Revista Art-emis
Marea Desfiin?are Na?ional? PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Sâmbătă, 19 Noiembrie 2011 01:56
Ion M?ld?rescu
„Omul se na?te, afl? c? trebuie s? moar? ?i uit? s? mai tr?iasc?." (Euripide)

În România nu se mai întâmpl? nimic bun pentru popor, atemporalul dovedindu-se a ne fi, deopotriv?, str?in ?i prieten. Noi, românii, tr?im ast?zi, nu doar criza financiar?, fabricat? ?i controlat? de „ilumina?ii" Noii Ordini Mondiale, tr?im criza abaterii comportamentale de la homeostazia viului din noi, tr?im dezechilibrul manifest?rilor umane, tr?im, psihologic vorbind, integrarea contrariilor, tr?im Marele Complex de Inferioritate la care ne-am auto-condamnat. Dac? la 1 decembrie 1918 se împlinea visul de secole al Marii Uniri, ast?zi, România î?i tr?ie?te clipele dinaintea Marii Treceri în Nefiin?a Neputin?ei proprii. Paradoxal, de?i „democra?ia" a fost proclamat? prin sutele de decibeli ?i miliardele de lumeni elibera?i „decembrist", poporul milenarei, dar bizarei noastre vetre, a fost cotropit ?i îngenuncheat. Din când în când, dictatura ho?iei ?i a neputin?ei, îi mai d? o comand?. Se ridic? obidit, se aliniaz? cuminte ?i porne?te în pas de defilare spre desfiin?area întregii noastre entit??i, pentru a da „onorul" României R?stignit? pe Cruce, în trupul c?reia mai pâlpâie înc? ultimele clipe ale Statului Na?ional.

Dorin?ele ?i credin?ele se pr?v?lesc t?cute spre h?urile impersonale ale neantului creat cu premeditare criminal?. Scandalurile ce se ?in lan? sunt excesiv mediatizate ?i par a nu se mai sfâr?i. Când subiectul se banalizeaz?, trosc!, plesne?te ca o bomb?, alt t?r?boi. În acest mod aten?ia oamenilor se afl? tot timpul sub control, dirijat? spre orice altceva decât spre problemele realit??ilor cotidiene. Ne-Educa?ia se face, nu în familie ?i/sau în ?coal?, ci pe ecranele televizoarelor, în revistele de can-can ori, mai nou, în grup?rile undeground, unde tinerii aderen?i practic? sexul în grup, ingerarea ?i injectarea de droguri, efectul întârziat al „tratamentului" conducându-i irevocabil spre autodistrugere. La noi, „Ho?ii strig?, prinde?i ho?ii!", un fel de Perpetuum mobile românesc, definit cam a?a: „un poli?ist alearg? dup? un infractor care datoreaz? 1000 de lei unui magistrat necinstit, pe care acesta i-a „împrumutat" de la un politician corupt, înainte de a fi f?cut trafic de influen?? asupra unui poli?ist..." Nimeni nu a v?zut un ho?, un corupt în spatele gratiilor, sau dac? da, nu pentru mult timp. „Ei nu pot suporta regimul de deten?ie". Nici o avere câ?tigat? fraudulos nu a fost confiscat?, iar de dincolo de vremurile trecute, „Legea18" a r?posatului râde în hohote amare de noi. Permanenta scuz? a Guvernului, „nu sunt bani", este inacceptabil?. Bani sunt, dar sunt folosi?i iresponsabil, sunt l?sa?i s? se preling? discret în economia subteran?, pentru a finan?a interese personale, de grup, de partid ?i, de cele mai multe ori, str?ine neamului românesc. La „subsol" este cvasiunanim acceptat un uria? sistem economic fiscal evazionist, evaluat, zice-se, la peste 20 de miliarde de euro. Cine poart? vina s?r?cirii ??rii? Pensionarii! Ei sunt f?ptuitorii dezastrului na?ional, acuza?i fiind ?i de mâr?ava infrac?iune c? mai sunt în via??. Al?turi de alte „surse", banii pensionarilor sunt depozita?i tot în „economia neagr?", pentru a fi investi?i, la momentul potrivit, în campanii electorale.

A eviden?ia ceva anume din „Marea Desfiin?are Na?ional?", înseamn? cufundarea în derizoriul detaliului f?r? importan??, ?i totu?i... cineva spunea c? tr?im într-o ?ar? în care, împotriva firii, „scroafele" suite în copaci „taie ?i spânzur?" dup? bunul lor plac, din hotar în hotar. A?a este! Privim impasibili, neputincio?i ?i f?r? rost, spre „scroafele" suite fudule ?i c???rându-se tot mai sus, în copacii p?durii noastre eterne. De dou?zeci ?i doi de ani ni se vaccineaz? periodic ser cu efect letal întârziat. Politicienii de dup? '89 au prezentat tot soiul de programe de reforme ori de... reformare a reformelor începute de reformatorii predecesori. Nu tr?im sub dictatura legilor ra?iunii, tr?im blestemul greu al dictaturii birocra?iei, al monopolurilor ?i al s?r?ciei. Atât au fost capabile s? fac? „scroafele" postdecembriste, suite în copacii dezr?d?cina?i ai ??rii. România respir? miasmele pestilen?iale emanate de membrii tarafului Clubului Zoo, instala?i în fotoliile Parlamentului ?i ale guvernelor postdecembriste. Sub biciul demolator al unor J.F.& Co - marca F.M.I., în acele adun?ri incompetente ?i pestri?e, robo?ii-vampir ai globalismului agresiv, „scroafele", ?acalii ?i hienele sunt cei care fac legea. Dup? o insisten?? diabolic? de invidiat, tone de documente din patrimoniul Arhivelor Na?ionale vor fi oferite - din partea Camerei Deputa?ilor a Parlamentului României - etniei maghiare, cu o „generozitate" iresponsabil?, ba chiar condamnabil?. Pe firmele unor ?coli române?ti de pe teritoriul ROMÂNIEI, actualul Ministru al Educa?iei (sic!) a aprobat s? fie instalate însemne ale Ungariei. Nou trâmbi?ata, impusa ?i inacceptabila împ?r?ire administrativ? a ??rii bate la u??, pentru a-i des?vâr?i pieirea.

Dimine?ile nu mai sunt dimine?i, serile nu mai sunt seri, iar nop?ile nu mai sunt nop?i. Peste noi troneaz? corolarul nedorit al încunun?rii crizei de demoralizare ?i destabilizare na?ional?, în defavoarea normaliz?rii ce ?i-a pierdut Rostul. Nu mai cred în coinciden?e. Privesc retrospectiv spre gândirea marilor gânditori: Euripide, Eschil ?i Sofocle, Platon ?i Aristotel, Nietsche ?i Adler, Kant, Yung ?i Heideggher - cu a lui „necesitate a relu?rii întreb?rii privitoare la fiin??". P?strându-mi autonomia relativ?, dau dreptate celor ce sus?in c? valoarea suprem? a vie?ii r?mâne INCERTITUDINEA. footer