Revista Art-emis
PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Joi, 11 Noiembrie 2010 17:47
Multithumb found errors on this page:

There was a problem loading image /home/ultraart/public_html/images/stories/autori/Ion-Maldarescu.jpg
Ion MaldarescuSunt momente în via?a unui om care impun t?ria ridic?rii deasupra convenien?elor, a circumstan?elor ?i a aleatoriului. Exist? momente când fiecare din noi trebuie s? ne întoarcem „la origini", s? fim noi în?ine, dezgoli?i de „straiele ipocrite ale vremelniciei. Oricare dintre noi poate fi numit „un uria? cu picioarele de lut" pentru c?, citându-l pe Decebal prin Co?buc: „Cu-o moarte to?i suntem datori". În fa?a Mor?ii nimeni nu este „mai presus de legea universal?, oricât de mare ar fi „?paga". Este clipa „examenului" de la care nimeni nu poate „chiuli", când fiecare din noi pl?tim b?nu?ul pentru trecerea Stix-ului", sau altfel spus, „Quae sunt Caesaris, Caesari!". Este ceasul „socotelilor" ?i al „judec??ii", când nimeni nu mai poate p?c?li pe nimeni, este ceasul „cânt?ririi" faptelor, dar ?i al recunoa?terii meritelor.
În timpul vie?ii, deseori ne repezim precum „Oile lui Panurge", imitând gesturi sau atitudini „de bon ton", hulim sau pream?rim, cu sau f?r? m?sur?. Dac? în timpul vie?ii, aparent „haina face pe om", odat? ajun?i în atecamera „Doamnei cu coasa", în fa?a clipei dinaintea trecerii „dincolo", orice înveli? este de prisos. Pentru a-?i regla „de profundis", socotelile cu existen?a efemer? ?i pentru a face pace cu „neprietenii", numai cei inventivi mai pot beneficia de „Sfertul de or? al lui Rabelais", dar nu to?i ?tiu sau pot s? o fac?.

„De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care m? g?sesc de vreme lung?,
Consider c? e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi s? mai ajung?.

M? monitorizeaz? paznici minimi,
Din maxima profesorului grij?,
În jurul obositei mele inimi
S? nu m? mai ajung? nicio schij?.

Aud o ambulan?? revenind,
Cu cine ?tie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se trateaz? cicatricea.

Purta?i-v? de grij?, fra?ii mei,
P?zi?i-v? ?i inima, ?i gândul,
De nu dori?i s? vin? anii grei,
Spitalul de urgen?? implorându-l.

Eu v? salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ?tie,
Recunoscând c? patul de spital
Nu-i o alarm?, ci o garan?ie.

V? v?d pe to?i mai buni ?i mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
D?-mi, Doamne, via??, înc? ni?te ani
?i ??rii mele minima dreptate."
Adrian P?unescu
31 octombrie 2010,
Bucure?ti, Spitalul de Urgen??.

„Carpent tua poma nepotes" Nepo?ii î?i vor culege roadele
(Vergiliu, Eloges IX)

footer