Revista Art-emis
S?rb?toare sau comemorare? PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Vineri, 25 Octombrie 2013 19:02
Ziua Armatei RomâneZiua O?tirii Române. Ziua celor care au depus jur?mântul sacru fa?? de Neam, ?ara ?i Popor!
Frânturi de „Istorie incomod?"

Cu toat? frumuse?ea ?i bog??ia graiul românesc, niciodat? nu vom izbuti s? cuprindem viziunea de dincolo de lume ?i de veacuri. Sunt fiu de militar ?i am fost educat în spiritul respectului pentru ?ar?, pentru Neam ?i Armata Român?. Pentru biruin??, osta?ul român a mers la moarte senin, grav ?i profund p?truns de împlinirea misiunii care - dincolo de clip? - a c?p?tat dimensiuni cosmice. Realitate fundamental?, primordial? ?i unic?, jertfa osta?ului român a fost, este ?i va fi jertfa suprem? pentru p?mânt, pentru România etern?, Cândva, c?p?tase conota?iile ?i propor?iile unui proces religios, pentru c? jertfa ?inea de credin??, în fa?a c?reia genunchii no?tri nu ?tiu decât s? se plece, iar fruntea s? ating?, umilit?, ??râna cea îngro?at? cu sângele celor ce ?i-au dat obolul pentru ea.

„Istoria neamului românesc n-a fost decât o lung?, necontenit?, halucinant? hemoragie. Ne-am alc?tuit într-un uragan ?i am crescut între vifore. Popor de frontier?, luptam ?i muream pentru to?i" (Mircea Eliade).

Ca multe alte repere impuse de conjunctur?, nu foarte bine inspirat ?i conjunctural aleas? ca zi de s?rb?toare (asemenea zilei de 23 august), data de 25 octombrie a fost declarat? prin Decretul nr. 381 din 01.10.1959 Ziua Armatei Române. De ce, cum ?i cât de justificat? este data de 25 octombrie 1944 pentru a o transforma în prilej de bucurie a na?iei, vom vedea în cele ce urmeaz?. O?tirea Român? a adus sacrificiul suprem pentru a ap?ra ?i p?zi hotarele ??rii. A f?cut-o din negura vremurilor cu bravura ?i abnega?ie, în pofida tuturor nedrept??ilor, lipsurilor ?i a nenum?ratelor erori ale celor afla?i vremelnic în fruntea ??rii. Istoria Armatei Române nu începe cu 25 octombrie 1944, ci, oficial, din 1830, anul constituirii Armatei Române moderne. Au fost, deliberat, ?terse din memoria colectiv? momentele în care O?tirea Român? a avut un cuvânt greu de spus: R?zboiul pentru Independen?? de la 1877-1878, R?zboaiele Balcanice, Primul R?zboi Mondial, campania din 1919 din Ungaria, Al doilea R?zboi Mondial - frontul de Est. Ziua de 25 octombrie a fost mediatizat? ?i întip?rit? în memoria românilor ca reper ?i zi în care românii î?i s?rb?toresc Armata. Ea simbolizând nu numai momentul când militarii Diviziei a 9-a Infanterie, prin jertfa a 49.744 de militari - mor?i, r?ni?i ?i disp?ru?i - au degajat, la Carei, teritoriul de 43.492 kmp, ocupat prin criminalul Dictatul de la Viena ?i „ultima brazd? de p?mânt românesc aflat? sub ocupa?ia hortist?".

Neamul românesc a cunoscut întotdeauna jertfa ?i eroismul, ele fiind, de altfel, indisolubil legate de evolu?ia istoriei noastre. Orice act de prop??ire istoric? a fost pentru România consecin?a unor eforturi considerabile, al?turate pozi?iei active în fa?a evenimentelor. N-am fost neam de osta?i, dar parc? a fost scris undeva, într-o carte a lumii ?i a duhului atotbiruitor, ca neamul acesta de plugari ?i p?stori s? scrie cu sânge cele mai importante momente ale istoriei, atunci când încrâncenarea vremurilor a cerut-o. N-am fost neam de osta?i, dar n-a fost c?petenie de oaste str?in?, oricât de puternic?, oricât de biruitoare, care s? nu r?mân? impresionat? în fa?a curajului ?i a nenum?ratelor jertfe, pe care osta?ul român le-a dovedit întotdeauna cu statornicie, pe câmpul de lupt?. T?ria noastr?, t?ria o?teanului român se tr?gea din condi?ia sa de lucr?tor al p?mântului. Pentru români, oameni lega?i de glia str?mo?easc?, de truda pe care au oferit-o p?mântului, de bucuria ?i bel?ugul cu care acesta i-a r?spl?tit, reprezint? - în sens biblic - leag?nul vie?ii ?i al mor?ii. Urma?i ai str?bunilor daci, românii s-au n?scut ?i au tr?it aici, între aceste hotare, „la poarta furtunilor ?i a trecerii o?tilor", fiind gata s? moar? în ceasul suprem - uria? în?eles al jertfei pe care ei au adus-o de mii de ori: Plevna, Grivi?a, M?r??e?ti, Oituz, Odesa, Caucaz, Stalingrad, Carei, Ungaria, Cehoslovacia - mun?ii Tatra..., locuri udate cu sânge de osta?ii români. De-a lungul istoriei, România nu a dus r?zboaie de cotropire. Abandonat? de alia?ii tradi?ionali - Fran?a ?i Marea Britanie - preocupa?i de propria soart?, România s-a aflat singur? în fa?a istoriei. ?i a trebuit s? lupte pentru supravie?uire.

În luptele purtate în perioada 23 august -1 septembrie -24 octombrie 1944 au fost angajate în lupt? 27 de divizii, un corp aerian ?i dou? brig?zi de artilerie antiaerian?, totalizând un efectiv de 265.735 militari. Au fost eliberate 872 de localit??i între care 8 ora?e, singurul obiectiv strategic na?ional, realizat efectiv pe câmpul de lupt? de Armata Român? ?i recunoscut juridic în art. 2 al Tratatului de pace dintre România ?i Puterile Aliate ?i Asociate, încheiat la 10 februarie 1947. A venit vremea s? spunem adev?rul a?a cum a fost, fiind imperios necesar? cunoa?terea Istoriei a?a cum a fost, cu binele ?i cu momentele cu care fie ne putem mândri, fie vom ne vom înclina în amintirea celor c?zu?i pentru ?ar? ?i Neam. Ziua de 25 octombrie aduce, în fapt, a comemorare. Un apel la memorie ?i neuitare pentru:
„- Cei 381.118 mor?i ?i 243.622 mutila?i degeaba pe Frontul de R?s?rit. Degeaba pentru c?, gra?ie prostiei ?i tr?d?rii de la 23 august 1944, 57.900 kilometri p?tra?i de p?mânt românesc (Basarabia, Bucovina, Her?a ?i Cadrilaterul) pentru care ei s-au jertfit, au r?mas sub ocupa?ie str?in?;
- Cei 62.000 de basarabeni, fo?ti militari, predati „la cheie" ru?ilor, împreun? cu familiile lor, dup? 23 august 1944 ?i care au disp?rut în Siberia;
- Cei peste un milion de români din teritoriile ocupate, lichida?i sau deporta?i de ru?i;
- Cei peste 540.000 de cet??eni români lichida?i pe loc, în lag?re, pe front (100.000) sau expulza?i de c?tre ocupantul ungur, inclusiv cele 60.000 de femei trimise ca sclave în Germania, din care au supravie?uit doar 8.000;
- Cei 58.330 de osta?i români, jertfi?i pentru eliberarea Ardealului (32.000 doar la Oarba de Mure?) parte a celor 169.800 c?zu?i în campania din Vest. C?zu?i degeaba pentru c? în loc de cobeligeran??, gra?ie actului de la 23 august 1944, am c?p?tat statutul de ?ar? învins?, ocupat? ?i sistematic jefuit?.
- Uitam suprema umilin?? la care ne-au supus politicienii. Divizia 9 Infanterie era la por?ile Careilor din 24 octombrie. Dar a trebuit s? a?tepte cu arma la picior s? elibereze „ultima brazd?" pe 25 octombrie, când era ziua de na?tere a regelui , care l-a predat ru?ilor - în plin conflict militar - pe Mare?al, regele care a acceptat ocuparea ??rii ?i luarea în prizonierat a 6 divizii române în zona Bac?u-Neam? ?i a mii de militari izola?i"[1].

„Armata, sprijinul cel dintâi ?i cel din urm? al unui neam" (Simion Mehedin?i)

Ordinul de Zi nr. 104 din 25.10.1944

„La chemarea ??rii pentru dezrobirea Ardealului rupt prin Dictatul de la Viena a?i r?spuns cu însufle?ire ?i credin?? în izbânda poporului nostru, tineri ?i b?trâni a?i pornit spre hotarele sfinte ale patriei ?i cu piepturile voastre a?i f?cut z?gaz neînfricat du?manului care voia s? ajung? la Carpa?i. Zdrobit de focul n?praznic al artileriei ?i de necontenitele voastre atacuri, inamicul a fost izgonit din Ardealul scump, eliberând, astfel, ultima palm? de p?mânt sfânt al ??rii. Prin ploi, prin noroaie ?i drumuri desfundate, zi ?i noapte a?i luptat cu un du?man dârz ?i hot?rât ?i l-a?i învins. Azi, când avang?rzile trec pe p?mânt str?in (se trecuse la eliberarea Ungariei), pentru des?vâr?irea înfrângerii definitive a du?manului, gândul meu se îndreapt? c?tre voi, cu dragoste ?i admira?ie pentru faptele voastre de arme. Peste veacuri ve?i fi sl?vi?i, voi ofi?eri ?i osta?i care a?i eliberat Ardealul. Pe cei care au c?zut la datorie îi vor pream?ri urma?ii ?i numele lor va fi scris în cartea de aur a neamului. Încrez?tori în destinele neamului ?i luând pild? de la cei ce au pus patria mai presus decât via?a, continu?m lupta strâns uni?i în jurul steagului...". (General Gheorghe Avramescu, Comandantul Armatei a 4-a Române)[2].

Dup? cum se ?tie, istoria o scriu înving?torii. A?a a fost întotdeauna, dar, nimeni nu ne poate interzice s? spunem ?i altceva decât ceea ce ni se impune, decât ceea ce se dore?te a se l?sa prad? uit?rii, mai cu seam? ast?zi, de Ziua O?tirii Române. A?a cum înc? de la început am precizat, avem momente cu care ne putem mândri. M? voi opri la unul dintre acestea: Dup? ce, ca în repetate rânduri ?i - mai grav, ca ?i ast?zi, clasa politic? româneasc? a tr?dat interesele Neamului Românesc -, un ofi?er al Armatei Române a nesocotit la?itatea acesteia. În primele zile ale lui iulie 1940, maiorul Valeriu Carp ?i-a slujit poporul a?a cum pu?ini au f?cut-o. Ru?ii ocupaser? abuziv Basarabia, Bucovina, ?inutul Her?a ?i înaintau spre Putna, înc?lcând propriile impuneri ale ultimatum-urilor emise în zilele de 26-28 iunie 1940. Niciun ordin de lupt? nu ajunsese la Batalionul 3 din Regimentul 16 Infanterie/ Divizia 7, aflat în ariergarda trupelor române, la comanda c?ruia fusese numit maiorul Valeriu Carp. În momentul în care solda?ii i-au transmis „Se vede Putna!", adic? mormântul lui ?tefan cel Mare, acesta a decis s? nu mai a?tepte ordinul de lupt?, care nu mai venea, a desf??urat batalionul în dispozitiv de lupt? ?i a dat un ordin unic in istoria militar?: „Din ordinul meu ?i pe a mea r?spundere, deschide?i focul!" Ru?ii, care înaintaser?, dep??ind îns??i ordinele lui Stalin, au c?zut secera?i. restul trupei s-a oprit, iar Grani?a noastr? de Nord-Est a r?mas fixat? acolo, pe „Aliniamentul Carp". Eroismul, vitejia ?i patriotismul, nu sunt doar cuvinte cuprinse într-un dic?ionar, ci reprezint? adev?rate valori morale, pe care orice osta? ?tie s? le aprecieze, chiar ?i la adversarul s?u. Nici ru?ii n-au mai putut schimba Istoria, pentru c? atunci, acolo, un ofi?er român a pus stavil? ocupantului!

În ?ara în care Tr?darea a fost ridicat? la rang de politic? de stat, în ?ara unde tr?d?torii, asemenea regelui Mihai, Pacepa, R?ceanu ?i chiar demnitari postdecembri?ti se bucur? de privilegii (unele min?i cretine i-au ridicat chiar la rang de eroi), numele maiorului Valeriu Carp se vrea radiat din istoria O?tirii Române. Mai mult, pentru gestul s?u patriotic, ofi?erul român a fost declarat, asemenea Mare?alului, „criminal de r?zboi". Nimeni nu i-a reabilitat memoria! A venit momentul s?-l cinstim!

Serb?m sau comemor?m Armata Român??

„Datori suntem s? ne plec?m frun?ile în fa?a celor care nu mai sunt, a celor care au înfruntat plumb du?man, chinuri ?i moarte, pentru ca noi s? r?mânem aici,st?pâni pe vatra noastr? pl?m?dit? din tainice vise, sudoare ?i sânge" (Eugeniu Carada).

S-a procedat premeditat la distrugerea Armatei Române pe c?i frauduloase, cu profituri colosale pentru câ?iva (afacerile: Motorola, Puma, sicriele zbur?toare la mâna a treia F16... ?i contrabanda cu armament), demers finalizat prin eliminarea Armatei Române de pe tabla de ?ah a Europei. Prin „efortul" considerabil al politicienilor no?tri de mucava, slugi prea-plecate ale st?pânilor lumii, ceea ce a mai r?mas din armat? a ajuns umbra fantomatic? a celei de alt?dat?. Se fac afaceri, se achizi?ioneaz? fregate ale for?elor militare str?ine, propuse pentru scoaterea din uz, avioane de lupt? dep??ite moral, cu mare grad de uzur?, toate reprezentând un poten?ial ?i real pericol pentru via?a echipajelor. Ce se va întâmpla în cazul unei ipotetice agresiuni armate? Nu-i greu de presupus, dar mai bine s? nu fie cazul. Cândva, haina militar? impunea respect, acum... un caporal din armata S.U.A. are ?inut? de general, iar un ofi?er superior din Armata României, o modesta uniform? pestri?? de campanie. Trist dar adev?rat! În aceast? zi „festiv?" m? g?sesc într-o mare dilem?: serb?m sau comemor?m Armata Român??De strict? actualitate în aceste zile, când este pe cale înf?ptuirea dezmembr?rii României, versurile urm?toare, reproduse din volumul „Ne cheam? Ardealul" ed. 1944 strig? disperarea celor care au mai r?mas români, în cuget ?i în sim?ire ?i se simt p?r?si?i de vânz?torii de ?ar? afla?i în fruntea statului. ?ara are nevoie de un nou „Mare?al!"

Pentru o Românie liber? ?i independent?, Pentru Armata Român?, Oricând, Oricum, cu Oricine ?i împotriva Oricui. Avem nevoie de Tine, „Mare?ale". Te vrem în fruntea ??rii

Azi Mure?ul, în ?ara lui str?in?/din ferecate temni?e suspin?:/plânge poporul de-amar ?i de jale,/ Te vrem la Bicaz, Mare?ale!//N?valnice Cri?uri în fiece sear?/se tânguie tare în ruga amar?:/geme poporul de-amar ?i de jale,/Te vrem în Bihor, Mare?ale!//Some?ul, târziu în noapte î?i spune/ obida, durerea f?r? de nume:/ tânje?te poporul de-amar ?i de jale,/ Te vrem la Feleac, Mae?ale!// ?i mamele toate, copiii ?i mor?ii/ în vaiet te cheam? din ghearele sor?ii:/ se frânge poporul de-amar ?i de jale,/ Te vrem în S?tmar, Mare?ale!// Vijelios Arhanghel, mut? hotarul iar?/ peste trufii vr?jma?e, la margini de ?ar?:/ ?i arde poporul, de-amar ?i de jale,/ La Tisa te vrem, Mare?ale!

Români! Nu v? l?sa?i înrobi?i de nevrednicii ?i vremelnicii c???ra?i ?i prin voia voastr? la pupitrele butoanelor de comand? ale Na?iei. Ei, în 24 de ani au distrus ?ara ?i au transformat-o în colonie a „Licuricilor globali?ti", ne otr?vesc p?mântul, apa ?i aerul, ne „codex"-eaz? hrana ?i ne gonesc tinerii din ?ar?; ne vând - pentru comisioane grase - bog??iile Na?iei, nu ale lor. Ei au schilodit Armata Român? pe care au transformat-o în legiune de mercenari pentru impunerea intereselor potenta?ilor planetei ?i ale New World Order ?i ne-au adus la stadiul în care suntem s?raci în ?ar? bogat?!
Români, pentru o Românie liber? ?i independent?, Pentru Armata Român?, Oricând, Oricum, cu Oricine ?i contra Oricui!
Grafica - Ion M?ld?rescu

------------------------------------------------
[2]Ibidem
footer