Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Joi, 17 Ianuarie 2013 10:55
Mihai Eminescu, ultimul portretRevista ART-EMIS v? prezint? o selec?ie de materiale referitoare la „Românul absolut" - Mihai Eminescu. În pofida numero?ilor s?i detractori ?i prin truda sisific? a unor autentici cercet?tori - precum filosoful Constantin Barbu, a venerabilului eminescolog, acad. Dimitrie Vatamaniuc ?i al?ii asemenea Domniilor Lor, adev?rul despre Eminescu iese ca uleiul la suprafa?a apei. S? înv??am respectul pentru marile valori ale Neamului Românesc, dar s? ?tim s? punem pseudo valorile la lada de gunoi a istoriei. (Ion M?ld?rescu)

R?zboiul nev?zut al lui Eminescu
Prof. univ. dr. Constantin Barbu

163 de ani de la na?tere ?i 124 ani de la ucidere
- A murit cântând De?teapt?-te, române!" -

Eminescu este poetul na?ional al României. Gre?it! Eminescu nu este numai atât. La 20 de ani de la momentul 1989, când s-au împlinit 100 de ani de la uciderea „românului absolut" - cum îi spunea ?u?ea -, iat?, putem dezv?lui public mult mai multe despre necunoscutele „Dosarului Eminescu", despre r?zboiul nev?zut dus de militantul Mihai Eminescu pentru visul s?u, facerea „Daciei Mari", sub semnul lui „J(esus) CH(ristus) D(aco) Romanorum" (cf manuscrisului 2292, f.38.r).

La 124 de ani de la anul elimin?rii fizice a gânditorului na?ional - dup? ce, deja, la 33 de ani, fusese ucis civil: arestat, b?gat la nebuni ?i interzis - un grup de cercet?tori ?i ziari?ti refac, pas cu pas, misterele vie?ii ?i mor?ii lui Eminescu, ale r?zboiului nev?zut dus, neîncetat, pentru idealurile na?ionale.

Pu?in? lume ?tie, chiar ?i azi, c? militantul Mihai Eminescu, membru al societ??ii cu caracter secret „Carpa?ii", constituit?, poate nu întâmpl?tor, într-o zi de 24 ianuarie, era urm?rit pas cu pas de agen?ii Imperiului austro-ungar, pentru care devenise „periculos". „Carpatii" milita pentru Unirea Transilvaniei cu ?ara ?i Eminescu deranja. Atât de mult încât P. P. Carp îi scrie de la Viena lui Titu Maiorescu celebra sentin??: „?i mai potoli?i-l pe Eminescu!". Maiorescu era agent al imperiului, dup? cum o dovedesc ast?zi istoricii eminescologi. În „Carpa?ii", pentru a-i supraveghea activit??ile lui Eminescu, este introdus Slavici, la rândul sau spion al Vienei, care îi da rapoarte am?nuntite lui Maiorescu. „Controlorul" Slavici îl ?i gazduia. So?ia lui Slavici, Ecaterina Szoke Magyarosy este cea care invoc? prima „nebunia" lui Eminescu în depe?a pe care i-o trimite lui Maiorescu, în fatidica zi de 28 iunie 1883, soldat? cu internarea jurnalistului: „Domnu Eminescu a înnebunit. V? rog face?i ceva s? m? scap de el, c? e foarte reu". Deja Eminescu i se confesase lui Creang? privind revolverul pe care îl purta asupra sa: „Îmi este fric? s? nu m? ucid? cineva".

„Argus!" îi strigase Eminescu lui Maiorescu, pe peronul g?rii, în timp ce era b?gat într-un tren cu destina?ia Viena, la o zi dup? ce fusese scos de la nebuni ?i tot la o zi dup? ce România semnase Tratatul de „neagresiune" cu Imperiul lui Franz Iosef. Acela?i împ?rat care î?i pusese apostila pe o Nota informativ? din 1882, privind o întrunire secret? a societatii „Carpa?ii", livrat? de Baronul von Mayr, ambasadorul s?u la Bucure?ti, în care se ar?ta: „Eminescu, redactorul ?ef al ziarului a f?cut propunerea ca studen?ii transilv?neni de na?iune român?, care umbl? pe la ?colile de aici pentru înv???tur?, s? li se încredinteze pe timpul vacan?ei lor acas? ca s? lucreze pentru preg?tirea publicului în favoarea unei Dacii Mari". România Mare. La fel de pu?in? lume ?tie cum a fost ucis Eminescu, în urma cu 124 de ani: cântând „De?teapta-te, române!".

Confesiunea martorului ocular care a asistat la momentul mor?ii lui Eminescu, frizerul s?u, a fost descoperit? de profesorul Nae Georgescu ?i introdus? în volumul „Boala ?i moartea lui Mihai Eminescu": „Ia ascult?, Dumitrache, hai prin gr?din?, s? ne plimb?m ?i s? te înv?? s? cânti De?teapta-te, române!"[...] ?i a început s? cânte De?teapt?-te române!, ?i eu dup? el. Cânta frumos, avea voce. Cum mergeam amândoi, unul lâng? altul, vine odat? pe la spate un alt bolnav d'acolo, unu' furios care-a fost director sau profesor de liceu la Craiova ?i, pe la spate, îi d? lui Eminescu în cap cu o c?r?mid? pe care o avea în mâna. Eminescu, lovit dup? ureche, a c?zut jos cu osul capului sf?râmat ?i cu sângele ?iruindu-i pe haine, spunându-mi: « ...?sta m-a omorat! »". Aceasta « afacere », în care au participat împ?ra?i, regi, amici, dame, informatori, tr?datori, plagiatori, homosexuali, agen?i multipli etc., devine descifratoare pentru istoria Romaniei ?i, un strop, pentru istoria Europei. Descifr?rile ?i dezv?luirile ne vor ajuta s? întelegem de ce ?i atunci, ?i ast?zi a fost a?a ?i nu altfel". (Constantin Barbu în preambulul lucrarii « Codul invers »."

„Eminescu e poetul na?ional ?i expresia integral? a sufletului românesc pentru c? ne-a dat de lucru pentru sute de ani, pân? va sec?tui mitul s?u viu, o dat? cu dispari?ia neamului românesc", spune eminescologul Theodor Codreanu. Legea lui Eminescu, care ne ramane, e simpla: „Oare n-am uitat cumva ca iubirea de patrie nu e iubirea braz¬dei, a ??rânei, ci iubirea trecutului?".Prof. univ. dr. Constantin Barbu

„Dac? Eminescu tr?ia ast?zi, ar fi fost sufocat de ?leahta agen?ilor antiromâni, de falsificatori ?i pro?ti" (Constantin Barbu)

„A revenit vremea lui Eminescu"

Profesorul Constantin Barbu în dialog cu jurnalista Loreta Popa, ziarul Lumina:[1]

Loreta Popa: Mihai Eminescu. Un nume pe care românii îl au în suflet, dar îl cunosc atât de pu?in. Din ce în ce mai mul?i tineri aproape c? nu ?tiu nici o poezie de-a poetului nostru nepereche, dar s? mai cunoasc? publicistica incredibil? a acestuia. Ne mai atinge ast?zi Eminescu?

Profesorul Constantin Barbu: Eminescu este înstructurat românit??ii. Într-un fel vorbim limba genial? forjat? de poet. Eu îl numesc pe Eminescu scriitor historial, în?elegând prin historial scriitorul transgresor, adic? are acel mental care traverseaz? secolele istoriei ?i în palierie ?i în viitor. Faptul c? magia lui Eminescu îi atinge pe români se poate explica prin genialitatea pece?ii lui lingvistice, prin adev?rul pe care l-a slujit (implicit fiin?a ?i realitatea - fiindc? ele sunt identice adev?rului), prin codul pe care l-a ghicit (poetul vorbea despre „... a-nv??a?ilor ghicire", despre „enigma vie?ii"). Tinerii ?tiu, totu?i, cel pu?in poeziile celebre ale lui Eminescu. Deja, a revenit vremea lui Eminescu.

L.P.: Ce ar trebui s? ?tie românii despre codul Mihai Eminescu?

C.B.: Dac? românii ar putea ?ti ceva esen?ial despre Eminescu, acest esen?ial este chiar codul lui Eminescu. Problema este extrem de dificil?, dar în vorbe simple „codul" înseamn? gramatica ritual-nihilist? care a absorbit ?i ad?poste?te în ea tot ceea ce este abisal într-un om drept, bun, adev?rat. Eu am publicat o serie de 20 de volume (Codul invers. Arhiva înnebunirii ?i a uciderii nihilistului Mihai Eminescu) în care am încercat s? ar?t cu documente, acte, înscrisuri, tragedia desf??urat? între 1883-1889. Eminescu a fost nu numai umilit ci ?i martirizat. Din „omul sacrificat", Eminescu a devenit sacrificatorul nobil. De aceea am numit invers codul lui Eminescu, fiindc? poetul nostru genial ?i gânditorul historial a r?sturnat drumul pe care i l-au a?ternut Maiorescu ?i Regele, turnându-le drumul în cap cu praf ?i pulbere cu tot. Titus Livius Trifu alias Maiorescu s-a comportat a?a cum era, ca un agent dublu. Manolescu îi merge pe urme

L.P.: Ce a însemnat Titu Maiorescu pentru Eminescu, din punctul dumneavoastra de vedere?

C.B.: Pu?ini mai ?tiu c? pe Titu Maiorescu îl chema Trifu (pe grece?te ar fi fost un nume mai frumos, p?strând urmele întreitei str?luciri). Titus Livius a fost întotdeauna gelos pe suprema?ia genial? a lui Eminescu. Chiar în însemn?rile zilnice, când î?i povestea în nem?e?te excursiile se autointitula Führer, conduc?tor de excursie. V? da?i seama ce era în capul lui când credea c? va civiliza poporul român cu formele f?r? fond. În unul din ultimele sale articole, Eminescu î?i bate joc în chip direct de teoria lui Maiorescu, ar?tând unde a dus civiliza?ia român? aceast? u?oar? teorie, compus? de un om superficial dar orgolios peste margini... Maiorescu s-a comportat a?a cum era: ca un agent dublu. Pe de-o parte î?i ar?ta fa?a de protector al lui Eminescu, pe cealalt? parte ac?iona ca un führera? care îl bag? în c?ma?a de for?? ?i trimite poli?ia ca s?-l interneze la Caritatea lui ?u?u.

Lumea cultural? româneasc? nu este în stare s? se dezmeticeasc?, altfel ar vedea în texti?oarele lui Maiorescu scrise despre Eminescu ni?te banalit??i compuse de un simplu universitar ratat. Ca s? fim brusc contemporani, uita?i-v? peste paginile din Istoria critic? scris? de Manolescu, un eminescolog necalificat (ca s? ne distr?m v? voi spune c? o citeaz? pe inexistibila Bot împotriva lui Iorga ?i Noica!). Nefiind suficient? inexistibila Bot se mai apuc? ?i istoricul Boia s? scrie enormit??i ieftine ?i triste care sun? cam a?a: „Cazul mai delicat este al lui Mihai Eminescu, « poetul na?ional » ?i, mai mult decât atât, marele mit românesc, personalitatea socotit? drept culmea de nedep??it a spiritualit??ii autohtone. (...) Ceea ce se joac? acum e strict r?mânerea lui - nesigur? - în vârful ierarhiei literare române?ti. Tot mai mul?i tineri nu vor s? mai aud? de o poezie care nu mai corespunde sensibilit??ii lor, iar în capitolul pe care Nicolae Manolescu il consacr? în Istoria critic? a literaturii române (2008), rezervele, destul de severe, concureaz? cu aprecierile binevoitoare, ?i ar fi fost poate ?i mai nete, dac? subiectul ar fi fost cu adev?rat « liber » ...". Numai c? Manolescu nu se pricepe la genii: pentru el nici Eminescu, nici Blaga, nici Noica nu sunt teribili. Plagiatorul Manolescu o ?ine una ?i bun? cu flatulen?a inventat? de el pe nume C?rt?rescu, alt plagiator. Ce s?-i ceri lui Manolescu? S?-l citeasc? pe Kant? L-am provocat public s? scrie 20 de pagini despre Luceaf?rul lui Eminescu ca s? vad? popula?ia cât e de analfabet în materie de Eminescu. Ve?i vedea c? nu va scrie niciodat?. C? e greu. Interpretarea suprem? pe care a dat-o Manolescu Luceaf?rului lui Eminescu este aceasta: „Demiurgul îi promite lui Hyperion marea cu sarea" (citez din memorie). Când zici Eminescu spui Perpessicius (ca editor, continuatorul Petru Cre?ia fiind plagiator ?i superficial, mai mult mistificator al textelor eminesciene, permi?ându-?i nu numai o rar? harababur? în editarea teatrului eminescian, ba chiar „facerea de versuri"...), spui G. C?linescu. În rest nu mai sunt decât capitole în cinci-?ase comentatori... Saracii ipochimeni ca Zigu Ornea

L.P.: A fost un student minu?ios, incredibil de dornic s? cunoasc?, s? înve?e, s? acumuleze. Din p?cate nu a avut posibilit??i financiare s? dea ?i doctoratul. De unde aceasta dorin?? impetuoas? de a i se denigra pâna ?i acea perioad? a vie?ii?

C.B.: Eminescu a studiat la Viena ?i Berlin cu cei mai mari profesori europeni ai epocii. A avut posibilit??i financiare pentru doctorat, dar firea lui „tic?it?" (cuvântul îi apar?ine) l-a f?cut s? viseze pu?in prin Ia?i, lucru fatal. Poate ?i autoexigen?a teribil? l-a f?cut s? ezite s?-?i treac? doctoratul. Pu?ini ?tiu ce teribili erau profesorii lui Eminescu, ce carte ?tiau! Cred c? Eminescu ?i-a dorit un r?gaz de preg?tire (traducând din Kant), iar apoi a amânat ?i a tot amânat. Cred c? nici traducerea din Leskien nu este str?in? de proiectul doctoratului. Cât prive?te dorin?a de „denigrare", ea provine din analfabetismul denigratorilor. Eu recompun ?i tip?resc Biblioteca lui Eminescu (dup? însemn?rile sale, deci dup? probe ?i documente) ?i aceast? bibliotec? este absolut fenomenal?. Cine va citi c?r?ile pe care le-a citit Eminescu va în?elege ce înseamn? s? ai codul historial al spiritului indo-european (de ce nu înva?? Manolescu cu Bot ?i Boia limba sanscrit? dup? Bopp, ca Eminescu? - simplu de r?spuns: nu le-ar folosi la nimic!). Un analfabet, ganeful Ornea zicea, s?racul, c? Eminescu ar fi fost autodidact! Ce po?i s?-i zici ipochimenului decât c? e ipochimen?...

Agen?ii anti-Eminescu ?i „rasa criminalilor stacojii".

L.P.: De ce aceasta feroce incercare de înl?turare a sa de pe toate planurile, inclusiv cel fizic?

C.B.: În 1883, Regele (speriat de posibilitatea detron?rii de c?tre ru?i) a semnat un Tratat secret cu Austro-Ungaria, ?i, din disperare, a acceptat ?i un punct 2 (fatal: Regatul Român se angaja s? nu treac? mun?ii în Transilvania). Eminescu cuno?tea tratatul ?i a scris ?i împotriva Regelui ?i a feloniei de la Viena. P.P. Carp (ambasadorul Regatului la Viena) s-a gândit c? Eminescu trebuie „potolit" (este cuvântul s?u), Regele l-a „desemnat" (prin Mite Kremnitz) pe instrumentul Maiorescu s? execute sacrificiul. Voi analiza în 12 voluma?e care vor ap?rea lunar aceast? tragedie sacrificatoare. Nu degeaba scrie Nietzsche c?: „Hohenzollernii sunt o ras? de criminali stacojii". Chiar numele Împ?ratului Franz Josef apare pe rapoartele scrise de agen?ii austro-ungari împotriva lui Eminescu (to?i cei nou? agen?i sunt evrei austrieci ?i evrei maghiari, de aici ?i falsificatoarea acuz? c? Eminescu ar fi fost antisemit!). Ast?zi se deruleaz? o încercare de distrugere a „simboalelor", cum ar fi spus p?rintele St?niloae. Dar numai pro?tii analfabe?i cred c? un simbol poate fi distrus. Cine nu ?tie greac? veche, nu ?tie ce este simbolul ?i m?nânc? degeaba banii „filantropului" Söros, ca s? nu-l numesc...

Pe Eminescu îl iube?ti ca pe o Icoan?

L.P.: Pân? unde merge sinceritatea omagiului românilor ast?zi?

C.B.: Sinceritatea omagiului românilor , cum o numi?i dumneavoastr?, dac? este sinceritate, dac? este omagiu (omagiul face parte din ritualul sacrificial indo-european, a?adar este ?i cifru ?i cod), ?i dac? românii sunt români merge de la inima lor pân? la inima lui Eminescu. Po?i s?-l iube?ti pe Eminescu ?i doar cu gândul curat, nespunând nici un cuvânt. O iubire mutual?, simpl?.

Agen?ii anti-România l-ar sufoca azi pe Eminescu

L.P.: A schimbat mentalit??i prin articolele sale. A mai r?mas ceva din acea pres? din care a f?cut parte Mihai Eminescu? Dac? ar tr?i acum, ar avea o ?ans? s? mai schimbe ceva prin articolele sale Mihai Eminescu?

C.B.: Dup? p?rerea mea, Eminescu înc? nici n-a început s? schimbe mentalitatea. Articolele sale politice sunt necitite, iar pu?inii care le-au r?sfoit nu cunosc epoca în profunzime, a?adar nu în?eleg aproape nimic - cred c? numai Vatamaniuc face excep?ie, un academician român pe care mediul ?tiin?ific de ast?zi nu-l onoreaz? cum ar merita. Dac? ar tr?i acum ?i l-am percepe drept contemporan, Eminescu nu ar fi luat în seam?. Pe Eminescu îl lu?m în seam? numai ?tiind cine a fost Eminescu. Dac? Eminescu ar fi Eminescu azi, te-ai putea trezi cu orice derbedeu politic c?-l înva?? carte ?i-i arat? viziuni. Ast?zi suntem sufoca?i de agen?i de influen?? pl?ti?i dinafar? (?i din?untru) care oricând î?i pot compune o „lovitur? de stat" (dat? chiar de popor), o imaginar? aplecare c?tre Rusia sau China (de parc? Dostoievski este romancier american ?i hârtia a inventat-o Willi), ast?zi suntem sufoca?i de falsificatori ?i de pro?ti (care te amenin?? c? nu iube?ti Europa, de parc? ai putea s? nu te iube?ti pe tine însu?i). Marile probleme ale României sunt falsific?rile ?i minciuna care duc la distrugere ?i dec?dere, incorecta ierarhie, injusti?ia care produce metastaza societ??ii, încerc?rile de distrugere a simbolurilor ?i miturilor na?ionale (imbecilit??i spuse împotriva lui Eminescu ?i Mihai Viteazul, în ultima vreme nesim?indu-se bine nici Mircea cel B?trân, nici ?tefan cel Mare, nici Blaga, nici Noica...), lipsa unui proiect de integrare real? a României în Uniunea European?, lipsa unui mare proiect de ?ar?. Vom tr?i, ca s? vedem! Constantin Barbu

Nae IonescuEminescu, viu si actual
Nae Ionescu

„Exist? un domeniu al vie?ii noastre spirituale în care Eminescu este cu deosebire viu ?i actual: ziaristica. În a?a m?sur?, încât aproape toat? genera?ia tinerilor gazetari români st? sub egida lui. Dar dac? tr?iesc din mo?tenirea lui spiritual?, gazetarii ace?tia au ?i un merit: au descoperit, în parte cel pu?in, ?i în orice caz au popularizat, pe cuget?torul Eminescu. ?i asta nu e pu?in. Nu e pu?in pentru c? prin contribu?ia gazetarilor cultura româneasc? a fost cru?at? de eroare; ?i anume de eroarea de a c?uta valoarea de gânditor a poetului în versurile sale ?i în încerc?rile sale de filosofie sistematic?. Adic? tocmai acolo unde nu se poate g?si nimic. [...] Gândirea lui apare întreag?, vie, plin? de sev?, în gazet?rie. Acolo totul se încheag? într-un tot organic ?i specific românesc. Nu mai avem de-a face cu concepte ?i cu abstrac?ii livre?ti, cu reminiscen?e de prin caiete [...]

O s? întreba?i ce filosofie se poate face într-un articol de gazet?? Mult?. Eminescu a f?cut în orice caz mai mult? decât to?i profesorii no?tri de filosofie de pe vremea lui. Ciudat este doar faptul c? între atâtea institu?ii sociologice de la noi, nu s-a g?sit nici una care s? provoace un studiu sintetic al acestei opere. M? întreb îns? când a avut universitatea noastr? contact cu via?a real?, pentru ca s? se gândeasc? ?i la aceast? problem?."

Deservicii aduse lui Eminescu
Grid Modorcea - Coresponden?? de la New York

S?rb?torim 163 de ani de la na?terea lui Mihai Eminescu. E un nou preilej de a fi de partea României profunde, de a ne raporta la marile ei valori, de a fi în spiritul marelui poet, care a mânuit sabia polemicii ca nimeni altul, care ne-a înv??at s? pre?uim adev?rul, patria ?i pe oamenii de caracter. El a fost un adev?rat om de caracter, a?a cum îi dorea pe români Carol I. Eminescu a fost adversarul total al lichelelor, al troglodi?ilor, al ling?ilor, dar mai ales al celor care fac cultura dup? ureche, al ignoran?ilor. F?r? îndoial?, a-l iubi pe Eminescu este un lucru de seam?. Dar acest lucru nu este suficient. Eminescu are nevoie de ap?r?tori de soi, de profesioni?ti, în aceast? lume în care adversarii lui, cum ar fi Patapievici, fac înconjorul lumii, trec prin univerisit??i ca s? se înarmeze, s? aib? putere s? arunce în el cu bolovani tot mai mari.

Eminescu e o stânc?, a?a cum îl vedea Iorga. E, într-adevar, un munte. Dar mu?uroaiele macin? la radacin?. ?i teiul de la Copou a ajuns sa fie mâncat de aceste mu?uroaie.

Nu o dat? am scris c? e timpul ca iubirea de Eminescu s? fie înt?rit? de virtu?i profesioniste. A-l ap?ra neprofesionist pe Eminescu, a?a cum face aici, la New York, cenaclul ce-i poarta numele, nu-i face poetului nici un bine. Dimpotriv?, îi face un deserviciu. Nu se poate imagina manifestare mai jalnic?, recitatori ?i cânt?re?i mai penibili. Foarte bine, îl s?rb?toresc pe Eminescu, s?-l sarbatoareasc?, fiecare are acest drept, dar probema este c? acest grup cenaclist se consider? elita comunit??ii române?ti din America, domniile lor se cred reprezentan?ii unui milion ?i ceva de români, câ?i are acum America!

Cititorii care urm?resc coresponden?a mea de la New York ?tiu c? România are ?i al?i reprezentan?i, valori cu adev?rat importante. Le-am prezentat de numeroase ori. Apoi sunt tineri, mii de tineri, care nu pot fi atra?i când prezen?a la un eveniment al cenaclului e condi?ionat?. Totul se face cu por?ile închise, iar nivelul e deplorabil, fiindc? Ideea Eminescu e slujit? de veleitari. Îi folosesc numele, vorba poetului, pentru a se înal?a pe ei. Pentru ei a inventat Eminescu un cuvant nou, „inimic": „Sim?iri reci, harfe zdrobite,/ Mici de zile, mari de patimi, inimi b?trâne, urâte,/ M??ti râzânde, puse bine pe-un caracter inimic..."

Grid ModorceaAm fost atât de dezam?git de nivelul lor încât nu m-a? mai duce la aceste adun?ri obscurantiste s?-mi dea luna de pe cer! Un prieten din Queens mi-a spus c? ?i în acest an, cenaclul îl serbeaza pe Eminescu „în clandestinitate", cu o mân? de oameni, aceia?i, care trag ve?nicile clopote, în care bronzul a ajuns o limb? de lemn. Dar nu vreau sa insist, am mai scris despre veleitari (vezi art. „Al?turi de Eminescu"), lucrurile sunt clare. Acum, aici, de ziua lui Eminescu, altceva vreau s? semnalez, o informa?ie pe care am citit-o pe Ziaristionline si care suna a?a:

„Are titlul «Eminescu, Veronica, Creanga» ?i este primul film documentar despre Eminescu. A fost realizat de Octav Minar în 1914. Filmul a fost descoperit la Arhiva Na?ional? de Filme de c?tre Ion Rogojanu ?i Dan Toma Dulciu. Existen?a ?i importan?a na?ional? a acestui document a fost semnalat? în presa de jurnalistul Miron Manega".

Am citit ?i m-am ingrozit!

Aici se produce hiatusul, ruptura dintre genera?ii, o genera?ie toba de carte, genera?ia lui Pruteanu sau Dan Predescu - din care fac ?i eu parte -, ?i genera?ia tân?r?, de ziari?ti maneli?ti. De unde o mai fi ap?rut ?i acest „descoperitor" al filmului lui Octav Minar!?

Ce se va face cultura român? cu atâta ignoran??? Se pr?bu?e?te vecia! E o pr?pastie imens? între oamenii care au trudit, care au carte ?i diletan?i. Se r?sucesc în groapa Ion Cantacuzino ?i D.I.Suchianu, primii care au scris acum 50 de ani despre acest film! Apoi îl g?se?ti în toate c?r?ile lui Bujor T. Râpeanu. Au scris despre el Florian Potra, Tudor Caranfil, Manuela Cernat ?i al?i zeci de cercet?tori ?i critici. Ce s? mai spun de „Dic?ionarul cinematografic al literaturii române", scos de Ed. Cartea Româneasc?, unde exist? un capitolul dedicat lui Eminescu. Aici exist? toate informa?iile legate de filmele care s-au f?cut despre Eminescu. Iat?, i s-au belit ?i lui manea „descoperitorul" ochii cu acest film, din cine ?tie ce provenien?? ?i a s?rit repede s?-?i atribuie descoperirea! A?a apar veleitarii, care nu sunt capabili s? mearg? la surs?, s? citeze corect, exact. E groaznic s? te iei dup? primul obraznic incapabil s? mearga la izvor. A?a cum trebuie s? mearga orice cercet?tor onest. Veleitarii, cultiva?i la „almanahe", o fac pe marii descoperitori, când lucrurile sunt descoperite de mult! Cine s?-i instruiasc? pe ace?ti tineri? Ei prodc dezinforma?ii, le dau pe internet, cine s? stea dup? ei s?-i verifice, s? le spun? c? nu e bine ce fac?!

Eminescu era primul cutremurat de ignoran??, de ?tiri neverificate, de veleitari! El ?i-a construit postamentul cu multa trud?, de aceea trebuie s?-i urm?m exemplul, s? nu-i toler?m pe incul?i, pe acesti „iubitori" de ocazie, cercet?tori de doi bani! E o ru?ine c? în cultura român? apar astfel de monstruozit??i, astfel de abera?ii. ?i sunt sigur ca Mangafaua nu e cea mai mare.

Eminescu ne strig?: „Face?i pres? adev?rat?, nu manelism!" Altfel îl jignim pe poet, jignim cultura român?, care s-a facut timp îndelungat, cu mult? sudoare. Da, se r?suceste Eminescu în groapa! El n-ar accepta asemenea amatorism. Cu astfel de „iubitori" îl deservim pe Eminescu. Râd de se pr?p?desc ?i curcile, adic? alde patahârbici ?i ga?ca lui de plagiatori.

„Îndr?gi-i-ar ciorile ?i spânzuratorile"!
Maria Petra?cu

„Ziari?tii Online" a republicat recent un editorial al jurnalistei Maria Petra?cu - plecat? dintre noi în urm? cu un an - cu dedica?ie pentru to?i trad?torii de ?ara ?i agen?ii anti-România:[2]Csibi Barna

„M-am gândit mult, foarte mult, ce a? putea scrie azi, aici, dup? consumarea scenei grote?ti petrecute ieri, la Miercurea Ciuc, când nu un nebun [...] care l-a spânzurat pe Avram Iancu în pia?a public? a ora?ului, dup? ce, nu demult, acela?i personaj - Csibi Barna - adic?, func?ionar public, deci pl?tit de statul român, adic? de noi, din banii publici, l-a „interzis" ?i pe Mihai Eminescu în Miercurea Ciuc. Tot el este cel care s-a ocupat de recrut?rile filialei secuie?ti a batalionului „Wass Albert" din Gyor al „Noi G?rzi Maghiare", format? dup? scoaterea în afara legii a „Magyar Garda" ?i, acela?i Csibi Barna, care a fondat, nu în Ungaria, ci aici, în inima României, „Garda Secuiasc?", dup? modelul „G?rzii Maghiare". Tot Csibi Brana este cel care a depus la Prim?rie o adres? prin care solicita Consiliului Local desfiin?area Monumentului Osta?ului Necunoscut, aflat în Pia?a Tricolorului din Miercurea Ciuc.

Mai sunt ?i altele de spus despre Csibi Barna fa?? de care, dup? atâtea fapte abominabile, autorit??ile locale al?turi de cele de la Bucure?ti, de la Guvern pân? la Pre?edin?ie, manifest? o toleran?? absolut inexplicabil?. [...]
- Când l-a spâzurat pe Avram Iancu, Csibi Barna ne-a spânzurat pe to?i românii!
- Când l-a interzis pe Eminescu, Csibi Barna ne-a interzis pe to?i românii! [...] Pentru acest Csibi Barna (?i al?ii ca el - n.r.), care are liber la asemenea nelegiuri ?i pentru to?i cei care îi îng?duie s? le comit? eu nu am a zice decât ceva, o singura vorb?, a acelui mare, necuprins de mare ?i de sfânt, Mihai Eminescu, cel care a gl?suit a?a, înainte ca al?i sminti?i aidoma lui C.B. s?-l omoare, o dat?, de dou? ori, de multe ori dar, de fapt, NICIODATA! "

DOINA - Mihai Eminescu
O varianta a „Doinei", pu?in cunoscut? ast?zi[3]
- necenzurat? -

De la Nistru pân'la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a/ C? nu mai poate str?bate/ De-atâta singur?tate;/ Din Hotin ?i pân'la Mare/ Vin Muscalii de-a c?lare/ De la Mare la Hotin/ Calea noastr? ne-o a?in/ ?i Muscalii ?i Calmucii/ ?i nici Nistrul nu-i înneac?/ S?rac? ?ar?, s?rac?!/ Din Boian la Cornu Luncii/ Jidove?te'nva?? pruncii/ ?i sub mân? de jidan/ Sunt românii lui ?tefan./ Vai de biet român s?racul/ C?-nd?r?t tot d? ca racul/ F?r? tihn?-i masa lui/ ?i-i str?in în tara lui./ Din Bra?ov pân'la Abrud/ Vai ce v?d ?i ce aud/ St?pânind ungurul crud/ Iar din Olt pân? la Cri?/ Nu mai este lumini?/ De greul suspinelor/ De umbra str?inilor,/ De nu mai ?tii ce te-ai face/ S?race, român, s?race!/ De la Turnu-n Dorohoi/ Curg du?manii în puhoi/ ?i s-a?eaza pe la noi;/ ?i cum vin cu drum de fier/ Toate cântecele pier/ Zboar? paserile toate/ De neagra singur?tate/ Numai umbra spinului/ La u?a cre?tinului/ Codrul geme ?i se pleac?/ ?i izvoarele îi seac?/ S?raca, ?ar?, s?rac?!/ Cine ne-a adus jidanii/ Nu mai vaz? zi cu anii/ ?i s?-i scoat? ochii corbii/ S? r?mâie-n drum ca orbii/ Cine ne-a adus pe greci/ N-ar mai putrezi în veci/ Cine ne-au adus Muscalii/ Pr?p?di-l-ar focul jalei/ S?-l arz?, s?-l dogoreasc?/
Neamul s? i-l pr?p?deasc?,/ Iar cine mi-a fost mi?el/ Sec?-i-ar inima-n el,/ Cum du?manii mi te seac?/ S?rac?, ?ar?, s?rac?!/ ?tefane, M?ria Ta,/ Las? Putna, nu mai sta,/ Las? Arhimandritului/ Toat? grija schitului/ Iar? grija gropilor/ D?-o-n seama popilor/ La met?nii s? tot bat?,/ Ziua toat?, noaptea toat?,/ S? se-ndure Dumnezeu/ Ca s?-?i mântui neamul t?u.../ Tu te-nal?? din mormânt/ S? te-aud din corn sunând/ ?i Moldova adunând/ Adunându-?i flamurile/ S? se mire neamurile;/ De-i suna din corn o dat?/ Ai s-aduni Moldova toat?/ De-i suna de doua ori/ Vin ?i codrii-n ajutor;/ De-i suna a treia oar?/ To?i du?manii or s? piar?/ Da?i în seama ciorilor/ ?-a spânzuratorilor./ ?tefane, M?ria Ta,/ Las? Putna, nu mai sta/ C? te-a?teapt? litvele/ S? le zboare tigvele/ S? le spui motivele/ Pe câ?i pari, pe câ?i fustei/ C?p??âni de grecotei/ Grecoteii ?i str?inii/ Mânca-le-ar inima câinii/ Mânca-le-ar ?ara pustia/ ?i neamul nemernicia/ Cum te prad?, cum te seac?/ Sarac?, ?ar?, s?rac?!
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------
[1] http://www.ziarullumina.ro/ ?i http://www.ziaristionline.ro/2013/01/16/profesorul-constantin-barbu-a-revenit-vremea-lui-eminescu-interviu/
[2] http://www.ziaristionline.ro/2013/01/15/editorial-indragi-i-ar-ciorile-si-spanzuratorile-in-memoriam-maria-petrascu/
[3] „Mihai Eminescu - poezii tip?rite în timpul vie?ii", vol. III, note ?i variante, edi?ie critic? îngrijit? de Perpessicius cu reproduceri dup? manuscrise, Bucure?ti, Editura Funda?iei Regale, 1944. footer