Revista Art-emis
Scrisoare c?tre ?ara mea PDF Imprimare Email
Marian Ioan   
Vineri, 30 Noiembrie 2012 22:17
La Multi Ani, Romania!Port în mine dragostea necondi?ionat? fa?? de tine.

Mi-a fost s?dit?, pic?tur? cu pic?tur?, de-a lungul întregii mele vie?i.

Mi-a fost s?dită de lacrimile lui ma'mare atunci când îmi povestea de fiul ei care a murit pe front.

Mi-a fost s?dit? de mâinile ciungi ale lui tataie care-mi povestea cum a fost pe front.

Mi-a fost s?dit? de socrul meu care-mi povestea cum a fost el r?nit pe front, când avea 18 ani, ?i cum bea ap? „din copita calului".

Mi-a fost s?dit? de cei 80.000 de spectatori care asistau la meciurile echipei na?ionale de fotbal ?i care, la sfâr?it, se îmb?tau de bucurie sau l?crimau de suferin??.

Mi-a fost s?dită de Nadia Com?neci, în nop?ile albe ale Montrealului.

Mi-a fost s?dit? de „b?ie?ii mei" ?i de „fetele mele" în nop?ile în care copiii lor mici erau acas? cu pojar, iar ei veneau „la datorie".

Mi-a fost s?dit? de Mihai Eminescu, de Marin Sorescu, de Nichita St?nescu, de Radu Tudoran, de Marin Preda, de Adrian P?unescu, de George Topîrceanu, de Romeo D?sc?lescu, de Anatol Covali, de Ducu Bertzi, de Doru St?nculescu, de Tatiana Stepa, de Marcela Safciuc, de Tudor Gheorghe ?i de mul?i, mul?i al?ii, care m-au ajutat s? descop?r în mine ceea ce nici nu ?tiam c? am, folosind doar limba pe care eu însumi o înv??asem de la mama, dar nu-i în?elesesem toate tainele.

Mi-a fost s?dit? de tata, când st?tea nop?i la rând în fabric?, fiindc? „se sf?râmase ?i trebuia reparat?".

Mi-a fost s?dit? de minerii care-?i duc via?a în „lumea lor f?r? de cer" ?i î?i v?d copii doar când dorm.

Mi-a fost s?dit? de ??ranii care nu ?tiu c? trebuie s? ia pauz? la 50 de minute ca „s?-?i refacă for?a de munc?", atunci când cosesc, sau sap?, sau pr??esc cu ziua-lumin?.

Mi-a fost s?dit? de aviatorii care se urc? în avioanele cu care ?tiu c? s-ar putea pr?bu?i.

Mi-a fost s?dit? de George Enescu prin rapsodiile lui.

Mi-a fost s?dit? de Grigore Le?e prin „cucul" lui care cânt?-n Bucovina.

Mi-a fost s?dit? de Jean Moscopol pentru care „Tot ce-i românesc nu piere ?i nici nu va pieri!".

Mi-a fost s?dită de Mihai Daniel, care se înver?uneaz? s? înal?e folclorul românesc pe culmile virtuozită?ii.

Mi-a fost s?dită de marinarii care sufer? pentru a duce „buc??ica lor de ?ar?", care este nava, acolo unde le-o ceri tu.

Mi-a fost s?dit? de ploile, de noroaiele ?i de viscolele prin care m?r??luiam ?i care m-au ajutat să în?eleg c? eu pot fi mai mult decât o biat? moluscă.

Mi-a fost s?dită de lipovenii din Delta Dun?rii care se adunau ciorchine lâng? un televizor, la C?minul Cultural, pe care se vedeau mai mult purici decât imagine, ca s? vad? România-Ungaria la fotbal.

Mi-a fost s?dit? de înv???toarea mea, Sofia Pelerighin, Dumnezeu s-o odihneasc?!

Mi-a fost s?dit? de copiii mei atunci când erau mici ?i mi-au dat, prin existen?a lor, ?ansa s? devin „cineva", ?i atunci când alergau s? ajute pe toat? lumea în decembrie '89, f?r? s? se gândeasc? la ceea ce li s-ar fi putut întâmpla.

Mi-a fost s?dit? de to?i cei ce mi-au ie?it în drumul vie?ii ?i mi-au îmbog??it propria existen?? prin existen?a lor.

Eu nu m? pot dezb?ra de aceast? dragoste nici când m? cert cu tine, nici când m? calci în picioare. Î?i iert chiar ?i faptul că flirtezi nemeritat de mult cu politicieni c?rora nu le pas? de tine. Pentru c? această dragoste este înr?d?cinat? în existen?a mea, nu în cuvintele mele. Ca s? o sco?i din mine, ar trebui s? m? distrugi.

S? ?tii c? nu sunt singurul care te iube?te necondi?ionat. Mai sunt mul?i, inclusiv printre cei ce te-au p?r?sit. Unii te-au p?r?sit tocmai pentru c? te iubesc, dar tu nu i-ai în?eles. Dac? ai ?ti câ?i suntem ?i cum te iubim, sigur ai zâmbi ?i ai deveni mai frumoas? ?i mai bun? cu noi. ?i ne-ai ierta pentru momentele în care te-am înjurat, te-am ponegrit ?i ne-am jurat c? ne vom dezice de tine. Ce noroc am avut c? nu ne-ai luat în serios atunci!

La Mul?i Ani, de ziua ta, România!
footer