Revista Art-emis
Gunoaie de prestigiu PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Duminică, 17 Octombrie 2010 19:04

Maria Diana PopescuObserv şi mă tulbură uitarea lăsată peste intelectualii care au îmbogăţit patrimoniul spiritual românesc de-a lungul istoriei şi pe care îi consider un fel de sfinţi. Nu vom mai avea un Iorga, un Noica, un Tuţea, un Eliade, un Nae Ionescu, un Grigorescu, un Brâncuşi, un Cioran - personalităţi impunătoare prin operă şi prin renume. Practici vulgare au luat în stăpînire suflul cultural al vremii naostre, tîrîndu-l prin acele unghere unde societatea civilă aruncă lucruri stricate şi inutile. După 1989, deversate pe maluri de apele eliberării, autorităţi lipsite de moralitate, urmărind doar poziţii de pisc, bine remunerate, au pus mîna pe mijloacele de producţie culturală (patrimoniu, edituri, reviste), luînd în stăpînire cuvîntul public. Cultivînd cu obstinaţie spiritului de haită, de fapt au contribuit la obscurizarea orizontului cultural naţional. Nu-mi pot îngădui să judec libertatea de expresie artistică a altor popoare. Ea ţine de matricea lor spirituală, de deschiderea sau de respingerea tendinţelor străine, însă României, ţară creştină, nu-i face deloc cinste să iasă în lume cu haine underground, precum discutata expoziţie „Freedom For Lazy People”, de la New York, girată de I. C. R. Artiştii români prezenţi acolo au făcut obiectul unei diversiuni de politică externă. După New York şi Berlin, situaţia se repetă de pe aceeaşi poziţie. I.C.R. şi Ministerul de Externe al României au girat la Shanghai un spectacol public grosolan.

Dacă I. C. R. este instituţia de propagandă a României Culturale în afara graniţelor, atunci cîrmuitorul ei nu-i tocmai omul potrivit unor astfel de misii onorabile. Cu mînie am scris şi voi scrie întotdeauna despre impostorii de rang naţional, orb să fii şi tot simţi în ce hal este tăvălită arta şi cultura. Nu insist asupra obscurităţii expoziţiei de la New York. E greu de găsit raţiunea unor astfel de imbolduri; supuşenia artiştilor români la mizeria demersului mă intrigă, pentru că a urîţit în mod scandalos imaginea culturală a României în lume. Esteticul şi eticul sînt feţe ale unei măsuri moralizatoare, cel puţin în educaţia mea. Din păcate, fruntea culturii aplecată sub povara unor teze şi antiteze cosmopolite, se identifică formal cu noţiunile de etică şi estetică. Diversioniştii pornografi nu pot fi acceptaţi în societatea culturală. M-am situat întotdeauna de partea eticului, a moralei, cu riscul de fi receptată drept extremistă, am declarat amor definitiv cuminţeniei artistice. Există mormane de gunoaie în ograda culturii, dar, să le transporţi în condiţii de artă, adică ecologic, şi să le pui pe masa publicului, e curat exhibiţionism echivalent cu scuipatul în metrou sau în sala de clasă. Promovarea subculturii ţine de aşa-zisa revoluţie culturală, avansată de I. C. R., instituţie pentru care, în ultimul timp, normalitatea înseamnă atentat la simbolurile sacre, la literatură, artă, învăţămînt, sluţite de-a binelea de două decenii încoace. Societăţile private nu susţin astfel de compromisuri, pentru că nu sînt aducătoare de profit.

Urîtul există în lume, dar impostorii care ne reprezintă îl amplifică, îl prezintă ca pe un braţ al artei. Accidente periculoase precum cele de la New York, Berlin şi, recent, Expoziţia din Shanghai, unde România participă din mai pînă în octombrie 2010, sub genericul „Un oraş mai bun, o viaţă mai bună”, reprezentată, printre altele, de manele porno, conduc spre o singură concluzie: o autoritate culturală sau alta, gonflate cu pompa media, promovează vîrfuri paranoide prin sintagme păguboase cum ar fi: cel mai vîndut artist, cel mai popular, cel mai premiat, lozinci care nu au nimic comun spiritualităţii neamului nostru. Prin fenomenele New York, Berlin, Shanghai, autorităţile noastre culturale au vrut să arate lumii că avem şi noi nebunii noştri şi n-ar trebui să se simtă singuri. Dacă un dezaxat înjură în rime, mîzgăleşte cu obscenităţi vagoanele metroului sau se comportă la fel ca un artist cu tendinţe pornografice, însemnă că trebuie trimis pe banii publici la manifestări internaţionale, pentru că reprezintă şi el poporul român? Pentru a nu ştiu cîta oară într-un timp foarte scurt, oficialii noştri au săvîrşit un grav atentat la imaginea ţării în lume. Incapabilă, debusolată, din milă sau pe bani, societatea culturală întinde o mînă inculţilor, gălăgioşilor, pornografilor, deviaţilor sexuali, pentru a le linişti hormonii…

footer