Revista Art-emis
Adrian P?unescu - In memoriam PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Luni, 08 Noiembrie 2010 01:03
Adrian Paunescu - DoliuPentru c? de la Octavian Goga īncoace, afirma Dinu S?raru, Romānia literar? nu a mai avut un poet care s? scrie o poezie cu un impact civic ?i social atīt de puternic, tot ce este legat de numele marelui poet ?i patriot romān nu trebuie s? r?mīn? pe f?ga?ul obi?nuitului. Loviturile de pumnal primite īn timpul vie?ii de la falsele familii de spirite, perpetuate cu obstina?ie de (īn) tocmelile recente ale istoriei literare, culminīnd cu clevetirile de dup? moartea poetului, vorbesc de la sine despre asasinii pl?ti?i ai spiritului romānesc - acelea?i specimene destabilizatoare care au scos din scen? marile genii ale romānismului. ?ocant este c? lep?d?turilor pornografice li se ridic? statui ?i li se s?rut? dreapta mizerabil?. Interesul public fa?? de acest Colos din Rodosul poeziei romāne?ti, trebuie s? creasc?, pentru c?, spre deosebire de orice alt poet contemporan intrat īn manualele ?colare pe cumetrisme ?i n??iri de interese, opera lui Adrian P?unescu, cel care a traversat dou? regimuri total diferite, unul mai totalitar decīt altul, vorbe?te despre autorul ?i interpretul dramei propriei vie?i, care nu se r?sfrīnge numai asupra vie?ii literare na?ionale, ci ?i asupra vie?ii politice ?i sociale din acest r?stimp, cu evenimentele care au marcat deceniile de fr?mīnt?ri, de prefaceri ?i de cataclisme.

Repet un mare adev?r, afirmīnd c? marele poet P?unescu a tr?it toate aceste momente cruciale cu pre?ul vie?ii sale, ideea de angajare cultural?, a trecut din aria poeziei, īn cea a faptelor, iar faptele sale au fost cele ce au presupus suprem? ardere ?i suprem sacrificiu. P?unescu a cunoscut r?zboiul din prima linie, a purtat pe dedesubt uniforma de combatant, chiar ?i la curtea īmp?ra?ilor nedori?i. Cu asul din mīna care scria, era bine primit, dar ?inut sub observa?ie: nu primit pentru osanale, ci pentru c? sub īnveli?ul de foi al acestora clocotea īndemnul la libertate. Poetul acesta unic mergea scriind, īncruci?īndu-?i drumul vie?ii deopotriv? cu rafalele vremii, tr?ind cu o tensiune romāneasc?, patriotic? toate evenimentele istoriei na?ionale. A f?cut toate acestea din mijlocul unei societ??i īngenuncheate f?r? speran??. Īn poezia romāneasc? sīnt atītea locuri de veci cī?tigate prin fraud?, iar cei care īnc? mai arunc? piatra sīnt indivizi limita?i pentru care geniul devine ?int?. Interesul pentru Adrian P?unescu nu se va epuiza odat? cu prima brazd? de p?mīnt c?zut? peste chipul s?u. Marele merit al poetului este c? EXIST?, referindu-m? aici la o anume stare de spirit pe care a creat-o īn sīnul genera?iei anilor '70-'80, din care nu am f?cut parte. Cīt prive?te raporturile operei sale cu genera?ia de azi ?i cea de mīine, Adrian P?unescu va exercita o continu? fascina?ie ?i influen??, tocmai pentru c? poetul a ?tiut s? strecoare revoltele omului modern īn curentul poeziei clasice, a creat o lume literar? deosebit? de cea a tuturor scriitorilor. Acceptarea absurdit??ilor, acceptarea absurdului īn sine ca unic? metod? de judecat? a unui creator ?i artist de talia lui P?unescu, este o c?dere īn grav? eroare. Cu atīt mai grav, vorba lui ?u?ea, este s? devii p?rta? la erorile comise de al?ii. Īn Adrian P?unescu s-a aflat ?i a vie?uit laolalt? cu intelectul ?i cu faptele, parc? legat de tragic, un mare spirit patriotic, o prezen?? cu adev?rat vie, nu prin concuren?a f?cut? clevetitorilor īnseta?i de mijloacele ?i de natura m?ririlor nemeritate, ci acea prezen?? de spirit inevitabil?, c?ruia, īntr-o mare m?sur?, timpul īi va striga NUMELE ENIGMATIC ?I CUMINTE, precum unui sfīnt īi este ve?nic invocat caracterul sfin?eniei. Cu con?tiin?a creatorului care a tr?it o experien?? de via?? la tensiunea cascadelor solare, cu triste?ea celui care sim?ea c? timpul lui se īmpu?ineaz? cu fiecare ceas, iar moartea care pīnde?te este mai puernic? decīt toate, Adrian P?unescu avertiza de pe patul de spital:

„Purta?i-v? de grij?, fra?ii mei,
P?zi?i-v? ?i inima, ?i gāndul,
De nu dori?i s? vin? anii grei,
Spitalul de urgen?? implorāndu-l.

V? v?d pe to?i mai buni ?i mai umani,
Eu īnsumi sunt mai omenos īn toate,
D?-mi, Doamne, via??, īnc? ni?te ani
?i ??rii mele minima dreptate."

Aceste este Adrian P?unescu: personaj al istoriei, nu numai personaj istoric. Oricīt ar zdreli cu ghearele lighioanele p?durii, stejarul crescut decenii la rīnd īn solul de con?tiin?? al genera?iilor, nu-?i va cl?tina tulpina. Filosofia mioritic? a firului de iarb? care se īnclin? cum bate vīntul nu-i va ajuta la nimic pe cei ce azi īncearc? s? deturneze numele poetul, plecat dintre noi, cel care īnc? din via?? īncepuse s? graviteze pe orbita universalit??ii. Adrian P?unescu se va impune posterit??ii mai mult decīt al?ii pentru gīndirea original?, temerar? ?i militant?, pentru patriotismul c?ruia ?i-a dedicat aproape īntreaga gīndire ?i ac?iune, poetul fiind un viguros militant al timpurilor moderne. Pentru Adrian P?unescu politica nu era decīt arta de a conduce poporul, arta de a scutura Romānia de orice domina?ie str?in? ?i intern?, scrisul s?u servind juste?ea ?i rectitudinea ra?iunii universale. Adrian P?unescu este Flac?ra īn care se concretizeaz? o voin?? colectiv?; spun este, īn sensul de prezen?? spiritual? care īi va face pe mul?i dintre noi ap?i de o for?? moral?, astfel īncīt num?rul celor care l-au huiduit ?i scuipat s? se īmpu?ineze.

POET de profund? capacitate intelectual? ?i de ac?iune, exemplu de militantism ?i de patriotism, indiferent de mijloacele teoretice de care s-a servit pentru atingerea scopului suprem, s-a dedicat īn īntregime Romāniei ?i culturii sale. MAREA T?CERE i-a oprit mīna din scris, poetul a plecat la īntīlnirea cardinal? cu Domnul, Cel ce nu ne va salva pe niciunul dintre noi de m?sura propriei vie?i. Īnmormīntat la 7 noiembrie īn Templul marilor ilu?tri, plecat nefiresc, nea?teptat, Adrian P?unescu a urcat pe podiumul ceresc, īmbr?cat cu o alb? de lumin? c?ma??, aceea?i cu care a venit pe P?mīnt romānesc. S? ne plec?m capetele īn t?cerea plin? de dragoste pentru cel ce va r?mīne un interlocutor intim ?i demn fiec?ruia dintre noi: POETUL pentru care moartea nu a fost un spectru demoralizant, c?reia i-a fost cronicar, dar mai īnainte, „osta?ul" multelor īncle?t?ri. A plecat senin la bra? cu ea, asemeni uneia dintre femeile pe care a iubit-o, pentru c? moartea devenise pentru poet o no?iune livresc?, desprins? dintr-un sistem filosofic pe care ?i-l apropiase pe patul de spital. Sim?ind-o aproape, teribil de aproape, c?utīndu-l, dintr-o clip? īn alta, a l?sat-o pīn? la urm? s?-i soarb? cuvintele din inim?... footer