ?i o astfel de eternitate: un salt dincolo de istorie, prin care o ?ar? ?i un Neam intr? ?i r?mân în eternitate.[14] Cei mai glorio?i na?ionali?ti-cre?tini ai Neamului nostru am putea spune sunt Eroii, Profe?ii, Martirii, M?rturisitorii, Sfin?ii, de-a lungul timpului ?i pân? ast?zi, care au îmbr?cat Destinul Na?iei lor în C?ma?a lui Hristos: „Sfin?ii veacului al XX-lea, martirii m?rturisitori în temni?ele ?i în afara temni?elor române?ti, cunoscu?i sub numele de sfin?ii închisorilor, au f?cut cu to?ii parte din ?coala de educa?ie cre?tin? a neamului românesc denumit? Mi?carea Legionar?. Aceast? ?coal? despre care se vorbe?te nu prea mult, fals ?i într-un singur ton, plin de ur?-de la înfiin?area ei ?i pân? ast?zi-, a fost creat?, îndrumat? ?i condus? de Corneliu Zelea Codreanu. El este cel care a opus politicii interne anticre?tine-deci antiromâne?ti-?i agresiunii bol?evismului dinspre r?s?rit, înv???tura iubirii lui Hristos pe care a prop?v?duit-o întregului popor, într-o vreme care seam?n? foarte mult cu vremea în care tr?im noi ?i care avea înclina?ii sioniste anticre?tine foarte clare ?i manifeste.” [15] Un astfel de Erou-Martir, Înaintemerg?tor Sfin?ilor Mucenici din temni?ele atee, a fost / este ?i profetul nostru Mihail Eminescu. El a intuit plenar viitorul ?i a în?eles profund ca nimeni altul, gânditor sau istoric dacoromân, ciclul apocaliptic milenar ab?tut asupra Dacoromâniei, precum ?i drama modern?, prin frângerea trupului ?i sufletului Basarabiei între anii plini de tragism: 1775; 1812; 1877-1879; 1940; 1944-1945. Eminescu, ca toate valorile spiritual-duhovnice?ti ale Neamului dacoromân, este partea din cea mai sublim? sfer? ?i mai sfânt? a destinului nostru na?ional. Nu întâmpl?tor Nicolae Iorga îl definea ca fiind expresia integral? a na?iunii române. Cugetând cu smerenie adâncul Neamului, Eminescu ne arat? puritatea ging??iei, venera?ia sa sfânt?, descendent al ilustrei ginte primordiale, geto-daco-român?. Medita?ia profetic?, intui?ia duhovniceasc?, în?elepciunea inimii lui Eminescu, ne face s? în?elegem deslu?it legea dumnezeiasc? din noi, din comunitatea prezent?, din Mo?i ?i Str?mo?i, ca pe o lege scris? dintru începuturi întru aceast? Na?ie preasuferind?, dar binecuvântat?.
 
Cerul Neamului se identific? cu sufletul Luceaf?rului nostru poetic prin lumina Logosului dumnezeiesc. Jertfa Profetului Mihail Eminescu este un principiu na?ional-cre?tin care se sumete (înal??) cu mii de genera?ii, peste adâncul menirii istorice, peste înaltul pisc al devenirii noastre religioase. Eminescu se identific? prin geniul s?u na?ional, prin jertfa sa sfânt?, prin chemarea sa cre?tin?, prin curgerea sa universal?, prin alegerea ?i tr?irea sa ortodox? ?i ne identific? totodat? pe noi ca m?rturisitori întru Hristos, ca lumin? a sufletelor ce se cuminec? în Icoana Logosului, ca Aur? a transfigur?rii, a Învierii, a În?l??rii, a mântuirii. Desigur c? to?i Fiii Mari ai Neamului ?i-au iubit Na?iunea cu toate Provinciile ei sfinte dinl?untru ?i din afar?: Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Cadrilaterul, Basarabia, Her?a, Transnistria, Bucovina, Ardealul, Banatul, Voievodina, ?.a., dar între toate se pare c? cea mai adulat? r?mâne tot Basarabia-martir?.
 
Mihail Eminescu este Românul care a iubit Basarabia cu tot cugetul, cu tot sufletul, cu toat? fiin?a ?i cu toat? d?ruirea sa, la fel ca pe Bucovina-Mum?, la fel ca pe Dacia Mare-Muma noastr? a tuturor românilor de pretutindeni. Dumitru Mur?ra?u m?rturisea c? „Mihail Eminescu a fost: cel mai îndr?gostit scriitor al nostru de tot ce-i românesc.”[16] Este atâta adev?r, atâta lumin?, atâta c?ldur? ?i atâta duio?ie în cuvintele harice ale cugetului s?u divin, care l?crimeaz? pentru Neam: Ce s? v? spun? Iubesc acest popor bun, blând, omenos, pe spatele c?ruia diploma?ii croiesc carte ?i r?zbele, zugr?vesc împ?r??ii despre cari lui neci prin gând nu-i trece, iubesc acest popor care nu serve?te decât de catalici tuturor acelora ce se înal?? la putere, popor nenorocit care geme sub m?re?ia tuturor palatelor de ghea?? ce i le a?ez?m pe umeri. [17] Eminescu, spune Teodor Codreanu, a întrupat arheul românit??ii în toat? plenitudinea lui, dându-i contur, conceptual ontologic, pornind deopotriv?, din filosofia greac? a lui Platon ?i Aristotel (care erau de fapt traco-geto-daci, n.a.), din Johann Baptista van Helmont ?i Dimitrie Cantemir, dar ?i din imaginarul poporului român a?a cum s-a cristalizat el în cel mai enigmatic basm popular ,, Tinere?e f?r? b?trâne?e ?i via?? f?r? de moarte,, basm pe care l-a comentat în dou? articole, conchizând c? în protagonistul F?t-Frumos s-a întrupat arheul / memoria românit??ii, eroul-arhetip fiind singurul care-?i aminte?te, în ultima sa c?l?torie spre cas? ?i p?rin?i, de tot ce-a fost, timp de secole, pe meleagurile str?b?tute.[18]
 
Intui?ia ontologic? a Eminului nostru drag prefa?a evenimentul, faptul istoric care venea. Personalitatea sa religioas?, vasta sa cultur?, filosofia Duhului care-l inspira, i-au conferit geniul ?i aura Românului cult, Românului absolut. Nu este de mirare c? l-a uimit pân? ?i pe cel care nu se uimea de nimeni altul decât de sine, pe Nicolae Iorga: Eminescu st?pânea cu des?vâr?ire cuno?tin?a trecutului românesc ?i era perfect ini?iat în istoria universal?; nimeni din genera?ia lui n-a avut în acest grad instinctul adev?ratului în?eles al istoriei, la nimeni el nu s-a pref?cut ca la dânsul într-un element permanent ?i determinant al întregii lui judec??i. E uimit cineva ast?zi, dup? ad?ugirea unui imens material de informa?ie ?i atâtor sfor??ri ale criticii, când constat? cât ?tia, cât în?elegea acest om, ?i gânditorul politic trebuie s? admire ce mare era puterea lui de a integra faptele m?runte ?i trec?toare ale vie?ii publice contemporane în maiestuoasa curgere a dezvolt?rilor istorice. Nu e de mirare c? un asemenea limbagiu care ar fi onorat orice ?ar? de veche cultur? n-a fost priceput de contemporani cu o preg?tire a?a de slab?, a c?ror minte nu se ridic? la recunoa?terea acelora?i adev?ruri eterne.[19] În cadrul Societ??ii „Carpa?i” genialul nostru profet, a militat profund pentru înf?ptuirea unit??ii tuturor românilor întru Marele Regat al Daciei Mari. Fiecare atentat asupra uneia dintre Provinciile Dacoromâne era ca un pumnal înfipt în inima marelui Poet-profet. Pentru Ardeal, va suporta la 28 Iunie 1883, brutala zidire în camisolul de for??. Pentru Basarabia de care era atât de îndr?gostit, va suferi drama nefastelor negocieri din vara anului 1878, de la Berlin, care au culminat cu r?pirea Basarabiei iubite[20]
 
În aceast? lume, care i-a curmat via?a la nici jum?tatea ei, prin uneltele iudelor ?i caiafelor nimicitoare puse în pofta r?ului, a distrugerii Adev?rului ?i Iubirii, Eminescu s-a d?ruit p?timirii Crucii lui Iisus Hristos, Golgotei Neamului, martiriului m?rturisirilor sale. Asemeni tuturor Eroilor-Martiri, a Sfin?ilor, a Marilor M?rturisitori, Cuvio?ilor, Pedagogilor ?i Duhovnicilor, Poetul era con?tient c? drumul mântuirii personale, împletit cu cel al mântuirii colective a Na?iei, va trece implicit prin Urcu?ul martiriului, care se configureaz? în martiriul con?tiin?ei sacre ?i cel al jertfei sfinte, a sângelui. Suferin?a sfânt?, cre?tin-ortodox?, cea deopotriv? întru Dumnezeu, întru Neam ?i întru sine, are sub înveli?ul ei permanen?a harului ?i a binecuvânt?rii cere?ti. Reac?ia noastr? la suferin?? trebuie s? fie demn? ?i creatoare, ca o cale care ne rezide?te spiritual. Suferin?a asumat? ?i tr?it? cu onoare ?i n?dejde aduce mult mai mult folos sufletului, fiindc? se concretizeaz? în d?ruire, în jertf?, în iubire. Suferin?a cre?tin? este plugul binecuvântat care ar? sufletul nostru ortodox, pentru ca Duhul Sfânt s? semene harul cel de via?? d?t?tor. Prin sufletul profetului nostru Mihail Eminescu n-a trecut nelini?tea metafizic?, ci fiorul adânc al suferin?ei sale na?ionalist-religioase. Suferin?a cre?tin-ortodox? este o harism? dumnezeiasc?, special?, prin care Mântuitorul Hristos, ne învrednice?te s? tr?im în preajma biruin?ei. Via?a cre?tinului-ortodox, m?rturisitor este o perpetu? suferin?? fericit?. Ea s?l??luie?te doar în sânul marilor tr?itori mistici, a marilor temerari na?ionali?ti. P?timirile suferin?elor sfinte netezesc calea spre cele dou? mântuiri: cea a sinelui menit ?i cea a Neamului împlinit. Oricare martiriu al c?rui sens este numai hristic, întru Hristos ?i Na?iune este o coordonat? ?i o component? organic-fundamental? a vie?ii duhovnice?ti, ce urc? tainic spre mântuirea sfânt?. Fiecare jertf? întru Dumnezeu, întru Neam ?i întru aproapele dreptm?ritor este o consim?ire ?i o cuminecare a martiriului ales. Fiecare Profet al mesianismului hristic este fie purt?torul martiriului con?tiin?ei, fie mucenicul botezului sângelui. Martiriul este o consecin?? a sacrificiului voit, privind prigoana ?i persecu?ia cre?tinului pentru dreapta credin?? ?i dragostea sa sfânt? dup? Dumnezeu. Martiriul ne boteaz? fiin?a ?i persoana într-o cristelni?? hristic? dumnezeiasc?.
 
Fiecare Fiu-Ales al Neamului nostru dacoromân ?i al Mântuitorului nostru Iisus Hristos este chemat fie spre martiriul con?tiin?ei, fie spre cel al botezului sângelui. Mihail Eminescu în ipostaza ?i personalitatea sa cre?tin-ortodox?, a tr?it martiriul în menirea sa existen?ial? ca pe o necesitate ontologic?. El a avut sfânta binecuvântare de a tr?i ?i împlini ambele ipostaze ale martiriului profetic: cea a con?tiin?ei morale ?i cea a muceniciei sfinte.
14 Ianuarie 2014
„Eminescu este suma liric? de voievozi.” (Petre ?u?ea)
- Va urma -
Grafica - Ion M?ld?rescu
-----------------------------------------------------------
[1] Mugur Vasiliu, Raportul orbului, Editura Scara, Bucure?ti, 2013, p. 20.
[2]Ilariu Dobridor, Dec?derea Dogmelor. Cum Au Dizolvat Evreii Cultura European?. Editura Fronde, Alba-Iulia-Paris, 1999, p. VIII, Studiu introductiv.
[3] Apud G. I. Br?tianu, La Bessarabie. Droits nationaux et historiques, Bucarest, institute d’Histoire Universelle „N. Iorga”, 1943, p. 33.
[4]T. Codreanu, Basarabia eminescian?, op. cit. p. 11.
[5] Leon Casso, Rossia na Dunaie i obrazovanie bessarabscoi oblasti, Moscova, 1913.
[6] Alexandru Moraru, Subteranele istoriei, Rolul lui Manuc-bei în vânzarea Basarabiei c?tre Rusia, www.tribuna –Basarabia.ro
[7] Apud. Larry L. Watts, Fere?te-m?, Doamne, de prieteni... R?zboiul clandestin al blocului sovietic cu România, trad. din englez? de Camelia Diaconescu, Editura Rao, Bucure?ti, p.31.
[8] Teodor Codreanu, A Doua Schimbare la Fa??, Scara, Bucure?ti, 2013, p. 76)
[11]Fragment din Acatistul Sfin?ilor Români din Închisori. Editura Areopag, Bucure?ti, 201.
Mugur Vasiliu, Raportul orbului, Editura Scara, Bucure?ti-2013, p. 208.
[13] Mircea Eliade, Profetismul Românesc 1. Itinerariu spiritual. Scrisori c?tre un provincial. Destinul culturii române?ti. Ed. „Roza Vânturilor”, Bucure?ti, 1990, p. 22.
[14] Mircea Eliade, România în eternitate, „Vremea”, 13 Octombrie- 1935.
[15] Mugur Vasiliu, op. cit. p. 210
[16] D. Mur?ra?u, Na?ionalismul lui Eminescu, edi?ie realizat? de Stancu Ilin, Editura Atos, Bucure?ti, 1999, p. 169.
[17] mss. 2257, fila 65r.
[18] Teodor Codreanu, Basarabia eminescian?. Editura Junimea-Ia?i, 2013, p. 8.
[19] T. Codreanu, Basarabia eminescian?, op. cit. p. 9.
[20] mss. 2264, p. 282r.
footer