Revista Art-emis
Foc continuu PDF Imprimare Email
Maria Diana Popescu   
Marţi, 09 August 2011 00:12
Maria Diana Popescu

Încă de pe la sfîrşitul anului trecut aminteam de dispariţia capitalismului şi de profeţiile lui Marx şi iată, azi, parcă m-ar cita laureatul cu Nobel pentru economie, Nouriel Roubini, prin vocea căruia s-a făcut public planul crizei mondiale. Revoltele care au bîntuit Orientul Mijlociu, Marea Britanie, precum şi toate urmările dramatice, au făcut parte din schiţele de pe planşetele secrete, respectate pînă în mai mici detalii. Discursul lui Roubini sugerează că va urma China, singura economie stabilă şi avansată a lumii. De fapt economistul nu profeţeşte nimic. Încearcă să iniţieze teoretic, conform aceloraşi schiţe, explozia unor nemulţumiri populare în China. Scopul? Manipulare, destabilizare şi distrugerea celei mai puternice pieţe. Dintotdeauna omenirea s-a învîrtit în jurul banului, iar slăbiciunile financiare au dus la pierderea suveranităţii statelor. Ştiu însă că suveranitatea înseamnă capacitatea puterii politice de a decide asupra ordinii interne, fără influenţe şi stăpîniri din exterior. Noi am fost în istorie sub turci, sub ruşi, iar azi, cuţitul cu care tăiem pîinea se află în mîna unor bancheri mondiali. Războaiele s-au modernizat, nu mai sînt ca pe vremuri cu batalioane şi săbii. Automatismul lor a înlăturat aproape complet şansa optimizării condiţiei umane cu natura lor şi violenţa lor. Statele sînt obligate să ia împrumuturi cu dobînzi uriaşe şi dacă nu pot returna banii, jandarmul planetar preia controlul dintr-un birou asupra aerului, apei şi uscatului. Cu mai mult de 100 de ani în urmă, analistul german Georg Simmel critica dur băncile, în sensul că „erau mai mari, mai multe şi mai puternice decît bisericile”, nemulţumirea referindu-se la faptul „că banii erau noul Dumnezeu al oamenilor”. Foarte adevărat! Numărul filialelor de bănci îl depăşeşte pe cel al bisericilor şi al şcolilor din cartierul prin care trec zilnic, fiind doar un exemplu plastic la îndemînă. În România numărul băncilor este mai mare decît al întreprinderilor productive. Cu tact şi cu multă cruzime, omul de rînd este păcălit şi obligat să plătească din buzunar incompetenţa rasei degenerate, homo-politicus.

Oricît de avansaţi tehnologic sîntem, banii ne domină sub toate aspectele şi de la bani au plecat toate relele lumii. Mafia, corupţia, războiul şi colonialismul sînt invenţii ale capitalismului. S-au răspîndit din Statelor Unite ale Crizei, care fără prăzile din războaie, bîjbîie după mărunţiş prin sertare sau îşi înmulţesc virtual termenii asemenea, adică tipăresc ca la moara de grîu, hîrtii fără acoperire. De la cel de-al doilea război mondial şi pînă azi, s-au aflat în război continuu cu un popor sau cu altul. După înfrîngerea japonezilor şi a nemţilor, au descoperit că războiul aduce profit bun, şi au dat startul războiului din Coreea, continuînd cu Indochina, apoi cu unul de mare uzură, pe care l-au şi pierdut, contra Vietnamului, Laosului şi Cambogiei. În acelaşi timp războiul rece era la apogeu, ca de altfel şi profiturile industriei americane de armament. La terminarea războiului rece, industria de apărare s-a trezit fără obiectul muncii care îi asigurase dominaţia şi profitul o jumătate de secol, aşa că a dat startul războiului din Iugoslavia, din Somalia, după care au apărut desenele animate ale lui Colin - cele cu armele de distrugere în masă. Răspîndirea zvonurilor false şi intimidarea făceau parte din plan, mijloacele de intervenţie militară în alte state erau apărate pînă în cele mai mici detalii. Public, nu se spunea niciodată adevărul. Totul se petrecea cu lampa stinsă. Aşa au invadat Irakul, Kuveitul, Afganistanul, pînă în Egipt, Libia, ţările acestea trebuiau să contribuie cu cadavre la profitul industriei de armament.

La cei cîţiva ani de la declanşarea crizei, eşecul pieţei de capital şi al capitalismului, precum şi apusul unei mari puteri, sînt evidente. În ceea ce ne priveşte, precum în America aşa şi pe pămînt! Acest capitalism degenerat a distrus economia şi a făcut ca ţara să rătăcească pe drumuri străine cu fruntea plină de cucuie. E imoral să ne cereţi să afirmăm că acum ne este mai bine în ţară, comparativ cu perioadele istorice trecute. Feudalismul de tip corporatist importat de la haita de pe Wall Street nu are nimic în comun cu capitalismul adevărat. Mega-criza care a pus stăpînire pe planetă este de laborator, pusă pe lamelă la Centrul cel de toate zilele. Pe fondul datoriilor externe, generate de focul continuu al războaielor, Statele Unite ale Crizei au decis să găsească noi surse de alimentare a bugetului, evitînd măsurile de austeritate născătoare de tulburări sociale la ele acasă. De unde puteau veni sursele ? Din buzunarul cetăţenilor altor state. Fără a le crea sentimentul că li se bagă mîna în buzunar, au obligat statele la împrumuturi cu dobînzi exorbitante. O altă sursă a fost petrolul, obţinut cu preţul invaziei, cu cel al vieţii unor preşedinţi sau cu manevrele de cost ale resurselor naturale. Cu toate acestea, s-au văzut nevoiţi să pornească tiparniţa de bani. Ne vine greu să acceptăm, dar Marx a avut dreptate. Eu nu încerc decît să deschid uşi spre adevăr, să incit la raţiune şi să fac istoria să mărturisească.

footer