Revista Art-emis
Jaful memoriei - o resorbţie istorică PDF Imprimare Email
Ion Maldarescu   
Luni, 01 August 2011 21:10
Multithumb found errors on this page:

There was a problem loading image /home/ultraart/public_html/images/stories/autori/ion-maldarescu-2.jpg
Ion MaldarescuTrei, Doamne, şi toţi trei": „În perioada 20 iulie - 1 august, o misiune comună a FMI, a Comisiei Europene şi a Băncii Mondiale se află la Bucureşti pentru a doua evaluare a acordului stand-by de tip preventiv şi a modului în care au fost îndeplinite ţintele stabilite pentru prima jumătate a acestui an. Autorităţile române au decis să prelungească înţelegerea cu Fondul Monetar Internaţional..." (Mediafax)

Astăzi, omenirea se află într-o derivă a conştiinţelor. Nu este necesar ca un conflict să fie neapărat planetar pentru a-şi subordona destinul unei generaţii, pentru a deveni stare de spirit ca experienţă majoră şi funestă. Sinuciderea unui individ se consumă de cele mai multe ori fără periclitarea celor din jur. Spre deosebire de aceasta, concepută după o laborioasă metodologie şi o stupefiantă eficienţă, „sinuciderea naţională" a României a fost pregătită meticulos şi este realizată - după cum lesne se poate constata - pas cu pas, la un preţ exorbitant. Dacă în viaţa unui individ pierderea completă a memoriei nu este obligatoriu fatală pentru supravieţuirea sa, în viaţa unei colectivităţi un asemenea accident capătă dimensiune apocaliptică. Ipotetic, să ne imaginăm că printr-o „nefericită întâmplare" (o putem numi „decembrie 1989"), locuitorii României şi-au pierdut, simultan, memoria. Lăsând în subsidiar cele douăzeci de milioane - sau cât au mai rămas - de tragedii personale, aduc în prim-plan „scurt-circuitele" relaţiilor dintre oameni, dintre părinţii care nu şi-ar mai recunoaşte copiii, sau invers, simpatiile şi/sau antipatiile, medicii, inginerii, fizicienii, oamenii de cultură ar uita ceea ce sunt, meseriaşii ar dispărea şi ei... ar rămâne doar clădirile, asemenea efectului bombei cu neutroni. Masa umană, transformată ad-hoc, dintr-o armată de homo-faber într-o hoardă analfabetă, ar fi pusă în situaţia de a reface, printr-o retroversiune tenace, sensul fiecărui obiect, al fiecărei operaţii, modul de funcţionare al fiecărei maşini şi evident, cel de re-producere. Chiar şi în condiţiile unui - imposibil astăzi – „furibund" entuziasm al creaţiei, ar fi puţin probabil, ca luând-o de la zero, o singură generaţie să ajungă la stadiul de a controla ceea ce civilizaţia a sedimentat în secole sau milenii. România „jefuită" de memorie trăieşte disperarea amară a izolării, iar drumul către „înapoi" spre dimensiunile normalităţii este extrem de sinuos, aproape imposibil. Din păcate pentru noi, românii, momentul intrării în vidul istoriei s-a produs în decembrie 1989, iar jaful memoriei - perceput ca atare de foarte puţinii rămaşi cu mintea nealterată - a fost posibil prin iresponsabilitatea aventurierilor decembrişti şi a politicienilor postdecembrişti. Cu concursul nemijlocit al acestor instrumente subordonate păpuşarilor lumii, întregul edificiu al „zidirii" naţionale a fost smuls din rădăcinile fireşti, replantat într-un vas cu pământul mustind de substanţe otrăvitoare, iar vasul pus pe o sârmă, într-un „perfect" echilibru instabil. Echilibrul terorii prin şantaj.

Abordând „starea naţiunii" române, trimisul imperiului financiar, sosit recent la Bucureşti „în vizită de lucru" a convocat miniştrii deţinători ai importantele portofolii în divanul cu eticheta Guvernului României: Economie, Transporturi, Sănătate, Muncă, pentru a ţine sfat de taină şi a da ucaz pentru „Reforma reformei reformate". Omul care ştie tot, omul cu „nelimitată" experienţă în oricare domeniu de activitate, cu infatuarea absurdului obrăzniciei şi-a permis să compare sistemul sanitar românesc cu o maşină hodorogită. „Uită" acest individ lipsit de scrupule că „maşina veche" a ajuns să consume mai mult şi să fie mai ineficientă decât cea care circula prin anii '80-'90, ca urmare a „directivelor" F.M.I.. Vechea maşină, „bună, rea, ne făceam treaba cu ea!" Acum...?! De atunci au trecut mai mult două decenii, o fărâmă la scara epocii, dar suficient ca România să ajungă în pragul falimentului. După întâlnirea cu reprezentanţii F.M.I., vicepreşedintele Comisiei de buget din Camera Deputaţilor, Adrian Niţu, s-a exprimat conform „indicaţiilor preţioase" primite de la stăpân-vampir: „Franks a comparat sistemul sanitar cu o maşină veche, care pe de o parte consumă mult, pe de altă parte are şi pierderi. Consumă 30 de litri la sută şi finanţează numai pentru 20 de litri, dar oricum trebuie să parcurgă distanţa şi e clar că trebuie o maşina nouă, care să consume şi mai puţin, să nu polueze, să nu aibă pierderi si să fie eficientă. Adică, cu alte cuvinte, să luăm o decizie de reforma a sistemului sanitar foarte importantă, cum a fost reforma pensiilor sau reforma salarizării bugetarilor".

„Adi, cu alte cuvinte", nu prea înţeleg eu cât este de „clar". Era nevoie de „Demolatorul de la F.M.I." să ne spună că harababura din sistemul sanitar şi reforma lui Attila i-au frustrat pe români de orice încredere în modul de tratare a pacienţilor? După ce, nu incompetenţa, ci intenţia deliberată de distrugere a desfiinţat instituţiile spitaliceşti din România sau le-a transformat în azile de bătrâni, acum s-a ajuns la concluzia că ne trebuie o „maşină nouă". Parafrazându-l pe A.N.: ce s-a realizat prin „reforma pensiilor"? Care au fost avantajele ciuntirii salarizării bugetarilor? Ambele măsuri nu au fost decât praf aruncat în ochii poporului. Despre „privatizările" din România, ştim cu toţii cum s-au făcut, astfel că una din ultimele redute încă necucerite de păsările de pradă este pe cale să se prăbuşească. Atacul împotriva OLTCHIM s-a înteţit. Trebuie „musai" privatizat şi cât mai rapid. Mai nou, acelaşi „Jeffrey Franks de România", cum îl numeşte o distinsă jurnalistă, a ordonat concedierea a 1300 de salariaţi din sistemul energetic. Păi, „Trădare să fie, dar s-o ştim şi noi!" ... şi o ştim! În urma vizitelor acestui personaj, lăudacii autohtoni repetă, asemenea unei flaşnete stricate, „perlele" cu care ne cadoriseşte „sinistrul" la fiecare nouă „vizită". Oare, prea plecatele slugi nu mai au creiere, nu au măcar un opaiţ care să le lumineze dramul de minte şi să judece singuri? „Jaful memoriei" le-a golit cavitatea craniană şi de urma conţinutului material firesc ?

„Jeffrey Franks se pricepe la toate! Jeffrey Franks le ştie pe toate!" Cu ajutorul picului de memorie ce mi-a rămas după jaful din '89, îmi aduc totuşi aminte de cineva despre care intelectualii prostituaţi afirmau că are cunoştinţe „multilateral dezvoltate". Pe atunci, România avea o economie solidă. „Postdecembriştii" au transformat-o într-o „grămadă de fiare vechi" au vândut-o pe preţ de nimic - cu flotă cu tot - iar din comisioanele încasate şi-au făcut vile în Occident sau în zonele exotice ale planetei. Dincolo de ironie, „împuşcatul" a ştiut să selecteze specialişti performanţi care lucrau pentru interesele Ţării, nu pentru „Înaltele Porţi". footer