Revista Art-emis
Maria T?nase - o sut? de ani de la na?tere PDF Imprimare Email
Redactia ART-EMIS   
Joi, 26 Septembrie 2013 05:14
Maria T?nase, o sut? de ani de la na?tere, art-emisMaria T?nase r?mâne o legend? a muzicii populare române?ti, iar în aceast? lun? ar fi implinit 100 de ani. Supranumit? Edith Piaf a noastr?, fata gr?dinarului oltean Mo? T?nase, venit la Bucure?ti s? fac? avere din vânzarea florilor, a crescut în Mahalaua C?r?midarilor printre flori ?i cântece ?i a ajuns una dintre cele mai apreciate artiste atât în ?ara, cât ?i în str?in?tate. Prin colajul pe care vi-l prezent?m, Redac?ia ART EMIS face un apel la neuitare.
 
Maria T?nase s-a n?scut, în septembrie 1913, în mahalaua C?r?midarilor din Bucure?ti, fiind al treilea copil al unei familii s?race ce-?i ducea traiul de la o zi la alta. Din cauza lipsei banilor, Maria este nevoit? s? renun?e la ?coal? în clasa a treia ?i s? munceasc? în gr?dina de zarzavat ?i flori a p?rin?ilor. La 15 ani î?i încearc? norocul la concursul „Miss România”. Gaby Mich?ilescu (cel care a scris „Maria cea f?r? de moarte”, carte publicat? în 2003), omul care a fost impresarul artistei, poveste?te cum a picat Maria proba costumului de baie, considerându-se c? este înc? neformat? la corp ?i c? are picioarele prea groase. Frumuse?ea Mariei nu trece îns? neobservat?. Are o idil? cu un medic tinerel de la Spitalul Central în urma c?reia nu va mai putea avea niciodat? copii. Dup? nefericita poveste de dragoste cu medicul, Maria fuge de acas? ?i se angajeaz? casieri?? la unul din birturile ce animau mahalalele Capitalei în anii deceniului trei al secolului trecut. Începe s? cânte, iar vocea ei place mu?teriilor din cârciumile bucure?tene. Apoi norocul îi surâde ?i semneaz? un contract cu restaurantul „Neptun” de pe strada Buze?ti. În curând, avea s? vin? ?i prima ei înregistrare magnetic?, pentru acest lucru plecând la Viena la casa de discuri „Columbia”. Urmeaz? prima înregistrare la radio ?i drumul ei c?tre celebritate este deschis. În 1939, particip? la concertul dat în Pavilionul României de la Expozi?ia Interna?ional? din New York, unde cânt? în fa?a fostului pre?edinte american Roosevelt, a lui Andre Gide ?i Yehudi Menuhin. Fostul impresar î?i aminte?te cum simpli clien?i ai restaurantelor, dar ?i diploma?i ?i oameni de afaceri, încercau s? intre în gra?iile Mariei. „Îi îngropau cabina cu flori”, spune Mich?ilescu. Printre cei care doresc s? o cucereasc? pe Maria s-a num?rat ?i americanul Ben Smith, supranumit „Regele aluminiului”, care o cere în c?s?torie ?i îi propune s? mearg? cu el în S.U.A.. Era în iunie 1940 ?i plecarea ar fi însemnat fuga de r?zboi. Maria a ajuns doar pân? în Italia. Acolo, lovit? de amorul de ?ar?, cum spunea ea, las? totul balt? ?i se întoarce în România. Avea s? se c?s?toreasc? un an mai târziu cu Clery Sachelarie, un fost mo?ier ?i magistrat, asociat la restaurantul Wilson. Biograful ei spune c? nu era deloc un mariaj fericit, îns? Maria nu-l putea p?r?si. Sachelarie era un juc?tor înr?it la cursele de cai, iar Maria se temea c?, f?r? ea, va muri de foame.
 
Leg?turi cu Intelligence Service
 
Faima a dus-o pe celebra cânt?rea?? ?i în intimitatea unor personaje politice importante ale lumii, în timpul ultimului r?zboi mondial. Via?a ei, dar mai ales povestea colabor?rii inegalabilei cânt?re?e cu serviciile de spionaj ale alia?ilor împotriva Germaniei lui Hitler, a?a cum o descriu unii istorici ai serviciilor secrete, poate fi oricând subiectul unui film de mare succes. Istoricul Mihai Pelin, în lucrarea sa „Un veac de spionaj, contraspionaj ?i poli?ie politic?” afirm? c? Maria avea, la sfâr?itul anilor ’30, rela?ii foarte apropiate cu Maurice Negre, corespondentul de la Bucure?ti al agen?iei Havas ?i rezident al serviciilor speciale franceze. În anul 1940, artista face un prim-turneu în Turcia ?i are ocazia s? cânte în fa?a pre?edintelui ??rii Iamet Inonu. Al Doilea R?zboi Mondial izbucnise de mai bine de un an, iar Istanbulul ?i Ankara erau la acea vreme locul de întâlnire al agen?ilor secre?i. La întoarcerea în ?ar?, Maria Tanase devine ?inta serviciului secret al armatei germane, Abwehr, care încearc? (printr-un maior) s? o recruteze. Conform unor date ale Serviciului Secret de Informa?ii din România, condus de Eugen Cristescu, artista refuz?. Istoricul Cristian Troncot?, autorul mai multor c?r?i despre serviciile secrete române?ti, este de p?rere c? Maria Tanase l-a ajutat pe Cristescu în munca sa. „Se pare c? celebra cânt?rea?? i-a facilitat lui Eugen Cristescu, într-o perioad? destul de Maria-Tanase, art-emisdificil?, unele schimburi de informa?ii cu o serie de diploma?i americani”, afirm? profesorul Troncot?. În 1941, Maria pleac? pentru a doua oar? în Turcia, unde sus?ine al?turi de orchestra condus? de Grigora? Dinicu mai multe concerte la Ankara ?i Istanbul. Ea a fost frecvent v?zut? în compania lui Alfred de Chastelain, ofi?er în serviciile secrete britanice. Chastelain lucrase timp de 14 ani în România, fiind directorul companiei petroliere „Unirea”. În februarie 1941, p?r?se?te ?ara noastr?, întrucât intrarea României în r?zboi al?turi de Germania nazist? avea s? duc? la ruperea rela?iilor dintre regimul Antonescu ?i Marea Britanie. El a preluat la Istanbul conducerea filialei S.O.E. (structur? a spionajului britanic) ce includea România. În Turcia, De Chastelain avea s?-i propun? Mariei s? nu se mai întoarc? în România, oferindu-i un post la „Radio Londra”. Artista refuz? oferta ?i se întoarce în ?ar?, unde e arestat?. Este acuzat? ca ar fi conlucrat cu re?eaua de spionaj britanic? condus? de inginerul Ric? Georgescu, fost coleg la „Unirea” cu Alfred de Chastelain ?i recrutat de acesta. Probele sunt insuficiente, iar artista este eliberat?. Dup? 23 august 1944, Maria a continuat s? se afle în preajma spionilor. Prin Silviu Metianu, ea a ajuns în anturajul generalului E.R. Geer, ?eful sec?iei armatei de uscat în Misiunea Militar? Britanic? din România. Istoricul Mihai Pelin precizeaz? c? Maria T?nase i-a fost recomandat? generalului britanic de c?tre Alfred de Chastelain, ?i nu de c?tre folcloristul Harry Brauner, cum s-a crezut ini?ial.
 
Urm?rit? de Securitate, protejat? de Gheorghiu-Dej
 
Securitatea comunist? a urm?rit-o pe Maria T?nase, pe care o considera un „element ce manifesta du?m?nie fa?? de regimul nostru”. Natura real? a rela?iilor dintre Maria ?i Geer a ie?it la iveal? în 1952, când Securitatea a p?truns prin efrac?ie în biroul consulului britanic de la Bucure?ti, A.C. Kendall, ?i a sustras o serie de documente importante. Speriat?, artista a cerut sfatul so?ului ei, Clery Sachelarie, în leg?tur? cu scrisorile pe care le avea de la generalul Geer ?i cu care nu ?tia ce s? fac?. Totu?i, ac?iunile Securit??ii împotriva ei nu au trecut dincolo de filaj. Maria T?nase era idolul maselor. Securitatea ?tia acest lucru ?i, cu toate c? nu au avut-o la inim?, au l?sat-o în pace. De altfel, vocea ?i talentul ei artistic au constituit atuul ei în fa?a noilor autorit??i comuniste de la Bucure?ti. Gheorghe Gheorghiu-Dej era un mare consumator de folclor ?i a încercat pe cât posibil s? o protejeze pe Maria T?nase.  Artista este recompensat? de autorit??ile comuniste cu Premiul de Stat - 1955, în 1957 cu titlul de Artist Emerit, iar un an mai târziu are un rol important în filmul „Ciulinii B?r?ganului”. În 1959, face un ultim turneu peste hotare, în Republica Bulgaria. Îns?, cancerul de pl?mân avea în cele din urm? s? o doboare.
 
Plângeau pân? ?i ?iganii din mahalalele Hunedoarei
 
În anul 1963, Maria Tanase a aflat în timpul unui turneu c? avea cancer la sân ?i c? ar mai fi o ?ans? s? scape dac? întrerupe turneul ?i se opereaz? urgent. Artista s-a gândit, s-a r?zgândit, ?i-n cele din urm? a refuzat, dându-?i seama c? nu mai are nicio ?ans?. ?i a dus turneul la bun sfâr?it. Cancerul, îns?, a afectat ?i pl?mânii, artista cântând cu dificultate, gâfâind. Pe 19 iunie 1963 a avut ultimul spectacol, la Hunedoara. La un moment dat, sim?indu-se din ce în ce mai r?u, a zis: „Fra?ilor, eu nu mai pot! Am cancer la sân ?i o s? mor în curând! De-acuma nu m? ve?i mai vedea niciodat?!”. Lumea, când a auzit-o, a început sa plâng?. Plângeau pân? ?i ?iganii din mahalalele Hunedoarei. Pe 22 iunie 1963, în casa ei natal?, Maria T?nase era pe patul de moarte. Erau lâng? ea ?i tat?l, Ion T?nase, ?i so?ul ei, medicul Sachelarie. La ora 14,10 a deschis ochii ?i s-a uitat în jur ca la ceva str?in ?i apoi a închis ochii pentru totdeauna. În testamentul, dat lui Temistocle Popa, Maria cerea ca dup? moartea ei s? fie s?pat? o fântân? la care românii înseta?i s? se opreasc? s? bea ap? ?i s?-?i aminteasc? de ea.  Maria dorea ca „fântâna ei” s? fie construit? prin Dobrogea sau în F?g?ra?, de unde era mama ei. Din p?cate, dup? înmormântare nu s-au g?sit destui bani pentru troi?a care trebuia ridicat? lâng? fântân?, dorin?a ei r?mânând neîmplinit?.
 
Scrisoare de r?mas bun, adresat? so?ului ei
 
Maria T?nase, monezi BNR, art-emis
 
„Î?i scriu acum, t?tu??, scrisoarea cea mai adev?rat? pe care am crezut vreodat? c? am s-o pot scrie. Te rog s? m? ier?i de tot, dac? po?i, de tot ce ?i-am putut pricinui.
Caut?-m?, caut? mângâierile mele. Ele n-au murit ?i niciodat? s? nu le socote?ti moarte.
Caut?-mi ochii. Ei nu te-au min?it niciodat?.
Caut?-mi sufletul. C?ci, dezlipit de carne, nu te va uita niciodat?.
Prinde-mi din aer vorbele, c?ci nimeni nu le va recunoa?te.
Culege-mi visele, pe care le-am croit lâng? tine ?i împarte-le oamenilor, c?ci au fost curate ?i rare.
Te voi a?tepta, t?tu??, oricât ?i-o place ?ie s? tr?ie?ti. Voi g?si atâtea flori pe-acolo c? nu ?tiu dac?-mi va ajunge timpul, pân? vei veni, s? ?i le cos, s? fie cum am visat s?-?i fie via?a.
Eu am s? plec, ?i-?i mul?umesc pentru via?a noastr? […] Iar vou?, cele 49 de frunze verzi din primavar? ?i galbene în  toamn? pe care mi-am plimbat anii, v? las câte o lacrim? de emo?ie: Adio, frunz? verde, frunz? galben?, tu m? salt?, tu m? leagan?…”.
 
Maria T?nase a cântat dumnezeie?te, lumea îi ?tie cântecele, dar acum ?ti?i ?i cât de frumos a putut scrie fata n?scut? în mahalaua C?r?midarilor.
 
A murit la 22 iunie 1963. Trei dorin?e
 
„Cu limba de moarte îi rog s? nu aduc? la cunostin?? moartea mea, cu excep?ia oficialit??ilor ?i în orice caz înmormantarea mea s? fie anun?at? cu o zi mai târziu celor care m-au cunoscut. Nu vreau mascarad? ?i panoram?. Dup? dispari?ia mea a? dori ca pe un drum secetos s? se scobeasc?  adânc o fantân? pentru cei inseta?i, iar dup? moarte s?-mi care cineva ap? cu cofa la cimitir timp de ?ase s?pt?mâni. Tot ce am hârtii, scrisori, culegeri, ce sunt în sacul de pânz? alb? s?-mi fie puse in sicriu - a?a a? dori dac? a? putea - s? nu jignesc pe nimeni din familie sau din conducerea ??rii.”
 
În urm? cu 50 de ani, în Bucure?ti, câteva sute de mii de oameni (unii afirm? c? ar fi fost vorba de aproape un milion) o conduceau pe ultimul ei drum pe Maria T?nase, cea mai mare interpret? de muzic? popular? pe care a dat-o vreodat? p?mântul românesc. A fost zi de doliu na?ional.
 
Acum, la împlinirea a 100 de ani de la na?tere „Fântâna Mariei T?nase”, o va celebra pe artist? ?i va îndeplini una dintre cele trei dorin?e pe care aceasta le-a avut înaintea mor?ii. (Arhitectul Bruno Andre?oiu).[1]
Grafica - Ion M?ld?rescu

footer